Sunteți pe pagina 1din 59

Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

Capitolul 2.

MEMBRUL ANTERIOR

1
Cornel Igna

1. FRACTURILE SPETEI

Fracturile spetei apar în urma unor accidente rutiere sau a ranirii cu arme de foc,
fiind întâlnite cu frecventa relativ redusa [Parker-1993, Leighton-1975, Leighton-1993,
Nunamker- 1986, Brinker-1990, Fossum-1999, Cheli - 1976].

Rememorari anatomice [Evans – 1971, Nicolescu – 1985]


Spata este un os lat de forma triunghiulara, care prezinta doua fete, trei margini
si trei unghiuri NR. Fata laterala este strabatuta rectiliniu de spina scapulara care o
împarte în doua fose egale (supra- si infraspinoasa). Pe ambele fete, laterala si costala
(subscapulara) se observa linii de insertie musculara – NR. Marginea craniala este subtire
si în apropierea unghiului ventral dobândeste o forma concava, contribuind la formarea
gâtului spetei. Marginea caudala este rectilinie si îngrosata. Marginea dorsala, cuprinsa
între unghiul cranial si cel caudal este acoperita de un cartilaj foarte subtire pe care se
insera muschiul romboid. Unghiul ventral, legat de partea proximala a spetei printr-un gât
scurt, formeaza partea distala a spetei în care se gaseste escavata cavitatea articulara –
glenoida, delimitata de o margine glenoidala. Tuberozitatea supraglenoida este o
eminenta osoasa asezata în partea craniala a cavitatii glenoide si care prezinta o redusa
apofiza coracoida, înclinata medial NR. Tuberculul postglenoidal (infraglenoid) este
plasat caudal de cavitatea glenoida NR
Principalele formatiuni neuro-vasculare sunt: nervul suprascapular, nervul
subscapular , nervul musculo-cutanat, nervul axilar, artera si vena axilara cu cele patru
ramuri (toracica externa, toracica laterala, subscapulara si circumflexa humerala craniala)
NR.

În examinarea unui animal suspect de fractura a spetei nu trebuie omise


eventualele leziuni asociate – fracturi cervicale, fracturi ale coastelor, pneumotorax,
hemotorax, luxatia umarului, leziuni ale plexului brahial sau ale nervului suprascapular
[Parker-1993, Brinker-1990]. Pentru examinarea radiografica se recomanda pozitionari
specifice în minim doua incidente NR [Parker – 1993, Straw -1993].
Dependent de localizarea anatomica fracturile spetei se clasifica în:
- fracturi ale corpului spetei;
- fracturi ale spinei scapulare si ale acromionului;
- fracturi ale gâtului spetei;
- fracturi ale tuberozitatii supraglenoide;
- fracturi ale cavitatii glenoide.
Alegerea modalitatii terapeutice adecvate se face tinând cont de localizarea
fracturii si de deplasarea existenta între suprafetele osoase din focarul de fractura [Parker-
1993, Miller -1988]. Fracturile cavitatii glenoide si ale tuberozitatii supraglenoide care
includ si suprafete articulare se vor supune reducerii deschise si imobilizarii prin
procedee de fixare interna. Fracturile corpului si ale gâtului spetei fara deplasare

2
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

semnificativa vor fi tratate conservator. Fracturile corpului, gâtului spetei si cele ale
spinei scapulare, inclusiv ale acromionului în care exista o deplasare semnificativa între
fragmentele osoase vor fi tratate operator.

1.1. FRACTURILE CORPULUI SPETEI

În functie de deplasarea si stabilitatea focarului de fractura, fracturile spetei


beneficiaza de tratament consrvator sau operator

Reducerea externa (tratamentul conservator)

Anestezie: sedare, tranchilizare sau NLA.


Datorita suportului reprezentat de musculatura si peretele toracic, fracturile spetei sunt, în
foarte multe cazuri, însotite absenta deplasarii sau de o deplasare minimala a segmentelor
fracturate, cu stabilitate acceptabila, ceea ce permite renuntarea la reducere si tratarea
prin imobilizare în bandaje (amovibil de tip atela fixata cu o fasa rulata în spica) sau
pansamente de tip Velpeau – vezi NR....la pag.... Post-imobilizare, regimul de miscare a
animalului va fi restrictionat pentru 3-4 saptamâni (durata imobilizarii). Prognosticul
pentru recuperarea functionala integrala este foarte bun, dar în perioada imediata post-
imobilizare se înregistreaza schiopatura ca urmare a unei contracturi severe a muschiului
triceps [Newton – 1985]. Aplicarea unor masuri de fizioterapie grabeste recuperarea
[Clark – 2002, Millis – 2001].
În fracturile cu deplasare semnificativa a suprafetelor osoase reducerea închisa a focarului
de fractura este frecvent aleasa ca metoda de electie, desi reducerea prin tractiuni
exercitate asupra membrului reuseste în putine cazuri o coaptare corecta si stabila iar
defectele estetice consemnate dupa vindecare sunt frecvente[Newton-1985].

Accesul operator [Piermattei – 1979, Leighton – 1993, Brinker-1990, Parker-1993,


Newton-1985, Ryan – 1983, Straw - 1990]

Anestezie: generala de tip N-NLA.


Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa.
Incizia longitudinala a pielii si a fasciei subcutanate pe suportul reprezentat de spina
scapulara. Retractarea laterala a marginilor plagii cutanate. NR
Incizia fasciei scapulare profunde în lungul spinei scapulare permite detasarea din
insetiile scapulare a muschiului trapez (cranial), deltoid si omotransversar (caudal).
Retractarea laterala a acestui strat muscular expune muschii spetei: supraspinos (cranial)
si infraspinos (caudal), [Chitescu S. – 1985, Evans E.H., deLahunta A. – 1971].
Decolarea superiostala a muschilor supra- si infraspinos de la insertiile lor pe spina si
corpul spetei si retractarea lor laterala expune focarul de fractura.
Reducerea focarului de fractura este facilitata de forarea a doua orificii de o
parte si alta a liniei de fractura si inserarea unei sârme de osteosinteza (hemi-cerclaj,
sutura osoasa). Strângerea sârmei hemi-cerclajului(lor) realizeaza coaptarea. În

3
Cornel Igna

deplasarea mediala a segmentului scapular proximal impune combinarea elongatiei


membrului cu ridicarea segmentului cu un elevator sau retractor Hohmnan. O aliniere
perfecta a fragmentelor dintr-o fractura a corpului spetei este greu sau chiar imposibil de
realizat. Reducerea fracturii cu plasarea aproximativa a fragmentelor într-o pozitie
anatomica si stabilizarea lor prin mijloace de fixare interna este considerata adecvata
[Straw – 1990].

Imobilizarea focarului de fractura se poate face cu ligaturi metalice


interfragmentare (hemi-cerclaje, suturi osoase), miniplaci drepte sau semi-tubulare
inversate si suruburi sau placi de plastic (polivinil fluorid – Lubra plates®) sau combinatii
între acestea NR.
Ligaturile metalice interfragmentare asigura o stabilitate suficienta la pisici si
câinii de talie mica si mijlocie [Straw – 1990], de asemenea ele pot fi aplicate în fracturile
longitudinale [Holt – 1978]. Sârmele utilizate vor fi de grosime mare, 18 – 20 [Straw –
1990, Fossum – 1999]. În fracturile transversale aplicarea unei ligaturi metalice în „8”
(sârma subtire, cu grosime de 20 – 24) pe spina scapulara NR îmbunatateste stabilitatea
fixarii, realizând si o compresiune usoara în focarul de fractura [Brinker – 1990, Straw –
1990, Fossum – 1999].
Osteosinteza cu placi este preferabila, datorita subtirimii spetei. Se utilizeaza
mini-placi (2 – 2,7 mm) aplicate în una din cele doua fose (supra sau infraspinoasa) în
combinatie cu ligaturi interfragmentare (suturi-osoase) plasate în ambele fose NR.
Dificultatea mentinerii coaptarii în timpul aplicarii placii impune fie aplicarea în prima
faza a ligaturilor interfragmentare, fie întâi fixarea si solidarizarea cu suruburi a placii pe
segmentul osos proximal urmata de reducere, coaptare si apoi inserarea suruburilor în
segmentul distal [Ryan – 1983]. Utilizarea placilor semi-tubulare inversate plasate la
jonctiunea dintr spina scapulara si corpul spetei prezinta avantajul unei fixari solide,
traiectul osos de contact cu surubul fiind mai lung decât în forajele plasate în fosele spetei
NR. Placile de plastic (polivinil fluorid – Lubra plates®) se plaseaza pe ambele fete ale
spinei scapulare, fixându-se cu suruburi cu piulita NR. Acest tip de placi prezinta
avantajul mularii perfecte pe conturul spinei scapulare [Straw – 1990]. Montajul în fosele
scapulare cu suruburi clasice [Caywood – 1977] este util pentru fixarea fragmentelor în
fracturile cominutive.

Închiderea plagii operatorii presupune repozitionarea în fosele scapulare a structurilor


musculare decolate – muschii supraspinos si infraspinos. Sutura fasciei scapulare
profunde împreuna cu musculatura aferenta (trapez, omotransversar, deltoid) în puncte
separate simple cu material resorbabil. Sutura în surjet simplu cu fir resorbabil a fasciei
superficiale si a tesutului conjunctiv subcutanat. Pielea se sutureaza cu puncte separate
simple cu material neresorbabil.

Ingrijiri postoperatorii
La câinii de talie mare si mijlocie se recomanda, pentru 2 – 4 saptamâni, imobilizare în
bandaje (amovibile de tip atela, gipsata sau din fibre de sticla, fixata cu o fasa rulata în
spica) sau în pansament de tip Velpeau [Leighton – 1993] – vezi NR....la pag....

4
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

1.2. FRACTURILE SPINEI SCAPULARE SI ALE ACROMIONULUI

Fracturile localizate strict numai la spina scapulara se întâlnesc extrem de rar.


Fragmentul desprins, de regula, trebuie extras. Accesul operator presupune o tehnica de
acces identica cu cea descrisa mai sus. Fixarea fragmentului desprins se poate face cu
ligatura metalica dispusa în „8” [Leighton – 1993] NR sau cu placi de plastic si suruburi
cu piulita – vezi fracturile corpului spetei - ....NR. Procedeul este riscant deoarece
deperiostarea produsa în momentul fracturarii si / sau în timpul accesului si reducerii
lipsesc fragmentul de os de suportul nutritional necesar vindecarii, evoluând spre
nonuniunea focarului de fractura si / sau sechestrarea segmentului osos (sechestru osos).

Fracturile acromionului se produc, în mod obisnuit, prin avulsie, fragmentul


desprins ramânând atasat la tendonul portiunii acromiale a deltoidului [Parker – 1993,
Straw – 1990]. Fracturile primare ale acromionului se întâlnesc cu frecventa redusa.
Fracturile secundare, provocate chirurgical prin ostotomia acromionului pentru accesul
lateral la articulatia umarului, ridica probleme de nonuniune post-osteotomie, în principal,
cauzate de o fixare incorecta.

Tehnica operatorie (Parker- 1993)

Anestezie: generala de tip N-NLA.


Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa.
Incizia longitudinala a pielii si a fasciei subcutanate pe suportul reprezentat de acromion.
Retractarea caudala a portiunii scapulare a muschiului deltoid expune focarul de fractura.
Fragmentul distal se regaseste plasat ventral, atasat la tendonul portiunii acromiale a
muschiului deltoid.
Pentru fixarea fracturii se recurge la sutura osoasa cu doua fire metalice NR. Fixarea cu
una sau doua brose si o ligatura interfragmentara în „8” NR reprezinta procedeul optim
de osteosinteza, care prin compresiunea creata în focar contracareaza fortele de distractie
(avulsie) exercitate de muschiul deltoid.
Sutura biplan a plagii operatorii - surjet simplu cu fir resorbabil, înglobând fascia
superficiala a spetei si tesutul conjunctiv subcutanat; pielea se sutureaza cu puncte
separate simple cu material neresorbabil.
Imobilizarea postoperatorie nu este necesara.

1.3. FRACTURILE GÂTULUI (COLULUI) SPETEI

Fracturile colului spetei se pot trata conservator sau operator [Newton - 1985].
Reducerea închisa a focarului de fractura este dificila iar imobilizarea în bandaj amovibil
mulat este riscanta, focarul de fractura fiind instabil (contractia musculara deplasând
colul si cavitatea glenoida în sene dorso-medial). Vindecarea se produce, de regula,
printr-un calus exuberant, care poate limita drastic miscarile umarului sau chiar imobiliza
articulatia scapulo-humerala [Straw – 1990, Parker – 1993, Ryan – 1983]. Reducerea

5
Cornel Igna

deschisa (operatorie) si fixarea interna constituie procedeele cu indicatie majora în


fracturile gâtului spetei [Straw – 1990, Parker – 1993, Ryan – 1983, Leighton – 1975, -
1993, Brinker – 1990]. Gâtul spetei se abordeaza printr-un acces cranio-lateral prin
osteotomia acromionului.

Tehnica operatorie [Parker – 1993, Piermattei – 1979, Leighton – 1993]

Anestezie: generala de tip N-NLA.


Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa.
Incizia curba a pielii si tesutului conjunctiv subcutanat, pornind de la jumatatea spinei
scapulare si continuând distal pâna la jumatatea diafizei humerusului.
Incizia fasciei profunde a spetei permite retractarea înspre cranial a muschilor
omotransversar si trapez NR.
Disectia boanta asigura divizarea celor doua portiuni ale muschiului deltoid. Portiunea
scapulara a deltoidului este retractata caudal iar portiunea acromiala ramâne inserata pe
acromion NR.
Osteotomia acromionului NR este precedata de burghierea acestuia (numarul de orificii si
plasarea acestora depinde de tehnica aleasa pentru reconstructie – vezi pag..........) pentru
a permite o coaptare perfecta în momentul refacerii planurilor anatomice.
Retractarea craniala a muschiului supraspinos si respectiv, mediala a muschiului
infraspinos expune articulatia scapulo-humerala.
Îmbunatatirea expunerii partilor laterala si caudala a gâtului spetei se realizeaza prin
tenotomia muschilor micul rotund (teres minor) si infraspinos NR.
Largirea accesul cranial presupune osteotomia tuberculului mare al humerusului
împreuna cu insertia humerala a muschiului supraspinos NR. Forarea prealabila a
orificiilor de insertie a materialului metalic de refacere este indicata, conferind fidelitate
coaptarii în momentul refacerii planurilor anatomice.
Identificarea arterei si a nervului suprascapular, care necesita o manipulare foarte atenta
pentru a evita lezionarea lor în timpul reducerii focarului de fractura.
Reducerea focarului de fractura.
Osteosinteza poate fi realizata prin inserarea în „cruce” a doua brose Kirschner sau brose
Steinmann subtiri NR. Inserarea atenta, din fragmentul detasat spre corpul spetei, previne
perforarea partii mediale a cortexului spetei. Dependent de forma fracturii brosele se
introduc prin tuberozitatea supraglenoida si respectiv din portiunea caudala prin
tuberculul postglenoid NR sau se introduc ambele prin tuberozitatea supraglenoida NR.
De asemenea, brosele pot fi introdu-se dinspre partea laterala a spetei (de o parte si alta a
tuberozitatii spinei scapulare) spre fragmentul detasat. Fixarea focarului de fractura este
mai stabila daca se recurge la osteosinteza cu mini-placi si suruburi de corticala. Este
recomandata utilizarea placilor de sprijin în forma de „T” sau „L” [Ryan – 1983, Straw -
1990]. Fixarea placii se face în fosa suprascapulara, înaintea spinei scapulare, înserând-o
pe sub traiectul nervului suprascapular NR. Suruburile trebuie corect dimensionate,
evitând lezionarea muschiului subscapular.
Închiderea plagii operatorii presupune fixarea tuberculului mare al humerusului cu doua
brose Kirschner si o ligatura metalica de tensionare, în „8” NR. Integritatea muschilor
tenomizati (micul rotund si infraspinos se reface prin sutura în puncte separate în „U” cu
material resorbabil sintetic sau neresorbabil sintetic. Acromionul se reataseaza la spina

6
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

scapulara cu una sau doua brose Kirschner si o ligatura metalica de tensionare, în „8” –
vezi pag........ Sutura fasciei scapulare profunde împreuna cu musculatura aferenta
(trapez, omotransversar si portiune scapulara a deltoidului) în puncte separate simple cu
material resorbabil. Sutura în surjet simplu cu fir resorbabil a fasciei superficiale si a
tesutului conjunctiv subcutanat. Pielea se sutureaza cu puncte separate simple cu material
neresorbabil.
Îngrijiri postoperatorii
Imobilizarea într-o atela gipsata sau din fibre de sticla a întregului membru este necesara
pentru 2 – 3 saptamâni [Parker- 1993, Leighton –1993] – vezi si pag............

1.4. FRACTURILE TUBEROZITATII SUPRAGLENOIDE

În fracturile tuberozitatii supraglenoide reducerea si fixarea interna - operatorie


este obligatorie deoarece are tendinta de a se deplasa ventral sub efectul tractiunii
exercitate de tendonul muschiului biceps brahial [Parker – 1993, Straw - 1990]. Avulsia
tendonului muschiului biceps brahial împreuna cu o portiune din tuberozitatea
supraglenoida se întâlneste la câinii tineri (4 – 8 luni) de talie mare [Milton – 1983].
Simptomatologia exprimata este dominata de schiopatura, durere si discomfort evident la
miscarile de flexie-extensie ale umarului [Bloomberg – 1993, Milton – 1983]. Precizarea
diagnosticului impune examinarea radiografica a membrului.
Tehnica operatorie de abordare a focarului de fractura presupune o abordare
craniala a regiunii umarului [Piermattei – 1979].

Tehnica operatorie

Anestezie: generala de tip N-NLA.


Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa.
Incizia curba a pielii tesutului conjunctiv subcutanat si a fasciei superficiale, pornind din
mijlocul fosei supraspinoase în directie cranio –mediala pâna la mijlocul întretaierii fetei
craniale cu fata mediala a diafizei humerale NR.
Retractarea laterala a marginilor plagii expune muschiul brahiocefalic în partea mediala a
câmpului operator. Pentru retractarea mediala a acestui muschi este necesara incizia
longitudinala a fasciei lui în lungul marginii sale laterale NR.
Decolarea subperiostala a insertiei humerale a muschiului pectoral superficial si pectoral
profund. Disectia acolarii fasciale dintre muschiul pectoral profund si muschiul
supraspinos permite retractarea pectoralului în sens medial, expunând insertia muschiului
supraspinos pe tuberculul mare al humerusului.
Osteotomia în unghi a tuberculului mare al humerusului NR se face cu un osteotom dupa
o prealabila forare de amorsare a orificiile de insertie a materialului metalic de
reconstructie.
Se retracteaza dorsal muschiul supraspinos si se continua decolarea lui de la spata pâna la
expunera adecvata a gâtului spetei si a tuberozitatii supraglenoide. Atentie la identificarea
si protejarea nervului suprascapular. Tuberozitatea supraglenoida se regaseste deplasata
ventral si atasata la insertia muschiului biceps brahial NR.

7
Cornel Igna

Alternative operatorii de acces la tuberozitatea supraglenoida fara a recurge la ostotomia


tuberculului mare al humerusului au fost prezentate recent si vizeaza, fie abordarea
tuberozitatii prin miotomia longitudinala si retractarea divergenta a portiunilor separate
ale muschiului supraspinos [Gill – 1996], fie asigurarea artroscopica a ghidarii
manoperelor de reducere si fixarea a focarului de fractura [Deneuche – 2002].
Reducerea focarului de fractura.
Pentru fixarea interna a tuberozitatii supraglenoide se poate recurge la inserarea de brose
Kirschner si o ligatura metalica de tensionare dispusa în forma de „8” NR sau la
inserarea unui surub de corticala NR [Parker –1993, Newton – 1985, Straw – 1990,
Leighton – 1975, 1993] sau de spongioasa [Brinker- 1990, Ryan – 1983, Milton - 1983].
În cazurile la care reatasarea tuberozitatii supraglenoide nu este posibila, Denny R.H. –
1996 [...] recurge la exereza tuberozitatii si a portiunii aferente din tendonul muschiului
biceps brahial care a fost incizat deasupra ligamentului intertubercular, transvers al
humerusului. Portiunea distala a tendonului muschiului biceps brahial este fixata cu o
scoaba sau cu un surub cu saiba în santul intertubercular al humerusului NR – vezi si
ruptura tendonului muschiului biceps brahial (cap. 5.), pag........ Aceasta modalitate de
tratament este riscanta la animalele sub vârsta de cinci luni, deoarece între tuberozitatea
glenoida si gâtul spetei exista un centru de crestere înca neosificat [Sumner Smith –
1988].
Reconstructia integritatii anatomice a regiunii implica fixarea tuberculului mare al
humerusului cu doua brose Kirschner si o ligatura metalica de tensionare dispusa în „8”
– vezi pag.........., sutura cu material resorbabil a muschilor pectorali (superficial si
profund) la fascia muschiului deltoid, sutura cu fir resorbabil a fasciei scapulare
superficiale si a tesutului conjunctiv subcutanat si sutura, în puncte separate simple, cu
material neresorbabil, a pielii.

1.5. FRACTURILE CAVITATII GLENOIDE

Fracturile care afecteaza suprafata articulara a spetei (cavitatea glenoida) se


trateaza numai operator. Dependent de tipul fracturii si de posibilitatile de reconstructie a
cavitatii fracturate se poate recurge la osteosinteza în focar sau la osteotomia cavitatii
glenoide si a capului humeral urmata de artroplastie sau artrodeza scapulo-humerala în
cazul unor fracturi cominutive în care reconstructia nu este posibila [Straw – 1990].

Tehnici operatorii

Anestezie: generala de tip N-NLA.


Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa.

Osteosinteza cavitatii glenoide

Accesul operator se face prin combinarea abordarii cranio-laterale cu cea cranio-mediala


(vezi accesul operator în fracturile colului spetei si respectiv a tuberozitatii supraglenoide
– pag.....si pag......).

8
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

Reducerea si alinierea corecta a fragementului(lor) este foarte importanta pentru pastrarea


functionabilitatii normale a articulatiei umarului.
Fixarea în fracturile simple se face într-un montaj compresiv cu un surub de corticala si o
brosa Kirschner cu efect de anulare a tendintei de rotatie a fragmentului NR [Straw –
1990]. În fracturile multisegmentale, asa numitele fracturi în forma de „T” NR initial se
coapteaza si se fixeaza cu un surub de corticala fragmentele articulare, rezultând practic
doua fragmente ca si în fracturile gâtului spetei [Parker –1993]. Fixarea ulterioara a
cavitatii glenoide la gâtul spetei se face cu doua brose Kirschner sau Steinmann subtiri
inserate în „cruce” NR.
Refacerea integritatii anatomice a structurilor osoase si musculare sectionate pentru
abordare – vezi pag....si pag........

Artroplastia umarului
[Piermattei – 1990, Brinker – 1990, Franczuski –1988, Breucker -1988]

Artroplastia umarului este o alternativa la artrodeza scapulo-humerala,


aplicabila îndeosebi la pisici si la câinii de talie mica [Piermattei – 1990, Breucker –
1988].
Accesul operator este asigurat de abordarea cranio-laterala a articulatiei umarului cu
osteotomia acromionului si tenotomia muschilor infraspinos si micul rotund – vezi
pag........
Incizia capsulei articulatiei scapulo-humerale cu bisturiul, urmarind marginea cavitatii
glenoide NR.
Dezinsertiea tendonului muschiului biceps brahial de pe tuberozitatea supraglenoida.
Osteotomia, cu un ferastrau cu lama oscilanta, a cavitatii glenoide a spetei si a capului
articular al humerusului NR. Osteotomia practicata este oblica, lasând marginile tesite.
Marginea mediala a cavitatii glenoide este mai lunga decât marginea laterala
(superficiala). În timpul osteotomiei trebuie protejate artera circumflexa humerala
caudala (aflata sub muschiul micul rotund [Cotofan – 1985] si nervul suprascapular. Daca
traiectul nervului suprascapular traverseaza sau este prea aproape de locul de osteotomie
este necesara adâncirea, cu un ferastrau cu lama oscilanta, a scobiturii dintre spina
scapulara si corpul spetei si repozitionarea proximala a trunchiului nervos NR.
Portiune distala a muschiului micul rotund este plasat între suprafetele osoase ramase
dupa osteotomie si fixat prin câteva puncte separate simple de sutura (cu material
resorbabil sintetic) la marginea mediala a capsulei articulare humerale si la tendonul
muschiului biceps brahial (cranio-medial) NR. Aceasta interpunere de tesut muscular
între suprafetele osoase, care se va transforma în timp în tesut fibros, are scopul de a
forma o pseudoarticulatie.
Tendonul muschiului biceps brahial este fixat cu câteva puncte de sutura si la fascia
muschiului supraspinos.
Marginea laterala a capsulei articulare humerale este atasata cu câteva puncte de sutura la
muschiul micul rotund NR.
Sutura cu puncte separate în „U” cu material resorbabil sintetic a muschiului infraspinos
(plaga de tenotomie).

9
Cornel Igna

Reatasarea acromionului (portiunii acromiana a muschiului deltoid) se face clasic cu doua


brose Kirschner si o ligatura metalica de compresiune plasata în „8” – vezi fracturile
acromionului, pag............ Daca în urma osteotomiei suprafetelor articulare scapulo-
humerale se constata o relaxare excesiva a portiunii acromiene a muschiului deltoid
acromionul va fi atasat pe spina scapulara mai sus (proximal) decât locul de pe care a fost
detasat. Fixarea se face cu o ligatura metalica interfragmentara trecuta prin orificiile
practicate în spina scapulara si respectiv în portiunea de acromion pe care se gaseste
insertia muschiului deltoid.
Închiderea plagii operatorii: sutura fasciei scapulare, tesutului conjunctiv subcutanat si
sutura pielii – vezi pag...........
Îngrijiri postoperatorii
Imobilizarea postoperatorie nu este necesara. Animalul va fi încurajat sa-si foloseasca
piciorul înca din primele zile dupa operatie iar dupa 10 zile este indicata demararea unei
fizioterapii mai intense (alergare, înot). Restabilirea totala a functionalitatii membrului,
posibila mai ales la câinii de talie mica, se realizeaza, de obicei, în 3 – 6 luni.

Artrodeza scapulo-humerala
[Fowler – 1987, Brinker-1990, Lesser-1993, Denny-1996, Vasseur - 1990]

Artrodeza umarului trebuie considerata o operatie mutilanta, practicata ca ultima


solutie de salvare partiala a functionalitatii membrului (postoperator miscarea de
circumductie este anulata iar cea de extensie – alungire a pasului în mers este limitata).
Rezultate acceptabile se obtin numai atunci când integritatea anatono-functionala a
membrului congener este deplina. Anularea articulatiei scapulo-humerale este
compensata functional de mobilitatea deosebita a spetei.
Accesul operator este asigurat de o combinatie între abordarea craniala si cea cranio-
laterala a articulatiei umarului cu osteotomia acromionului si a tuberculului mare
humeral, tenotomia muschilor infraspinos micul rotund si detasarea de pe tuberozitatea
supraglenoida a tendonului bicepsului brahial – vezi pag........
Osteotomia, cu un ferastrau cu lama oscilanta, a cavitatii glenoide a spetei si a capului
articular al humerusului – vezi si pag..... Rezectia osoasa trebuie sa permita coaptarea si
imobilizarea spetei si a humerusului sub un unghi de 105 - 110º, mentinând piciorul într-o
pozitie anatomica cât mai apropiata de normal.
Rotunjirea formei tubercului mare al humerusului ramas dupa osteotomie se face cu
ferastraul oscilant sau cu un cleste ciupitor de os, îndulcind curba dintre spata si humerus.
Portiunile de spongioasa osoasa rezecate sunt pastrate pentru a fi plasate, ca grefa osoasa,
în jurul fostei articulatii scapulo-humerale.
Pentru fixarea interna a spetei si humerusului se poate recurge la brose Kirschner, brose
Steinmann subtiri, suruburi sau tije intramedulare subtiri [Lesser-1993, Denny-1996,
Vasseur - 1990] – la pisici si câinii de talie mica sau la placi si suruburi – la câinii de talie
mijlocie sau mare[Brinker-1990, Lesser-1993, Denny-1996, Vasseur - 1993].
Fixarea cu brose se face prin inserarea transfixica a doua brose, divergent, dinspre spina
scapulara spre humerus si tot în montaj divergent a altor doua brose dinspre tuberculul
mare al humerusului spre spata. O ligatura metalica de tensionare se monteaza între
capetele tijelor inserate dinspre humerus si vârful celei exteriorixate deasupra

10
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

tuberozitatii suprascapulare NR, având rolul de a mentine la valori fiziologice (105 -


110º) unghiul dintre spata si humerus.
Vasseur B.P. – 1990 [...] prezinta o metoda de artrodeza, cu un singur surub de
spongioasa, inserat transfixic prin gâtul spetei în diafiza humerala proximala. Metoda este
aplicabila doar la pisici si la câinii de talie mica.
Fixarea cu placi si suruburi este precedata de o fixare provizorie cu o brosa inserata
transfixic dinspre fata laterala a humerusului prin spata NR. Trebuie respectata valoarea
de 105 - 110º a unghiului dintre sapata si humerus. Fixarea definitiva cu placi si suruburi
a spetei si humerusului presupune o modelare corecta a placii, prin îndoire si torsionare,
pentru un amplasament pe fata craniala a humerusului si fata dorso-craniala a spinei
scapulare NR [Brinker – 1990, Denny – 1996] ori pentru un amplasament pe fata cranio-
laterala a humerusului si fata laterala a fosei supraspinoase NR [Lesser – 1993].
Decolarea subperiostaa a insertia muschiului supraspinos de la spina scapulara si fosa
supraspinoasa este necesara pentru plasarea placii la nivelul spetei. Este recomandata
utilizarea placilor de reconstructie, cu 8 – 10 gauri, fiind mai usor de modelat. Fixarea
placii se face cu suruburi de corticala. Posibilitatea inserarii a 1 – 2 suruburi de
spongioasa în gaurile placii aflate în dreptul tuberculului mare al humerusului sporeste
soliditatea fixarii. Daca orificiile placii nu permit insertia unor suruburi de spongioasa
ultimul surub inserat pe sina scapulara va urma un traiec cu orientare distala prin spata si
humerus NR. Placa se amplaseaza pe sub nervul si artera suprascapulara NR.
Osul rezecat în timpul modelarii tuberculului mare al humerusului se plaseaza in jurul
locului de contact osos dintre spata si humerus NR.
Tendonul muschiului biceps brahial se prinde cu câteva fire de sutura resorbabile
sintetice sau neresorbabile la fascia muschiului supraspinos.
Integritatea muschilor tenomizati (micul rotund si infraspinos se reface prin sutura în
puncte separate în „U” cu material resorbabil sintetic sau neresorbabil sintetic.
Portiunea osteomizata din tuberculul mare al humerusului cu tendonul muschiului
supraspinos atasat se fixeaza la diafiza humerusului, lateral de placa, cu un surub, cu
brose Kirschner sau cu o scoaba.
Acromionul se reataseaza la spina scapulara cu una sau doua brose Kirschner si o ligatura
metalica de tensionare, în „8” – vezi pag........
Sutura fasciei scapulare profunde împreuna cu musculatura aferenta (trapez,
omotransversar, deltoid) în puncte separate simple cu material resorbabil.
Sutura în surjet simplu cu fir resorbabil a fasciei superficiale si a tesutului conjunctiv
subcutanat.
Pielea se sutureaza cu puncte separate simple cu material neresorbabil.
Îngrijiri postoperatorii
Imobilizarea într-un bandaj amovibil de tip atela amprentata (atela gipsata sau din fibre
de sticla) a întregului membru este necesara pentru 4 – 6 saptamâni – vezi si pag............
Primele semne radiografice ale realizarii fuziunii osoase scapulo-humerale pot fi
detectate între 1½ si 3 luni iar vindecarea deplina si revenirea la o activitate normala se
înregistreaza dupa alte patru satamâni. Rezultate excelente se obtin la câinii de talie mica,
pe când la cei de talie mare rezultatele sunt variabile si greu de anticipat [Vasseur –
1993].

11
Cornel Igna

Bibliografie

1. Bloomberg M. – 1993 – Muscles and tendons. În: Texbook of small animal


surgery (ed. Slatter D.H.). Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1996-2020.
2. Breucker K.A., Piermattei D.L. – 1988 – Excision arthroplasty of the canine
scapulo-humeral joint: Report of three cases. Vet. Comp. Orthop. Traum., 3, 134.
3. Brinker O.W., Piermattei L.D., Flo L.G. – 1990 – Small animal orthopedics &
Fracture treatment – Fractures of the scapula. Excision arthroplasty. Arthrodesis
of the shoulder joint Ed. W.B. Saunders, Philadelphia, 170-174, 481-486.
4. Caywood D., Wallace L.J., Johnston G.R. – 1977 – The use of a plastic plate for
repair a comminuted scapular body fractures. J.Am. Anim. Hosp. Assoc., 13, 176.
5. Cheli R. – 1976 – Surgical treatment of fractures of the scapula in the dog and cat.
Folia Vet.Lat., 6, 189.
6. Chitescu S. – 1985 – Muschii membrului toracal. În: Anatomia comparata a
animalelor domestice (ed. Pastea E.), vol. I. Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 200-219.
7. Clark G.N. – 2002 – Rehabilitation of competitive and working dogs. Proc. 18th
Ann. Intern. Canine Sports Med. Symp., Orlando, 44.
8. Cotofan V. – 1985 – Aparatul circulator (Angiologia). În: Anatomia comparata a
animalelor domestice (ed. Pastea E.), vol. II. Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 11-107.
9. Deneuche A.J., Viguier E. – 2002 – Reduction and stabilisation of a supraglenoid
tuberosity avulsion under arthroscopic guidance in a dog. J. Small Anim. Pract.,
43, 308.
10. Denny H.R. – 1996 – Orthopadische chirurgie an hund und katze. Ed. Ferdinand
Enke, Stuttgart, 163-243.
11. Evans E.H., deLahunta A. – 1971 – Miller’s guide to the dissection of the dog.
Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 6-144.
12. Fossum Theresa Welch, Hedlund S. Cheryl, Hulse A.D., Johnson L .Ann, Howard
B.S., Willard D.M., Gwendolyn L. Carroll – 1999 – Manual of Small Animal
Surgery – - Scapular fractures. În: Small Animal Surgery. Ed. Mosby, St. Louis,
643-646.
13. Fowler D.J., Presnell K.R., Holmberg D.L. – 1988 – Scapulohumeral arthrodesis:
Results in seven dogs. J. Am. Anim. Hosp. Assoc., 24, 667.
14. Franczuski D., Parks L.J. – 1988 – Glenoid excision as a treatment in chronic
shoulder disabilities: Surgical technique and clinical results. J. Am. Anim. Hosp.
Assoc., 24, 637.
15. Gill P.J., Lippincott C.L., Anderson S.M. – 1996 – Longitudinal myotomy of the
supraspinatus muscle: a new approach to the supraglenoid tubercle of the scapula.
J. Am. Anim. Hosp. Assoc., 32, 243.
16. Holt P.E. – 1978 – Longitudinal fracture of the scapula in a dog. Vet.Rec., 102,
311.
17. Leighton L.R. – 1975 – Fractures of the scapula. În: Current techniques in small
animal surgery (ed. Bojrab M.J.). Ed. Lea & Febiger, Philadelphia, 495-497.

12
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

18. Leighton L.R.– 1993 – Small animal orthopedics – Fractures of the scapula. Ed.
Wolfe, London, 2.2.-2.6.
19. Lesser S.A. – 1993 – Arthrodesis. În: Texbook of small animal surgery (ed.
Slatter D.H.). Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1888-1901.
20. Millis D.L. – 2001 – Physical therapy and rehabilitation of dogs. Proc. 18th Ann.
Intern. Canine Sports Med. Symp., Orlando, 44.
21. Miller W.C. – 1988 – Scapular fracture. În: Decision making in small animal
orthopaedic surgery (ed. Sumner-Smith G.). Ed. B.C. Decker Inc., Toronto, 42-
43.
22. Milton L.J., Henderson A.R. – 1983 – Muscles and tendons. În: Current
techniques in small animal surgery, second ed. (ed. Bojrab M.J.) Ed. Lea &
Febiger, Philadelphia, 495-516.
23. Newton C.D. – 1985 – Fractures of the scapula. În: Textbook of small animal
orthopaedics (ed. Newton C.D., Nunamaker D.M.). Ed. J.B. Lippincott,
Philadelphia, 333-342.
24. Nicolescu V. – 1985 – Oasele membrului toracic. În: Anatomia comparata a
animalelor domestice (ed. Pastea E.), vol. I. Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 91-113.
25. Parker B.R. – 1993 – Scapula. În: Texbook of small animal surgery (ed. Slatter
D.H.). Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1703-1710.
26. Piermattei D.L., Greeley R.G. – 1979 – An atlas of surgical approaches to the
bones of the dog and cat. 2rd. Ed. W.B. Saunders Co., Philadelphia, 59-65.
27. Piermattei L.D., Blass E.C. – 1990 – Resection of the glenoid rim and humeral
head. În: Current techniques in small animal surgery, third ed. (ed. Bojrab M.J.)
Ed. Lea & Febiger, Philadelphia, 748-749.
28. Ryan W.W. – 1983 – Fractures of the scapula. În: Current techniques in small
animal surgery, 2nd ed. (ed. Bojrab M.J.) Ed. Lea & Febiger, Philadelphia, 722-
726.
29. Straw C.R. – 1990 – Repair of scapular fractures. În: Current techniques in small
animal surgery, third ed. (ed. Bojrab M.J.) Ed. Lea & Febiger, Philadelphia, 736-
740.
30. Sumner-Smith G. – 1988 – Growth plate closure. În: Decision making in small
animal orthopaedic surgery (ed Sumner-Smith G.). Ed. B.C. Decker Inc., Toronto,
201-210.
31. Vasseur B.P – 1990 – Arthrodesis for congenital medial luxation of the shoulder.
J. Am. Vet. Med. Assoc., 197, 50.
32. Vasseur B.P. – 1993 – Luxation of the scapulohumeral joint. În: Texbook of small
animal surgery (ed. Slatter D.H.). Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1710-
1716.

13
Cornel Igna

2. LUXATIA SPETEI

Dislocarea spetei consta în deplasarea dorsala a acesteia. Afectiunea are


etiologie traumatica, producându-se în urma detasarii insertiilor scapulare (de pe
marginea dorso-caudala) sau rupturii muschilor trapez, romboid si mai ales dintat ventral
toracic. Pot fi afectate una sau ambele spete [Parker – 1993, Leighton – 1993]. Animalul
schioapata evident, mersul este caracteristic (alunecator), spata se deplaseaza exagerat în
sens dorsal iar când piciorul este în adductie se observa deplasarea în lateral a portiunii
proximale a spetei iar durerea resimtita este de intensitate redusa [Leighton – 1975,
Parker – 1993]. Tratamentul conservator de imobilizare a piciorului afectat într-un
pansament de tip Velpeau, dupa repozitionare (reducere închisa), este aplicabil la pisici în
dislocarile acute [Newton –1985, Leighton – 1977]. Tratamentul operator este
recomandat la câini, îndeosebi la cei de talie mare [ Parker –1993, Newton – 1985,
Hoerlin – 1960]. Interventia operatorie este necesara atât din punct de vedere functional
cât si estetic. Operatia consta în fixarea marginii caudo-dorsale a spetei la coasta a V-a
(si / sau a VI-a, VII-a) si sutura rupturilor musculare.

Tehnica operatorie [Parker-1993, Leighton – 1975, -1993, Newton –1985,


Fossum – 1999, Brimker - 1990]

Anestezie: generala de tip N-NLA.


Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa.
Tractionarea membrului si repunerea spetei în pozitia anatomica normala.
Incizia pielii si a tesutului conjunctiv subcutanat pe marginea caudala a spetei NR.
Se identifica marginea spetei iar în portiunea proximala a acesteia o portiune din
muschiul marele rotund (teres major), uneori si din infraspinos [Leighton – 1975] este
decolata subperiostal.
Se identifica coastele adiacente marginii caudale a spetei – a V-a, a VI-a sau a VI-a si a
VII-a. Se incizeaza musculatura pe mijlocul coastei (1 – 2 cm) si se decoleaza
subperiostal fara a leza pleura parietala. Pe dupa una [Leighton –1975, 1993, Newton –
1985] – a V-a, sau doua coaste [Parker – 1993] – V, VI sau VI si VII se trec fire metalice
cu grosimea de 18 – 22. Atentie, trebuie evitata patrunderea în cavitatea toracica.
În marginea caudala a spetei, în dreptul coastelor identificate, se foreaza doua orificii prin
care se trece câte un capat al fiecarui fir metalic fixat circumcostal.
Strângerea capetelor ligaturilor metalice, înfasurarea capetelor (vezi tehnica cerclajelor),
solidarizeaza spata de peretele toracal NR. Capetele înfasurarii metalice se sectioneaza
scurt si se îndoaie înspre spata.
Acumularile seroase subscapulare (urmare a traumatismului si a rupturilor musculare) se
aspira.
Sutura cu material resorbabil a decolarilor musculare practicate pentru abord.
Prelungirea inciziei cutanate în sens proximo-dorso-cranial poate permite identificarea
rupturilor musculare – trapez, romboid, marele dorsal ( în cazurile cronice, marginile se

14
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

fibrozeaza), si sutura breselor cu material resorbabil sintetic amplasat în puncte separate


în „U”. Muschiul dintat ventral toracic nu este abordabil. În cazul dezinsetiilor musculare,
uneori este posibila atasarea muschilor, cu fire de sutura resorbabile sintetice sau
neresorbabile sintetice, la gaurile facute în prealabil în spata pe marginea dorso-craniala
NR, [Brinker – 1990].
Sutura în surjet cu material resorbabil a tesutului conjunctiv subcutanat.
Sutura pielii – puncte separate simple cu material neresorbabil.

Îngrijiri postoperatorii
Imobilizare piciorului(lor) afectat(e) pentru 3 - 4 saptamâni în bandaj amovibil de tip
atela, sau în pansament de tip Velpeau – vezi NR....la pag....

Bibliografie

1. Brinker O.W., Piermattei L.D., Flo L.G. – 1990 – Small animal orthopedics &
Fracture treatment – Dorsal luxation of the scapula. Ed. W.B. Saunders,
Philadelphia, 495-496.
2. Hoerlin B.F., Evans L.E., Davis J.M. – 1960 - Upward luxation of the canine
scapula. J. Am. Vet. Med. Assoc., 136, 258.
3. Evans E.H., deLahunta A. – 1971 – Miller’s guide to the dissection of the dog.
Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 6-144.
4. Fossum Theresa Welch, Hedlund S. Cheryl, Hulse A.D., Johnson L .Ann, Howard
B.S., Willard D.M., Gwendolyn L. Carroll – 1999 – Manual of Small Animal
Surgery – Scapular luxations. În: Small Animal Surgery. Ed. Mosby, St. Louis,
6730-732.
5. Leighton L.R. – 1975 – Luxation of the scapula. În: Current techniques in small
animal surgery (ed. Bojrab M.J.). Ed. Lea & Febiger, Philadelphia, 497-499.
6. Leighton L.R. – 1977 – Feline scapular luxation repair. Feline Practice, 7, 59.
7. Leighton L.R.– 1993 – Small animal orthopedics – Luxation of the scapula. Ed.
Wolfe, London, 5.2.
8. Newton C.D. – 1985 – Fractures of the scapula. În: Textbook of small animal
orthopaedics (ed. Newton C.D., Nunamaker D.M.). Ed. J.B. Lippincott,
Philadelphia, 333-342.
9. Parker B.R. – 1993 – Scapula. În: Texbook of small animal surgery (ed. Slatter
D.H.). Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1703-1710.

15
Cornel Igna

3. CONTRACTURA MUSCHIULUI INFRASPINOS

Contractura muschiului infraspinos se întâlneste, cu frecventa redusa, la câinii


de vânatoare si la rasele utilitare cu comportament hiperactiv [Bloomberg – 1993, Lewis
– 2002, Brinker – 1990, Bennett - 1986]. Etiologia exacta este incomplet elucidata, dar
factorul declansator este reprezentat de actiunea unui factor traumatic asupra muschiului
infraspinos. În timp de 2 – 4 saptamâni de la leziunea musculara (ruptura incompleta) se
produce fibrozarea si contractura [Bloomberg – 1993].
Semnele clinice care caracterizeaza aceasta boala sunt: schiopatura tipica
(extensia umarului care este rotit spre înafara si o miscare de circumductie laterala a
partii distale a membrului si abductia cu pendularea aparent necontrolata a labei),
imobilizarea umarului, hiperextensia membrului, adductia cotului, atrofia musculaturii
scapulare, absenta durerii, evidentierea marginii proximale (dorsale) a spetei. Examinarea
radiografica nu releva modificari osoase [Bloomberg – 1993, Lewis – 2002, Brinker –
1990]. Contractura muschiului infraspinos este localizata, de regula, unilateral
[Bloomberg – 1993, Brinker – 1990].
Tratamentul este operator si consta în tenotomia insertiei humerale a muschiului
infraspinos.

Tehnica operatorie

Anestezie: generala de tip N-NLA.


Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa.

Abordarea cranio-laterala a articulatiei umarului [Piermattei – 1979]. Incizia curba a


pielii si a tesutului conjunctiv subcutanat, pornind de la jumatatea spinei scapulare si
continuând distal, pe fata cranio-laterala, pâna la jumatatea diafizei humerusului NR.
Incizia fasciei profunde a spetei, pe marginea craniala a portiunii acromiale a muschiului
deltoid, permite retractarea înspre lateral a muschilor omotransversar si a portiunii
acromiale a deltoidului NR.
Se descopera insertiile humerale ale tendoanelor muschilor infraspinos – proximal si
micul rotund – distal NR. În caz de contractura fibrotica, tendonul muschiului infraspinos
apare decolorat, albicios [Fossum – 1999].
Insertia tenotomului pe sub tendonul muschiului infraspinos trebuie facuta cu atentie
pentru a nu leziona capsula articulatiei scapulo-humerale NR. Tenotomia propriu-zisa
NR. Brinker O.W. si colab. – 1990 [....] recomanda excizia a 1 – 1,5 cm din tendonul
muschiului infraspinos. Mobilitatea umarului este recâstigata instantaneu. Uneori este
necesara depistarea si excizarea cicatricelor fibroase din masa muschiului aderente la
capsula articulara [Bloomberg – 1993, Brinker – 1990].
Sutura fasciei scapulare profunde împreuna cu musculatura aferenta (omotransversar,
deltoid) în puncte separate simple cu material resorbabil.
Sutura în surjet simplu cu fir resorbabil a fasciei superficiale si a tesutului conjunctiv
subcutanat.

16
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

Pielea se sutureaza cu puncte separate simple cu material neresorbabil.

Bibliografie

1. Bennett R.A. – 1986 – Contracture of the infraspinatus muscle in dogs: A review


of 12 cases. J. Am. Anim. Hosp. Assoc., 22, 481.
2. Bloomberg M. – 1993 – Muscles and tendons. În: Texbook of small animal
surgery (ed. Slatter D.H.). Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1996-2020.
3. Brinker O.W., Piermattei L.D., Flo L.G. – 1990 – Small animal orthopedics &
Fracture treatment – Fibrotic contracture of the infraspinatus muscle. Ed. W.B.
Saunders, Philadelphia, 494-495.
4. Lewis D.D. – 2002 – Fundamentals of orthopedic surgery: - infraspinatus
contracture. http://www.vetmed.ufl.edu.
5. Piermattei D.L., Greeley R.G. – 1979 – An atlas of surgical approaches to the
bones of the dog and cat. 2rd. Ed. W.B. Saunders Co., Philadelphia, 66-67.
6. Fossum Theresa Welch, Hedlund S. Cheryl, Hulse A.D., Johnson L .Ann, Howard
B.S., Willard D.M., Gwendolyn L. Carroll – 1999 – Manual of Small Animal
Surgery – Muscle contracture and fibrosis.Ed. Mosby, St. Louis, 801-804.

17
Cornel Igna

4. MINERALIZAREA TENDONULUI MUSCHIULUI


SUPRASPINOS

Mineralizarea tendonului muschiului supraspinos, în vecinatatea insertiei sale


distale pe tubercululul mare al humerusului, a fost descrisa, relativ recent, la câinii tineri
(3 – 4 ani) de talie mijlocie si mare [Anderson A. si colab. – 1993 si Kriegleder H.–1995
cit. de Genevoise J.P. – 2002 [..], Laintinen –2000, Flo 1990].
Etiopatogeneza bolii este incomplet elucidata ca de altfel si a miozitei osificante
[Genevoise – 2002, Bloomberg – 1993]. Se presupune ca în etiologia miozitei osificante
ar putea fi incriminate procese infectioase, osificari ale hematoamelor si leziuni
traumatice ale periostului cu eliberarea de osteoblasti si consecutiv metaplazie osoasa în
tesuturile moi [Pollok S. si colab. – 1978 cit de Bloomberg M. – 1993 [..]].
Simptomatologia este dominata de schiopatura (cronica) persistenta, care se
accentueaza în timpul efortului. Radiografia în doua incidente ( medio-laterala si cranio-
caudala) permite identificarea osificarii. Expunerea cranio-caudala cu umarul imobilizat
în flexie permite localizarea sediului mineralizarii, permitând diferentierea fata de
osificarile si / sau osteofitoza tendonului muschiului biceps brahial.
Alegerea modalitatii terapeutice este controversata [Anderson A. si colab. –
1993 si Kriegleder H.–1995 cit. de Genevoise J.P. – 2002 [..], Laintinen –2000, Flo 1990
Muir - 1994]. Într-un studiu retrospectiv Laitinen O.M. si Flo G.L. – 2000 [...] raporteaza
rezultate bune în urma unui tratament conservator bazat pe administrarea pe cale generala
de analgezice-antiinflamatorii nesteroidice si eventul intra-articulara de metil prednisolon
si restrictionarea miscarii timp de trei luni. La tratamentul chirurgical (tenotomia insertiei
muschiului supraspinos) se recurge în caz de esec al tratamentului conservator ca si în
cazul întinderii mineralizarii la tendonul muschiului biceps brahial ceea ce cauzeaza
tenosinovita bicipitala – vezi si cap. 9, pag..........

Tehnica operatorie
Anestezie: generala de tip N-NLA.
Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa.

Abordarea craniala a articulatiei umarului [DeAngelis – 1970, Piermattei – 1979] – vezi


cap. 1.4., pag.......
Incizia curba a pielii, tesutului conjunctiv subcutanat si a fasciei superficiale, pornind din
mijlocul fosei supraspinoase în directie cranio –mediala pâna la mijlocul diafizei
humerale.
Incizia longitudinala a fasciei muschiul brahiocefalic permite retractarea mediala a
acestuia NR.
Decolarea subperiostala a insertiei humerale a muschiului pectoral superficial si pectoral
profund. Disectia acolarii fasciale dintre muschiul pectoral profund si muschiul
supraspinos permite retractarea pectoralului în sens medial, expunând insertia muschiului
supraspinos pe tuberculul mare al humerusului NR.
Tenotomia insertiei muschiului supraspinos NR.

18
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

Sutura cu material resorbabil a muschilor pectorali (superficial si profund) la fascia


muschiului deltoid.
Sutura cu fir resorbabil a fasciei scapulare superficiale, a fasciei brahiale si a tesutului
conjunctiv subcutanat.
Sutura pielii. în puncte separate simple, cu material neresorbabil.

Bibliografie

1. Bloomberg M. – 1993 – Muscles and tendons. În: Texbook of small animal


surgery (ed. Slatter D.H.). Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1996-2020.
2. DeAngelis P.M., Schwartz A. – 1970 – Surgical correction of cranial dislocation
of the scapulohumeral joint in a dog. J. Am. Vet. Med. Assoc., 156, 435.
3. Flo G.L., Midleton D. – 1990 – Mineralization of the supraspinatus tendon in
dogs. J. Am. Vet. Med. Assoc., 197, 95.
4. Genevois J.P. – 2002 – Shoulder musculo-tendinous pathology: Problems of the
biceps, supra and infraspinatus. Proc. of 27th WSAVA Congres, Granada, pid
2651.
5. Laitinen O.M., Flo G.L. – 2000 – Mineralization of the supraspinatus tendon in
dogs: a long-term follow-up. J. Am. Anim. Hosp. Assoc., 36, 262.
6. Muir P., Johnson K.A. – 1994 – Supraspinatus and biceps brahii tendinopathy in
dogs. J.Small Anim. Pract., 35, 239.
7. Piermattei D.L., Greeley R.G. – 1979 – An atlas of surgical approaches to the
bones of the dog and cat. 2rd. Ed. W.B. Saunders Co., Philadelphia, 76-77.

19
Cornel Igna

5. CONTRACTURA MUSCHIULUI SUPRASPINOS

Contractura muschiului supraspinos este o afectiune diagnosticata extrem de rar


[Bennett – 1979, Brinker – 1990, Muir – 1994]. Simptomatologia este identica cu cea
descrisa la contractura muschiului infraspinos – vezi cap. 3, pag..... Diagnosticul
diferential implica palparea cu atentie a ambilor muschi si identificarea localizarii ariei
musculare contractate si fibrozate [Brinker – 1990].
Tratamentul consta în tenotomia muschiului supraspinos – vezi cap. 4, pag.......

Bibliografie

1. Bennett D., Campbell J.R. – 1979 – Unsual soft tissue orthopaedic problems in
the dog. J. Small Anim. Pract., 20, 27.
2. Brinker O.W., Piermattei L.D., Flo L.G. – 1990 – Small animal orthopedics &
Fracture treatment – Fibrotic contracture of the supraspinatus muscle. Ed. W.B.
Saunders, Philadelphia, 495.
3. Muir P., Johnson K.A. – 1994 – Supraspinatus and biceps brahii tendinopathy in
dogs. J.Small Anim. Pract., 35, 239.

20
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

6. LUXATIA SCAPULO-HUMERALA

Luxatia scapulo-humerala este întâlnita cu frecventa redusa la câine si foarte rar


la pisici [Vasseur –1993, Brinker –1990, DeAngelis – 1975, Hohn –1983, Genevois -
2002]. Dupa directia de deplasarea a capului humeral luxatia poate fi: mediala, laterala,
craniala si caudala NR.
Luxatia scapulo-humerala laterala se întâlneste cu frecventa mai mare la câinii
de talie mare, având origine traumatica [Vasseur – 1993, Genevois – 2002, Hohn – 1983,
1990]. Modificarile morfopatologice sunt: ruptura marginii laterale a capsulei articulare,
a ligamentului lateral gleno-humeral si a tendonului muschiului infraspinos.

Luxatia scapulo-humerala mediala se întâlneste cel mai frecvent, 75 – 80% din


cazurile de luxatie umarului [deAngelis – 1975, Brinker – 1990, Cook -2001], putând fi
de origine congenitala sau traumatica.
Luxatia congenitala se întâlneste la rasele de talie mica si „toy” (Pudel,
Pechinez, Terrier, Chiuahua), aparând aproape întotdeauna bilateral si fiind urmarea
hiperlaxitatii suportului musculo-articular scapulo-humeral, aplatizarii capului humeral si
/ sau dezvoltarii incomplete (hipoplazice) ori malformatiilor cavitatii glenoide [Vasseur –
1993, Genevois – 2002, Hohn – 1983, 1990]. Dupa alti autori [Buterworth – 1994]
existenta displaziei umarului, pe care o descriu ca fiind o hiperlaxitate articulara însotita
sau nu de modificari osoase, nu reprezinta un factor indispensabil pentru aparitia luxatiei.
Dispalzia soldului poate fi identificata radiografic întâmplator si la câini adulti, perfect
sanatosi [Genevoise – 2002], surprinzând multitudinea posibilitatilor de compensare
functionala. Morgan J.P. si colab. – 2000 [...] considera displazia umarului ca fiind o
incongruenta congenitala între portiunea caudala a capului humeral si cavitatea glenoida
a spetei, ceea ce reprezinta un factor favorizant al al aparitiei luxatiei. Incongruenta apare
ca urmare a dezvoltarii defectuoase a centrului de osificare situat în portiunea caudala a
humerusului (stoparea dezvoltarii) si consecutiv aparitia compensatorie a unei suprafete
glenoide convexe.
Luxatia traumatica se întâlneste la toate rasele de câini, fiind asociata cu
ruptura mediala a capsulei si ligamentelor gleno-humerale si desirarea fibrelor muschiului
subscapular.

Luxatia scapulo-humerala craniala are etiologie traumatica si este rar întâlnita,


fiind asociata cu ruptura ligamentului humeral transvers si deplasarea mediala sau ruptura
insertiei tendinoase a muschiului biceps brahial [Genvois – 2002].

Luxatia scapulo-humerala caudala apare în mod exceptional [DeAngelis –


1975, Genevois – 2002], fiind probabil cauzata de de hiperextensia fortata a articulatie
[Brinker – 1990]. Subluxatia scapulo-humerala caudala este diagnosticabila radiografic,
observându-se o marire a spatiului intrarticular dintre capul humeral si marginea caudo-
ventrala a cavitatii glenoide a spetei [Brinker – 1990].

21
Cornel Igna

În cazul luxatiilor traumatice simptomatologia este dominata de schiopatura de


gradul IV, piciorul mentinut în flexie (din cot) si rotit în directie opusa deplsarii capului
humeral, deformarea articulatiei iar la palpare durere si crepitatie [Vasseur – 1993,
Genevois – 2002, Hohn – 1983, 1990, DeAngelis –1975, Brinker – 1990]. Examinarea
fizica si neurologica a membrului afectat este obligatorie pentru a detecta eventualele
leziuni ale plexului brahial, mai ales la cazurile cronice la care durerea lipseste [Vasseur –
1993]. Palparea comparativa a celor doua articulatii, luând ca puncte de reper acromionul
si tuberculul mare al humerusului, permite precizarea directiei de deplasare a capului
humeral în raport cu cavitatea glenoida a spetei [Brinker –1990, Cook -2001].
Luxatiile congenitale sunt localizate, de obicei, bilateral, schiopatura este de
gradul II sau III, manifestându-se constant sau intermitent. În timpul examinarii
manipularea piciorului este nedureroasa iar repunerea si reluxarea se efectueaza cu
usurinta, exceptând cazurile la care modificarile osoase ale cavitatii glenoide fac
imposibila reducerea spontana sau terapeutica închisa.
Confirmarea diagnosticului se face radiografic, examinarea în doua incidente
(latero-medial si craniocaudal) permitând precizarea directiei de deplasare a capului
humeral, eliminarea suspiciunilor legate de asocierea cu focare de fractura, în special ale
cavitatii glenoide si observarea modificarilor de forma ale cavitatii glenoide (displazie,
malformatii) si / sau ale capului humeral (aplatizare sau volum exagerat) – în luxatiile
congenitale [Vasseur – 1993, Genevois – 2002, Hohn – 1983, 1990, DeAngelis –1975,
Brinker – 1990]. În cazul luxatiilor cronice (traumatice sau congenitale), examenul
radiografic permite si inventarierea modificarilor degenerative secundare: eroziuni ale
marginilor cavitatii glenoide, pseudoartroza [Vasseur- 1993]. Artroscopic este posibila
identificarea leziunilor ligamentelor si capsulei articulare [Bardet – 1998, Innes -2000].

Alegerea modalitatii terapeutice este dependenta de tipul luxatiei – directia de


deplasare a capului humeral, etiologie – congenitala sau traumatica si timpul scurs de la
producere – acuta, cronica.
În cazul luxatiilor traumatice recente (acute, petrecute cu pâna la 5 - 7 zile în
urma) prima tentativa terapeutica o va constitui tratamentul conservator - reducerea
închisa si imobilizare în bandaj inamovibil sau pansament de tip Velpeau [Fossum –
1999, Vasseur – 1993, Genevois – 2002, Hohn – 1983, 1990, DeAngelis –1975, Brinker
– 1990, Lewis - 2002]. Tratamentul operator are ca prima indicatie luxatiile traumatice
cronice (timpul scurs de la producere depaseste o saptamâna), luxatiile traumatice însotite
de fracturi ale cavitatii glenoide a spetei si / sau avulsii ale tendonului muschiului biceps
brahial si luxatiile congenitale cu schiopatura permanenta, severa si leziuni degenerative
grave [Vasseur – 1993, Fossum – 1999].

Tratamentul conservator

Reducerea închia se face sub anestezie generala de tip NLA sau N-NLA.
În cazul luxatiei laterale repunerea închisa presupune extensia fortata a membrului prin
tractionare, concomitent cu exercitarea unei presiuni digitale , în sens medial, asupra
capului humeral si efectuarea unei contrapresiuni asupra gâtului spetei [Vasseur –1993].
Daca în timpul manipularii gentile a membrului, miscari repetate de extensie si flexie,

22
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

reducerea se mentine, se trece la imobilizarea întregului membru într-un bandaj amovibil


de tip atela amprentata (confectionata din gips sau fibre de sticla) si fixata prin înfasare în
spica – vezi pag....... Durata imobilizarii este de 10 – 14 zile .
În cazul luxatiei mediale, reducerea se efectueaza prin flectarea la maxim a articulatiei
umarului concomitent cu adductia cotului si presarea înspre lateral a capului humeral. În
conditiile în care la extensia si flexia articulatiei reducerea se mentine stabila, piciorul va
fi imobilizat pentru 2 – 3 saptamâni într-un pansament de tip Velpeau – vezi pag.....
În cazul luxatiilor congenitale cronice cu schiopatura intermitenta de intensitate
medie si cu modificari degenerative secundare minime protocolul terapeutic conservator
impune restrictionarea miscarii si administrarea de antiinflamatorii, antialgice
nesteroidice (aspirina) în timpul puseelor acute [Fossum – 1999].
Esecul tratamentul conservator sau recidivarea luxatiei impune recurgerea la
reducerea deschisa (operatorie) a luxatiei si stabilizarea interna [Fossum – 1999, Vasseur
– 1993, Genevois – 2002, Hohn – 1983, 1990, DeAngelis –1975, Brinker – 1990, Lewis –
2002, Butterworth – 1994].

Tratamentul operator

Numeroase tehnici chirurgicale au fost utilizate pentru tratamentul luxatiilor


umarului [Vasseur – 1983, 1993, , Hohn – 1965, 1971, , DeAngelis –1970, Alexander -
1962, Vaughan – 1967, 1969, Ball – 1968, Nicola – 1953, Campbell – 1968, Craig -
1980]. Procedeele pot fi sistematizate în:

- tehnici de stabilizare prin reconstructia sau înlocuirea cu proteze ( din piele


nylon sau Teflon) a ligamentelor scapulo-humerale [Campbell – 1968,
Vaughan – 1967, Ball – 1968, Alexander – 1962];
- tehnici de transpozitionare a tendonului muschiului biceps brahial utilizate
pentru stabilizarea laterala [Hohn - 1971], mediala [Hohn – 1971] sau
craniala [DeAngelis –1970];
- tehnici de transpozitionare mediala a unei portiuni din insertia muschiului
supraspinos [Hohn – 1983, 1990, Cook -2001];
- tehnici de imbricare a capsulei articulatiei scapulo-humerale utilizate pentru
stabilizarea caudala [Nicola – 1953, Brinker – 1990];
- artroplastie articulara (Parkes L. – 1976 cit. de Genevois J.P. – 2002[...]);
- artrodeza scapulo-humerala [Fowler – 1987].

Tehnici de stabilizare a articulatiei scapulo-humerale prin fixare osoasa


extracapsulara [Denny – 1996]

Genevois J.P. – 2002 [....] mentioneaza restrictionarea drastica a mobilitatii


articulare ca principal dezavantaj si motiv de abandonare a tehnicilor de stabilizare prin
reconstructia sau înlocuirea cu proteze ( din piele nylon sau Teflon) a ligamentelor

23
Cornel Igna

scapulo-humerale [Campbell – 1968, Vaughan – 1967, Ball – 1968, Alexander – 1962] în


cura luxatiei umarului.
Denny R.H. – 1996 [...] prezinta doua modificari ale tehnicilor cunoscute de
stabilizare a articulatiei scapulo-humerale prin fixare osoasa extrarticulara:
- stabilizarea printr-o ligatura în „8” între spina scapulara si tuberculul mare al
humerusului;
- stabilizarea bilaterala printr-o ligatura transfixica între gâtul spetei si
tuberculul mare al humerusului.

Stabilizarea printr-o ligatura în „8” între spina scapulara si


tuberculul mare al humerusului

Procedeul este indicat în stabilizarea luxatiei scapulo-humerale laterale si nu


presupune deschiderea capsulei articulare, ceea ce în conditiile existentei unor plagi
capsulare constituie un dezavantaj sau chiar o contraindicatie.
Anestezie: generala de tip N-NLA.
Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa.
Accesul operator este asigurat de abordarea cranio-laterala a articulatiei scapulo-humerale
[Piermattei-1979, Brinker – 1990] – vezi si cap. 1.3., pag........
Incizia curba a pielii si tesutului conjunctiv subcutanat, pornind de la jumatatea spinei
scapulare si continuând distal pâna la jumatatea diafizei humerusului.
Incizia fasciei profunde a spetei permite retractarea înspre cranial a muschilor
omotransversar si trapez. Disectia boanta asigura divizarea celor doua portiuni ale
muschiului deltoid. Portiunea scapulara a deltoidului este retractata caudal iar portiunea
acromiala ramâne inserata pe acromion NR. Este expus astfel tuberculul mare al
humerusului
Dilacerarea insertiei pe spina scapulara si retractarea craniala a muschiului supraspinos si
caudala a muschiului infraspinos expune o portiune din spina scapulara situata proximal
de acromion.
Prin burghiere se practica un orificiu în spina scapulara si un altul în tuberculul mare al
humerusului. Prin cele doua orificii este trecut în „8” un fir gros de nylon (7 m).
Reducerea luxatiei este urmata de înnodarea sub tensiune a firului.
Sutura fasciei scapulare profunde împreuna cu musculatura aferenta (trapez,
omotransversar, portiunea scapulara a deltoidului) în puncte separate simple cu material
resorbabil.
Sutura în surjet simplu cu fir resorbabil a fasciei scapulare superficiale si a tesutului
conjunctiv subcutanat.
Pielea se sutureaza cu puncte separate simple cu material neresorbabil.

Stabilizarea bilaterala printr-o ligatura transfixica între gâtul spetei si


tuberculul mare al humerusului

Procedeul este indicat în luxatiile laterale si mediale ale spetei, ligatura aplicata
având rolul de a suplini deficitul de tensiune existent între spata si humerus ca urmare a
elongarii, desirarii sau ruperii ligamentelor gleno-humerale (lateral si / sau medial).

24
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

Anestezie: generala de tip N-NLA.


Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa.
Accesul oprator este cranio-lateral – vezi tehnica precedenta. Dupa divizarea muschiului
deltoid si expunerea tuberculului mare al humerusului se incizeaza, la cca 1 cm de
insertia acromiana, portiunea acromiana a muschiului deltoid care este retractata distal
NR.
Retractarea cranio-proximala a muschiului supraspinos expune capsula articulara, nervul
suprascapular si marginea cranio-laterala a cavitatii glenoide si gâtului spetei NR.
Se foreaza transfixic doua orificii, unul în gâtul spetei, 1 cm cranial de acromion (atentie
la protejarea integritatii nervului si arterei suprascapulare) si unul prin tuberculul mare al
humerusului.
Cu o ansa de sârma introdusa initial prin orificiul scapular din lateral spre medial se
plaseaza prin tractionare un fir gros, multifilamentar (siret) de poliester sau nylon NR.
Capatul plasat medial al firului va fi inserat apoi dinspre medial spre lateral prin gaura din
tuberculul mare al humerusului NR.
Reducerea luxatiei este urmata de rotirea înspre lateral a piciorului si înnodarea sub
tensiune a firului. Nodul va fi plasat la intrarea în orificiul humeral prin care nu trebuie sa
poata patrunde.
Sutura în puncte separate în „U” orizontal a portiunii acromiene a muschiului deltoid NR
este urmata de sutura celorlate planuri anatomice incizate – vezi tehnica precedenta.

Îngrijiri postoperatorii
În ambele procedee se recomanda pentru doua saptamâni, imobilizarea într-o atela
amprentata – vezi pag...........

Tehnica operatorie în luxatia scapulo-humerala laterala


- transpozitionarea laterala a tendonului muschiului biceps brahial -

Anestezie: generala de tip N-NLA.


Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa.
Accesul operator este asigurat de abordarea craniala a articulatiei scapulo-humerale
[Piermattei-1979,DeAngelis – 1970, Brinker – 1990] – vezi si pag........ Incizia pielii si a
tesutului conjunctiv subcutanat si a fasciei superficiale, pornind din mijlocul fosei
supraspinoase în directie cranio –mediala, între fata craniala si cea mediala a diafizei
humerale, pâna la mijlocul diafizei humerusului.
Retractarea laterala a marginilor plagii expune muschiul brahiocefalic în partea mediala a
câmpului operator.
Incizia fasciei muschiului brahiocefalic în lungul marginii sale laterale expune muschiul
pectoral superficial. Ramura proximala a venei cefalice brahiale trebuie protejata.
Incizia muschiului pectoral superficial se face în lungul diafizei humerusului, menajând
ramura distala a venei cefalice antebrahiale. Separarea musculara trebuie efectuata la o
distanta de minim 0,5 cm de insertia muschiului pe humerus pentru a putea reface ulterior
prin sutura integritatea muschiului.
Pe fata laterala a regiunii, la 0,5 cm de insertia sa humerala, se incizeaza si se retracteaza
în lateral portiunea acromiala a muschiului deltoid NR

25
Cornel Igna

Disectia marginii cranio-mediale a muschiului supraspinos permite descoperirea insertiei


muschiului pectoral profund. Atentie la traiectul nervului suprascapular. Respectând
aceleasi reguli de separare musculara se efectueaza incizia partiala [Brinker – 1990] sau
totala a pectoralului profund [Hohn - 1965, Vasseur – 1993, De Angelis – 1970, 1975].
Evaluarea integritatii articulatiei scapulo-humerale este obligatorie. În cazul absentei
rupturii capsulei articulare, incizia acesteia este necesara pentru aprecierea vizuala a
modificarii suprafetelor articulare [Brinker – 1990]. Descoperirea unor modificari
degenerative secundare (margine glenoida erodata, stearsa; aplatizarea capului humeral,
osteocondrita disecanta a capului humeral) sau congenitale (displazie, malformatii) care
compromit succesul stabilizarii se impune reconsiderarea procedeului terapeutic. În
aceste cazuri este indicata recurgerea la artroplastia sau la artrodeza scapulo-humerala
[Brinker – 1990].
Retractarea mediala a muschilor pectorali evidentiaza tendonul muschiului biceps brahial
care este eliberat din culisa sa de alunecare (santul intertubercular) prin incizarea
ligamentului humeral transvers.
Osteotomia în unghi [Piermattei – 1979] a tuberculului mare al humerusului împreuna cu
insertia muschiului supraspinos NR (vezi si pag......) se face cu un osteotom dupa o
prealabila forare de amorsare a orificiile de insertie a materialului metalic de
reconstructie. Retractarea dorsala a muschiului supraspinos.
Reducerea luxatiei.
Retractarea laterala a muschiului biceps brahial permite incizia capsulei articulare NR.
Transpozitionarea tendonului muschiului biceps brahial pe fata laterala a articulatiei
scapulo-humerale (peste locul de osteotomie a tuberculului mare si lateral de acesta) este
facilitata de incizia capsulei, extensia umarului si flexia cotului [Hohn – 1990] NR.
Fixarea tuberculului mare al humerusului cu doua brose Kirschner si o ligatura metalica
de tensionare dispusa în „8” – vezi si pag.......... – fixeaza în noua locatie, laterala si
portiunea proximala a tendonului muschiului biceps brahial NR. Vasseur B.P. – 1993 [...]
recomanda prelucrarea sub forma de sant a corticalei humerale (lateral de locul de
osteotomie a tuberculului mare), pregatind un pat receptor-retentiv pentru tendonul
muschiului biceps brahial, care va fi si fixat suplimentar cu o agrafa, surub sau cui osos
cu saiba.
Sutura cu material resorbabil sintetic a capsulei articulare (puncte separate în „U” sau
tehnici de imbricare cu puncte separate de tip Halstead, [Brinker – 1990].
Suplimentarea fixarii tendonului muschiului biceps brahial în noua locatie cu câteva
puncte de sutura plasate între acesta si muschii supraspinos, infraspinos si micul rotund
[DeAngelis – 1971] sau între tendonul bicepsului brahial si fascia muschiului deltoid
[Brinker – 1990] este indicata atunci când nu s-a recurs la fixarea prezentata de Vasseur
B.P. – 1993 [...].
Reconstructia integritatii anatomice a regiunii implica suturi cu material resorbabil ale
muschilor pectorali (profund si superficial), a muschiului deltoid NR, a fasciei scapulare
superficiale si a tesutului conjunctiv subcutanat sisutura în puncte separate simple cu
material neresorbabil a pielii.

Îngrijiri postoperatorii
Imobilizarea întregului membru într-un bandaj amovibil de tip atela amprentata
(confectionata din gips sau fibre de sticla) si fixata prin înfasare în spica – vezi pag.......

26
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

Durata imobilizarii este de 14 -21 de zile [Brinker – 1990, Vasseur – 1993, Hohn –
1990]. Exercitiile de fizioterapie pasiva (flexie-extensie) sunt recomandate în prima
saptamâna dupa ridicarea atelei [Brinker – 1990], animalul fiind apoi încurajat sa-si
utilizeze piciorul în mers, intensitatea exercitiilor crescând treptat [Vasseur – 1993].
Prognosticul postoperator este favorabil în cca 85 % din cazuri [Vasseur – 1983].

Tehnica operatorie în luxatia scapulo-humerala mediala


I. - transpozitionarea mediala a tendonului muschiului biceps brahial

Anestezie: generala de tip N-NLA.


Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa, cu piciorul afectat usor rotit spre
exterior.
Articulatia scapulo-humerala este abordata printr-o incizie pozitionata pe fata cranio-
mediala a umarului [Hohn – 1971], pornind de deasupra tuberozitatii glenoide a spetei, pe
mijlocul fetei mediale a humerusului, pâna în treimea mijlocie a diafizei acestuia. Se
incizeaza pielea si tesutul conjunctiv subcutanat.
Retractarea laterala a marginilor cutanate ale plagii expune muschiul brahiocefalic a carui
margine craniala este disecata iar muschiul, la rândul lui, este retractat în partea mediala a
câmpului operator – vezi si tehnica abordarii umarului în luxatia laterala.
Incizia muschiului pectoral superficial se face în lungul diafizei humerusului, menajând
ramura distala a venei cefalice brahiale. Separarea musculara trebuie efectuata la o
distanta de minim 0,5 cm de insertia muschiului pe humerus pentru a putea reface ulterior
prin sutura integritatea muschiului.
Disectia marginii cranio-mediale a muschiului supraspinos permite descoperirea insertiei
muschiului pectoral profund care este incizat în mod similar cu precedentul - vezi si
tehnica abordarii umarului în luxatia laterala [Hohn – 1971, 1973, 1990]. Alti autori
[Vasseur – 1993, Brinker - 1990] prefera decolarea subperiostala a insertiilor humerale
ale celor doi muschi pectorali.
Retractarea medio-caudala a ambilor muschi pectorali expune întreaga fata mediala a
articulatiei scapulo-humerale.
Retractarea caudala a tendonului muschiului coracobrahial NR.
Insertia muschiului supcapsular pe tuberculul mic al humerusului este incizata si
retractata caudal NR.
Se expune capsula articulara, santul bicipital si tendonul muschiului biceps brahial
Disectia tesuturilor care acopera santul bicipital (intertubercular), incizia ligamentului
transvers humeral si incizia capsulei articulare permite mobilizarea tendonului muschiului
biceps brahial.
Inspectia articulatiei si identificarea tuturor discontinuitatilor capsulei articulare.
Noua culisa de alunecare a tendonului muschiului biceps brahial este pregatita prin
osteotomia „în lambou” a tuberculului mic al humerusului NR. Osteotomia este amorsata
în partea mediala a tuberculului mic al humerusului, mergând în sens cranial si în
profunzimea osului humeral NR. Continuitatea periostala craniala dintre lamboul osos si
humerus trebuie conservata cu atentie.

27
Cornel Igna

Dupa ridicarea atenta si orientarea craniala a lamboului osos, sub acesta în diafiza
humerala este pregatit prin chiuretare un sant receptor pentru tendonul muschiului biceps
brahial NR.
Reducerea luxatiei.
Plasarea tendonul muschiului biceps brahial în santul creat sub lamboul osos. Fixarea
peste tendon a lamboului osos, prin inserarea a doua brose Kirschner subtiri (a unui surub
osos cu piulita sau a unei scoabe) NR, stabilizeaza noua pozitie a tendonului muschiului
biceps brahial.
Brinker O.W. si colab. – 1990 [...] propun ca alternativa creerea unui sant în corticala
osului în care tendonul transpozitionat al muschiului biceps brahial este fixat cu un surub
cu saiba inserat transfixic NR
Sutura capsulei articulare – vezi si tehnica operatorie în luxatia scapulo-humerala laterala,
pag................ Vasseur B.P. – 1993 [....] recomanda pentru sutura capsulei utilizarea
firelor de catgut cromat. Sutura de imbricarea a plagii capsulei articulare mediale este
indicata de Hohn R.B. si colab. – 1983 [...], iar utilizarea pentru aceasta a firelor
resorbabile sintetice inserate în puncte separate în „U” sau „X” este recomandata de catre
Brinker O.W. si colab. – 1990 [...].
Daca la rotirea externa a humerusului se constata o deplasare exagerata înspre medial a
capului humeral se poate amplasa o sutura de derotare între marginea mediala a cavitatii
glenoide a spetei si tuberculul mare al humerusului [Brinker – 1990]. Forarea a doua
orificii osoase sau amplasarea a doua suruburi, în punctele de reper mai sus mentionate,
serveste ca suport pentru inserarea unui fir gros neresorbabil care se va strânge moderat.
Burghierea orificiului humeral se va face între trocanterul mare al humerusului si santul
intertrocanterian la nivelul insertiei ligamentului humeral transvers. Firul de ancoraj
scapulo-humeral trebuie sa fie puternic tensionat la rotirea interna a humerusului NR.
Insertia tendinoasa a muschiului supcapsular este elongata spre tuberculul mare al
humerusului si este suturata (puncte separate în „U” cu fir resorbabil sintetic) lânga
insertia muschiului pectoral profund.
Sutura cu material resorbabil (puncte separate în „U”) a muschilor pectorali (profund si
superficial). Cînd s-a facut decolarea insertiilor muschilor pectorali [Vasseur – 1993,
Brinker - 1990] acestea vor fi acolate prin sutura (puncte separate în „U” cu fir resorbabil
sintetic) la fascia portiunii acromiale a muschiului deltoid NR.
Sutura muschiului brahiocefalic la fascia brahiala (material resorbabil).
Sutura tesutului conjunctiv subcutanat si sutura în puncte separate simple cu material
neresorbabil a pielii asigura refacerea integritatii anatomice a regiunii.

Îngrijiri postoperatorii
Imobilizarea membrului într-un pansament de tip Velpeau – vezi pag....... Durata
imobilizarii este de 1 –2 saptamâni [Brinker – 1990, Vasseur – 1993, Hohn – 1983,
1990]. Exercitiile de fizioterapie pasiva (flexie-extensie) si reluarea treptata a locomotie,
inclusiv fizioterapia prin înot, sunt recomandate pâna la recuperare integrala [Brinker –
1990]. Prognosticul postoperator este favorabil în peste 90 % din cazuri [Hohn – 1971,
Vasseur – 1983.

28
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

II. - transpozitionarea mediala a tendonului muschiului supraspinos

Tehnica de transpozitionare a tendonului muschiului supraspinos pentru cura


luxatiei mediale este indicata în cazul rupturii tendonului muschiului biceps brahial ori a
recidivei cauzate de insuccesul transpozitionarii bicepsului [Hohn – 1983, 1990, Vasseur
– 1993, Cook - 2001]. Abordarea articulatiei scapulo-humerale este identica tehnicii
operatorii de transpozitionare a tendonului muschiului biceps brahial – vezi pag.........

Disectia atenta a marginii cranio-mediale a muschiului supraspinos de acolarile fasciale la


muschiul pectoral profund permite descoperirea si incizarea insertiei humerale a
ultimului. O separare totala a celor doi muschi este necesara pentru reusita
transpozitionarii portiunii tendinoase a muschiului supraspinos care apare pe fata mediala
a articulatiei înainte de a se insera cranial pe tuberculul mare al humerusului [Hohn –
1983].
Dupa retractarea mediala a muschilor pectorali (superficial si profund) care expune
întreaga fata mediala a articulatiei scapulo-humerale se identifica leziunile capsulei
articulare, ale tendonului muschiului biceps brahial si / sau ale ligamentului transversal
humeral.
Reducerea luxatiei.
Sutura de imbricare a plagii capsulei articulare mediale – vezi si pag.........
Ruptura ligamentului transvers al humerusului si / sau ale tendonului muschiului biceps
brahial se refac prin sutura sau tenodeza [Brinker –1990, Denny – 1996] pentru a mentine
functia bicepsului, prevenind schiopatura – vezi si cap. 5., pag................
Osteotomia tuberculului mare al humerusului trebuie limitata strict la portiunea pe care se
insera muschiul supraspinos. Pozitionând piciorul în extensie se plaseaza osteotomul pe
creasta tuberculului mare al humerusului cranial de insertia muschiului infraspinos NR.
Osteotomia va fi orientata oblic cranio-medial în asa fel încât linia de separare de pe fata
mediala sa fie paralela si situata usor deasupra marginii ligamentului humeral transvers
NR.
Portiunea tendinoasa a muschiului supraspinos, aferenta insertiei pe portiunea
osteomizata din tuberculul mare al humerusului, este disecata atent de masa musculara a
muschiului, obtinând o alungire care sa permita pozitionarea ei mediala NR în aria osoasa
a tuberculului mic al humerusului. Dimensionarea corecta este deosebit de importanta, o
disectie prea avansata în masa muschiului creeaza un fascicul prea lung a carui tensiune
este insuficienta pentru stabilizarea mediala a articulatiei scapulo-humerale [Vasseur –
1993].
Osteotomia tuberculului mic al humerusului NR pregateste patul receptor pentru
reinsertia transpozitionanta a portiunii tendinoase a muschiului supraspinos.
Fixarea portiunii osteomizate din tuberculul mare al humerusului peste locul pregatit
anterior se face cu doua brose Kirschner si o ligatura metalica de tensionare între capetele
broselor si tuberculul mare al humerusului (sub locul de osteotomie) NR.
Refacerea integritatii regiunii se face prin suturi etajate (muschiul pectoral profund,
muschiul pectoral superficial, muschiul brahiocefalic, tesutul conjunctiv subcutanat si

29
Cornel Igna

pielea) – vezi si tehnica de transpozitionare laterala a tendonului muschiului biceps


brahial, pag........
Îngrijirile postoperatorii sunt similare tehnicii precedente – vezi pag.............

Tehnica operatorie în luxatia scapulo-humerala craniala


- transpozitionarea craniala a tendonului muschiului biceps brahial –
[Brinker – 1990, DeAngelis – 1970, 1973, Vasseur – 1993, Hohn – 1983, 1990]

Anestezie: generala de tip N-NLA.


Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa.
Accesul operator este asigurat de abordarea craniala a articulatiei scapulo-humerale
[Piermattei-1979, Brinker – 1990] – vezi si pag........
Retractarea laterala a marginilor plagii expune muschiul brahiocefalic în partea mediala a
câmpului operator. Incizia fasciei muschiului brahiocefalic în lungul marginii sale laterale
expune muschiul pectoral superficial. .
Incizia muschiului pectoral superficial se face în lungul diafizei humerusului.
Pe fata laterala a regiunii se incizeaza si se retracteaza în lateral portiunea acromiala a
muschiului deltoid.
Disectia marginii cranio-mediale a muschiului supraspinos permite descoperirea si incizia
insertiei muschiului pectoral profund.
Retractarea mediala a muschilor pectorali evidentiaza tendonul muschiului biceps brahial
care este eliberat din culisa sa de alunecare (santul intertubercular) prin incizarea
ligamentului humeral transvers – vezi si pag....
Osteotomia în „V” a tuberculului mare al humerusului împreuna cu insertia muschiului
supraspinos NR
Retractarea dorsala a muschiului supraspinos.
Inspectia marginii craniale a capsulei articulare si sutura eventualelor discontinuitati
(plagi) – vezi si pag......
Reducerea luxatiei.
Pregatirea patului receptor pentru tendonul muschiului biceps brahial consta în adâncirea
si rotunjirea marginilor santului ramas în corpul humeral dupa detasarea în „V” a
tuberculului mare (chiuretare, pilire) NR. Fata interna a portiunii detasate din tuberculul
mare al humerusului va fi ajustata corespunzator cu un cleste ciupitor NR.
Transpozitionarea tendonului muschiului biceps brahial în santul creat NR.
Fixarea tuberculului mare al humerusului cu doua brose Kirschner si o ligatura metalica
de tensionare dispusa în „8” fixeaza, în noua locatie craniala, tendonul muschiului biceps
brahial NR
Sutura plagii operatorii (muschiul pectoral profund, muschiul pectoral superficial,
muschiul brahiocefalic, tesutul conjunctiv subcutanat si pielea) – vezi si tehnica de
transpozitionare laterala a tendonului muschiului biceps brahial, pag........

Îngrijiri postoperatorii
Piciorul afectat este imobilizat în extensie într-un bandaj amovibil de tip atela amprentata
(confectionata din gips sau fibre de sticla) si fixata prin înfasare în spica – vezi pag.......
Durata imobilizarii este de 10 – 14 zile. Modalitatile de recuperare functionala a

30
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

membrului sunt identice cu cele prezentate la transpozitionare laterala a tendonului


muschiului biceps brahial – vezi pag........

Tehnica operatorie în luxatia scapulo-humerala caudala


[Brinker –1990]

Anestezie: generala de tip N-NLA.


Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa.
Acces operator cranio-lateral cu osteotomia acromionului [Piermattei – 1979] – vezi si
accesul operator în fracturile colului spetei, pag........ Incizia curba a pielii si tesutului
conjunctiv subcutanat, pornind de la jumatatea spinei scapulare si continuând distal pâna
la jumatatea diafizei humerusului.
Incizia stratului adipos si a fasciei profunde a spetei permite identificarea celor doua
portiuni al muschiului deltoid (acromiala, situata cranio-lateral si scapulara, plasata
caudo-lateral) NR.
Osteotomia acromionului NR este precedata de burghierea acestuia (numarul de orificii si
plasarea acestora depinde de tehnica aleasa pentru reconstructie – vezi pag..........) pentru
a permite o coaptare perfecta în momentul refacerii planurilor anatomice. Retractarea
distala a acromionului osteomizat împreuna cu potiunea acromiala a muschiului deltoid
inserat pe acesta NR.
Disectia acolarii distale a muschiului supraspinos la spina scapulara si retractarea craniala
a acestuia. Identificarea arterei si a nervului suprascapular, care necesita o manipulare
foarte atenta pentru a evita lezionarea lor în timpul suturii capsulei articulare.
Îmbunatatirea expunerii partii caudale a articulatiei scapulo-humerale se realizeaza prin
tenotomia muschilor infraspinos si micul rotund (teres minor) si retractarea lor în sens
caudo-proximal NR. Atentie la traiectul caudal a nervului axilar, a arterei si venei
circumflexe caudale a humerusului.
Reducerea luxatiei.
Sutura de imbricare a capsulei articulare cu puncte separate de sutura tip Lembert sau
Halstead cu material resorbabil sintetic. Suturile trebuie sa fie plasate pe fata caudo-
laterala si cranio-laterala a articulatiei.
Integritatea muschilor tenomizati (micul rotund si infraspinos se reface prin sutura în
puncte separate în „U” cu material resorbabil sintetic.
Acromionul se reataseaza la spina scapulara cu una sau doua brose Kirschner si o ligatura
metalica de tensionare, în „8” – vezi pag........
Sutura în surjet simplu cu fir resorbabil a fasciilor scapulare si a tesutului conjunctiv
subcutanat.
Pielea se sutureaza cu puncte separate simple cu material neresorbabil.

Îngrijiri postoperatorii
Imobilizarea, timp de doua saptamâni, a piciorului afectat într-un pansament de tip
Velpeau.

31
Cornel Igna

Artroplastia scapulo-humerala

Recurgerea la artroplastia scapulo-humerala în caz de insucces a celorlalte


metode de reducere si stabilizare a articulatiei umarului poate conduce la obtinerea de
rezultate acceptabile mai ales la câinii de talie mica (recuperarea a cca 80 % din
capacitatea functionala a membrului) [Piermattei – 1990, Breuker – 1988, Brinker –
1990, Franczuski – 1988, Cook - 2001].
Tehnica operatorie a fost descrisa anterior - vezi pag............

Artrodeza scapulo-humerala

Artrodeza scapulo-humerala este indicata în tratamentul luxatiilor congenitale


ale umarului (datorate displaziei severe a cavitatii glenoide a spetei si sau modificarilor
degenerative secundare ale diferitelor elemente ale articulatiei) si în caz de recidiva a
luxatiei dupa reducerea si stabilizarea operatorie [Vasseur – 1993].
Tehnica operatorie a fost descrisa în cadrul prezentarii modalitatilor terapeutice
aplicabile în fracturile cavitatii glenoide (cap. 1.5.) – vezi pag............

Bibliografie

1. Alexander J.E. – 1962 – Open reduction and fixation of shoulder luxation. Small
Anim. Clin., 2, 379.
2. Ball D.C. – 1968 – A case of medial luxation of the canine shoulder joint ant its
surgical correction. Vet. Rec., 83, 195.
3. Bardet J.F. – 1998 – Diagnosis of shoulder instability in dogs and cats: A
retrospectve study. J. Am. Anim. Hosp. Assoc., 34, 42.
4. Breucker K.A., Piermattei D.L. – 1988 – Excision arthroplasty of the canine
scapulo-humeral joint: Report of three cases. Vet. Comp. Orthop. Traum., 3, 134
5. Brinker O.W., Piermattei L.D., Flo L.G. – 1990 – Small animal orthopedics &
Fracture treatment – Luxations of the shoulder. Excision arthroplasty. Arthrodesis
of the shoulder joint. Ed. W.B. Saunders, Philadelphia, 472-486.
6. Butterworth S. – 1994 – The shoulder. În: Manual of small animal arthrology (ed.
Houlton J.E.F., Collinson R.W.), BSAVA, 149-174.
7. Campbell J.R. – 1968 – Shoulder lameness in the dog. J.Small Anim. Pract., 9,
189.
8. Cook J.L. – 2001 – Luxations. În: Small animal orthopedic surgery – lecture
schedule. www.cvm.missouri. edu.
9. DeAngelis P.M., Schwartz A. – 1970 – Surgical correction of cranial dislocation
of the scapulohumeral joint in a dog. J. Am. Vet. Med. Assoc., 156, 435.

32
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

10. DeAngelis P.M. – 1975 – Luxation of the shoulder joint. În: Current techniques in
small animal surgery (ed. Bojrab M.J.). Ed. Lea & Febiger, Philadelphia, 499-504.
11. Denny H.R. – 1996 – Orthopadische chirurgie an hund und katze. Ed. Ferdinand
Enke, Stuttgart, 163-243.
12. Fossum Theresa Welch, Hedlund S. Cheryl, Hulse A.D., Johnson L .Ann, Howard
B.S., Willard D.M., Gwendolyn L. Carroll – 1999 – Manual of Small Animal
Surgery – Scapulohumeral joint luxations. Ed. Mosby, St. Louis, 727-730.
13. Fowler D.J., Presnell K.R., Holmberg D.L. – 1988 – Scapulohumeral arthrodesis:
Results in seven dogs. J. Am. Anim. Hosp. Assoc., 24, 667.
14. Franczuski D., Parks L.J. – 1988 – Glenoid excision as a treatment in chronic
shoulder disabilities: Surgical technique and clinical results. J. Am. Anim. Hosp.
Assoc., 24, 637.
15. Genevois J.P. – 2002 – The lax shoulder in the dog: Surgical management. Proc.
of 27th WSAVA Congres, Granada, pid 2657.
16. Hohn R.B.– 1965 – Surgical approaches to the canine hip. Anim. Hosp., 143, 21
17. Hohn R.B., Rosen H., Bohning R.H.Jr., Brown S.G. – 1971 – Surgical
stabilization of recurrent shoulder luxation. Vet.Clin. North Am., 1, 537.
18. Hohn R.B., Craig T.E., Anderson D.W. – 1983 – Luxations of the shoulder joint.
În: Current techniques in small animal surgery, 2nd ed. (ed. Bojrab M.J.) Ed. Lea
& Febiger, Philadelphia, 726- 733.
19. Hohn R.B., Craig T.E., Anderson D.W. – 1990 – Treatment of shoulder joint
luxations. În: Current techniques in small animal surgery, third ed. (ed. Bojrab
M.J.) Ed. Lea & Febiger, Philadelphia, 740-748.
20. Innes F.J. – 2000 – Advanced artroscopy in dogs: current experience in UK. Proc.
of 10th ESVOT Congress, Munchen, 51.
21. Leighton L.R.– 1993 – Small animal orthopedics – Luxation of the shoulder. Ed.
Wolfe, London, 5.2.-5.4.
22. Lewis D.D. – 2002 – Fundamentals of orthopedic surgery: - scapulohumeral
luxations. http://www.vetmed.ufl.edu.
23. Morgan J.P., Wind A., Davidson A.P. – 2000 – Hereditary bone and joint diseases
in the dog. Ed. Shlutersche, 21-40.
24. Nicola T. – 1953 – Recurrent dislocation of the shoulder. Am. J. Surg., 86, 85.
25. Nicolescu V. – 1985 – Articulatiile membrului toracic. În: Anatomia comparata a
animalelor domestice (ed. Pastea E.), vol. I. Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 143-151.
26. Piermattei D.L., Greeley R.G. – 1979 – An atlas of surgical approaches to the
bones of the dog and cat. 2rd. Ed. W.B. Saunders Co., Philadelphia, 62-77.
27. Piermattei L.D., Blass E.C. – 1990 – Resection of the glenoid rim and humeral
head. În: Current techniques in small animal surgery, third ed. (ed. Bojrab M.J.)
Ed. Lea & Febiger, Philadelphia, 748-749
28. Vasseur B.P. – 1983 – Clinical results of surgical correction of shoulder luxation
in dogs. J. Am. Vet. Med. Assoc., 182, 503.
29. Vasseur B.P. – 1993 – Luxation of the scapulohumeral joint. În: Texbook of small
animal surgery (ed. Slatter D.H.). Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1710-
1716.

33
Cornel Igna

30. Vaughan L.C. – 1967 – Dislocation of the shoulder joint in the dog and cat. J.
Small Anim. Pract., 8, 45.
31. Vaughan L.C., Jones D.G.C. – 1969 – Congenital dislocation of the shoulder joint
in the dog. J.Small Anim. Pract., 10, 1.

34
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

7. RUPTURA TENDONULUI MUSCHIULUI BICEPS BRAHIAL

Ruptura portiunii proximale a tendonului muschiului biceps brahial apare, de


regula, la câinii adulti, fiind mai rar observata decât avulsia insertiei scapulare (asociata
cu fracturile tuberozitatii supraglenoide – vezi cap. 1.4., pag......) care apare la câinii
tineri, desi ambele afectiuni au aceeasi etiologie traumatica [Brinker –1990, Milton –
1983]. Rupturile incomplete, desirarile tendonului muschiului biceps brahial reprezinta
cauze ale declansarii tenosinovitei bicipitale – vezi cap. 7., pag.............
Ruptura portiunii proximale a tendonului muschiului biceps brahial este
localizata lânga tuberculul mare al humerusului. Simptomatologia exprimata are caracter
general, tumefactia umarului, durere, schiopatura. Miscarile de flexie-extensie ale cotului
sunt în multe cazuri normale iar palparea tendonului în aria de producere a rupturii este
greu de efectuat datorita tumefactiei regiunii [Brinker – 1990]. Examenul radiografic
releva inexistenta unor discontinuitati osoase, fiind evidenta doar o usoara laxitate a
articulatiei scapulo-humerale. Examinarea artroscopica permite identificarea rupturii
[Van Ryssen – 2000].
Tenorafia prin metodele clasice de sutura [Aron – 1990, Bloomberg –1993,
Milton– 1983, Braden –1975, Igna – 1997] este contraindicata datorita efectelor adverse -
dislocarea insertiei, cicatrici aderente, lezarea tecii sinoviale a tendonului. Procedeul
terapeutic recomandat în aceste situatii este tenodeza tendonului [Denny – 1996, Brinker
–1990, Genevois - 2002].

Tehnica operatorie [Brinker –1990]

Anestezie: generala de tip N-NLA.


Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa, cu piciorul afectat usor rotit spre
exterior.
Accesul operator este cranio-medial [Piermattei – 1979] – vezi cap. 4 - tehnica operatorie
în luxatia scapulo-humerala mediala - transpozitionarea mediala a tendonului muschiului
biceps brahial, pag..........
Dupa retractarea mediala a ambilor muschi pectorali si expunerea întregii fete mediale a
articulatiei scapulo-humerale se diseca tesuturilor care acopera santul bicipital,
descoperind tendonul muschiului biceps brahial.
Tendonul bicepsului se rezeca proximal cât mai aproape de insertia sa pe tuberozitatea
supraglenoida si distal imediat sub ligamentul transvers humeral NR. Eventualele plagi
ale capsulei articulare se vor închide prin sutura.
Cu cotul flexat, tendonul muschiului biceps se plaseaza în santul intertubercular, în
pozitia care asigura tensionarea musculara adecvata. Se ajusteaza, daca este cazul,
lungimea tendonului în asa fel încât sa nu depaseasca în sens proximal marginea
ligamentului transvers al humerusului.
Se chiureteaza periostul din santul intertubercular humeral, pregatind patul de fixare al
tendonului.
Tenodeza propriu-zisa se face cu un surub sau cui cu piulita [Brinker – 1990] sau cu o
scoaba [Denny – 1996] NR.

35
Cornel Igna

O alta modalitate de atasare a tendonului muschiului biceps brahial consta în sutura


acestuia la insertia muschiului supraspinos [Brinker – 1990]. Dupa rezectia proximala a
insertiei tendonului pe tuberozitatea supraglenoida a spetei, se incizeaza ligamentul
transvers al umarului si se extrage portiunea distala a tendonului bicepsului brahial,
conservându-i lungimea.
Se foreaza din medial spre lateral în directie oblica, cranio-dorsala un tunel prin
tuberculul mare al humerusului NR.
Tendonul muschiului biceps brahial se introduce prin acest tunel si este fixat prin sutura
la insertia muschiului supraspinos pe tuberculul mare al humerusului NR.
Plaga operatorie se închide prin suturi etajate (muschii pectorali; muschiul brahiocefalic,
fascia si tesutul conjunctiv subcutanat; pielea) – vezi pag.............

Bibliografie

1. Aron N.D. – 1990 – Tendons. În: Current techniques in small animal surgery, 3rd
ed. (ed. Bojrab M.J.) Ed. Lea & Febiger, Philadelphia, 549-561.
2. Bloomberg M. – 1993 – Muscles and tendons. În: Texbook of small animal
surgery (ed. Slatter D.H.). Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1996-2020.
3. Braden D.T. – 1975 – Tendons and muscles. În: Current techniques in small
animal surgery (ed. Bojrab M.J.). Ed. Lea & Febiger, Philadelphia, 343-355.
4. Brinker O.W., Piermattei L.D., Flo L.G. – 1990 – Small animal orthopedics &
Fracture treatment – Rupture of the tendon of the biceps brahii muscle. Ed. W.B.
Saunders, Philadelphia, 492-494.
5. Denny H.R. – 1996 – Orthopadische chirurgie an hund und katze. Ed. Ferdinand
Enke, Stuttgart, 163-243.
6. Genevois J.P. – 2002 – Shoulder musculo-tendinous pathology: Problems of the
biceps, supra and infraspinatus. Proc. of 27th WSAVA Congres, Granada, pid
2651.
7. Igna C. – 1997 – Suturile tendoanelor. În: Chirurgie veterinara (ed. Bolte S., Igna
C.). Ed. Brumar, Timisoara, 228-231.
8. Milton L.J., Henderson A.R. – 1983 – Muscles and tendons. În: Current
techniques in small animal surgery, second ed. (ed. Bojrab M.J.) Ed. Lea &
Febiger, Philadelphia, 495-516.
9. Piermattei D.L., Greeley R.G. – 1979 – An atlas of surgical approaches to the
bones of the dog and cat. 2rd. Ed. W.B. Saunders Co., Philadelphia, 62-77.
10. Van Ryssen B., Van Bree H. – 2000 – Advanced arthroscopy in dogs: current
experiences in Belgium. Proc. of 10th ESVOT Congress, Munchen, 48.

36
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

8. DEPLASAREA MEDIALA A TENDONULUI MUSCHIULUI


BICEPS BRAHIAL

Deplasarea mediala a tendonului muschiului biceps brahial este urmarea actiunii


unor factori traumatici care au provocat ruperea ligamentului transvers al humerusului.
Ligamentul transvers al humerusului asigura, în mod normal, fixarea tendonului
muschiului biceps brahial în santul intertubercular al humerusului.
Ruperea ligamentului permite în timpul miscarilor de flexie a piciorului
deplasarea mediala a tendonului muschiului biceps brahial. Deplasarea mediala a
portiunii proximale a tendonului bicepsului brahial a fost raportata la câini din rasa
Collie, Pudel si ogar Greyhound [Bennett – 1979, Milton –1983 si Goring R.L. si colab. –
1984 cit. de Bloomberg – 1993].
Examinarea clinica releva schiopatura usoara, intermitenta iar manipularea
(flexia-extensia) umarului provoaca durere, animalul având tendinta de a se sustrage.
Palparea profunda a fetelor cranio-mediala si mediala a umarului în timpul flexie atât a
umarului cât si a cotului permite sesizarea miscarii de alunecare mediala a tendonului
muschiului biceps brahial. La extensia umarului tendonul revine la pozitia normala, în
santul intertubercular humeral [Benett – 1979, Milton – 1983, Bloomberg – 1993].
Tratamentul este operator, constând în aplicarea peste santul intertubercular al
humerusului a unui mijloc de contentie (proteza de fixare) în aceasta locatie a tendonului
muschiului biceps brahial.

Tehnica operatorie [Bloomberg – 1993]

Anestezie: generala de tip N-NLA.


Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa, cu piciorul afectat usor rotit spre
exterior.

Accesul operator este cranio-medial [Piermattei – 1979] – vezi cap. 4 - tehnica operatorie
în luxatia scapulo-humerala mediala - transpozitionarea mediala a tendonului muschiului
biceps brahial si cap. 5 - ruptura tendonului muschiului biceps brahial, pag..........si ........
Extensia umarului faciliteaza repunerea tendonului muschiului biceps brahial în santul
intertubercular al humerusului.
Daca santul intertubercular este aplatizat el trebuie adâncit si / sau largit prin chiuretare
sau cu cleste ciupitor de os.
Plagile tecii sinoviale ale tendonului se sutureaza sau se fixeaza peste tendon cu material
de sutura neresorbabil, monofilament.
Stabilizarea fixarii tendonului bicepsului în santul intertubercular se realizeaza cu o
ligatura metalica amplasata în „U” peste sant, între un foraj în corticala humerusului, în
marginea mediala a santului si cele doua gauri practicate în tuberculul mare NR [Denny –
1996, Bennett - 1979], cu doua agrafe inserate în ambele margini ale santului
intertubercular NR [Milton – 1983] sau cu o mini-placa fixata cu suruburi peste sant
[Bloomberg – 1993].

37
Cornel Igna

Plaga operatorie se închide prin suturi etajate (muschii pectorali; muschiul brahiocefalic,
fascia si tesutul conjunctiv subcutanat; pielea) – vezi pag.............

Bibliografie

1. Bennett D., Campbell J.R. – 1979 – Unsual soft tissue orthopaedic problems in
the dog. J. Small Anim. Pract., 20, 27.
2. Bloomberg M. – 1993 – Muscles and tendons. În: Texbook of small animal
surgery (ed. Slatter D.H.). Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1996-2020.
3. Denny H.R. – 1996 – Orthopadische chirurgie an hund und katze. Ed. Ferdinand
Enke, Stuttgart, 163-243.
4. Milton L.J., Henderson A.R. – 1983 – Muscles and tendons. În: Current
techniques in small animal surgery, second ed. (ed. Bojrab M.J.) Ed. Lea &
Febiger, Philadelphia, 495-516.
5. Piermattei D.L., Greeley R.G. – 1979 – An atlas of surgical approaches to the
bones of the dog and cat. 2rd. Ed. W.B. Saunders Co., Philadelphia, 72-75.

38
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

9. TENOSINOVITA MUSCHIULUI BICEPS BRAHIAL

Tenosinovita muschiului biceps brahial sau tenosinovita bicipitala este o


afectiune inflamatorie a portiunii proximale a tendonului bicepsului brahial si a tecii
sinoviale care îl înconjoara [Brinker –1990, Fossum – 1999, Butterworth – 1994, Lincoln
–1984, Bloomberg – 1993, La Hue – 1988, Stobie – 1995, Genevoise – 2002, Lewis -
2002]. Studii recente [Gilley – 2002, Davidson – 2000] considera tenosinovita bicipitala
ca fiind preponderent rezultatul unor procese degenerative si doar secundar, în proportie
mult mai mica, a proceselor inflamatorii. Teaca sinoviala reprezinta o continuare directa a
capsulei articulatiei scapulo-humrale [Evans – 1971].
Afectiunea este întâlnita la câinii de vârsta mijlocie sau la câinii batrâni din rase
de talie mijlocie si mare [Brinker –1990, Fossum – 1990, Wiegand - 1995].
Tenosinovita muschiului biceps brahial apare în urma traumatizarii directe sau
indirecte a portiunii proximale a tendonului muschiului biceps brahial si / sau a migrarii
craniale, chiar si în teaca sinoviala a tendonului, a osteofitelor intra-articulare (soricei) în
cazul osteocondritei disecante (OCD), osteocondromatozei sinoviale (OCS) sau a
afectiunilor degenerative (DJD1) ale articulatiei umarului [Brinker –1990, Fossum –
1999, Butterworth – 1994, Lincoln –1984, Bloomberg – 1993, La Hue – 1988, Stobie –
1995, Genevoise – 2002, Lewis – 2002, Read - 2000]. Inflamatiile cronice pot determina
hiperplazia sinoviei si mineralizarea distrofica a tendonului muschiului biceps brahial
[Fossum – 1999].
Afectiunea poate fi localizata, de regula, la un singur picior dar exista si
raportari ale afectarii ambelor picioare [Fossum – 1999]. Evolutia bolii poate fi acuta sau
cronica [Bloomberg – 1999, Genevoise – 2002]. Evolutia initial insidioasa a tenosinovitei
bicipitale determina proprietarul sa se adreseze medicului în faza cronica a bolii [Brinker
– 1990].
Animalele prezinta o schiopatura intermitenta cu agravare progresiva si cu
intensificare în timpul efortului si dupa acesta [Brinker – 1990, Fossum – 1999]. Faza de
suspensie a locomotiei este scurtata datorita limitarii flexiei si extensiei articulatiei
umarului.
În evolutiile acute poate fi surprinsa o usoara caldura locala si tumefierea
elastica a tecii sinoviale care treptat pe masura cronicizarii afectiunii devine pastoasa
(hiperplazia viloasa a membranei sinoviale, hiperplazie vasculara) iar pe marginile
santului intertubercular apar osteofite si în masa tendonului focare de calcificare
metastatica, sau de metaplazie cartilaginoasa [Bloomberg – 1993, Davidson – 2000, Muir
– 1992, Gilley -2002]. Inspectia releva atrofia evidenta a musculaturii spetei
(supraspinos, infraspinos), musculatura bratului fiind de dimensiuni normale [Brinker –
1990, Fossum - 1999]. Palparea profunda a santului intertubercular direct pe teaca
tendonului provoaca, în special în cazurile acute, o durere vie [Brinker – 1990,
Bloomberg – 1993]. Durerea provocata de manipularea articulatiei umarului, în special la
cazurile cronice, este inconstanta [Muir – 1994, Brinker – 1990]. Genevois J.P. – 2002

1
DJD – degenerative joint disease

39
Cornel Igna

[..] considera ca singurul simptom cu valoare patognomonica este durerea provocata de


palparea tecii sinoviale în timpul flexiei umarului si a extinderii la maxim a cotului.
Examenul radiografic poate releva modificari importante doar în cazurile
cronice - prezenta osteofitelor în santul intertubercular humeral si eventual focare de
calcificare metastatica în aria de proiectie a tendonului muschiului biceps brahial.
Artrografia cu contrast poate arata în plus doar modificarile cauzate de hiperplazia
membranei sinoviale si eventualele rupturi ale tendonului sau acolari existente între
tendon si membrana sinoviala [Barthes – 1993, Genevoise – 2002, Fossum – 1999,
Brinker – 1990]. Metaplazia fibro-cartilaginoasa a insertiei proximale a tendonului
muschiului biceps brahial poate fi identificata si la câinii sanatosi [Davidson – 2000].
Examenul lichidului articular (sinoviei) este normal sau denota o inflamatie
articulara medie (vâscozitate usor crescuta, clar sau usor tulbure, cu pâna la 5.000
leucocite / µl). Depistarea unei inflamatii articulare septice (lichid sinovial vâscos,
tulbure, cu mai mult de 40.000 leucocite / µl din care peste 90% neutrofile) presupune
renuntarea la examenul radiografic cu contrast ca si la terapia cu corticoizi [Brinker –
1990, Fossum – 1999].

Tratamentul conservator este aplicabil în cazurile acute [Brinker –1990,


Genvoise – 2002, Fossum –1999] înainte ca modificarile patologice ale tendonului sa
devina ireversibile. Administrarea sistemica de antialgice-antiinflamatorii nesteroidice si
restrictionarea drastica a regimului de miscare a animalului pentru 3 – 4 saptamâni sunt
eficiente în multe cazuri [Brinker – 1990, Genevoise – 2002].
În cazurile grave, corticoterapia intra-articulara sau în teaca sinoviala bicipitala,
cu 10 – 60 mg de metil prednisolon acetat, cu eventuala readministrare dupa 3 saptamâni
si asigurarea unui repaus locomotor prelungit (4 – 6 saptâmani) poate conduce la
vindecare [Brinker – 1990, Bloomberg – 1993, Genevoise – 2002, Fossum -1999]. În
aceste cazuri administrarea orala de corticosteroizi sau antialgice-antiinflamatorii
nesteroidice este ineficienta [Brinker –1990, Fossum –1999].

Tratamentul operator este recomandat în caz de esec terapeutic al masurilor


conservatoare si în cazurile cronice [Brinker – 1990, Bloomberg – 1993, Genevoise –
2002, Fossum -1999]. Scopul interventiei operatorii este eliminarea durerii provocate de
miscarile tendonului bicepsului brahial în teaca sinoviala inflamata. Aplicarea timpurie a
tratamentului operator ofera mai multe sanse de reabilitare totala decât în cazurile
tergiversate sub un tratament conservator [Brinker – 1990]. Tratamentul consta în
tenodeza tendonului muschiului biceps brahial [Becker –1989] – pentru detalii privind
tehnica operatorie vezi cap. 7, pag........ Sectionarea ligamentului transvers humeral si
incizia capsulei articulare sunt obligatorii pentru eliberarea tendonului muschiului biceps
brahial de la eventualele sinechii cu teaca sinoviala si / sau santul intertubercular.
Explorarea articulatie si eliminarea osteofitelor intra-articulare sau a nodulilor
cartilaginosi este de asemenea obligatorie. Rezectia tecii sinoviale bicipitale si sutura
capsulei articulare preced rezectia, transpozitionarea si fixarea tendonului muschiului
biceps brahial.

40
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

Îngrijiri postoperatorii
Imobilizarea pentru 2 – 3 saptamâni a piciorului într-un pansament de tip Velpeau – vezi
pag....... Repaus locomotor pentru 6 saptamâni, urmat de reluarea progresiva a miscarii. O
recuperare deplina se produce dupa 2 – 9 luni [Fossun – 1999]. Reusita tratmentului
operator se cifreaza la 50 – 94 %, dependent de afectiunile concurente întâlnite (OCD,
OCS sau DJD), [Becker – 1989, Post – 1989, Stobie – 1995].

Bibliografie

1. Barthez P., Morgan J. – 1993 – Bicipital tenosynovitis in the dog, evaluation with
positive contrast arthrography. Vet. Radiology, 34, 325.
2. Becker D.A., Cofield R.H. – 1989 – Tenodesis of the long head of the biceps
brahii for chronic bibipital tendinitis. J. Bone Joint Surg., 71A, 376.
3. Brinker O.W., Piermattei L.D., Flo L.G. – 1990 – Small animal orthopedics &
Fracture treatment – Tenosynovitis of biceps tendon. Ed. W.B. Saunders,
Philadelphia, 490-492.
4. Bloomberg M. – 1993 – Muscles and tendons. În: Texbook of small animal
surgery (ed. Slatter D.H.). Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1996-2020.
5. Butterworth S. – 1994 – The shoulder. În: Manual of small animal arthrology (ed.
Houlton J.E.F., Collinson R.W.), BSAVA, 149-174.
6. Davidson E.B., Griffey S.M., Vasseur P.B., Shields S.L. – 2000 –
Histopathological, radiographic, and arthrographic comparison of the biceps
tendon in normal dogs and dogs with biceps tenosynovitis. J. Am. Anim. Hosp.
Assoc., 36, 522.
7. Evans E.H., deLahunta A. – 1971 – Miller’s guide to the dissection of the dog.
Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 6-144.
8. Fossum Theresa Welch, Hedlund S. Cheryl, Hulse A.D., Johnson L .Ann, Howard
B.S., Willard D.M., Gwendolyn L. Carroll – 1999 – Manual of Small Animal
Surgery – Bicipital tenosynovitis. Ed. Mosby, St. Louis, 732-734.
9. Genevois J.P. – 2002 – Shoulder musculo-tendinous pathology: Problems of the
biceps, supra and infraspinatus. Proc. of 27th WSAVA Congres, Granada, pid
2651.
10. Gilley R.S., Wallace L.J., Hayden D.W. – 2002 – Clinical and pathologic analyses
of bicipital tenosynovitis in dogs. Am. J. Vet. Res., 63, 402.
11. LaHue T.R., Brown S.G., Roush J.C., et al. – 1988 – Entrapment of joint mice in
the bicipital tendon steath as a sequela to osteochondritis dissecans of the
proximal humerus in dogs: A report of six cases. J. Am. Anim. Hosp. Assoc., 24,
99.
12. Lewis D.D. – 2002 – Fundamentals of orthopedic surgery: - bicipital
tenosynovitis. http://www.vetmed.ufl.edu.
13. Lincoln J., Potter K. – 1984 – Tenosynovitis of the biceps brachii tendon in dogs.
J.Am. Anim. Hosp. Assoc., 20, 385.
14. Muir P., Goldsmid S.E., Rothwell T.L., Bellenger C.R. – 1992 – Calcifyng
tendinopathy of the biceps brachii in a dog. J.Am. Vet. Med. Assoc., 201, 1749.
15. Muir P., Johnson K.A. – 1994 – Supraspinatus and biceps brahii tendinopathy in
dogs. J.Small Anim. Pract., 35, 239.

41
Cornel Igna

16. Post M., Benca P. – 1989 – Primary tendinitis of the long head of the biceps. Clin.
Orthop. Rel. Res., 246, 117.
17. Read R.A. – 2000 – Ligament and tendon disorders of the shoulder in sporting
and working dogs. Proc. 60th Symp. Annual international canine sports medicine,
Orlando, 30.
18. Stobie D., Wallace L.J., Lipowitz A.J., King V., Lund E.M. – 1995 – Chronic
bicipital tenosynovitis in dogs: 29 cases (1985 – 1992). J. Am. Vet. Med. Assoc.,
207, 201.
19. Wiegand U. – 1995 – Tenovaginitis of the musculi biceps brachii in dogs.
Tijdschr. Diergeneeskd., 120, 592.

42
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

10. OSTEOCONDRITA DISECANTA (OCD) A CAPULUI


HUMERAL

Osteocondroza reprezinta o boala sistemica, caracterizata de tulburari ale


osificarii endocondrale din cartilajele de acoperire epifizare (articulare) si din cartilajele
de crestere metafizare si apofizare [Siffert - 1981, Genevoise – 2002, Brinker – 1990,
Olsson – 1977, Lenehan - 1985].
Tulburarea homeostaziei existente între procesele de crestere si respectiv de
osificarea a cartilajelor articulare produce leziuni care pot fi clasificate în patru grade de
evolutie [Craig – 1965]. Primele trei grade evolueaza asimptomatic si sunt surprinse
diagnostic accidental [Olsson – 1983]. Gradul IV al sindromului de osteocondroza
evolueaza simptomatic (schiopatura, durere), ca urmare a desprinderii unei portiuni din
cartilajul articular. Manifestarile clinice si modificarile radiografice corespunzatoare
gradului IV sunt definite cu termenul de osteocondrita disecanta (OCD) [Probst – 1993,
Fossum – 1999, Genvoise – 2002]. Termenul de OCD a fost introdus pentru prima data
de König în 1887 în medicina umana [Harrison – 1975] desi semnalari despre o
simptomatologie asemanatoare existau înca din 1726 [Probst – 1993]. În medicina
veterinara una din primele descrieri ale OCD la câine apartine lui Brass W – 1956 cit. de
Probst W.C si Johnston A.S. – 1993 [..].
Osteocondrita disecanta afecteaza cartilajele articulare (epifizare) ale mai multor
articulatii, cu localizari diferite: umar, cot, genunchi, jaret, vertebre [Brinker – 1990,
Fossum – 1999, Kriegleder – 2000, Cook –2001, Lewis – 1999, Knecht – 1977, Houlton
1984] dar este incriminata si în fragmentarea procesului coronoid al ulnei si în
nonuniunea epicondilului medial al humerusului [Brinker – 1990, Lewis -1999] – vezi si
pag........ OCD a capului humeral este cea mai frecventa localizare a OCD (cca 36 % din
totalul cazurilor, într-un studiu pe 626 de câini) la câinii din Statele Unite ale Americii
[Brinker – 1990, Lewis - 1999].
În localizarile metafizare (cartilajele, placile de crestere) osteocondroza este
responsabia de nonuniunea procesului anconat si de osteodistrofia hipertrofica – retentia
nucleului de crestere – deformitatile angulare de dezvoltare ale radiusului si ulnei
[Brinker – 1990, Manley – 1990] – vezi pag...........
Cresterea normala a portiunii epifizare a oaselor lungi se produce în urma unui
proces de multiplicare a celulelor din stratul germinativ al cartilajului, plasat în zona din
mijlocul cartilajului [Mankin –1985, Probst –1993]. Celulele cartilajului sunt hranite prin
imbibitie osmotica de catre lichidul sinovial. Maturarea celulelor din stratul profund al
cartilajului este urmata de mineralizarea lor – osificarea endocondrala. La maturitatea
animalului, când cresterea înceteaza, apare o linie de demarcatie clara între zona
calcificata si cartilajul propriu-zis. La animalele în crestere (sub noua luni) aceasta linie
lipseste [Cordy – 1969]. Echilibrul dintre aceste procese de multiplicare a celulelor liniei
condrale si osificarea straturilor celulare din profunzimea cartilajului asigura o dezvoltare
(crestere) normala [Genevoise – 2002].
În patogeneza OCD este incriminata interventia unor factori perturbatori care
determina încetinirea osificarii straturilor profunde ale cartilajului [Paatsama – 1971]. În

43
Cornel Igna

aceste conditii multiplicarea celulelor din stratul germinativ al cartilajului îngrosa


exagerat cartilajul. Datorita grosimii stratului cartilaginos nutritia straturilor profunde este
deficitara ceea ce determina o aranjarea spatiala defectuoasa a condrocitelor din aceste
straturi [Probst – 1993, Olsson - 1982]. Osificarea endocondrala înceteaza si apar fisuri
între cartilajul afectat si zona calcificata epifizara [Cordy – 1969, Milton – 1983]. Aceste
fisuri duc la eliberarea de produsi de degradare cu efect proinflamator [Lenehan – 1985]
cauzând initial inflamatia articulatiei si mai târziu instalarea unor afectiuni articulare de
tip degenerativ [Fossum – 1999]. Acest stadiu al osteocondrozei (stadiul IV evolutiv)
corespunde fazei de debut al „osteocondritei disecante”. Procesul patologic continua cu
autodisecarea, detasarea si desprinderea portiunii de cartilaj din zona afectata. Interventia
unor factori traumatici în aceasta faza favorizeaza desprinderea [Cordy – 1969, Craig –
1965]. Indispensabilitatea interventiei factorilor traumatici pentru producerea fracturarii
si desprinderii cartilajului este controversata [Kincaid – 1981]. Daca traumatismul nu este
suficient de puternic pentru a produce linii verticale de fractura în cartilagiu reatasarea
spontana a cartilagiului este posibila. Hemoragia produsa prin lezarea capilarelor din
zona osoasa subcondrala si hematomul organizat în spatiul de clivaj permite organizarea
unei retele de fibrina populata cu celule mezenchimale nediferentiate care realizeaza
alipirea cartilajului [Kincaid – 1983, Lenehan – 1985, Pedersen - 1978].
Portiunea de cartilaj desprinsa formeaza unul sau mai multe fragmente (soricei
articulari2) care se misca, initial liber în lichidul articular exacerbând inflamatia,
localizându-se apoi, de regula, în fundul de sac caudal al articulatiei umarului dar si în
teaca sinoviala a tendonului muschiului biceps brahial [Genevoise – 2002, Brinker –
1990, Degner – 2002, May – 1989, Fayolle – 1992, Fossum – 1999, LaHue - 1988].
Fragmentele cartilaginoase se pot resorbi sau dimpotriva, cresc în dimensiuni prin
mineralizare [Genevoise –2002].
Vindecarea nu este posibila decât în conditile reatasarii si stabilizarii operatorii
a fragmentului de cartilagiu desprins [Johnson –1977, Alexander - 1983] sau a exerezei
lui [Harrison – 1975, Probst – 1993, Genevoise – 2002, Fossum – 1999, Hulse – 2002,
Brinker – 1990, Manley - 1990]. Dupa exereza cartilajului, dependent de marimea
defectului are loc repararea defectului – patul de tesut de granulatie care ocupa aria lezata
este populata condroplaste si are loc transformarea în tesut fibrocartilaginos si apoi treptat
în cartilaj hialin [Mankin – 1986, Frenkel – 1999, Lepine - 2000].
Etiologia OCD este extrem de controversata. Un accept unanim este întrunit
doar consemnarea implicarii polifactoriale [Probst – 1993, Genevoise – 2002]. În
literatura de specialitate sunt avansate mai multe ipoteze.
Factorii genetici si existenta unei predispozitii ereditare se bazeaza pe cresterea
incidentei OCD la exemplarele din unele linii familiale ale anumitor rase [Morgan –
2000, Cordy – 1969, Knecht – 1977, Studdert - 1991].
Influentele hormonale asupra procesului de osificare a epifizelor. Administrarea
în exces de hormon somatotrop si hormon tireotrop determina o îngrosare considerabila a
cartilajului articular, similara cu cea din OCD [Paatsama – 1975]. Testosteronul
actioneaza sinergic cu hormonul de crestere spre deosebire de estrogeni care stimuleaza
calcificarea [Milton – 1983]. Aceasta constatare poate explica incidenta mai ridicata a
OCD la masculi decât la femele [Probst – 1993].

2
joint mice (engl.) – soricei articulari

44
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

Incongruenta fiziologica a conformatiei articulatiei scapulo-humerale, duce la


îngrosarea accentuata a portiunii caudo-mediale a cartilajului capului humeral care
compenseaza concavitate excesiva a cavitatii glenoide, redistribuind fortele care
actioneaza intra-articular pe o suprafata cât mai mare a cartilajului. Îngrosarea excesiva a
cartilajului din portiunea caudala a capului humeral încetineste osificarea endostala si
obliga cartilajul sa suporte forte mecanice care actioneaza traumatic repetat, dislocându-l
de la suportul osos [Craig – 1965, Kincaid - 1981].
Implicarea unor factori nutritionali – supralimentatia, excesul de proteina,
energie, calciu, fosfor si vitamina D - a fost semnalata printre cauzele care cresc incidenta
OCD, [Hedhammer A. si colab. – 1974 cit. de Genevoise J.P – 2002 [...]]. Dintre toti
acesti factori, implicarea în patogeneza OCD la câine a fost demonstrata doar pentru
excesul de calciu care creste nivelul calcitoninei, întârziind mineralizare si osificarea
endocondrala [Hazewinkel – 2000, Hazewinkel – 1985, Hazewinkel – 1989].
Factorii traumatici au un rol major în patogeneza OCD [Paatsama – 1975] dar
implicarea primara a traumatismelor în declansarea OCD este putin probabila
[Genevoise – 2002]. Stresul mecanic repetat poate cauza îngrosarea exagerata a
cartilajelor ca si fisurarea lor, mai ales în conditiile unei dezvoltari anormale a oaselor
[Duthie – 1981, Genevoise –2002]. Cook J.L. – 2001 [...] subliniaza atentia care trebuie
acordata conditiilor de întretinere (evitarea pardoselilor dure) si regimului de miscare al
animalului în primul an de viata (evitarea salturilor), ignorarea lor ducând la cresterea
incidentei si a gravitatii leziunilor de OCD.
Alterarile structurii cartilajului pe fondul unor tulburari metabolice locale
(articulare) constituie si la ora actuala o ipoteza plauzibila si pentru etiologia OCD
[Kincaid – 1985, Korbel – 2000, Dingle – 1991, Dijkgraaf – 1995, Farquhar – 1997,
Tomlinson – 2001].
Osteocondrita disecanta a umarului este întâlnita la câini, între 3 luni si 5 ani
[Berzon – 1979, Manley –1990, Faulkner – 1980, Hohn – 1973, Jones – 1970, Lau –
1979, Probst – 1987, Birkeland – 1967, Harrison - 1975], mai frecvent (75 % din cazuri)
la câinii tineri, între 4 si 10 luni [Robins – 1975, Genevoise – 2002, Probst – 1993, Cordy
– 1969, Fossum – 1999, Cook – 2001, Lewis -1999]. Sunt afectati preponderent câinii din
rasele de talie mare, cu o greutate corporala de peste 20 kg [Harrison – 1975, Hohn –
1973, Jones – 1970, Birkeland – 1967, Griffits – 1968, Smith – 1975, Vaughan – 1968,
Berzon – 1979, Fossum – 1999, Hulse - 2002] dar OCD scapulo-humerala a fost raportata
si la câinii de talie medie si mica [Dingwall – 1972, Griffits – 1968, Jonson – 1978,
Knecht –1978, Johnson - 1985]. Rasele cele mai afectate sunt Labrador, Golden retrevier,
Rotwailer, Dog german, Saint Bernard, Ciobanesc german [Lenehan – 1985, Mankin –
1985, Harrison – 1975, Story – 1978]. Masculii sunt mai frecvent afectati decât femelele,
rata incidentei raportate fiind cuprinsa între 2:1 [Cordy – 1969, Genevoise – 2002] pâna
la 5:1 [Craig- 1965, Vaughan – 1968]. Raportarile din literatura arata ca localizarile la
ambii umeri sunt predilecte, incidenta fiind cuprinsa între 20 % [Smith – 1975] si 85 %
[Craig – 1965, Griffits – 1968, Probst – 1987, Cook -2001], dar din câinii cu afectare
bilaterala confirmata radiologic doar 5 % prezinta schiopatura bilaterala [Genevoise –
2002].
Simptomatologia de debut a OCD este insidioasa, caracterizata de schiopatura
unilaterala Robins –1978, Hohn – 1973, Probst - 1993] cu evolutie adesea episodica
[Genevoise – 2002, Probst – 1993, Brinker – 1990, Manley - 1990]. Alte simptome

45
Cornel Igna

observate inconstant sunt: atrofia muschilor spetei, tumefactie articulara, rotirea spre
înafara a umarului si adductia cotului.
Manipularea membrului cu producerea unor miscari de hiperflexie-
hiperextensie produce constant durere, uneori putând fi auzit si un zgomot specific de
clic-clac[Genevois – 2002, Probst – 1993, Brinker – 1990, Manley - 1990, Milton –1981,
Lewis - 1999].
Diagnosticul se bazeaza pe investigarea radiologica a articulatiei scapulo-
humerale. Pentru examinarea radiografica este necesara sedarea animalului. Expunerea
articulatiei scapulo-humerale într-o incidenta medio-laterala, cu umarul usor rotit spre
înafara, permite vizualizarea portiunii centrale a suprafetei articulare caudale a capului
humeral care constituie zona de predilectie a desprinderii cartilajului. Pe radiografie zona
afectata din cartilajul capului humeral apare aplatizata cu aspectul unui mic platou (1 – 2
cm) radiotransparent [Probst – 1993, Hulse – 2002, Fossum - 1999, Genevoise – 2002,
Brinker – 1990, Storey – 1978]. La unele cazuri poate fi observata, sub forma unei linii
radioopace, mineralizarea portiunii de cartilaj partial desprinse [Fossum –1999,
Genevoise – 2002, Hulse - 2002]. Pot fi observata si prezenta, de regula în fundul de sac
articular caudal sau în teaca sinoviala a tendonului muschiului biceps brahial a soriceilor
intra-articulari mineralizati [La Hue - 198Probst – 1993]. În absenta mineralizarii
prezenta lor poate fi doar suspicionata, pentru evidentiere fiind necesara examinarea
radiografica cu substante de contrast. Examinarea ambelor membre este necesara, OCD
humerala localizându-se frecvent bilateral. Examenul radiografic simplu sau examinarea
radiografica de stres [Puglisi – 1988] evidentiaza, de regula, doar prezenta unui defect al
cartilajului articular, cresterea radiodensitatii si scleroza osului din jurul defectului,
oferind putine date despre severitate leziunilor. Pentru o evaluare si alegere corecta a
modalitatii terapeutice continuarea investigatiilor prin artrografie de contrast [Genevoise
– 2002, Fossum –1999, Brinker –1990, Probst - 1993] sau artroscopie este necesara
[Beale – 2000, Genevoise – 2002, Martini –2002, Hulse – 2002, Butterworth – 1994,
Person - 1989] .
Injectarea intra-articulara a 1- 4 ml dintr-o substanta de contrast - solutie 25 %
de diatrizoat sodic de meglumina (Renographin® ) sau o alta solutie de contrast
mielografic într-o concentratie de 33 mg iodine / ml – permite reperarea radiografica si
localizarea portiunii desprinse de cartilaj si / sau a soriceilor intra-articulari [Fossum –
1999, Lau – 1979, Brinker – 1990, Barthez – 1993, VanBree – 1990, 1992]. Artrografia
de contrast cu rezonanta magnetica (MR) dupa injectarea intra-articulara a 5 ml de
gadopentetate de dimeglumina (Gd-DTPA) permite evaluarea cu acuratete a leziunilor în
OCD umarului [Van Bree – 1995].
Examenul de laborator al lichidului sinovial releva modificari de tip inflamator
[Fossum – 1999].
În alegerea modalitatii optime de tratament trebuie avute în vedere câteva
considerente. Tratamentul conservator, recomandat intial ca forma de debut terapeutic
pentru toate cazurile de OCD [Berzon – 1979, Griffits – 1968, Hohn – 1975, Milton –
1983, Vaughan – 1968] are în prezent indicatii pentru cazurile în vârsta de sub 6 – 7 luni,
cu simptomatologie usoara si leziuni de mici dimensiuni, fara portiuni de cartilaj
desprinse în totalitate [***]. Tratamentul operator este indicat pentru câinii cu vârsta de
peste 6 – 7 luni care prezinta manifestari clinice de intensitate medie si mare, iar
radiografic desprinderea unei portiuni de cartilaj este evidenta. În cazurile cronice

46
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

asociate cu afectiuni degenerative, în cele în care dupa sase saptamâni de tratament


conservator nu se constata vindecarea sau a câinilor sub 6 luni si cartilaj detasat este
recomandata initierea tratamentului operator [***, Genevoise – 2002, Probst – 1993,
Brinker – 1990].

Tratamentul conservator
Tratamentul conservator, constând în asigurarea stricta a repausului locomotor
în asociere cu administrarea de antiinflamatorii si / sau analgezice pentru 4 – 6 saptamâni,
reprezinta modalitatea terapeutica indicata pentru cazurile cu afectare bilaterala [Probst –
1993, Fossum - 1999]. Kerstetter K.K. – 2002 [..] recomanda suplimentarea medicatiei cu
produse care contin acid hialuronic (Adequan, Glycoflex, SynoviCre) si controlul strict al
cresterii greutatii corporale. Însanatosirea intervine în unele cazuri spontan ca urmare a
reatasarii cartilajului sau resorbtiei portiunii detasate [Vaughan – 1968]. Absenta
confirmarii radiografice a vindecarii dupa maxim sase saptamâni de tratament
conservator impune recurgerea la rezolvarea chirurgicala prin artrotomie sau artroscopie
[Probst – 1993, Genevoise – 2002, Tomlinson -2001].

Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical are ca obiective înlaturarea portiunii de cartilaj
desprinse partial (artroplastia capului humeral) sau detasate complet, inclusiv a soriceilor
articulari si stimularea acoperirii defectului(lor) cartilajului capului humeral cu tesut
fibrocartilaginos [***, Probst – 1993]. Pentru abordarea articulatiei scapulo-humerale au
fost propuse mai multe modalitati de acces (cranio-lateral, caudo-lateral, caudal si cranio-
medial care au fost cercetarea lor comparativa facând obiectul a numeroase studii
[Piermattei –1979, Hohn – 1971, 1973, Probst – 1987, McLaughin – 1994, Tomlinson –
1986, Schulman – 1986, Howard 1984, Dee –1972, Gahring - 1985]. În localizarile
bilaterale este recomandata abordarea artroscopica [Hulse – 2002, Cook –2001, Person –
1989, Tomlinson - 2001]. Când abordarea artroscopica nu este accesibila se va opera întâi
piciorul care prezinta schiopatura cea mai grava si dupa 4 – 6 saptamâni, când sprijinul pe
piciorul operat este acceptabil, celalalt picior va fi supus artrotomiei clasice [Manley –
1990].

Tehnici operatorii
Anestezie: generala de tip N-NLA.
Contentie: în decubit lateral pe partea sanatoasa.

I. Artroplastia humerala cu acces cranio-lateral


[Piermattei –1979, Hohn – 1973]

Incizia curba a pielii si tesutului conjunctiv subcutanat, pornind de la jumatatea spinei


scapulare si continuând distal pâna la jumatatea diafizei humerusului.
Incizia fasciei profunde a spetei în lungul marginii craniale a portiunii acromiale a
muschiului deltoid pâna deasupra bifurcatiei venei cefalice brahiale permite retractarea
înspre cranial a muschilor omotransversar si trapez NR.
Portiunea acromiala a muschiului deltoid este retractata caudal, expunând insertiile
humerale ale muschilor micul rotund si infraspinos NR.

47
Cornel Igna

Tenotomia muschiului infraspinos, la 5mm de insertia humerala NR este precedata de


inserarea în portiunea proximala a tendonului a unui punct de sutura (material resorbabil
sintetic) care sa permita ulterior coaptarea si sutura [Probst – 1993].
Retractarea caudala a portiunii acromiale a muschiului deltoid si respectiv a muschiului
infraspinos expune articulatia scapulo-humerala. Pentru îmbunatatirea expunerii
articulatiei poate fi necesara tenotomia partiala a portiunii acromiale a muschiului deltoid
NR.
Capsula articulara este incizata paralel cu marginea cavitatii glenoide a spetei la mijlocul
distantei dintre marginea glenoida si capul humerusului.
Pentru o expunere cât mai larga a capului humeral se va extinde articulatia scapulo-
humerala iar humerusul se va roti spre interior.
Portiunea de cartilaj partial desprinsa de pe capul articular al humerusului se îndeparteaza
în totalitate cu un bisturiu sau cu chiureta ca si portiunile de cartilaj anormal din jurul
defectului principal. Dupa chiuretare marginile defectului cartilaginos trebuie sa ramâna
perfect perpendiculare pe osul subcondral [Genevois – 2002, Probst –1993, Brinker –
1990]. Tesirea prin chiuretare a marginilor cartilajului restant duce la prelungirea
timpului necesar pentru vindecare si la aparitia unor leziuni secundare ale cartilajului
cavitatii glenoide a spetei [Knecht – 1977, Rudd – 1987].
Chiuretarea osului subcondral aferent portiunii de cartilaj îndepartate sau forarea cu un
burghiu subtire (1 mm) a câtorva traiecte intraosoase, mai ales atunci când are aspect pal,
sclerotic, stimuleaza vascularizarea ariei respective si grabeste acoperire ei cu tesut fibro-
cartilaginos [Pridie –1959, Berzon – 1979, Insall – 1974, Probst –1993, Manley – 1990,
Brinker – 1990, Genevois –2002, Fossum – 1999, Alexander - 1983].
Alexander W. J. – 1983 [...] propune, în cazurile incipiente, o metoda de fixare
a portiunii de cartilaj desprinse cu bastonase osoase prelevate din corticala humerusului.
Portiunea de cartilaj partial desprinsa este asezata peste zona osoasa denudata dupa o
prealabila chiuretare usoara a patului osos subcondral receptor. Din portiunea proximo-
laterala a diafizei humerusului cu un ferastrau cu lama oscilanta sau cu ciocanul si dalta
se recolteaza bastonasele osoase necesare fixarii cartilajului NR. Prin portiunea de
cartilaj reatasata se foreaza cu o brosa Stinmann niste orificii de ghidaj pentru insertia
ulterioara a bastonaselor din os cortical, care asigura fixarea cartilajului NR. În
literatura de specialitate nu am regasit date despre rezultatele aplicarii clinice a acestei
metode.
Explorarea articulatiei si îndepartarea soriceilor intra-articulari. Explorarea fundului de
sac caudal al articulatiei este dificila [Piermattei – 1979].
Lavajul articulatiei cu o solutie salina sterila este necesar pentru a înlatura urmele de
fibrina, coagulii si eventualele fragmente de cartilaj. Lavajul efectuat sub presiune poate
mobiliza si evacua chiar si soriceii intra-articulari sechestrati în fundul de sac caudal al
articulatiei [Genevois – 2002].
Identificarea unor soricei intra-articulari în teaca sinoviala a tendonului muschiului biceps
brahial impune largirea accesului operator pentru o abordarea craniala a articulatiei
scapulo-humerale – vezi pag .... si pag ...... - si înlaturarea lor [Genevois – 2002, Brinker -
1990].
Capsula articulara se sutureaza cu material resorbabil amplasat în puncte separate simple.

48
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

Tendonul muschiului infraspinos se sutureaza cu puncte separate în „U” sau o sutura de


tip Bunnell-Mayer , Cuneo – vezi............... Sutura se poate executa cu material resorbabil
sintetic [Fossum – 1999] sau cu material neresorbabil [Probst – 1993].
Fascia scapulara profunda si tesutul conjunctiv subcutanat se sutureaza în surjet simplu
cu material resorbabil.
Pielea se sutureaza în puncte separate simple cu material neresorbabil.

II. Artroplastia humerala cu acces caudo-lateral


[Piermattei –1979, Probst - 1987]

Incizia curba a pielii si tesutului conjunctiv subcutanat, pornind de la jumatatea spinei


scapulare si continuând distal pâna la jumatatea diafizei humerusului. Bifurcatia venei
cefalice brahiale delimiteaza distal incizia.
Incizia stratului adipos si a fasciei profunde a spetei permite identificarea celor doua
portiuni al muschiului deltoid (acromiala, situata cranio-lateral si scapulara, plasata
caudo-lateral) NR.
Disectia boanta a acolarilor existente între cele doua portiuni ale muschiului deltoid
descopera o ramura musculara a nervului axilar, artera si vena circumflexa caudala a
humerusului, structuri care trebuie protejate NR. Prin disectie se evidentiaza insertia
proximala a portiunii acromiene a deltoidului.

În tehnica preconizata de Piermattei D.L. si Greeley R.G. – 1979 [...] ambele


portiuni (acromiana si scapulara) sunt retractate caudal, expunând insertiile humerale ale
muschilor micul rotund (distal) si infraspinos (proximal).
Tenotomia micului rotund se face respectând regulile prezentate la accesul cranio-lateral
pentru tenotomia muschiului infraspinos – vezi tehnica precedenta, pag........., NR.
Concomitent cu retractarea caudo-proximala a portiunii tenomizate a micului rotund
aceasta se diseca de la capsula articulara. Pentru o expunere adecvata a articulatiei
muschiul infraspinos va fi retractat cranio-proximal NR.
Incizia capsulei articulare se face paralel cu marginea cavitatii glenoide a spetei, la
mijlocul distantei dintre aceasta si capul humeral, având grija ca în partea caudala sa nu
se lezeze nervul axilar si artera circumflexa caudala a humerusului.
Extensia umarului si rotirea spre interior a humerusului permit expunerea portiunii
caudale a capului humeral.
Remedierea defectelor cartilajului capului humeral – vezi artroplastia humerala cu acces
cranio- lateral, pag........
Închiderea plagii opratorii presupune: sutura capsulei articulare; sutura tendonului
muschiului micul rotund; sutura septului intermuscular dintre cele doua portiuni ale
muschiului deltoid; sutura fasciei profunde; sutura tesutului conjunctiv toate cu material
resorbabil sintetic si sutura pielii cu material nersorbabil amplasat în puncte separate
simple – vezi si accesul cranio-lateral, pag....

Probst W.C. si Flo G.L. – 1987 [...] într-un studiu comparativ a doua tehnici de
acces caudo-lateral propun o modificare în care fara sa recurga la mio-, teno- sau
osteotomie se îmbunatateste largimea accesului la ariculatie si implicit expunerea capului
humeral.

49
Cornel Igna

Dupa disectia celor doua portiuni ale muschiului deltoid acestea sunt retractate divergent,
cranial – portiunea acromiana si respectiv caudal – portiunea scapulara.
Se identifica muschii infraspinos si micul rotund, nervul axilar, artera si vena circumflexa
caudala a humerusului si ramurile lor musculare. Capul humeral poate fi identificat prin
palpare cranial, imediat sub muschiul micul rotund.
Disectia boanta pe sub muschii micul rotund si infraspinos permite retractarea lor cranio-
dorsala si expunerea capsulei articulare NR.
Incizia capsulei articulare – vezi tehnica precedenta. Se plaseaza fire tractoare prin
capsula articulara care permit retractarea marginilor plagii proximal si respectic distal
NR. Retractarea distala asigura protejearea traiectului nervului axilar, arterei si venei
circumflexe caudale a humerusului în timpul manipularii si explorarii articulatiei.
Extensia umarului si rotirea spre interior a humerusului permit expunerea a aproximativ
50 % din suprafata articulara a capului humeral, permitând explorarea portiunii caudale si
mediale a articulatiei.
Remedierea defectelor cartilajului capului humeral – vezi artroplastia humerala cu acces
cranio- lateral, pag........
Capsula articulara se sutureaza cu material resorbabil amplasat în puncte separate simple.
Suturile etajate ale acolarilor fasciale dintre structurile musculare decolate si disecate
anterior si atesutului conjunctiv subcutanat, efectuate cu material resorbabil, trebuie sa
evite formarea unor spatii moarte propice pentru acumularile seroase postoperatorii.
Pielea se sutureaza în puncte separate simple cu material neresorbabil.

III. Artroplastia humerala cu acces caudal


[Tomlinson J. - 1986]

Incizia pielii, tesutului conjunctiv subcutanat si a fasciei superficiale a umarului, pornind


din mijlocul marginii caudale a spetei în sens distal, paralel cu spina scapulara, în lungul
marginii caudale a portiunii scapularea muschiului deltoid, pâna deasupra marginii
caudale a humerusului NR.
Retractarea divergenta a marginilor plagii expune cranial portiunea scapulara a
muschiului deltoid si caudal portiunea lunga a muschiului triceps brahial. Iesind de sub
portiunea scapulara a muschiului deltoid la nivelul separatiei existente între portiune
lunga si cea laterala a muschiului triceps se pot observa artera si vena circumflexa
caudala a humerusului, vena axilo-brahiala si nervul axilar cu o ramura cutanata cranio-
laterala - nervul brahial si ramuri pentru portiunea scapulara a muschiului deltoid
Disectia boanta a acolarii existente între portiunea scapulara a muschiului deltoid si
portiunea lunga a muschiului triceps brahial trebuie sa expuna adecvat structurile
vasculo-nervoase precizate mai sus.
Retractarea craniala a portiunea scapulare a muschiului deltoid permite vizualizarea si a
muschilor micul rotund si infraspinos.
Disectia boanta pe sub muschiul micul rotund este posibila dupa retractarea blânda în
sens caudo-dorsal a vaslor circumflexe caudale ale humerusului si a nervului axilar.
Theresa Fossum Welch – 1999 [...] utilizeaza pentru retractarea acestor structuri un dren
de tip Penrose.

50
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

Retractarea cranio-dorsala a muschiului micul rotund si cranio-ventrala a portiunii


laterale a muschiului triceps expune articulatia scapulo-humerala.
Procedurile operatorii de deschidere a articulatiei, expunere a capului humeral si tratare a
leziunilor cartilajului articular al capului humerusului sunt identice cu cele prezentate
anterior la celelate tehnici de acces, pag.............. Acest acces permite o expunere buna a
portiunii caudale a capului humeral, permitând si abordarea compartimentului medial al
articulatiei.
Capsula articulara se sutureaza cu material resorbabil amplasat în puncte separate simple.
Sutura fasciei muschiului deltoid la fascia muschiului tricepsale se face cu material
resorbabil amplasat în puncte separate simple.
Sutura în surjet simplu a tesutului conjunctiv subcutanat si a stratului adipos este
efectuata cu material resorbabil, evitând formarea unor spatii moarte propice pentru
acumularile seroase postoperatorii.
Pielea se sutureaza în puncte separate simple cu material neresorbabil.

IV. Artroplastia humerala cu acces cranio-medial


[Hohn – 1971, Piermattei - 1979]

Incizia pileii si a tesutului conjunctiv subcutanat se pozitioneaza pe fata cranio-mediala a


umarului, pornind de deasupra tuberozitatii glenoide a spetei, pe mijlocul fetei mediale a
humerusului, pâna în treimea mijlocie a diafizei acestuia.
Retractarea laterala a marginilor cutanate ale plagii expune muschiul brahiocefalic.
Incizia fasciei brahiale profunde în lungul marginii craniale a muschiului brahiocefalic,
pâna la bifurcatia venei cefalice brahiale permite disectia acestuia care este apoi retractat
în partea mediala a câmpului operator – vezi si tehnica abordarii umarului în luxatia
scapulo-humerala mediala, cap. 6., pag........
Incizia muschiului pectoral superficial se face în lungul diafizei humerusului, menajând
ramura distala a venei cefalice antebrahiale. Separarea musculara trebuie efectuata la o
distanta de minim 0,5 cm de insertia muschiului pe humerus pentru a putea reface ulterior
prin sutura integritatea muschiului.
Disectia marginii cranio-mediale a muschiului supraspinos permite descoperirea insertiei
muschiului pectoral profund care este incizat în mod similar cu precedentul.
Retractarea mediala a ambilor muschi pectorali expune întreaga fata mediala a articulatiei
scapulo-humerale, evidentiind tendonul muschiului coracobrahial si traiectul nervului
suprascapular.
Retractarea caudala a tendonului muschiului coracobrahial NR.
Insertia muschiului supcapsular pe tuberculul mic al humerusului este incizata si
retractata proximal NR.
Incizia capsulei articulare, la mijlocul distantei dintre marginea cavitatii glenoide a spetei
si capul humerusului, paralel cu marginea cavitatii glenoide.
Remedierea defectelor cartilajului capului humeral – vezi artroplastia humerala cu acces
cranio- lateral, pag........
Sutura capsulei articulare.

51
Cornel Igna

Sutura muschiului supcapsular se efectueaza cu fire resorbabile sintetice amplasate în


puncte separate în „U”).
Sutura cu material resorbabil a muschilor pectorali (profund si superficial) la fascia
portiunii acromiale a muschiului deltoid.
Sutura muschiului brahiocefalic la fascia brahiala (material resorbabil).
Sutura tesutului conjunctiv subcutanat si sutura în puncte separate simple cu material
neresorbabil a pielii asigura refacerea integritatii anatomice a regiunii.

Prognosticul postoperator
Prognosticul postoperator este bun spre excelent în 75 % din cazuri, schiopatura
disparând complet, iar în peste 90 % din cazuri s-a înregistrat o reluare acceptabila a
locomotiei [Cook – 2001, Probst – 1987, Probst – 1993]. Degner A.D. – 2002 [...]
raporteaza o rata a succesului operator de peste 95 %. La câinii batrâni prognosticul este
rezervat [Probst – 1993]. La cazurile la care interventia operatorie a fost îndelung
tergiversata ca si la cele cu leziuni de dimensiuni mari dezvoltarea ulterioara a unor
afectiuni degenerative cu localizare humerala este posibila [Cook – 2001, Fossum – 1999,
Lewis - 1999].

Îngrijiri postoperatorii

Imobilizarea postoperatorie nu este necesara, fiind suficienta restrictionarea


regimului de miscare voluntara timp de patru saptamâni – numai mers la pas [Brinker –
1990, Manley – 1990, Probst – 1993, Fossum – 1999, Lewis - 1999 La câinii hiperactivi,
pentru a evita utilizarea intensa a piciorului operat, în perioada postoperatorie imediata,
se recomanda imobilizarea într-un pansament de tip Velpeau [Brinker – 1990] – vezi
pag......
Fizioterapia pasiva (imprimarea unor miscari de flexie si extensie a umarului)
este indicat sa debuteze chiar de a doua zi dupa operatie. Reîntoarcerea la un regim
normal de miscare se face treptat dupa 4 – 6 saptamâni [Lewis –1999, Manley – 1990,
Brinker – 1990, Probst – 1993, Fossum 1999].
Chistul sero-sangvinolent (seromul) este complicatia postoperatorie cel mai
frecvent întâlnita, pâna la 18 % din cazuri [Tomlinson – 1986, Probst - 1993], fiind
urmarea unei disectii excesive si / sau a lasarii de spatii moarte între planurile de sutura
[Lewis – 1999]. Tratamentul acestora urmeaza regulile clasice – initial medicatie
proflogistica, aspirare aseptica, pansament usor compresiv si în caz de persistenta -
deschidere si drenaj [Brinker – 1990, Bolte -1997].

Bibliografie

1. Alexander W.J. – 1983 – Osteochondritis dissecans. În: Current techniques in


small animal surgery, 2nd ed. (ed. Bojrab M.J.) Ed. Lea & Febiger, Philadelphia,
780-785.

52
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

2. Barthez P., Morgan J. – 1993 – Bicipital tenosynovitis in the dog, evaluation with
positive contrast arthrography. Vet. Radiology, 34, 325.
3. Beale B.S. – 2000 – Arthroscopy in dogs. Proc. 60th Symp. Annual international
canine sports medicine, Orlando, 27.
4. Berzon J.L. – 1979 – Osteochondritis dissecans in the dog: diagnosis and therapy.
J. Am. Vet. Med. Assoc., 175, 796.
5. Bolte S. – 1997 – Chistul traumatic. În: Chirurgie veterinara (ed. Bolte S., Igna
C.). Ed. Brumar, Timisoara, 285.
6. Brinker O.W., Piermattei L.D., Flo L.G. – 1990 – Small animal orthopedics &
Fracture treatment – Osteochondritis dissecans of the humeral head. Ed. W.B.
Saunders, Philadelphia, 486-492.
7. Butterworth S. – 1994 – The shoulder. În: Manual of small animal arthrology (ed.
Houlton J.E.F., Collinson R.W.), BSAVA, 149-174.
8. Cook J.L. – 2001 – Osteochondrosis. În: Small animal orthopedic surgery –
lecture schedule. www.cvm.missouri. edu.
9. Cordy D.R., Wind A.P. – 1969 – Transverse fracture of the proximal humeral
articular cartilage in dogs (so called osteochondritis dissecans). Pathology Vet., 6,
424.
10. Craig P.H., Riser W.H. – 1965 – Osteochondritis dissecans in the proximal
humerus in the dog . J. Am. Vet. Radiol. Soc., 6, 40.
11. Cross A.R. – 2000 – Medical management of degenerative joint disease. Proc.
60th Symp. Annual international canine sports medicine, Orlando, 38.
12. Dee J.F. – 1972 – A simplified approach to the canine shoulder for the treatment
of osteochondritis dissecans. J. Am. Anim. Hosp. Assoc., 8, 111.
13. Dee J.F. – 1999 – Medical management of osteoarthritis in senior dogs. Proc. of
First international symp. on Rehabilitation and physical therapy in vet. med.,
Corvallis, Oregon, 83.
14. Degner A.D. – 2002 – Osteochondritis dissecans of the shoulder joint. www.
Vetsurgerycentral.com/shoulder.htm
15. Dingwall J.L. et al. - 1972 – Osteochondritis dissecans in a miniature poodle.
Mod. Vet. Pract., 53, 47.
16. Dingle J.T. – 1991 – Cartilage maintenance in osteoarthritis: interactions of
cytokines, NSAID and prostaglandins in articular cartilage damage and repair. J.
Rheumatol. Suppl., 28, 30.
17. Dijkgraaf L.C., DeBont L.G., Boering G., Liem R.S. – 1995 – The structure,
biochemistry, and metabolism of osteoarthritic cartilage: a review of the literature.
J. Oral Maxillofac. Surg., 53, 1182.
18. Duthie R.B., Houghton G.R. – Constitutional aspects of the osteochondroses.
Clin. Orthop., 158, 19.
19. Farquhar T., Bertram J., Todhunter R.J., Burton-Wurster N., Lust G. – 1997 –
Variations in composition of cartilage from the shoulder joints of young adult
dogs at risk for developing canine hip dysplasia. J. Am. Vet. Med. Assoc., 210,
1483.
20. Faulkner R.T. – 1980 – Osteochondritis dissecans of the shoulder joint: Its
surgical treatment. Vet. Med. Small Anim. Clin., 11, 1709.
21. Fayolle P. – 1992 – Les osteochondroses canines. Le Point Vet., 28 (148), 17.

53
Cornel Igna

22. Fossum Theresa Welch, Hedlund S. Cheryl, Hulse A.D., Johnson L .Ann, Howard
B.S., Willard D.M., Gwendolyn L. Carroll – 1999 – Manual of Small Animal
Surgery – Osteochondritis dissecans of the proximal humerus. Ed. Mosby, St.
Louis, 724-727.
23. Frenkel S.R., DiCesare P.E. – 1999 – Degradation and repair of articular cartilage.
Front Bioscience, 4, 662.
24. Gahring D.R. – 1985 – A modified caudal approach to the canine shoulder joint.
J. Am. Anim. Hosp. Assoc., 21, 613.
25. Genevois J.P. – 2002 – Shoulder osteochondrosis – shoulder synovial
chondromatosis – shoulder dysplasia. Proc. of 27th WSAVA Congres, Granada,
pid 2655.
26. Griffits R.C. – 1968 – Osteochondritis dissecans of the canine shoulder. J. Am.
Vet. Med. Assoc., 12, 1733.
27. Harrison W.J., Hohn R.B. – 1975 – Osteochondritis dissecans. În: Current
techniques in small animal surgery (ed. Bojrab M.J.). Ed. Lea & Febiger,
Philadelphia, 504-509.
28. Hazewinkel H.A.W., Goedegebuure S.A., Poulos P.W., et al. – 1985 – Influences
of chronic calcium excess on the skeletal development of growing Great Danes. J.
Am. Anim. Hosp. Assoc., 21, 337.
29. Hazewinkel H.A.W. – 1989 – Nutrition in relation to skeletal growth deformities.
J. Small Anim. Pract., 30, 625.
30. Hazewinkel H. – 2000 – Role of nutrition in growth disturbance. Proc. of 10th
ESVOT Congress, Munchen, 53.
31. Hohn R.B., Rosen H., Bohning R.H.Jr., Brown S.G. – 1971 – Surgical
stabilization of recurrent shoulder luxation. Vet.Clin. North Am., 1, 537.
32. Hohn R.B. – 1973 – Osteochondritis dissecans of the humeral head. J. Am. Vet.
Med. Assoc., 163, 69.
33. Howard P.E. – 1984 – Luxation of the canine shoulder joint to maximize exposure
for treatment of osteochondritis dissecans. Vet. Surg., 13, 15.
34. Houlton J.E.F. – 1984 – Osteochondrosis of the shoulder and elbow joints in
dogs. J.Small Anim. Pract., 25, 399.
35. Hulse D. – 2002 – Juvenile orthopedic disease. Proc. of 27th WSAVA Congres,
Granada, pid 2661.
36. Insall J. – 1974 – The Pridie debridement operation of osteoarthritis of the knee.
Clin. Orthop., 101, 61.
37. Johnson A.L., Pijanowski G.J., Stein L.E. – 1985 – Osteochondritis dissecans of
the femoral head of a Pekingese. J. Am. Vet. Med. Assoc., 187, 623.
38. Johnson E.W., McLeod T.L. – 1977 – Osteochondral fragments of the distal end
of the femur fixed with bone pegs. J. Bone Joint Surg., 59A, 677.
39. Johnston S.A. – 1998 – Osteochondritis dissecans of the humeral head. Vet. Clin.
North Am. Small Anim. Pract., 28, 33.
40. Jones D.G., Vaughan L.C. – 1970 – The surgical treatment of osteochondritis
dissecans of the humeral head in dogs. J. Small Anim. Pract., 11, 803.
41. Kerstetter K.K. – 2002 – Medical management of osteoarthritis.
www.vetsurgerycentral.com/medical.htm

54
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

42. Kincaid S.A., Van Sickle D.C. – 1981 – Regional histochemical and thickness
variations of adult articular cartilage. Am. J. Vet. Res., 42, 428.
43. Kincaid S.A., Van Sickle D.C. – 1983 – Bone morphology and postnatal
osteogenesis: Potential for disease. Vet. Clin. North. Am., 13, 3.
44. Kincaid S.A., Rudd R.G., Evander S.A. – 1985 – Lipids of normal and
osteochondritic cartilage of the immature canine humeral head. Am. J. Vet. Res.,
46, 1060.
45. Korbel J., Matis U., Maierl J., Muler-Gerbl M. – 2000 – CT-Osteoabsortiometry
in dogs with elbow diseases. Proc. of 10th ESVOT Congress, Munchen, 91.
46. Knecht C.D. – 1977 – Osteochondrosis of the shoulder and stifle in 3 of 5 border
collie littermates. J. Am. Vet. Med. Assoc., 170, 58.
47. Kriegleder H. – 2000 – Cauda equina compression through osteochondrosis-like
lesion in the sacrum: clinical signs, treatment and outcome in 10 German
shepherd dogs. Proc. of 10th ESVOT Congress, Munchen, 81.
48. Lau R.E., Shumway J.D. – 1979 – Osteochondrosis of the humeral head. Canine
Pract., 6, 26.
49. LaHue T.R., Brown S.G., Roush J.C. et al. – 1988 – Entrapment of joint mice in
the bicipital tendon sheath as a sequela to osteochondritis dissecans of the
proximal humerus in dogs: A report of six cases. J. Am. Anim. Hosp. Assoc., 24,
99.
50. Leighton L.R.– 1993 – Small animal orthopedics – Osteochondritis dissecans of
the joint. Ed. Wolfe, London, 7.2-7.3
51. Lenehan T.M., Van Sickle D.C. – 1985 – Canine osteochondrosis. În: Textbook
of small animal orthopedics (ed. Newton C.D, Nunamaker D.M.). Ed. J.B.
Lippincott, Philadelphia, 981-997.
52. Lepine J.A., Nap C.R. – 2000 - Nutritional research on bones and joins in the
dog. Proc. of 10th ESVOT Congress, Munchen, 78.
53. Lewis D. – 1999 – Osteochondrosis in dogs. În: Small animal advanced
orthopaedic surgery (VEM 5432). www. vetmed.ufl.edu/sacs/Lewis/LewisOCD.
54. Mankin H.J. – 1985 – The articular cartilages. În: Textbook of small animal
orthopedics (ed. Newton C.D, Nunamaker D.M.). Ed. J.B. Lippincott,
Philadelphia, 90-103.
55. Manley A.P., Howard E.P., Constantinescu M. Gh. – 1990 – Surgery for
osteocondrosis of the canine shoulder. În: Current techniques in small animal
surgery, third ed. (ed. Bojrab M.J.) Ed. Lea & Febiger, Philadelphia, 749-756.
56. Manley A.P., Romich J.A. – 1993 – Miscellaneous orthopedic diseases. În:
Texbook of small animal surgery (ed. Slatter D.H.). Ed. W.B. Saunders Comp.,
Philadelphia, 1984-1996.
57. Martini F.M., Pinna S., Del B.M. – 2002 – A simplified technique for diagnostic
and surgical arthroscopy of the shoulder joint in the dog. J. Small Anim. Pract.,
43, 7
58. May C. – 1989 – Osteochondrosis in the dog: a review. Vet. Ann., 29, 207.
59. McLaughlin R.Jr., Roush J.K. – 1995 – A comparison of two surgical approaches
to the scapulohumeral joint in dogs. Vet.Surg., 24, 207.

55
Cornel Igna

60. Milton J.L., Rumph P.H., Reed A.D. – 1981 – Osteochondritis dissecans of the
shoulder in the racing greyhound: A report of two cases and a survey of 10
greyhound anatomy specimens. J. Am. Anim. Hosp. Assoc., 17, 617.
61. Milton L.J. – 1983 – Osteochondritis dissecans in the dog. Vet. Clin. North Am.,
13, 117.
62. Olsson S.E. – 1977 – Osteochondrosis in the dog. În: Current veterinary theraphy
VI (ed Kirk R.W.). Ed. W.B. Saunders, Philadelphia, 880-886.
63. Olsson S.E. – 1982 – Morphology and physiology of the growth cartilage under
normal and pathologic conditions. În: Bone in clinical orthopedics (ed. Sumner-
Smith G.). Ed. W.B. Saunders, Philadelphia, 159.
64. Olsson S.E. – 1983 – The early diagnosis of fragmented coronoid process and
osteochondritis dissecans of the canine elbow joint. J. Am. An. Hosp. Assoc., 19,
616.
65. Paatsama S., Rokkanen P., Jussila J., Sittnikow K. – 1971 – A study of
osteochondritis dissecans of the canine humeral head using histological, OTC
bone labelling, microradiographic and microangiographic methods. J. Small
Anim. Pract., 11, 603.
66. Paatsama S., Rokkanen P., Jussila J. – 1975 – Etiological factors in
osteochondritis dissecans. An experimental study into the etiological factors in
osteochondritis dissecans in the canine humeral head using overloading with and
without somatotropin and thyrotropin hormone treatment and mechanical trauma.
Acta Orthop. Scand., 46, 906.
67. Pedersen N.C., Pool R. – Canine joint disease. Vet. Clin. North Am., 8, 465.
68. Person M. – 1989 – Arthroscopic treatment of osteochondritis dissecans in the
canine shoulder. Vet. Surg., 18, 175.
69. Piermattei D.L., Greeley R.G. – 1979 – An atlas of surgical approaches to the
bones of the dog and cat. 2rd. Ed. W.B. Saunders Co., Philadelphia, 66-77.
70. Pridie K.H. – 1959 – A method of resurfacing osteoarthritic knee joints. J. Bone
Joint Surg., 41B, 618.
71. Probst W.C., Flo G.L.- 1987 – Comparison of two caudolateral approaches to the
scapulohumeral joint for treatment of osteochondritid dissecans in dogs. J. Am.
Vet. Med. Assoc., 19, 1101.
72. Probst W.C., Johnston A.S. – 1993 – Osteochondrosis. În: Texbook of small
animal surgery (ed. Slatter D.H.). Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1944-
1966.
73. Puglisi T.A., Tanger C.H., Green R.W., et al. – 1988 – Stress radiography of the
canine humeral joint. J. Am. Anim. Hosp. Assoc., 24, 235.
74. Robins G.M. – 1978 - Osteochondritis dissecans in the dog. Aust. Vet. J., 54,
272.
75. Rudd R.G., Visco D.M., Kincaid S.A., Cantwell H.D. – 1987 – The effects of
beveling the margins of articular cartilage defects in immature dogs. Vet. Surg.,
16, 378.
76. Schulman A.J., Lusk R., Ettinger S.J., et al. – 1986 – Longitudinal myotomy of
the acromial head of the deltoid: A modified approach for the surgica treatment of
osteochondritis dissecans in the dog. J. Am. Anim. Hosp. Assoc., 22, 475.
77. Siffert R.S. – 1981 – Classification of the osteochondroses. Clin. Orthop., 158, 10.

56
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

78. Smith C.W., Stowater J.L. – 1975 – Osteochondritis dissecans of the canine
shoulder joint: A review of 35 cases. J. Am. Anim. Hosp. Assoc., 11, 658.
79. Storey E.C. – 1978 – Prognostic value of arthrography in canine shoulder
osteochondrosis (osteochondritis) dissecans. Vet. Clin. North Am., 8, 301.
80. Studdert V.P., Lavelle R.B., Beilharz R.G., et al. – 1991 – Clinical features and
heritability of osteochondrosis of the elbow in labrador retrievers. J. Small Anim.
Pract., 32, 557.
81. Tomlinson J., Constantinescu G., McClure R., et al. – 1986 – Caudal approach to
the shoulder joint in the dog. Vet. Surg., 15, 294.
82. Tomlinson J.L., Cook J.L., Kuroki K., Kreeger J.M., Anderson M.A. – 2001 –
Biochemical characterization of cartilage affected by osteochondritits dissecans in
the humeral head of dogs. Am. J. Vet. Res., 62, 876.
83. Tomlinson – 2001 – Arthroscopy in dogs: Basic principles. Proc. of WSAVA –
World congress, Vancouver, htm.
84. Tomlinson – 2001 – Arthroscopy in dogs: Applications – Sotal. Proc. of WSAVA
– World congress, Vancouver, htm.
85. Van Bree H. – 1990 – Evaluation of the prognostic value of positive-contrast
shoulder arthrography for bilateral osteochondrosis lesions in dogs. Am. J. Vet.
Res., 51, 1121.
86. Van Bree H., Van Ryssen B., Desmidt M. – 1992 – Osteochondrosis lesions of the
canine shoulder: Correlation of positive contrast arthrography an arthroscopy.
Vet. Radiol. & Ultrasound, 33, 342.
87. Van Bree H., Van Ryssen B., Degryse H., Ramon F. – 1995 – Magnetic resonance
arthrography of the scapulohumeral joint in dogs, using gadopentetate
dimeglumine. Am. J. Vet. Res., 56, 286.
88. Vaughan L.C., Jones D.G.C. – 1968 – Osteochondritis dissecans of the head of
the humerus in dogs. J. Small Anim. Pract., 9, 283.
89. Wissler J., Sumner-Smith G. – 1977 – Osteochondrosis in the elbow joint in the
dog. J.Am. Anim. Hosp. Assoc., 13, 349.
90. * * * - 2002 – OCD in the dog. www.bsi.vt.edu/vet.med., 80–83.

57
Cornel Igna

11. OSTEOCONDROMATOZA SINOVIALA A UMARULUI

Osteocondromatoza sinoviala (OCS) sau condrometaplazia sinoviala a umarului


este o afectiune rara [Genevois –2002, Dice –1994, Pool – 1993] în care membrana
sinoviala articulatiei si / sau cea care captuseste teaca muschiului biceps brahial sufera un
proces de metaplazie cu transformare în noduli cartilaginosi. Au fost descrise si alte
localizari ale afectiunii la articulatiile: tarsale, carpiene, humero-radio-ulnare si femuro-
tibi-rotuliene [Dice – 1994, Flo –1987, Gregory- 1990].
Osteocondromatoza sinoviala poate fi primara (idiopatica) sau secundara –
urmarea unor iritatii cronice la nivel articular [Genevois – 2002]. Boala a fost raportata la
câini din rase de talie mare cu vârsta cuprinsa între 1 si 11 ani.
Simptomatologia osteocondromatozei sinoviale a umarului este dominata de
schiopatura cronica cu evolutie progresiva. Articulatia scapulo-humerala si teaca
sinoviala a muschiului biceps brahial sunt destinse ca urmare a productiei în exces de
lichid sinovial. În timpul examinarii, manipularea articulatiei umarului este extrem de
dureroasa. Lichidul articular are aspect normal sau prezinta o crestere a vâscozitatii tipica
osteoartrozei. Nodulii carilaginosi pot fi depistati ca fiind aderenti la membrana sinoviala
sau plutind liber în articulatie – soricei articulari.
Examenul radiografic releva multiple leziuni nodulare localizate intra-articular.
Aspectul radiografic al nodulilor este sub forma de pete cu diferite grade de
radiodensitate, localizate intra-articular si care sunt mai evidente în fundurile de sac
articulare si în teaca sinoviala a tendonului muschiului biceps brahial. Frecvent sunt
observate si leziuni osoase de tip degenerativ si o osteofitoza periarticulara [Flo - 1987].
Tratamentul conservator bazat pe administrarea intra-articulara a unei medicatii
antiinflamatorii ofera o îmbunatatire simptomatica pasagera.
Tratamentul operator, constând în artrotomia umarului (vezi tehnicile de acces
la articulatia scapulo-humerala, cap.10, pag.....) si exereza nodulilor sinoviali
(sinovectomie) este metoda de electie pentru tratamentul osteocondromatozei articulatiei
scapulo-humerale [Genevois – 2002, Flo – 1987]. Recidivele si aparitia unor leziuni
degenerative severe cu dureri puternice impun efectuarea artrodezei scapulo-humerale
[Edinger – 1998] – vezi cap. 1.5., pag..........

Bibliografie
1. Dice J. – 1994 – Neoplastic and neoplastic-like conditions of joints. În: Manual of
small animal arthrology (ed. Houlton J.E.F., Collinson R.W.). Ed. BSAVA, 149-
174.
2. Edinger D.T., Manley P.A. – 1998 – Arthrodesis of the shoulder for synovial
osteochondromatosis. J. Small Anim. Pract., 39, 397.
3. Flo G.L., Stickle R.L., Dunstan R.W. – 1987 – Synovial chondrometaplasia in
five dogs. J. Am. Vet. Med. Assoc., 191, 1417.

58
Chirurgia ortopedica a animalelor de companie

4. Genevois J.P. – 2002 – Shoulder osteochondrosis – shoulder synovial


chondromatosis – shoulder dysplasia. Proc. of 27th WSAVA Congres, Granada,
pid 2655.
5. Gregory S.P., Pearson G.R. – 1990 – Synovial osteochondromatosis in a labrador
retriever bitch. J. Small Anim. Pract., 31, 580.
6. Pool R.R. – 1993 – Osteochondromatosis. În: Disease mechanism in small animal
surgery (ed. Bojrab M.J.). Ed. Lea & Febiger, Philadelphia, 820-833.

59