Vulpita si tigrul

poveste chinezeasca

Intr-o zi Vulpita se juca singura prin padure cand deodata un tigru a sarit dupa
un copac.
"Mmmm," a spus tigrul. "Am sa te mananc!"
Vulpita era speriata, dar si-a pastrat calmul. Repede si-a construit un plan in
gand.
"Imi pare rau, domnule Tigru, dar nu ma poti manca," i-a spus ea.
"Si de ce nu?" a intrebat surprins tigrul.
"Pentru ca sant foarte importanta," a spus Vulpita. "De fapt, sant regele aceste
i paduri. Toate animalele sant asa de inspaimantate de mine, incat fug din calea
mea cand ma plimb."
Tigrul era suspicios. "Cum pot stii ca-mi spui adevarul?" intreba el.
"Foarte usor," a raspuns Vulpita. "Mergi in spatele meu in timp ce ma plimb prin
padure. Si ai sa vezi cu ochii tai ce importanta sant."
Si Vulpita a plecat cu tigrul mergand in spatele ei.
Curand au ajuns aproape de un cerb ce se juca in jurul copacilor. Cand cerbul a
vazut Vulpita, nu i-a acordat nici o atentie. Dar cand a vazut tigrul, a fugit i
n tufisuri exact cum banuia Vulpita ca va face.
"Ai vazut?" a intrebat Vulpita. "Cerbul acela se teme rau de mine."
Mai apoi, Vulpita si tigrul au ajuns aproape de un lup aflat la gura vizuinii sa
le. Din nou, lupul nu a acordat nici o atentie Vulpitei. Dar cand a vazut tigrul
ce mergea in spatele ei, a sarit si a alergat in vizuina sa se ascunda.
"Ai vazut?" a spus Vulpita. "Chiar si acel lup se teme de mine."
Vulpea si tigrul si-au continuat drumul prin padure. In scurt timp au ajuns la m
arginea unui rau unde ursul pescuia. In mod obisnuit ursul nu se teme de nimeni.
Abia daca a zarit-o pe Vulpita. Dar cand l-a vazut pe tigru, a sarit in apa si
a inotat repede cat mai departe.
"Acum ma crezi?" a intrebat vulpita.
Tigrul era complet pacalit. Si-a plecat capul si a spus, "Iarta-ma, Vulpito. Hab
ar nu aveam ca esti asa de importanta. De acum inainte nu am sa te mai supar nic
iodata."
Asa ca Vulpita s-a intors sa se joace in padure, tare fericita ca i-a venit in m
inte o asemenea pacaleala.