Sunteți pe pagina 1din 252
Studii Juri Abstractie fficind de sensul livresc sau peiorativ al termenului «fictiune», «fictiunile juridice» au fost acreditate caprocedeu de tehnica legislativa sica judecati de valoare. Rostul acestei lucrari este acela de a identifica fictiunile juridice legislative, jurisprudentiale si doctrinare, de a le infafisa motivatiile si articulatiile si de a le prefigura destinul, sub semnul actualitatii si al utilitii sociale. Fictiunile juridice Studii Juridice Jon Deleanu Fictiunile juridice ditura All Beck alin, art. art. cit. CA. Cuciv. C.com. C. fam, C. muneii col. civ. coord. C. pen. C. proc. civ, C. proc. pen. css. ed. Ed. lit, nn, nr, OG. op. cit. O.UG. Parag. Abrevieri uzuale alineat(ul) articol(ul) articol(ul) citat Curtea de apel Codul civil Codul comercial Codul familiei Codul muncii colegiu()) civil coordonator Codul penal Codul de procedura civilé Codul de procedura penal Curtea Suprema de Justitie editia Editura Titera nota noastra numar(ul) ordonanta Guvernului opera citati ordonanfa de urgenfi a Guyernului pagina paragraf(ul) sam. Trib. jud, ‘Trib. Suprem um, vol. Fictiunile juridice punctul sublinierea noastra sialtele siasa mai departe tomul (fr. tome) Tribunatul judefean Tribunalul Suprem urmatoarele volumul Plan si motivare Fictiunile fac parte din viata noastra. Ne-o infrumusefeaza sau ne-o deformeaza. Unele ni le procuraim noi ingine, amagitor si con- solator sau cu speranti ori chiar cu optimism robust. Altele ne sunt procurate, pentru a «injelege lucruri de neinfeles sau pentru a nu {njelege ceea ce ni se pare lesne de infeles. ‘Avand 0 asemenea imanenfi, nu poate surprinde c& fictiunile au pitruns gi in articulafiile dreptului, al celui elaborat si al celui profesat. Unii, mai rezervati gi cu gndul ta rostul ficfiunilor juri- dice, acceptandu-le sau tolerandu-le, le-au considerat, cel mult, -; alfii, mai recalcitrant si cu gandul la posibile substituente — excepfii, analogii, echivalente, extrapolii, interpre- {iri prin imprumut de norma etc. ~ respingindu-le sau condam- nandu-le, le-au considerat «monstruozitati juridice». Poate ci, urmand sfatul Stagiritului, adevarul se afla la linia median’: unele fictiuni juridice sunt necesare si utile; altele sunt doar invenfi, inutile sau desuete, hrinind imaginatia, cdndva, in epocd, sau oferind «solufii» in situatii considerate insolubile. Sperm ca aceasti constatare, comods, dar real, s& stribat’ in cele din urma prin propozitiile acestui demers. Fictiunea juridica este pe cft de accesibila limbajului, pe atat de dificilé rafionamentului, mai ales cd, aga cum vom incerca si con- vingem, adeseori confuziile de concepte degenereazi in confuzii de idei. Un prim capitol a fost deci rezervat conotasiilor, interferen- elor i delimitdrilor, indeosebi intre fictiuni si prezumii juridice La modul cel mai general, in raport cu sursa lor, fictiunile juridice pot fi grupate in doua categorii: ficfiuni juridice aviind ca ‘sursii legea; fictiuni juridice avand o alta sursit decdt legea (fic- vit Fictiunile juridice fiuni juridice doctrinare, fictiuni juridice create de cdtre subiectele de drept, fictiuni juridice jurisprudenfiale sau pretoriene). ‘ncadrarea fiecirei fictiuni juridice in una dintre aceste cate- gorii presupune ins’ analiza ei, uneori chiar din perspectiva isto- ricd, pentru a-i determina articulatiile, semnificafiile $i implicatiile, fntrucdt, cum se va putea constata, o singurd fictiune juridic& este calificata ca atare prin dispozitiile legii, desi, in realitate, tocmai aceasta nu este o adeviratd fictiune — reprezentarea succesorala. in azul tuturor celorlalte fictiuni, natura lor este dedusi din modul in care au fost elaborate si mai ales postulate, din «confruntarea» lor u realitatea juridic’ jn fine, «verificarea» atenti a unora dintre categoriile juridice considerate fictiuni va demonstra faptul c& nu sunt adevarate ficfiuni. ‘Acestea ar fi cele tei repere din perspectiva cirora vom dezvolta tema fictiunilor juridice: ficiuni juridice legale; ficfiuni juridice avind o alté sursd decat legea; ipotetice ficfiuni sau pseudofictiuni juridice (chiar daca acest ultim termen — pseudofic- fiuni — are rezonante pleonastice, el conserva totusi «puterea» de a evoca opusul la ceea ce se crede a fi). Unele dintre dezvoltirile preliminarii la diversele fictiuni sau ipotetice fictiuni pot fi considerate excesive, nepertinente sau chiar fastidioase. Asumandu-ne riscul unor asemenea calificiri, am recurs totusi sila asemenea dezvoltiti pentru a incerca sii ne con- vyingem pe noi ingine inainte de a incerca s& convingem pe alti Tema fictiunilor juridice, fireste, nu putea fi sustrasi nici din ambianta normativa, jurisprudentiala si doctrinars actuals, nici din cea proiectatd. Se aflé - cum se stie — in procesul definitivarii o lucrare pe cat de ambifioas’, pe atat de pretentioasi si complex’, ‘mai ales pentru c& si-a propus sinteza dintre constante si innoire, coerenta si durabilitatea: Codul civil. Desi noile propozitii norma- tive se afla inc’ in prelucrare, unele dintre ele stirnind chiar mira- rea, am considerat util ca, uneori, si le evocim pur si simpla, pentru a oferi si astfel cateva repere pentru ~ aga-zicdnd — «destinal istoric» al unora dintre fictiunile juridice, Plan $i motivare Ix O mirturisire sau o remarturisire, in cele din urma. A fost si riméne departe de noi gandul cd in stiinti, si mai ales {n cea juridicd, pot fi pronunfate «sentinfe stiinffice». Infailibili nau existat si nu existé. Doar fantomatic mai apar din propriul pat germinativ. Orice demers stiinffic este de fapt o invitatie la colocviu. Totul sau aproape totul s-a mai spus si se mai spune, Doar viata juridici, ‘mereu imprevizibilé, mai indeamna la cugetdri in jurul unor teme inedite sau obliga la reconsiderdri si remodelai. Asa inc&t orice discutie este deschisd si binevenitd, Fireste, nu sub voia primului impuls sau a improvizatiei inso- lente, ci animata de bune intentii si sprijinita pe cunoastere. Capitotul I Fictiunile si prezumtiile juridice - conotatii, interferente si delimitari Sectiunea 1 Fictiunile juridice 1. Repere retrospective asupra fictiunilor in general si asupra celor juridice in special.' Sub influenta unei concepfii «estetice» si avand conotafii negative — ,arta este un adevar fals”, ea ,imit natura” ~ concepfie provenind din Antichitate, fictiunea n-ar face altceva decét sa imite Iucrurile naturale — fictio argo imitatur naturam; ergo fictio habet locum, ubi potest habere locum veritas. Sub influenta insi a canonistilor, fictiunea nu mai este valorizats doar ca procedeu de «imitare> a unui model din naturd, ci si ca procedeu de a «crea». Etimologic, ambele sensuri pot fi acceptate: la inceput fingere semnifica doar «modelareay, dar apoi si «imagi- narea», «inventarea», «disimularea», In ambele acceptiuni, ficfiu- nea a fost perceputi ca artificiu prin care realitatea este ignorati. Ea ar fi deci un ,artificiu de tehnica juridict”, o , minciund a legii”, constind in considerarea unui fapt sau a unei situafii diferite de realitate ca fiind totusi real’, pentru ca astfel si producd efecte juridice”. Ideea de ,minciund a legii” nu doar ca este peiorativa — * Pe larg, impreund cu amplul si substanfialul aparat bibliografic, a se vedea A-M. Leroyer, Les fictions juridiques, thse, Université Panthéon-Assas, Paris I, 1995, p. 5 si urm. 7 H. Capitant, Vocabulaite juridique, sous la direction de G. Comu, 2° 64, Presses Universitaire de France, 1990, termenul «fiction»; Dictionnaire encyclopédique de théorie et de sociologie du droit, Librairie générale de droit ct de jurisprudence, E. Story-Scientia, Paris-Bruxelles, 1988, p. 157-160, impreund cu reperele doctrinare; G. Comu, Vocabulaire 2 Fictiunile juridice .ddisprefuitoare” in raport cu realitatea, considerati ,,laudativa’ dar ea insdsi ignora sensul primar al fictiunii — acela de «imitare» — si indeamna la condamnarea fictiunilor in raport cu valorile morale, la inliturarea lor din arsenalul juridic, pentru ca sunt nu numai inutile”, ci chiar ,,periculoase”, ,Condamnarea ins generalé a acestui procedeu este in contradictie total cu importanfa fictiunilor juridice, procedeu universal, intrebuintat in toate sistemele juridice si in toate timpurile™, Importanfa fictiunilor este confirmata de Luniversalitatea lor’; ele sunt prezente in texte biblice, in dreptul oriental, ca si in dreptul occidental, sub semnul unor consideratii: sau filosofii foarte diferite. Omniprezenta fictiunilor se releva si prin identificarea lor in toate ramurile dreptului. Originite fictiunilor sunt foarte indepartate. Ele erau intrebuin- fete in antichitatea greacd si orientala (exemple putind fi extrase din Codul Hammurabi), dar au cunoscut 0 formidabila dezvoltare in dreptul roman, intrebuintate fiind ca tehnicd pentru elaborarea de reguli printr-o judecati de genul «ca si cum»®; termenii fictio, fingere, perinde ac si, quasi, pro habetur, quodammodo etc. sunt frecvent intrebuintati, mai ales in demersurile pretoriene. Recursul pretorului la actiunile fictive a fost mijlocul de adaptare a lui lus civile la noile nevoi si, totodati, procedeul subtil de a infrange rigi- ditatea excesiva a actiunilor din procedura formular. Numeroase fictiuni erau ins’ legale (fictio legis) sau jurisprudentiale, in sensul roman al termenului, precum: qui in utero est, perinde ac si in rebus humanis est custoditur; pro non scripto habetur; unele acu- zatii puteau fi aduse de un peregrinus, «ca si cum» el ar fi avut juridique, Association Henri Capitant, Presses Universitaires de France, 3° 61, 1992, p. 355. > A, Laland, Vocabulaire technique et critique de 1a philosophic, 13° 64, 1980, ermenul «réel> (adic& ,veritabil, autentic, sincer, solid”, apre- ciere a unui spirit ,serios si normal”) AM, Leroyer, op. cit, p.7. 8. 5 Pe larg si cu exemplificar, a se vedea Ch. Perelman, Le raisonnable et le déraisonnable en droit. Au-delé du positivisme juridique, Librairie ‘générale de droit et de jurisprudence, Paris, 1984, vol. 29, p. 32 si urm. A.M. Leroyer, op. Cit. Nt. 8. Fictiunile si precumfiile juridice 3 calitatea de civis; 0 persoani care a pierdut posesia inainte de usucapio completa era tratati «ca si cum» si-ar fi asigurat usucapio; un capitis deminutio era privit, in anumite cazuri, «ca si cum» n-ar fi suferit un capitis deminutio, ca si cum «moartea civil n-ar fi avut loc ~ ac si capite minutus non esset -, facand posibili urmitirea lui de catre creditori; qui apud hostes morerentur, corum testamenta perinde valerent, ac si civitate decessissent, conferind astfel aceeasi valoare testamentului «ca si cum cel care a murit la dusmani ar fi decedat fn cetate s.a.” Unele dintre actiones usiles cerau tocmai actiunile ficticii (de exemplu, actiunea Publiciana sau actiunea pentru aplicarea legii Aquilia). in Evul Mediu s-a incercat elaborarea primei teorii generale a ficfiunilor, glosatorii determindndu-le elementele constitutive si chiar clasificéndu-le in zece grupe: substanfa, cantitatea, calitatea, relatia, locul, timpul, pozitia, posesiunea, actiunea, pasiunea. in epoca postglosatorilor poate fi intalnita chiar prima definitie a fictiunii*: ,fictio est in re certa, contraria veritati, pro veritate assumptio” ~ ficfiunea consti in considerarea unui fapt, care, in ‘mod cert este contrar realititii, ca fiind adevarat. Mai tarziu, reludndu-se definitia, s-au ficut alte dow precizdri, mai ales cu privire la efectele juridice ale fictiunii si necesitatea ca ele si fie conforme echititii: fictio est in re certa, eius quod est possible contra veritatem pro veritate a iure facta assumptio; causa fictionis est aequitas. S-a reconsiderat si clasificarea fictiunilor, inspirati de Stagirit, grupandu-le in doar trei categorii, sugestive de altfel pentru a descifra mecanismul fictiunilor: «fictiuni inductive» — conform c&rora ceea ce nu este se consider’ totusi c& este; «fic- fiuni privativen — conform carora ceea ce este se considera totusi R. Dekkers, La fiction juridique. Etude de droit romain et de droit ccomparé, Paris, Sirey, 1935, nr. 187 si urm Vi. Hanga, Drept privat roman, Ed. Didacticd si Pedagogics, Bucuresti, 1977, p. 141, 286; MY. Jakotd, Drept roman, I, Ed. Fundatiei ,Chemarea", Iasi, 1993, p. 139, 360, 361. " Jnl. Olivier, Legal Fictions: an Analysis and Evaluation, Leyde, 1973, p. 16,17. 4 Fictiunilejuridice cA nu este; «fictiuni translatives — conform c&rora ceea ce exist intr-un anumit mod poate exista si intr-un alt mod’. in aceasta epoca fnsi, Thomas din Aquino face o distinctie categoric& intre , fntrucét nu numai c& ele se afl in contradictie cu reali- 2 A se vedea H. Kelsen, Zur Theorie der i 2 juristischen Fiktionem, in Annalen der Philosophie”, vol 1, Lei . na ie”, Vol 1, Leipzig, 1919, p. 608 si urm. Ibidem, p. 632. Stes ie, p68. In acest sens, lucrsile Iui J. Esser, K. Larentz, D. Meuer ® A. Kaufmann, Analogie und ,Nature der Sache”, er pital Rein, Aesop und Nae der Sache, Haseley, 1982 * A se vedea H. Vaihinger, op. cit, p. 171 8 Ficfiunile juridice tatea, dar sunt in contradicfie si cu ele fnsele. Ele sunt ficfiuni nu numai prin abaterea materiald de la realitate, dar si in sens ‘formal, ignorand principiul formal al realitatii, legea identitatii gi a contradictiei. - ‘Alte asemenea constructe sunt ~ conventional numindu-le si prin imprumut terminologic — «jumatafi de ficfiuni> sau «semi- fictiuni», ele contrazicand realitatea dati sau indepairtandu-se de ca, dar nu se contrazic pe sine. Sunt asemenea ficfiuni, bundoar’, clasificarea artificiald si metoda abstractizai. in contextul acestui demers vom stdrui asupra acestei din urmi categorii de fictiuni — «semifictiuni> — si numai izolat, in scop demonstrativ, vom evoca si unele ficfiuni autentice», care, oricum, cel putin din spatiul dreptului, ar rebui inlaturate. b) Fictiunile — de fapt, ideile forfate sau arbitrare — dispar, fie cu timpul, in cazul semifictiunilor, ele nemaifiind utile si necesare, fie printr-o operatic logic’, in cazul fictiunilor autentice. Altfel spus, cfnd existi o contradictie cu realitatea, ficfiunea poate avea valoare numai daca ea este folosita provizoriu, ,pénd cfnd expe- rienta se imbogijeste sau pana cdnd metodele gandiri se perfectio- neazA att de mult, incat aceste metode provizorii pot fi inlocuite cu altele definitive”; inlaturarea fictiumilor autentice pe parcursul unei operafiuni mentale date decurge in mod necesar din caracterul lor contradictoriu®. ©) Constiinta expres a faptului c& fictiunea nu este decat fictiune, constiinfa deci a naturii ei fictionale si absenta oricdrei pretenfi in realitate, Ce e drept, intr-o asemenea ambianté, confuziile cu ipotezele sunt nu numai posibile, dar poate si inerente: unele «fictiuni» ince- pind prin a fi considerate «ipotezen; alte «fictiuni> sfarsind prin a fi considerate «ipoteze». ; Distinctia intre fictiuni si ipoteze, anevoioasi uneori practic, este totusi relativ lesne posibilé teoretic: ” Idem. * Ibidem. Fictiunile si prezumile juridice 9 — Principiul metodei ipotetice este ,probabilitatea constructelor conceptuale”, pe cind cel al metodei fictionale este ,eficienta lor™. Ipoteza se indreapta spre realitate, implicind «verificarea» ci; fictiunea se indreapt’ impotriva realititi, refuz4ndu-si dintr-un {inceput orice verificare. ,,in vreme ce orice ipotez cauti s& fie expresia adecvati a unei realitati inci necunoscute si si oglin- deasc& aceasti realitate in mod corect, ficfiunea este propus’ cu constiinfa c& ea reprezinté un mod de conceptie inadecvat, subiec- tiv gi plastic, a carui coincidenta cu realitatea este de la bun inceput exclusi, si care nu va putea fi ulterior verificati in felul in care sperm s& putem verifica 0 ipotez’. Din acest motiy, o fictiune nu poate fi niciodat& exprimata sub forma unei judecti problematice, ci ea trebuie si-si insugeasc forma judecifii fictive, singura potrivita si o exprime”™, Verificdrii ipotezet fi corespunde justificarea ficriunii. in cazul ipotezelor se selecteaza totdeauna cea mai probabild; {n cazul ficfiunilor se selecteaz cea mai util. Ipoteza se va respinge candva, pentru ci ea a intrat in sfera realului; fictiunea va dispirea céndva, pentru c& nu-gi mai justifica utilitatea, — Unele ipoteze sunt atat de generale incat ele pot fi considerate ficfiuni. Fictiunile, dintr-un inceput, nu pot deveni ipoteze, ele neavand nici miicar o fram din realitate pentru a face posibild 0 verificare incipienté. Pe de o parte, este deci recomandabil si climindm orice posibilitate de eroare, considerdnd o supozitie drept © ficfiune. Pe de alta parte, ar putea fi uneori recomandabill si nu includem o supozitie dati mumaidecat in categoria fictiunilor, {indeosebi acolo unde mai exista vreo indoiala cu privire la posibi- litatea ca ea si nu corespunda cu ceva real”, ,,Trebuie s& fim atenfi — sfatuia H. Vaihinger ~ si nu blocim calea spre verificare prin utilizarea termenului de «fictiune>, si cu att mai mult nu trebuie 4 comitem greseala mai vaditi de a numi o supozitie fictiune din ® H, Vaihinger, op. cit. p. 160. ® ibidem, p. 374. > Ibidem, p. 158. 10 Fictiunile juridice simplé comoditate, numai pentru a evita astfel sarcina mai dificil 1 verificdri. In anumite cazuri, faptul c& 0 supozitie dati este o fic- fiune sau o ipotez poate fi extrem de discutabil si, in orice caz. dat, ar trebui si adoptim ipoteza ca ea nu este decat o ficyiune”™ [s.n.]. = Ipoteza are un scop esenfialmente teoretic; ea «umple golu- rile» existente, ficand legatura dintre fapte. Ficfiunea are un scop practic - «explicarea» a ceea ce este inexplicabil, rezolvarea a ceca ce este nerezolvabil. ,.poteza se strduieste si elimine contradic~ fille observate in fapt, pe cand fictiunea introduce vontiadictii logice in existent. Din acest motiv, atit directia, cat si metoda lor de aplicare se disting net. Ipoteza incearca s& descopere, iar fictiunea si inventeze”® {s.n.]. Ipoteza izvordste din elemente reale si tinde s& se refntoarca la ele; ficfiunea rimane cantonati in imaginar. 4) Fictiunile sunt mijloace folosite in vederea atingerii unui scop, ele sunt asadar eficace. Unde nu existi eficacitate, fictiunea au are un caracter stiinfific. ,Aceasta este, practic ~ spunea Vaihinger - esen{a pozitiei noastre (...) Pentru noi, elementul asential intr-o fictiune nu este faptul c& ea constituie o abatere constienté de la realitate, o simpli pkismuire ~ noi punem accentul pe natura utilitari a acestei devieri”™. Accentul pus isi dovedeste stringen{a mai ales in drept, unde eventuala existen{® a unor fic~ fiuni ineficace, asadar inutile, tine exclusiv de retorica, mu de jurisprudenga. fntalnind, cum se va vedea, diverse ficfiuni juridice, clasificarea in general a fictiunilor stiinfifice poate prezenta interes": clasifi- carea artificiald, avand 0 valoare euristic’ — aceea de a pregiti si de a facilita descoperirea unui sistem natural sau real"; ficfiuni ° Ibidem. ® tbidem, p. 159. * Ibidem, p. 172. % Jbidem, p. 66 gi urm., p. 266 si urm. °% Astfel cum se poate constata din cuprinsul art 462 C. civ. si al art. 472 C. civ, criteriul «fizic» de clasficare a bunuritor este «retusab» in raport ccu destinajia acestora, din considerente de oportunitate juridic& si econo- ‘mic. Destinafia bunului are uneoti ca si consecinja faptul ci dreptul Fictiunile $i prezumiile juridice u abstractive sau neglective, adic& diversele metode in care abaterea de la realitate se manifest& in mod specific prin neglijarea anumitor elemente”; fictiunile schematice, cele care edificd un complex, un esafodaj,lipsit ins de multe dintre trasiturile realitati®; ficriunile conferit are 0 naturi juridica diferita de natura lui fizicd. Sau se is in considerare o situafie vitoare: un imobil devenind mobil ori un mobil devenind imobil prin destinate (nu poate fi vorba de imobile prin antici- patie, nici de mobile prin destinafie). Mai pe larg inst, a se vedea infra rr. $9, Anicolul 415 din proiectul Codului civil consacri, de asemenea, categoria bunurilor care rdmdn sau devin imobile, iar at. 417 reconsact’ categoria bunurilor mobile prin anticipayie. >” De exemplu, «celebra ficfiume» infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis eius agitur — copilul conceput este considerat nlscut toldeauna cénd aceasta va fi in interesul stu (art. 7 alin. (2) din Decretul rr, 31/1954 prevede ci: ,Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insi numai daca el se naste viu"}. Articolul 654 C. civ., In ‘materie de succesiune, precizeazi intre altele: ,Copilul conceput se considers eX exista”. Copilul concepat nu este pur gi simplu 0 «persoand viitoare>; el este protejatjuridic «ca si cum» ar exista deja (a se vedea gi infra ne. 64), Anticolul 22 din proiectul Codului civil, referindu-se la drep- turile copilului conceput, precizeaZa, de asemenea, c& drepturile acestuia _sunt recunoscute de la conceptiune, inst numai daca el se naste viu", ‘Articolul 714 alin, 2) din acelasi proiectreitereaza dispozitile anterioar: ~Copilul conceput este considerat cd exists daci se va naste viu". Aparenfa in drept credem cX poate fi un exemplu: o punere in acord 4 posteriori a faptelor cu exigent juridice. Sau un exemplu particular: _contractul este acordul inte dows sau mai multe persoane spre a constitu Sau a stinge intre déngii un raport juridic” ~ spune art. 942 C. civ. Ar rezulta, logic, c& obligatia contractual nu exist decat de 1a momental {ncheierii definitive a contractului, pe de o parte; pe de alta, c& obligatia este 0 nojiune unitara, care nu poste fi conceput dec&t ca efect al contrac tului perfectat. Dac unul dintre aceste elemente este ignorat, sar putea spune ci suntem in prezenfa uneifictiuni juridice. Considerand c& oferta de a contracta este «un act juridic» obligatoriu pentru autorul lui — desi, fa anumite conditi, revocabil ~ inseamni cA, prin abatere de Ia realitate, oferta insisi produce efecte contractuale si, dintr-o asemenea perspectiva, ‘ea ar fi constitutiva de fictiune (a se vedea si infra, nr. 30). Datele pro- blemei ar fi esenfialmente diferite in ambianfa noii reglementari: dupa ce 12 Ficfiunile jridice paradigmatice sau cazurile imaginare, mai cu seam in argumen- tele demonstrative”; ficfiunile utopice, cele derivate din utopii®; Jicfiunea-tip sau forma originard imaginara'; ficfiunile simbolice sau analogice ori tropice o institutie now este aperceput printr-un construct ideatic in care existi o relatie similars, 0 propozitie analoaga celei existente in seria perceptiilor observate"; ficfiuni personificatoare, analogia interesand, in acest caz, grupul de idei at. 904 din proiecul Codului civil inscrie contractele prinire izvourele abligafilor, art. 905 defineste contractul ca ,acord de voinga intre dou au mai multe parti cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un sport juridic”. > Am putea constitui ca exemplu situaie imaginate pentru a face posi- bila declararea mori unei persoane neprecedatl de declarareadispariie. “ Statul ideal al Tui Platon poate fi considerat un exemplu. Contrac- ‘ualismul a fost de asemenea o fictiune filosoficd, urmérind inliturarea reprezentirii unei anterioritii a societtii in raport cu indivizii ca si teza originii divine a puteri “' Fara dezvoltirile care, poate, s-ar impune, spunem doar c& intre criterile pentru stabilirea culpei s-a inscris si unul obiectiv, abstract, avand ca reper un om cu 0 capacitate medie, normal, un om-etalon {celebra fictiune statistics de homme moyen apartine, se pare, lui Quetelet, propusi in lucrarea sa ,Sur I'homme et le développement de ces facultés, ou essai de physique sociale”, publicati in 1835. Cum se stie, in drept, «conditia medie> a omului, . Ct priveste «utilitatea» ficfiunilor, intrebuintate desigur rezo- nabil si ca solutie extrem’, n-avem nici 0 indoiala. Dar chiar in formulirile oferite, ni se pare c, totusi, existd elemente ficfionale. ‘Nu mai putin ins, prin astfel de formula, deloc neglijabile, multe dintre fictiunile practicate ar putea fi abandonate, recurgand la texte normative «explicative», neindoielnic mai accesibile si mai comprehensibile. De exemplu, potrivit art. 517 C. civ., ,uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, intocmai ca insusi proprietarul lor, ins cu indatorirea de a Ie conserva substanta”. Este limpede: un drept de uzufruct nu poate © Bl ar putes fi transcrisastfl: ,Autortatea lucrului judecat consti in aceea cB, indiferent de meritul real al hotitarii pronuntate, ea trebuie considerati ca si cum este conforms adevarului” (ibidem, p. 29.) Ideea de ficfiune a fi evocati tocmai prin cuvintele «ca si cum». “ Ibidem, p. 30, Precizim cf, in sistemul francez si in cel belgian, autoritatea lucrului judecat nu este de ordine publics. * Ibidem, p. 32. Ficyiunile si prezumyilejuridice 7 sf priveasca lucruri care, prin intrebuinfare, se consumé. Totusi, art. 526 C. civ. se referd la uzufructul lucrurilor de care ,nu se poate cineva servi fir a le consuma”, Pentru a inlitura contra- dictia din reglementare, dar si fictiunea pe care aceasti reglemen- tare 0 inculca, s-ar putea spune: ,,Lucrurile consumptibile sunt cele care se consuma prin intrebuinfare. Uzufructul este dreptul de a se folosi de lucrurile care sunt proprietatea altuia, intocmai ca proprie- tarul lor. Dack lucrurile sunt neconsumptibile, uzufructuarul trebuie 6% le conserve substanfa, Daca lucrurile sunt consumpti- bile, uzufructuarul trebuie si le inapoieze, Ia sfarsitul uzufruc- tului, in aceeasi cantitate, calitate sau valoare ori si pliteascd pretul acestora”®” S-ar putea deci, de multe ori, s& se inlocuiasc’ limbajul fictiuni- Jor cu un limbaj conform realitiii. Dar nu totdeauna, Iati, bund- ard, art. 2 alin. (1) din Constitutie, astfel cum a fost reformulat in uma revizuirii, proclam&: ,Suveranitatea national apartine Poporului roman, care o exerciti prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum $i prin referedum”. Abstractie flicind de faptul ca, daci suveranitatea este snafionala”, ea ar trebui s& apartind ,Natiunii” — categorie ins& abstract, neoperabild in contextul dat ~ este de ordinul evidenei 4 niciodat, in corpore, poporul nu exerciti suveranitatea, iar corpul electoral sau cel referendar niciodata nu se identifica cu toate persoanele care alc&tuiesc categoria sociala de «popor» si ci nici corpul electoral sau cel referendar nu exprima o vointa una- nimi, ci doar una majoritari, Dar nici nu s-ar putea spune c& suve- ranitatea nafionala aparfine corpului electoral sau referendar, impli- cAnd astfel ideea divizibilitatii suveranitaii — contrar de altfel celor % Aicolul 554 din proiectal Codului civil, definind waufructul, preci- zeazi de asemenea indatoritea de a conserva substanja bunului folosit. Sub titlul marginal ,Cvasiuzufructul”, art. 564 reglementeazi totusi uzu- fructul unor bunusi consumptibile. in acest sens, art. 564 in fine din proiectata legiuire civila prevede obligafia uzufructuarului de a ,testtui bunuri de aceeasi canttate, calitate si valoare sau, dupa caz, contravaloarea lor la data stingerii uzufructului. 18 Ficfiunile juridice previzute de art. 2 alin, (2) din Constitutie ~ si deturnandu-i semni- Jicatile i implicafille. Asadar, ficfiunea nu este inevitabila, dar, uneori, numai ea poate intmpina dezideratul urmirit. 4, Semnificafiile fictiunii. Abstractie ficdnd de sensul figurativ sau de cel poetic, fictiunea este 0 reprezentare care nu corespunde realitdii sau care nu are corespondent in realitate. Ficfiunea, spre deosebire de prezumtile irefragabile, este o calificare a faptelor totdeauna contrari realitdfii juridice*. Astfel inteleasa, prezenta ficfiunii in sistemul dreptului — un sistem impovirat de rigori, ale cArvi norme descriu, parc, curioasa form’ de miscare a unui bumerang: totul pleac’ de Ia realitate gi se intoarce la ea ~ nu poate decat si surprinda sau poate avea suspecte rezonanfe. Cum si-si afle locul i justificarea denaturarea deliberati a adevirului? Ideea de «minciund a legii» pare 0 monstruozitate juridica. $i totusi, pentru a «explica» ceea ce pare inexplicabil ori pentru a «rezolva» ceea ce pare insolubil, doctrina si legiuitorul au acreditat idea si fenomenul fictiunii, aparent paradoxal, producatoare de efecte jut dice, iar practica judiciar§, uneori fri si Ie numeasca ficfiuni, alteori numindu-le astfel ori considerndu-le prezumtii, le-a culti- vat si le cultiva. Fictiunile au devenit un «succedanew» al insufi- ccien{ci sau deficientei sistemului normativ®. Ch. Pelerman, Logique juridique. Nouvelle réthorique, Dalloz, 1999, nr. 39. In opinia lui Ch. Pelerman (op. cit. p. 39), ficfiunea nu poate avea decit o sursi jurisprudentiald; optiunea legiuitorului, indiferent care este aceasta, ,nu Consttuie niciodatto fijiune juried, chiar dacd ea se inde- pirteazd de realitatea considerath in sens comun”, In opinia noastri, con- form realitii legiuitoare, uneori insusi legiuitorul atribuie eficients jjuridic& unorficiuni, De exemplu: ,Reprezentarea este 0 ficjiune a leg, care are de efect de a pune pe reprezentanti in locul, n gradul sin dreptal reprezentantului” [s.n.] — art. 664 C. civ. Este singurul text explicit cu privire la fictuni ale egi, dar nu si singura situatie in care legea admite fictiuni (cat priveste reprezentarea succesorala, a se vedea insi infra nr. 48, 49.) Articolul 724 gi urm. din proiectal Codului civil, reglementind Fictiunile si precumtiile juridice 19 Termeni intrebuintati pentru a desemna fictiunea evocd ei {ngisi diversitatea opiniilor, ambiguitatea sensurilor sau chiar posi bilele confuzii. Astfel: inventie, parere, fantezie, idee imaginara, cvasi (cvasi-contract, evasi-delict), cuvant auxiliar, directie auxi- liar’, expedient, artificiu, stratagem’, idee contrafécuta, tertip, demers, punte, scheld, substitut, surogat, supozitie, concept arbi- trar, idee provizorie, idee euristicd, ipotezi aditionala, modus dicendi, ocol, mijloc de orientare, concept arbitrar, idee ludica, Idee amagitoare etc. etc. Unit dintre acesti termeni substitutivi sunt cu totul improprii, alti evocd doar mijloacele auxiliare ale gandirii; uni vizeazi functia procedeului, alfii procedeul insusi. Pericolul care stiruie ins prin intrebuintarea unora dintre acesti termeni consti in posibilitatea confundarii fictiunii cu ipoteza si cu prezumtia, Vom folosi deci un singur termen, unificator: fictiune. Jn esenté, fictiunea semnifica imaginativul, contrar realitatii sau in afara realititii. Toate incerciirile de definire, sub semnul semnifi- cafiilor juridice, nu puteau evita esenta fictiunii, chiar dacd, uneori accentul s-a pus pe scopul si ulilitatea acesteia®. Bundoars: fic nea ar fi ,un proceden tehnic care consti in plasarea, prin gandire, a unui fapt, a unui lucru sau a unei persoane intr-o categorie, in ccunostinfé de improprietatea ei, pentru ca, pe cale de consecintl, si beneficieze de solufia practica proprie acelei categorii”*!; ,proce- deu tehnic constind in a admite un fapt sau o situafie diferita de de asemenea reprezentarea succesorala, a int ccaracterizarea eronata a acesteia ca ,fictiune a legi © Cu privire 1a varie semnificati atibuite termenului «fitiune>, impreund cu amplele repere doctrinare, a se vedea: Dictionnaire encyclopédique de théorie et de sociologie du droit, Dictionnaire d'Equilles, sous la directions de A.J. Amaud et de J.G. Belley, J.A. Carty, J. Commaille, A. Devillé, E. Landowski, F. Ost, J.P. Perrin, J. Wroblewski, Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence, E. Story — Scientia, Paris ~ Bruxelles, 1988, p. 157-160. © R Dekkers, op. cit, nr. 137. t, pe bund dreptate, 20 Ficgiunile juridice realitate pentru a-i recunoaste consecinte juridice"®; exist fictiune de fiecare dati cAnd o realitate naturala este infranta de C9 juristul creator de drept, denegind sau denaturind constient™®; aserfiune a cérei falsitate nu e demonstrabilé prin raportare la realitate™; pentru a fi o fictiune trebuie ca ,,dispozitia si deformeze constient realitatea juridica™*; fictiunea semnificd un srefuz deli- berat al realitatii*; ea pune constient la baza demersului juridic °o afirmatie care nu corespunde realitétii”®; ,procedeu al tehnicii juridice prin care se calificd 0 situafie, contrara realului, in scopul de a-i atribui acesteia consecintele juridice decurgand dintr-o ase- menea calificare””. Doui categorii de constatiri si, poate, observafii ne ingaduim in marginea acestor posibile definitii si in lipsa unei definitii «siste- matice» a fictiunii: cele, asa-zicnd, «pozitive» (considerarea fictiunii ca abatere, deformare sau ignorare a realititii ori a unora dintre elementele acesteia; o abatere constient’, deliberata; intre- buinjarea fictiunii ca procedeu tehnic; intrebuinjarea ei in scopul de a produce efecte juridice); cele, asa numindu-le «negativer inedeterminarea completi a criteriului de referinti ~ realitate material& sau realitate juridic& ori amandou’?; definirea exclusiv Jogicd sau exclusiv lingvistic& a ficfiunii $i ignorarea specificitatii ci juridice; includerea uneori a ficfiunii si a prezumtiei in aceeasi categorie sau considerarea prezumfiilor irefragabile ca sursi a © 1, Capitant, Vocabulaire juridique, cit. supra, termenul fiction; P. Foriers, Présomptions et fictions, in vol. ,.Les présomtions et les fictions en droit, Etudes publige par Ch, Perelman et P.Foriers, Bruxelles, 1974. © J. Dabin, op. cit., p. 321. J, Wroblewski, Structure et fonctions des présomptions juridique, in vol. Les présomptions et ls fictions en det’ cit. supra, p- 67. © Ch, Pelerman, Essai de synthése, in vol. ,.Les présomtions et les fictions en dit’ et supra, p. 347. ° ; © J, Rivero, Fictions et présomptions en droit public frangais, in vol. is et les fitions en droit, eit. supra, p. 102. eee Salmon, Le proce dela fiction en Got interaina pol tn vol Les présomptions et es fictions en droit" cit. supa, p. 114. Fictiunile si prezumgiile juridice a fictiunilor; confuziunea fictiunii cu analogia sau cu aplicarea extensiva a normelor juridice). Unele nuangari sau completiri ar fi deci necesare. ) Ficfiunea semnifica o denegare sau o denaturare constienta a unei realitafi de catre juristul «creator» al dreptului; fictiunea evocd ceea ce este simulat ori inventat de care legiuitor, de catre instangé uneori sau chiar de catre subiectele de drept. Un asemenea sens este apropiat celui din cultura romani imperiala - fictio est in re certa eius quod est possibile contra veritatem pro veritate a ture facta assumptio. Aceasti conceptie, care atribuie fictiunii un rol «creator» — similar celui din epoca romand, prin recurs la actiunile utile sau fictive permise de pretor pentru a strapunge rigiditatea formalismului juridic ~ nu-si mai afl ins& locul in dreptul modem decat cu totul marginal, precum, in contextul dispozitiilor art. 468 C. civ., cu privire la bunuri imobile prin «destinafie», si ale art. 472 C. civ. cu privire la bunuri mobile prin determinarea legii®. Juridiceste vorbind, fictiunea este un artificiu de tehnic& Juridica®, in principiu rezervat legiuitorului suveran, constnd in presupunerea unui fapt sau a unei situatii intr-un mod diferit de realitate, in scopul de a produce un efect juridic™. De exemplu, in sensul art. 1295 C. civ., vénzarea-cumpararea este un contract translativ de proprietate din momentul incheierii lui, proprietatea fiind de drept strimutata” solo consensu, desi ,lucrul inci nu se va fi predat si preful inca nu se va fi numarat”, daca parfile nu au aménat transferul proprietatii, printr-o clau2A speciala, pentru un moment ulterior incheierii contractului”!, Dublul aspect al transfe- Cu privire la evolufia acestei reglementiti si motivele care au deter- minato, a se vedea, bundoarii H. et L. Mazeaud, Legons de droit t. 1", premier volume, 4° éd., Editions Montchrestien, 1967, p. 208 si urm. (ase vedea insa si infra, nr. $9.) © A se vedea infra, nr. 12. ® G. Cornu, op. cit, p. 355. ® Asupra altor condifii pentru a opera principiul transmiterii mediate a dreptului de proprietate — si a riscurilor — din momentul incheierii contractului, a se vedea Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. ,Universul Juridic”, Bucuresti, 2001, p. 15-19 (art. 1298 din proiectul 2 Ficfiunle juridice rului imediat ~ al proprietiii si al riscurilor ~ poate avea 0 oarecare fnfelegere, dar fictiunea implica si serioase dezavantaje: in lipsa unor formalititi de publicitate, opozabilitatea transferului de pro- prictate fai de terti este ea insigi imaginati; greu de injeles rimfine si asumarea riscurilor de cAtre cumpirator far remiterea material a lucrului cumparat. ‘Uneori fictiunea nu este opera