Tumorile cerebrale

Tumorile cerebrale pot fi benigne sau maligne, primitive sau metastatice. Tumorile benigne sunt
cele mai intalnite. Tumorile maligne reprezinta cam 1% din totalul neoplaziilor nou aparute. Din
punct de vedere anatomopatologic, tumorile gliale sunt cele mai frecvente, procentajul lor
atingand 50-60% din totalul tumorilor primitive cu localizare cerebrala. Meningioamele se
intalnesc la un sfert din pacientii cu tumori cerebrale primitive, iar schwanoamele reprezinta 10%
din aceste tumori.
Termenul de tumora cerebrala primitiva se refera la faptul ca tumora isi are originea in
parenchimul cerebral, meninge, resturi embrionare, radacinile nervilor cranieni si hipofiza.
Termenul de tumora cerebrala metastatica semnifica faptul ca tumora de origine este in alt loc
decat creierul, tumora de la nivelul encefalului dezvoltandu-se in urma cantonarii celulelor
canceroase la acest nivel, celule venite pe calea circulatiei sangvine de la tumora de origine. In
cazul tumorilor cerebrale metastatice, tumora de origine poate fi oriunde in organism, cel mai
frecvent fiind localizata la nivel pulmonar, renal, prostatic sau hepatic.
Tumorile cerebrale metastatice sunt mai frecvente decat tumorile cerebrale primitive. Se
estimeaza ca 15% din pacientii care decedeaza anual prin cancer prezinta metastaze cerebrale
simptomatice. Exista si o serie de stari patologice care evolueaza cu o simptomatologie
asemanatoare cu a unui proces expansiv intracranian, dar fara ca acesta sa existe. Aceste stari
mai sunt cunoscute si ca pseudotumori cerebrale, acestea fiind infectii, tulburari metabolice,
intoxicatii.
Din punct de vedere topografic, mai mult de jumatate dintre tumorile cerebrale sunt situate
supratentorial, iar 1/3 se dezvolta subtentorial.
Tipuri histologice de tumori cerebrale:
- glioamele sunt neoformatiuni proprii ale tesutului nervos, ele dezvoltandu-se din tesutul de
sustinere glial si sunt cele mai frecvente tumori cerebrale. In cele mai multe cazuri, glioamele nu
sunt alcatuite dintr-un singur tip de celule, ci din mai multe tipuri inrudite, iar denumirea tumorii
se face pe baza tipului celular preponderent. Glioamele cresc prin infiltrare. Tipuri de tumori
gliale: astrocitoamele (sunt cele mai frecvente), ependimomul, spongioblastomul,
meduloblastomul, glioblastomul multiform. Ultimele doua tipuri cresc rapid in dimensiuni si
adesea recidiveaza dupa indepartarea chirurgicala. Pacientii cu astrocitoame au sanse mari de
vindecare prin interventie chirurgicala, dar nu raspund la radioterapie. Glioamele pot sa apara la
orice varsta, la copii intalnindu-se mai des meduloblastomul. Cu timpul in glioame pot sa apara
calcificari, mai ales in cazul ependimoamelor si ologodendroglioamelor.
- meningioamele au punct de plecare din arahnoida, se intalnesc cel mai frecvent la adultii tineri,
intre 20 si 45 de ani. Sunt tumori benigne (in afara de forma sarcomatoasa) . Caracteristica lor
este aceea ca nu infiltreaza parenchimul cerebral, ci doar il comprima, existand astfel sanse mari
de vindecare prin indepartare chirurgicala. Sunt tumori cu o vascularizatie bogata si se dezvolta
in vecinatatea sinusurilor venoase, ceea ce uneori face dificila indepartarea lor chirurgicala.
Evoluand in vecinatatea calotei craniene, de multe ori pe radiografie se constata zone de
osteoliza ale oaselor cutiei craniene care vin in contact cu tumora. Tipuri de meningioame in
functie de localizare: meningioame parasagitale, meningiomul olfactiv, meningiomul
tuberculului selar, meningiomul de aripa sfenoidala, meningiomul de convexitate, meningiomul
fosei cerebrale posterioare.

- adenoamele hipofizare si paraselare se insotesc de tulburari endocrine (prin afectarea glandei

hipofize) si de tulburari ale campului vizual (hemianopsie heteronima) .
- neurinomul acustic se dezvolta la nivelul unghiului ponto-cerebelos, intalnindu-se la adultii de
varsta medie. Diagnosticul trebuie sa fie pus cat mai curand posibil, in primele faze ale bolii,
pentru ca tratamentul chirurgical sa aiba eficienta maxima.
- metastazele cerebrale se realizeaza pe cale hematogena si se dezvolta cu predilectie in zona
dintre substanta cenusie si cea alba. Cele mai frecvente tumori primare care dau metastaze
cerebrale sunt cancerele bronho-pulmonare, cancerul de san (metastazeaza in cerebel), tumorile
maligne gastro-intestinale si melanoamele.
- alte tipuri tumorale: tuberculoamele, granuloamele luetice, granuloamele corpilor straini,
tumorile vasculare si anevrismele, echinococoza cerebrala, cisticercoza cerebrala, abcesele
cerebrale, hematoamele.
Procesele pseudotumorale
Aceste procese patologice determina hipertensiune intracraniana, dar nu se incadreaza in
tablourile clinice care urmeaza. Aceste procese sunt de natura inflamatorie: chisturile
arahnoidiene, arahnoidita de fosa posterioara, arahnoidita optochiasmatica, ocluzia inflamatorie a
apeductului lui Sylvius.
Manifestari clinice
Tumorile cerebrale se manifesta clinic prin unul din urmatoarele sindroame: progresia subacuta a
unui deficit neurologic focal, convulsii sau afectarea neurologica non-focala. Tumorile
metastatice se manifesta si prin simptome sistemice ca anorexie, scadere in greutate, stare
generala alterata si stare subfebrila.
Sindroamele neurologice de focalizare sunt rezultatul compresiei neuronilor si substantei albe
prin efectul de masa al tumorii (expansiunea tumorala) si prin edemul pe care aceasta il produce.
Sindroamele neurologice de focalizare sunt:
Sindromul de lob frontal
In cazul tumorilor localizate la nivelul lobului frontal se intalnesc urmatoarele simptome de
focar:
tulburarile psihice, epilepsia, crizele grand mall, crizele focalizate jacksoniene, afazia si agrafia,
pareza nervului facial, tulburari motorii care devin cu atat mai accentuate cu cat tumora
intereseaza mai mult aria motorie a lobului frontal...
mai multe despre sindromul de lob frontal
Sindromul de lob parietal
O tumora care se dezvolta la nivelul lobului parietal da urmatoarele manifestari clinice:
- crizele de epilepsie senzitiva, tulburarile de sensibilitate , tulburarile somatognozice. tulburarile
motorii materializate printr-o usoara hemipareza, atrofiile musculare ale membrului superior
controlateral (eminenta tenara si hipotenara) .
mai multe despre sindromul de lob parietal
Sindromul de lob temporal
In cazul dezvoltarii unei tumori la nivelul lobului temporal, apar frecvent tulburari de vorbire si

tulburari psihice.Hipertensiunea intracraniana, hipoestezii superficiale, tulburarile

oftalmologice...
mai multe despre sindromul de lob temporar
Sindromul de lob occipital
Tumorile de lob occipital sunt mai rare. Tulburarile vizuale sunt unul din cele mai importante
semne ale tumorilor cu localizare la acest nivel; tulburari de vorbire, daca tumora intereseaza si
lobul parietal; hemipareza controlaterala; tulburari cerebeloase sub forma unor tulburari de
echilibru nesistematizate.
mai multe despre sindromul de lob occipital
Sindromul de fosa cerebrala posterioara
Tumorile care se dezvolta la acest nivel, in zona cerebelului, determina grave perturbari in
curgerea normala a lichidului cefalorahidian. Din aceasta cauza, simptomatologia clinica este
dominata de sindromul de hipertensiune intracraniana.
mai multe despre sindromul de fosa cerebrala posterioara
Diagnostic de laborator
CT scan si IRM (imagistica prin rezonanta magnetica) sunt examene imagistice care precizeaza
cu acuratete topografia tumorilor cerebrale. Tumorile apar ca formatiuni hiperdense, inlocuitoare
de spatiu. Diagnosticul diferential cu un chist cu continut lichidian este usor, acesta aparand ca o
imagine hipodensa la examenul imagistic. De asemenea, este esential sa se faca o biopsie
tumorala pentru a evidentia tipul histologic si pentru a orienta tratamentul.
Tratament
Este destul de dificil de standardizat un tratament in cazul tumorilor cerebrale. De cele mai multe
ori acest tratament implica echipe mixte de chirurgi, radioterapeuti, chimioterapeuti si
colaborarea cu alte specialitati medicale. Inainte de orice interventie chirurgicala se practica
biopsia tumorala, pentru a se stabili tipul histologic al tumorii. Biopsia reprezinta recoltarea unui
fragment tumoral in scopul studierii acestuia, si este cu atat mai greu de efectuat cu cat tumora
este localizata pai profund in parenchimul cerebral. Rezultatul examenului histopatologic este
deosebit de important deoarece el dicteaza pasii de tratament. Interventia neurochirurgicala isi
propune sa indeparteze pe cat posibil masa tumorala lezand cat mai putin parenchimul cerebral.
Metodele clasice operatorii folosite sunt trepanarea cutiei craniene, craniotomia (mai ales in
cazul tumorilor benigne), craniectomia de fosa posterioara. Cele mai bune rezultate se obtin prin
folosirea mijloacelor moderne de interventie, cum este microscopul binocular chirurgical sau
laserul cu dioxid de carbon. In stadiile tumorale avansate singura interventie chirurgicala care se
poate face este drenajul lichidului cefalorahidian ventricular extern sau ventriculo-peritoneal
Tratamentul chirurgical trebuie completat cu cel medicamentos. Se utilizeaza anticonvulsivante,
corticosteroizi, manitol (pentru reducerea presiunii intracraniene) si diuretice de tip furosemid.
Prognostic
Din neferiricre, prognosticul in cazul tumorilor cerebrale este sumbru, de multe ori neputandu-se
extirpa tumora in intregime, mai ales daca este dezvoltata intraparenchimatos. In multe situatii
tratamentul in general paliativ, ameliorand starea bolnavului, dar nereusind sa suprime factorul
cauzal. Mai ales in cazul tumorilor cerebrale metastatice, acestea sunt doar varful de ice-bearg al

afectiunii, tumora primara fiind de obicei intr-un stadiu avansat. Glucocorticoizii, radioterapia si
anticonvulsivantele imbunatatesc calitatea vietii. Glucocorticoizii in doze mari au un efect
benefic asupra simptomatologiei metastazelor, calitatea vietii inbunatatindu-se rapid, in cateva
ore. Anticonvulsivantele se folosesc pentru prevenirea eventualelor crize epileptice sau pentru
tratarea celor existente