CUPRINS

4. AFECłIUNILE DINłILOR
1. EdentaŃia
2. OligodonŃia
3. PseudooligodonŃia
4. PolidonŃia
5. PseudopoliodonŃia
6. DinŃii aberanŃi
7. Anomalii dentare de poziŃie
7.1. DinŃii ectopici
7.2. Diastema
7.3. DinŃii tasaŃi (înghesuiŃi)
7.4. Devierea dinŃilor (versiunea)
7.5. TranspoziŃia dentară
7.6. Inversiunea dentară
7.7. Torsiunea dentară
8. Anomalii de corespondenŃă dentară. Abraziunea dentară normală

4. AFECłIUNILE DINłILOR

1. EdentaŃia

Este o anomalie numerică care se manifestă prin absenŃa tuturor unităŃilor odonto-
parodontale (dentare) ale unuia sau ale ambelor maxilare, însoŃită de afectarea funcŃiilor
esenŃiale ale aparatului dento-maxilar (prehensiune, masticaŃie).
Etiologie: agenezia mugurilor dentari (anodontie), în urma senilităŃii (frecvent întâlnită la
rumegătoare), a cariilor dentare complicate, în stadiile avansate ale bolii periodonatle
însoŃite de extracŃii dentare, a traumatismelor (edentaŃie dobândită).
Simptomatologie: tulburări de prehensiune/masticaŃie, prelucrare mecanică defectuoasă a
furajelor – tulburări digestive, hiperestezie alveolară şi atrofia crestelor ca urmare a
mişcărilor exagerate ale mandibulei.
Diagnostic: în urma inspecŃiei orale
Tratament: la animale de mare valoare zootehnică – aplicarea de proteze dentare pe
arcadele incisivilor.

2. OligodonŃia

Este o anomalie caracterizată prin absenŃa unor dinŃi datorită fie formării unui număr mai
mic de muguri dentari fie distrugerii acestora de către procese de osteodistrofie fibroasă.
Frecvent la câine se constată absenŃa Pm1 şi Pm2.
Simptomatologie: tulburări de prehensiune/masticaŃie care pe măsura înaintării
animalului în vârstă se accentuează apărând anomalii de tocire (colŃi) datorate absenŃei
dintelui oponent, gingivite, alveolite, fistule.

1
Diagnosticul: bazat pe absenŃa dintelui.
Diagnostic diferenŃial:
- anodonŃie – lipsa tututror dinŃilor
- pseudooligodonŃia senilă
- pseudooligodonŃia câştigată
- pseudooligodonŃia de creştere (de schimb)
Tratament: se adresează anomaliilor de tocire – rezecŃia colŃilor, rabotaj. Depozitele
alimentare trebuie îndepărtate zilnic şi cavitatea antiseptizată.

3. PseudooligodonŃia

Forme:
- pseudooligodonŃia de creştere – când unii muguri dentari datorită dimensiunii lor
nu reuşesc să se dezvolte sau atunci când se face extracŃia prematură a dintelui de
lapte. Precizarea diagnosticului de face radiologic când se constată existenŃa
mugurilor dentari înglobaŃi în gingie.
- pseudooligodonŃia senilă – la animalele bătrâne la care dinŃii au căzut din
alveolele dentare; frecvent la bovine şi ovine
- pseudooligodonŃia câştigată – absenŃa dinŃilor este datorată diferitelor afecŃiuni
dentare (dislocaŃii, fracturi, boala periodontală)
Semiotica şi terapia: identice cu cele din oligodonŃie. În cazul pseudooligodonŃiei de
creştere se vor administra vitamie şi minerale. În unele cazuri prin decapuşonare (excizia
fibro-mucoasei gingivale care acoperă coroana dentară) se creează posibilitatea
desăvârşirii erupŃiei dintelui retenŃionat.

4. PolidonŃia

DinŃii supranumerari reprezintă o afecŃiune de origine congenitală sau traumatică, urmare

a bifurcării mugurilor dentari.
Localizare:
- pe creasta dentară
- în alte locuri decât pe arcadele dentare: polidontie heterotopă
- ascuns în alveola dentară lipsind protrusia (dinŃii rămân în grosimea osului)
Simptomatologie: suspiciunea rezultă în urma anamnezei care relatează tulburări de
prehensiune/masticaŃie, leziuni labiale. Examenul cavităŃii orale relevă prezenŃa unui
număr de dinŃi peste cel normal, leziuni gingivale, linguale şi/sau ale pereŃilor laterali ai
cavităŃii orale. În absenŃa protrusiei apar deformări de dimensiuni variabile, dure,
nedureroase, caz în care diagnosticul de certitudine este radiologic.
Diagnostic: în baza dinŃilor supranumerari localizaŃi frecvent la cal, câine, porc la nivelul
barelor, la bovine pe bureletul gingival.
Diagnostic diferenŃial: - pseudopoliodonŃia.
Tratament: extracŃii dentare în cazul dinŃilor heterotopici.

Tehnica extracŃiei dentare

Preoperator: antisepsia cavităŃii orale cu permanganat de potasiu 1/3000.
Anestezie: neuroplegie, NLA, N-NLA, blocaj loco-regional

2
ContenŃie: animalele mari – decubit lateral; animalele mici - decubit lateral sau sterno-
abdominal
Accesul operator este asigurat prin menŃinerea deschisă a cavităŃii orale: la animalele
mari speculum (Gunter, Bayer, tip căpăstru); la animalele mici – speculum oral sau două
feşi de tifon
Antisepsia câmpului operator: pensulaŃii cu acid boric 4%, permanganat de potasiu
1/3000, glicerină iodată 1%
Instrumentar: elevatoare gingivale, cleşti pentru extracŃie, plăcuŃe suport (pentru
animalele mari)
Metode: - extracŃia dentară prin avulsie
- extracŃia dentară prin respingere
ExtracŃia dentară prin avulsie. Tehnica operatorie
- examenul cavităŃii orale, inspecŃie, palpaŃie pentru identificarea dintelui bolnav
- decolarea gingiei (sindesmotomia)
- dislocarea dintelui – mişcări repetate de răsucire şi lateralitate
- extracŃia – pe direcŃia de orientare a rădăcinilor (la dinŃii cu rădăcini multiple este
necesară secŃionarea dintelui cu discul) (posterior pentru Pm1 şi Pm2, vertical
pentru Pm3, anterior pentru molar, vertical pentru cleşti, uşor posterior pentru
lăturaşi)
- tamponarea alveolei dentare cu tinctură de iod
- seroprevenŃia antitetanică
ExtracŃia dentară prin respingere: este o metodă mai rar utilizată, constă în trepanaŃia
alveolei dentare la nivelul rădăcinii dintelui şi respingerea acestuia.
IndicaŃii: fracturi ale coroanei dintelui în timpul manoperelor de extragere prin
avulsie, coroane dentare tocite, carii molare, alveoloperiostite uscate, odontoame,
periodontite osificante.
OperaŃia se practică la animalele mari peste vârsta de 3-4 ani la care riscul lezării
nn. infraorbitar sau alveolar inferior este mai mic. ContenŃia în decubit lateral pe
partea sănătoasă.
Anestezie: neuroplegie, NLA, N-NLA şi blocaj regional.
Instrumentar: de diereză, depărtătoare, instrumentarul specific pentru trepanaŃie şi
respingere (decolator de periost, trefin, trepan, extractor rondelă – tir, ciocan,
respingătoare, chiuretă).
Determinarea locului de elecŃie pentru trepanaŃia fundului alveolei dentare se
poate face prin: examen radiologic cu un ac de marcaj plasat în piele având drept
reper linia conductului lacrimo-nazal, iniczura nazo-maxilară şi marginea ventrală
a mandibulei.
La extracŃia Pm3 atenŃie a nu se leza n. infraorbitar şi artera nazală laterală. În
timpul extragerii molarilor mandibulari este posibilă lezarea n. alveolar inferior.
La respingerea M1 atenŃia se va concentra asupra evitării lezionării arterei, venei
faciale şi a canalului parotidian. Pentru extragerea prin respingere a M2 şi M3 în
prealabil m. maseter trebuie incizat, manoperă în timpul căreia există posibilitatea
rănirii arterei maseterice.
Timpi operatori:
- aplicarea speculum oral, identificarea dintelui bolnav, stabilirea locului de elecŃie
pentru trepanaŃie

3
 - incizia pielii până la os
- decolarea periostului
- descoperirea prin trepanaŃie a vârfului rădăcinii dintelui bolnav
- cu un respingător şi lovituri scurte de ciocan se încearcă respingerea dintelui din
alveoală
- scoaterea dintelui cu cleştele sau mâna din cavitatea orală
- fragmentele de os restant se îndepăretează prin chiuretare
- închiderea intrării orale a alveolei cu gutapercă sau gelaspon introduse ca o
plombă obturativă
- seroprevenŃie antitetanică

5. PseudopoliodonŃia

Este o anomalie caracterizată prin persistenŃa dinŃilor caduci alături de cei permanenŃi.
Clinic: la inspecŃia cavităŃii orale se constată prezenŃa dinŃilor de lapte alături de cei
permanenŃi. Aceşti dinŃi dubli încearcă să ocupe acceaşi poziŃie, deseori alimentele rămân
depozitate între ei, în timp apar complicaŃii de tipul periodontopatiilor, poziŃionări
defectuoase ale dintelui permanent cu leziuni ale limbii, palatului etc. Anomalia se
întâlneşte mai frecvent la câine (Collie, Doberman Pincher), de regulă persistă caninul de
lapte.
Diagnostic: clinic
Tratament: extragerea cât mai rapidă după diagnosticare. Dacă aceasta se va face în timp
util dintele permanent are toate şansele să crească în poziŃie corectă. RepoziŃionarea
dintelui după erupŃie necesită tratament ortodontic. La carnasiere extragerea caninilor de
lapte este dificilă datorită curburii posterioare pronunŃate a acestora, aplatizării laterale şi
grosimii mai mari a rădăcinii dintelui decât deschiderea alveolei la marginea maxilarului.
ExtracŃia se va face prin deblocare laterală (incizia gingiei şi decolarea, detaşarea cu dalta
a peretelui labial al alveolei dentare, deblocarea laterală şi extracŃia caninului, sutura
plăgii gingivale).

6. DinŃii aberanŃi

Formele dentare aberante se datoresc unor tare congenitale, fiind necesar un diagnostic
diferenŃial faŃă de neregularităŃile de uzură, care apar mai târziu şi îmbracă alte forme.
Anomaliile congenitale de formă, mai des întâlnite, sunt:
- dinŃii conoizi
- dinŃii bi- sau trilobaŃi
- dinŃii sudaŃi
- macro şi microdonŃia
Diagnostic: facilitat de forma particulară a dintelui comparativ cu cei normali.
Tratament: atunci când datoorită formei produc leziuni bucale, linguale sau tulburări de
masticaŃie se scurtează, se pilesc, sau se extrag.

4
 7. Anomalii dentare de poziŃie

Anomaliile sunt caracterizate de apariŃii şi creşteri dentare deviate de la sediul topografic

normal şi/sau axul normal de creştere.

7.1. DinŃii ectopici

ErupŃia dinŃilor se face în alte locuri decât sediul topografic normal.
Simptome: variate în funcŃie de localizare, tulburări de prehensiune/masticaŃie, leziuni ale
obrajilor, limbii, perforaŃii ale bolŃii palatine cu deschiderea cavităŃii nazale.
Diagnostic: clinic
Terapie: extracŃia dintelui.

7.2. Diastema
Diastema reprezintă prezenŃa unui spaŃiu interdentar mai mare decât normal între incisivii
sau măselele adiacente. Se propune folosirea termenului de diastemă tip valvă sau
închisă pentru a diferenŃia diastema patologică faŃă de diastema fiziologică (ex. barele)
prezentă între incisivi şi premolari (canini la cai). De asemenea, se va diferenŃia diastema
patologică de spaŃiul interdentar foarte mare rezultat după extracŃiile dentare.
La cabaline diastema dintre măsele este greu de identificat, mai ales atunci când are
localizare la dinŃii caudali de pe mandibulă, loc în care apare mai frecvent.
Etiologie. Diastema poate fi clasificată în primară (de dezvoltare) sau secundară
(dobândită). Diastema primară apare ca urmare:
- a angulaŃiei anormale (lipsa angulaŃiei) a măselelor rostrale şi caudale;
- poate fi determinată de mugurii dentari normal angulaŃi dar care se dezvoltă prea
distanŃaŃi probabil datorită dezechilibrului dintre mărimea dintelui şi cea a
suportului osos.
- Pe de altă parte, inegalitatea la erupŃie dintre mărimea mandibulei şi cea a dintelui
apare atunci când suportul osos nu este suficient de mare pentru a permite erupŃia
liberă. În acest caz mugurii dentari acum se supraaglomerează, se înghesuie,
erupŃia nu poate să se desfăşoare normal, apar devieri care atrag după sine
diastema de dezvoltare secundară în spaŃiul interdentar dintre dintele erupt normal
şi cel dizlocat, în ciuda faptului că aparent angularea acestuia este normală.
- O altă situaŃie posibilă o reprezintă erupŃia incompletă a dintelui respectiv care va
continua să crească în direcŃie apicală şi va deforma osul adiacent.
La animalele bătrâne spaŃiile interdentare apar ca urmare a tocirii compensate de ieşirea
treptată a dintelui din alveolă care prezintă o coroană trunchiată înspre rădăcină, în
această situaŃie este vorba de diastemă senilă. O frecvenŃă crescută a acestei afecŃiuni se
constată la rumegătoare.
Diastema poate să apară secundar – diastemă dobândită - luxaŃiilor dentare. PrezenŃa
dinŃilor supranumerari este cauză de diastemă între dintele supranumerar şi cel adiacent.
Caii pot mastica viguros hrana timp de 18 ore şi astfel chiar în cele mai mici spaŃii dintre
măsele unele furaje fibroase aliniate în direcŃia spaŃiului anormal, aflat proximal la baza
dintelui, sunt împinse în el. Aici se acumulează progresiv fibrele orientate transversal,
fibre lungi. La mulŃi cai datorită formei şi mărimii diastemei hrana se tasează şi se
depozitează doar în spaŃiul interdentar al coronei şi nu ajunge până la nivelul gingiei sau
al Ńesuturilor periodontale, astfel neexistând o simptomatologie clinică. În orice caz, în

5
marea majoritate a situaŃiilor, în timp fibrele alimentare sunt împinse spre marginea
gingivală dintre măsele şi comprimă în mod dureros spaŃiul adiacent periodontal. Prin
compresiune progresivă apar inevitabil inflamaŃia şi distrugerea ligamentului periodontal,
alături de infecŃiile anaerobe care vor exacerba aceste boli periodontale foarte dureroase.
Uneori diastema se complică cu infecŃii periapicale, pierderea dinŃilor, fistule oro-
maxilare, sinuzite secundare, osteomielita mandibulei sau maxilarului.
Tablou clinic: la inspecŃie se observă spaŃiile interdentare de dimensiuni anormale care de
regulă constituie locul de depozitare a materiilor alimentare, halenă, mucoasa gingivală
este tumefiată, dureroasă, desprinsă de pe coroana dintelui, apar diverticule gingivale,
alveolite şi periostite alveolare, infecŃii ale sinusurilor paranazale. Pierderi în greutate.
Unii cai preferă să mestece doar pe o parte a gurii evitând locul cu diastemă, uneori îşi Ńin
capul într-o poziŃie anormală atunci când mănâncă. În fecale pot fi observate furaje
întregi. Caii bolnavi mestecă mai greu fibrele lungi decât cele scurte, deoarece acestea
din urmă e mai puŃin probabil să fie împinse în diastemă. Diastema plină cu hrană tasată
şi asociată cu afecŃiuni periodontale este considerată cea mai dureroasă afecŃiune dentară
la cal.
Pentru diagnostic se folosesc oglinzi stomatologice, endoscoape rigide sau flexibile sau
depărtătoare care ajută la vizualizarea diastemei. În spaŃiile dintre doi dinŃi adiacenŃi se
observă cu uşurinŃă furaje plasate transversal în apropierea marginii gingivale. Dacă
diastema este secundară dizlocării dintelui spaŃiul se observă mai uşor de ambele părŃi ale
acestuia.
Tratament:
1. Lărgirea spaŃiilor interdentare în cazul diastemei primare de tip închis sau valvă –
se foloseşte o freză diamantată acŃionată electric. Largirea până la 6-8 mm până la
suprafaŃa ocluzală reduce sau elimină depozitarea pe termen lung a fibrelor între
dinŃi şi permite hranei să fie mai uşor mobilizată din spaŃiul interdentar mărit
proximal. Această tehnică se recomandă la animalele mai în vârstă deoarece la
caii tineri cavitatea pulpară mare ajunge în vecinătatea suprafeŃei ocluzale şi astfel
aproape de marginea caudală a dintelui existând riscul deschiderii cavităŃii
pulpare după pilire. Înainte de pilire depozitul de furaj se va îndepărta. Toate
manevrele se fac pe animal în poziŃie patrupedă .puternic sedat şi asociat cu
blocajul nervului mandibular. Nu se va pili mai mult de 5 secunde fără a se stropi
cu apă rece locul respectiv. Înainte de aplicarea procedeului se va administra I.M.
penicilină şi aminoglicozide iar 5-7 zile după tratament se vor administra
antiinflamatorii şi antibiotice oral. Animalul va fi rerexaminat după 3 luni pentru
eventiuale lărgiri ale spaŃiului intredentar, apoi la interval de 6-12 luni dacă mai
este necesar.
2. Modificări ale dietei – eliminarea furajelor ce conŃin fibre lungi substituindu-le cu
furaj tocat fin, pelete etc, asociat cu curăŃirea buzunarelor periodontale şi
îndepărtarea furajelor depozitate aici.
3. ExtracŃia dentară – atunci când diastema rezultă secundar dislocaŃiei, mai ales
dacă sunt implicate una sau două măsele. ExtracŃia dintelui dislocat este un
tratament radical dar de succes aplicabil chiar şi la caii tineri. Desigur înainte de a
recurge la aceasta se va încerca aplicarea primei alternative (vezi pct. 1),
reducerea zonei de protruzie a dintelui dislocat şi a oricărui colŃ al dintelui de pe

6
 arcada opusă. La caii bătrâni atunci când coexistă şi o boală periodontală
secundară care afectează ligamentul periodontal extracŃia se face cu uşurinŃă.
4. Obturarea diastemei cu material pentru amprentă dentară. Acest tratament poate fi
folosit singur sau asociat cu lărgirea distemei. IniŃial se vor curăŃa buzunarele
periodontale de toate resturile alimentare tasate, se vor iriga cu soluŃie de
bicarbonat de sodiu (pompă acŃionată manual). Buzunarul acum gol se va umple
cu material pentru amprentă dentară, după ce în prelabil s-a aplicat un strat de
antibiotic (gel de doxiciclină). Durerea dispare, zona se vindecă. ÎmbunătăŃirea
poate să dureze şi după ce materialul cade (de obicei după câteva săptămâni).
Dacă nu se aplică nici un lat tratament problema mecanică fundamentală care
predispune la depozitarea de alimente în diastemă rămâne şi astfel
simptomatologia clinică reapare mai târziu.
5. Tratamentul orotodontic – corectarea orotodntică a sparŃiilor anormale este
teoretic tratamentul ideal. Cerclajele ortodontice au rolul de a aliinia dinŃii
adiacenŃi. Firele de cerclaj aflate în spaŃiul interdentar reduc pătrunderea
alimentelor în diastemă. Probleme greu de depăşit: acces dificil la măselele situate
caudal, ruperea cerclajului datorită forŃelor puternice şi continue, compresiune
insuficientă în zonele imediate ale măselelor afectate astfel încât să se reducă
diastema.
6. Reducerea presiunii de ocluzie dentară asupra diastemei – se reduce suprafaŃa de
ocluzie dentară a coroanei la înălŃime de o parte şi de alta a diastemei cu 2-5 mm
pe o lăŃime de 10-15 mm de-a lungul suprafeŃei de ocluzie prin şlefuire cu o freză.
Similar se va reduce suprafaŃa de ocluzie a dintelui opus. Alimentele prezente în
distemă se vor îndepărta, dar acest lucru este doar paleativ. Aducând zona
diastemei în afara ocluziei se va reduce cantitatea de hrană care va fi măcinată
respectiv depozitată şi tasată în această zonă. AtenŃie pentru a nu se deschide
camera pulpară sau a nu se supraîncălzi la frezare (rezultă puplite).
7. Reducerea înălŃimii dintelui dislocat şi crescut exagerat. Atunci când o singură
diastemă apare secundar creşterii dentare excesive (distemă dobândită)
îndepărtarea depozitului şi reducerea înălŃimii dintelui în cauză reduce mestecarea
hranei în acea zonă şi previne progresia, în unele cazuri chiar rezoluŃia, diastemei.
8. Eutanasia, poate fi uneori necesară, în special la caii tineri, dacă diastema este
extinsă şi cu buzunare adânci şi asociat există osteomielită.

7.3. DinŃii tasaŃi (înghesuiŃi)

Clinic: absenŃa spaŃiilor interdentare, dinŃi strânŃi unul lângă altul, între feŃele lor laterale
apare un proces de abraziune care predispune la apariŃia de carii.
La tineret poate devia axul de creştere al dintelui.
Diagnostic: clinic
Tratament: se adresează complicaŃiilor (carii, devieri laterale).

7.4. Devierea dinŃilor (versiunea)

Anoamlie de poziŃie care constă în creşterea deviată a dinŃilor faŃă de poziŃia normală a
axului longitudinal.
După direcŃia devierii:

7
 - lateroversiune
- anteroversiune
- retroversiune
Diagnostic: clinic.
Diagnostic diferenŃial: faŃă de torsiune, dislocaŃie (luxaŃie, versiunea dobândită (prin
dislocaŃii sau fracturi incomplete consolidate vicios)
Tratament: rezecŃia dinŃilor crescuŃi în exces dacă produc leziuni, rabotaj. În formele
grave se recurge la extracŃii. Tratament ortodontic la animalele de companie.

7.5. TranspoziŃia dentară

Schimbarea locului unui dinte cu altul pe linia aceleiaşi arcade dentare.
Clinic. Tulburări masticatorii, leziuni ale gingiilor, obrajilor, buzelor, limbii, depozite
alimenatre, defecte de ocluzie, tocire anormală.
Diagnosticul: se pune uşor în baza formei diferite a incisivilor, caninilor, premolarilor şi
molarilor. Când transpouiŃia are loc între aceleaşi categorii de dinŃi diagnosticul este greu
de precizat, forma dinŃilor fiind identică şi lipsind tulburările masticatorii.
Tratament: rezecŃia sau extracŃia dintelui.

7.6. Inversiunea dentară

Este o formă rară de anomalie congenitală în care dintele este aşezat cu coroana în
alveolă.
Diagnosticul: clinic
Terapie: extracŃie

7.7. Torsiunea dentară

Reprezintă răsucirea dintelui în jurul axului longitudinal, mai frecvent întâlnită la incisivi.
Natură:- congenitală
- traumatică (simptom al dislocaŃiei)
Clinic: dinte deviat de la linia normală a arcadei dentare, feŃele laterale vin în contact cu
buzele sau obrajii respectiv limba, axul longitudinal al suprafeŃei de tocire devine
transversal, ocluzia este imperfectă, tulburări de masticaŃie.
Diagnostic: clinic.
Diagnostic diferenŃial faŃă de torsiunea dobândită care atunci când este recentă capătă un
caracter algic la palpare.
Tratament: aparat corector fixat pe dinŃii alăturaŃi. La animalele de fermă când dintele
torsionat produce leziuni ale Ńesuturilor moi se extrage.

8. Anomalii de corespondenŃă dentară

ÎmperfecŃiunea ocluziei dentare apare datorită asimetriei suportului osos al alveolelor

dentare, ceea ce în timp duce la defecte de uzură. Anomaliile de corespondenŃă sunt
generate de malformaŃii congenitale ale masivului osos sau malformaŃii dobândite.
Clinic: apetit capricios, masticaŃie greoaie, scrâşnituri din dinŃi, slăbire, scăderea
producŃiei.
InspecŃia cavităŃii orale relevă anomalii de uzură:
- colŃi anteriori Pm1

8
 - colŃi posterior ultimul M
- incisivi uzaŃi într-o parte – colŃi ai lăturaşilor opuşi în diagonală
- uzura în diagonală a incisivilor
- uzura în cioc de papagal
Tratament: rezecŃia colŃilor. La cabaline fiecare anomalie de corespondenŃă a incisivilor
trebuie tratată individual şi luându-se în considerare întreaga gură a pacientului.
Tehnica de lucru:
- anestezie (neuroplegie sau NLA şi blocaj regional), contenŃie, speculum oral
- rezecŃia cu freza electrică (aparat electric de rabotaj) sau cu dalta. LăŃimea tăişului
dălŃii dentare de maxim 8 mm. Detaşarea colŃilor cu dalta se face pe o direcŃie de
clivaj convexă. Lovirea se va face cu un ciocan cu coada lungă, scurt şi rapid.
NeregularităŃile dentare care rămân după rezecŃie se pilesc.
RezecŃia cu cleştele dentar (mai puŃin preferată) – fălcile acestuia să ciupească
suprafaŃa dentară care va fi îndepărtată.
- antisepsia cavităŃii orale
- seroprevenŃie antitetanică
Riscuri şi accidente: contuzii, dislocaŃii dentare, fracturi, extracŃii accidenatel, răni ale
gingiei, obrajilor, limbii, palatului.

Abraziunea dentară normală: este un fenomen fiziologic de uzură mecanică a dinŃilor

datorat frecării tablelor dentare de furaje sau între ele în timpul mişcărilor masticatorii.
Uzura dinŃilor este de aproximativ 2 mm/an la ierbivore, compensată iniŃial de creşterea
acestora din rădăcină, apoi prin ridicarea lor din alveolă, iar în final prin retragerea şi
atrofia gingiei.
Fiziologic uzura dinŃilor este asimetrică.
La cabaline între arcada molară superioară şi cea inferioară există o ocluzie imperfectă
atât în axul vertical cât şi în axul orizontal al tablei dentare. În plan vetrical arcadele
molare se suprapun doar pe 2/3 din lăŃimea lor. Arcada dentară molară superioară se
găseşte poziŃionată lateral faŃă de mandibulă. Tocirea se face în pantă, oblic de sus în jos
rezultând două muchii: buccinatorie (superioară) şi linguală (inferioară). În plan orizontal
molarii superiori nu se suprapun perfect, M1 superior venind în contact cu ¾ din
suprafaŃa de tocire cu M1 inferior şi ¼ cu M2 inferior.
Aceste asimetrii nu trebuie interpretate ca neregularităŃi dentare. În timp însă pot da
naştere unor aberaŃii de uzură ale molarilor: uzură în foarfecă şi colŃi.
Numeroase anomalii de uzură pot fi înŃelese luând în considerare efectul dietei naturale la
cal asupra funcŃiei dentare şi uzurii dinŃilor. Alături de componentele structurale elastice
reprezentate de lignină, ierburile conŃin cantităŃi variabile de silicaŃi. SilicaŃii au
proprietăŃii abrazive, ca un fin şmirglu, astfel păscutul are drept rezultat o continuă uzură
a incisivilor atâta timp cât animalul rupe tulpinile de iarbă. Caii hrăniŃi cu fân ca sursă
primară de hrană nu-şi folosesc incisivii pentru prehensiune în aceeaşi măsură, astfel
încât tocirea în acest caz este mai redusă. În consecinŃă încisivii devin prea lungi faŃă de
înălŃimea molarilor, fapt ce va duce la scăderea suprafeŃei de contact (ocluzive) dintre
molari modificând eficienŃa masticaŃiei şi contribuzind la tocirea anormală a molarilor.
După evaluarea suprafeŃei de ocluzie molare, adică a suprafeŃei tablei molare folosite
pentru măcinarea alimentelor pe durata masticaŃiei, este indicat rabotajul tablei dentare
atunci când aceasta este mai mică de 75%, pentru a creşte eficienŃa alimentaŃiei, alături de

9
corectarea lungimii incisivilor care va creşte durata vieŃii funcŃionale a dinŃilor verificaŃi,
deoarece suprafaŃa de contact va deveni mai uniformă atunci când ocluzia molarilor se
apropie de 100%.
La caii în vârstă la care se impune o corecŃie extensivă pentru tulburări de ocluzie grave,
şi la care gradul modificării este atât de mare încât calul se poate simŃi neconfortabil în
timpul furajării timp de câteva zile, este recomandată amânarea nivelării incisivilor. Dacă
ocluzia este mică se poate recurge la administrarea unei hrane uşor palatabile (terci de
pelete pentru seniori).
Verificarea tocirii tablei dentare la cai este recomandat să se facă la fiecare 6 luni, mai
ales la indivizii la care s-au practicat din diferite motive extracŃii dentare şi la care pot să
apară prin lipsa dintelui oponent colŃi. Din acest motiv la cabaline extracŃiile dentare ar
trebui să reprezinte ultima alternativă terapeutică.
Caninii şi „dinŃii de lup” la cabaline. Uneori se fac confuzii între canini şi aşa numiŃii
“dinŃi de lup”. Caninii sunt extraşi doar dacă sunt bolnavi, în timp ce “dinŃii de lup” se
extrag pentru că deranjează prin formă (pot produce leziuni ale limbii) şi atunci când se
pune zăbala. Caninii apar la armăsari şi rareori la femele. Erup de obicei la 4-6 ani, cei
inferiori mai devreme. “DinŃii de lup” erup la vârsta de 6-15 luni.
Amputarea caninilor până la marginea gingivală – din motive de echilibrare a ocluziei
este controversată datorită riscurilor: deschiderea camerei pulpare cu necroze sau a
apariŃiei caninilor ascunşi, practic acoperiŃi de gingie. Se recomandă la masculii adulŃi
aducerea caninilor având coroana mare, la nivelul suprafeŃei ocluzionale a incisivului
lateral sau doar puŃin sub ea, prin tăierea cu discul diamantat şi apoi pilirea lor cu freza.
Uneori aceşti canini, suficient de lungi, pot fi folosiŃi pentru tratamente ortodontice, ca de
exemplu în cazul fracturilor, când reprezintă puncte de ancorare pentru cerclaj.

BIBLIOGRAFIE:

- Bolte S., Igna C. – Chirurgie veterinară, vol. I, Ed. Brumar, Timişoara, 1997
- Bolte S., Igna C. – Clinica şi teraputica chirurgicală (Patologia capului), partea a
II-a, vol. I, Ed. Mirton, Timişoara, 1993
- Moldovan M., Cristea I., Morosaqn N., Murgu I. – Patologie şi clinică
chirurgicală, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983
- Slatter D. – Textbook of Small Animal Surgery, ediŃia a II-a, vol. I şi II, Ed. W.
B. Saunders Comp., Philadelphia, 1993
- Auer J. A. – Equine surgery, Ed. W. B. Saunders Comp., Philadelphia, 1993
- http://www.merckvetmanual.com

10