Cuprins curs 2

Anestezicele injectabile – grupe de substanŃe

Tranchilizante şi sedative
DefiniŃie
Clasificare
1. DerivaŃii fenotiazinici
ReprezentanŃi
Mecanism de acŃiune
ConsecinŃe funcŃionale
AbsorbŃie, distribuŃie, metabolizare
PrecauŃii
2. DerivaŃii butirofenonici
ReprezentanŃi
Mecanism de acŃiune
ConsecinŃe funcŃionale
3. DerivaŃii benzodiazepinici
ReprezentanŃi
Mecanism de acŃiune
ConsecinŃe funcŃionale
AbsorbŃie, distribuŃie, metabolizare
Durată de acŃiune
Utilizare clinică în scop anestezic
4. Agoniştii alfa-2 adrenergici (sedativ/hipnoticele)
ReprezentanŃi
Mecanism de acŃiune
ConsecinŃe funcŃionale
Farmacocinetică, durata de acŃiune, metabolizarea
IndicaŃiile neuroplegiei şi ale tranchilizării
Opioizii (substanŃele morfinomimetice)
Clasificare
Mecanism de acŃiune
ConsecinŃe funcŃionale
Metabolizare
Administrare
Utilizare clinică – motive ale folosirii
Neuroleptanalgezia (NLA)
DefiniŃie
CombinaŃii NLA. Produse unice
Farmacodinamie
IndicaŃii
ContraindicaŃii
Tehnica NLA
Avantaje
Produse unice
Anestezia disociativă (ciclohexaminele)
ReprezentanŃi
Caracteristici ale anesteziei disociative
Ketamina
Mecanism de acŃiune
Obiectivele cursului

1
Studentul va fi capabil să:
- cunoască grupele de anestezice injectabile cărora le va descrie efectul asupra
organismului în termenii mecanismului de acŃiune, metabolizării, excreŃiei,
efectelor asupra circulaŃiei, respiraŃiei sau altor organe majore, precauŃiilor în
folosire şi efectelor adverse

ANESTEZICELE INJECTABILE – GRUPE DE SUBSTANłE

Tranchilizante şi sedative

Neuroplegia – starea indusă de acŃiunea substanŃelor neuroleptice asupra

structurilor subcorticale (îndeosebi substanŃa reticulată), manifestată clinic prin
calmarea animalului, reducerea excitabilităŃii şi agresivităŃii, fără a influenŃa starea de
vigilitate.
Tranchilizarea - starea indusă de acŃiunea substanŃelor tranchilizante asupra
structurilor subcorticale (îndeosebi sistem limbic), manifestată clinic prin reducerea
anxietăŃii şi relaxare, fără a influenŃa starea de vigilitate, animalul rămâne conştient
de mediu din jur. În medicina veterinară deseori tranchilizantele se folosesc în doze
mari care determină sedare.
Sedarea – starea indusă de acŃiunea substanŃelor sedative asupra structurilor
subcorticale manifestată clinic prin reducerea iritabilităŃii şi excitabilităŃii, cu instalarea
unei stări de toropeală.
D.p.d.v. al structurii chimice tranchilizantele se împart în două categorii:
• tranchilizantele majore = neurolepticele
- fenotiazinice
- butirofenonice
• tranchilizante propriu-zise = tranchilizante minore
- benzodiazepine

1. DERIVAłII FENOTIAZINICI

Cuvinte cheie: acepromazina, tranchilizare, efect antiemetic, vasodilataŃie, efect

antiaritmic, scădere prag excitabilitate SNC, armăsari

ReprezentanŃi
Acetylpromazina (Acepromazină, Atravet, Neurotranq, Vetranquil, Plegicil, Calmivet)
sol 1%, 2% - cel mai utilizat neuroleptic în medicina veterinară.
Promazina (Sparina, Romtiazin) sol. 5%, drajeuri – încă în uz, dar fără a avea
avantaje faŃă de acepromazină
Propriopromazina (Tranvet) – s-a renunŃat la folosirea sa la cabaline datorită
prolapsului penian persistent. A rămas în uz la animalele mici.
Methotrimeprazina – se foloseşte ca antihistaminic şi în asociere cu etorfina în
produsul Immobilon S.A. Este singurul anestezic aparŃinând acestei clase care
are şi un uşor efect analgezic.
Chloropromazina
Promethazina – folosită ca antihistaminic

2
 Mecanism de acŃiune
- acŃiunea centrală este aceea de a bloca receptorii excitatori dopaminergici (D2)
(care se află în special în ganglionii bazali, pre- şi postsinaptic), fără a se leaga de
receptorii inhibitori dopaminergici. Receptorii dopaminici din ganglionii bazali
coordonează funcŃia motorie, în zona trigger chemoreceptoare răspund de semnzaŃia
de greaŃă şi vomă, şi în hipotalamus sunt implicaŃi în eliberarea de prolactină.
Receptorii dopaminergici D1 care mediază vasodilataŃia coronariană, mezenterică şi
circulaŃia renală, nu sunt afectaŃi de aceste medicamente.
- au unele efecte asupra receptorilor 5HT (5-hidroxitriptamină)
- reduc eliberarea de dopamină şi norepinefrină în SNC, cresc turnoverul dopaminei
şi norepinefrinei.

ConsecinŃe funcŃionale
1. Asupra sistemului nervos şi funcŃiei motorii
- reduc activitatea motorie spontană (blocare receptori D2.) totuşi coordonarea
motorie este minim afectată
- prin blocarea eliberării de dopamină inhibă excitaŃiile induse de opioizi la pisică
(opioizii în general şi morfina în special sporesc eliberarea de dopamină şi
noradrenalină în SNC rezultând creşterea acŃiunii motorii şi excitaŃiei) şi
comportamentul maniacal la cal. Blocarea eliberării de dopamină oferă o alternativă
raŃională de a folosi derivaŃii fenotiazinici pentru a inhiba excitaŃiile date de opioizi fără
a recurge la un antagonist (antimorfinic) specific.
- deficitul dopaminei (neurotransmiŃător sinaptic în creier) se asociază bolii Parkinson
la om şi fenomenelor extrapiramidale şi catalepsiei la animale. Se observă ocazional
simptome extrapiramidale ca efect advers, în special la supradozare.
- prin blocarea receptorilor dopaminergici din zona chemoreceptoare trigger ⇒ efect
antiemetic.
- unele fenotiazinice reduc pragul de excitabilitate. Se vor evita la animalele epileptice
sau predispuse la convulsii (cu traumatism cranian, cu presiune intracraniană
crescută, pregătite pentru mielografie şi care necesită anestezie).
- folosite în premedicaŃie permit reducerea ulterioară a dozelor de anestezice, în
special a narcoticelor barbiturice
- efect antihistaminic (H1) şi anticolinergic.
2. Asupra aparatului cardiovascular
- blochează acŃiunea periferică a catecolaminelor la nivelul receptorilor alfa-1.
Determină vasodilataŃie şi consecutiv hipotensiune prin: 1) bloc alfa-1 adrenergic şi
2) prin inhibiŃie hipotalamică (prin anihilarea răspunsului presor vascular). Acest
fenomen este dependent de doză dar se observă şi la dozele obişnuit folosite în
clinică la toate speciile. Acest efect secundar le contraindică la animalele în şoc,
hipotensive sau anemice.
Hipotensiunea şi colapsul circulator se pot instala după administrarea de
fenotiazinice la pacienŃi cu tonus simpatic crescut (excitaŃi, sub influenŃa durerii).
Dacă se eliberează o cantitate mare de catecolamine la un animal speriat după ce s-
a administrat de exemplu acepromazină, colapsul circulator apare ca şi consecinŃă a
faptului că receptorii alfa-1 sunt blocaŃi dar nu şi receptorii beta-adrenergici din
muşchi, catecolaminele determinând vasodilatare suplimentară prin legarea de
aceştia din urmă.
Epinefrina (adrenalina) este contraindicată în tratamentul hipotensiunii
determinate de fenotiazinice.

3
 - cresc reflex frecvenŃa cardiacă ca răspuns la vasodilataŃia indusă.
- efect antiaritmic (protector) (acepromazina) faŃă de aritmiile induse de adrenalină.
ProtecŃia parŃială a inimii faŃă de aritmiile induse de adrenalină este unul din marile
avantaje ale utilizării lor în premedicaŃie.
3. Aparat respirator – efecte minime la doze uzuale, frecvenŃa respiratorie poate
scădea dar volumul curent creşte.
4. Alte efecte
- tipic la câine şi pisică - prolapsul şi ptoza pleoapei a treia
- reduc hematocritul prin sechestrare splenică de hematii
- prolaps penian la cabaline (nu sunt recomandate la armăsarii de montă)
- relaxarea sfincterului vezical
- efect hipotermizant ca rezultat al scăderii catecolaminelor în hipotalamus
- efect spasmolitic al muşchilor netezi, relaxarea cardiei la rumegătoare creşte riscul
de regurgitare când animalul este în decubit.
- experienŃa clinică a dovedit că eficacitatea este invers proporŃională cu gradul de
excitaŃie al animalului; în general efectul anxiolitic şi sedativ este minim la pacienŃii
foarte agitaŃi.
- iniŃiază eliberarea prolactinei, efect pentru care poate fi folosită în terapia agalaxiei la
iepe

AbsorbŃie, distribuŃie, metabolizare – aceste medicamente au un volum relativ

mare de distribuŃie şi peste 99% sunt legate de proteine. Durata efectului neuroleptic
depinde de anestezicul folosit precum şi de doză; în general efectul maxim se obŃine
la 30 de minute după administrare şi se manifestă timp de câteva ore (acŃiune relativ
de lungă durată). Metabolizarea are loc în principal la nivel hepatic iar excreŃia se
face prin urină. La unele animale efectele se pot manifesta chiar 24 de ore până la 48
de ore după administrarea unei singure doze. De asemenea, un efect prelungit apare
în cazul unei afecŃiuni hepatice, la nou-născuŃi sau la pacienŃii geriatrici la care se
recomandă o altă alegere. Pentru acepromazină sedarea este clinic evidentă timp de
4-6 ore, în majoritatea situaŃiilor, iar efectul hipotensiv durează aproximativ 2 ore.

PrecauŃii
- atunci când se folosesc în premedicaŃie dozele se reduc comparativ faŃă de cazul în
care sunt folosite doar pentru neuroplegie.
- a se folosi cu atenŃie la animale cu afecŃiuni cardio-vasculare, hipovolemice,
anemice, cu afecŃiuni hepatice (efectul se poate prelungi).
- între deparazitarea cu organofosforice şi anestezia cu fenotiazinice trebuie să existe
un interval de minim o săptămână (ambele inhibă acetilcolinesteraza şi
pseudocolinesteraza).
- datorită metabolizării prelungite se poate manifesta efectul cumulativ la o utilizare
repetată timp de câteva zile.
- traversează bariera placentară
- injectarea IV se va face în toate cazurile cu prudenŃă, lent, deoarece se pot
înregistra accidente cardio-vasculare sau efecte paradoxale (stări de excitaŃie).

4
2. DERIVAłII BUTIROFENONICI au în general efecte similare cu cele
ale fenotiazinelor dar acŃiunea sedativă este mai moderată.

ReprezentanŃi
Azaperonă (Stresnil, Suicalm) sol. 4% - produs pentru suine. Astăzi este folosit în
combinaŃie cu substanŃe opioide puternice pentru imobilizarea animalelor sălbatice
(ex. etorfina şi azaperona pentru capturarea elefanŃilor);
Droperidol sol. 0,25% (sau în combinaŃie cu fentanylul în produsul Innovar-Vet) –
produs pentru utilizare la câine;

Lenperonă

Mecanism de acŃiune
- blochează acŃiunea centrală a dopaminei şi norepinefrinei
- pot mima efectele GABA (neurotransmiŃător inhibitor) în sistemul extrapiramidal

ConsecinŃe funcŃionale
- reduc activitatea motorie voluntară; la doze mari ataxie şi sedare de lungă durată
- simptome extrapiramidale mai frecvente decât la derivaŃii fenotiazinici
- efect antiemetic
- induc modificări comportamentale (la câine şi cal), pot determina apariŃia unui
comportament agresiv neprevăzut.
- produc efecte minime depresoare respiratorii şi cardiace. Antagonizează efectul
depresor respirator indus de morfinice prin creşterea sensibilităŃii la CO2 la nivel
central.
- vasodilataŃie prin bloc alfa-1 adrenergic, dar hipotensiunea nu este la fel de severă
ca şi la folosirea fenotiazinicelor

3. DERIVAłII BENZODIAZEPINICI
Cuvinte cheie: diazepam, midazolam, zolazepam, diferenŃe de solubilitate, tahicardie,
miorelaxare, efect anticonvulsivant, antagonist flumazenil

ReprezentanŃi
Diazepam (Valium) sol. 0,5% (5 mg/ml), comprimate a 2 sau 10 mg;
Midazolam (Dormicum, Versed) sol. 0,5%;
Zolazepam (în combinaŃie cu tiletamina în produsul Telazol folosit la câine şi pisică),
AlŃii: Climazolam, Oxazepam, Medazepam (Rudotel)

Antidot (antagonist): Flumazenil (Anexate, Mazicon) sol 0,1%, 2-5 mg/kg la

animalele mici; acŃionează asupra receptorilor benzodiazepinici cu localizare
centrală mai degrabă decât asupra acelora periferici şi inversează efectul
Diazepamului şi Midazolamului

Mecanism de acŃiune

5
- se leagă de receptori specifici (pentru benzodiazepine) localizaŃi în SNC
(măduva spinării, trunchi cerebral, hipotalamus, sistem limbic, cortex cerebelor şi
cerebral) şi extraneuronal (rinichi, ficat, plămâni). Prin ocuparea receptorilor din SNC
acŃionează asupra canalelor ionice de Cl- producând hiperpolarizarea membranei şi
inhibiŃia neuronală (practic depresia formaŃiunii reticulate, blocarea reflexelor
polisinaptice şi potenŃare neurotransmiŃători inhibitori în SNC) urmată de sedare sau
hipnoză.
Mai mult de 1/3 din sinapsele din creier sunt mediate GABA-ergic (GABA =
acidul gamma aminobutiric). GABA este principalul neurotransmiŃător inhibitor
central, având rolul de a proteja neuronii de suprastimulare şi de a astfel stabiliza
activitatea neuronală. Există 2 tipuri de receptori GABA şi anume tipul A şi B, fiecare
acŃionând pe o altă cale. Receptorii benzodiazepinici sunt parte a complexului
receptor GABA A.
Astfel agoniştii benzodiazepinici întăresc răspunsul sinaptic la acŃiunea GABA şi
cresc afinitatea acidului GABA pentru receptor.
Antagoniştii, prin acŃiunea competitivă asupra receptorilor contracarează efectul
agoniştilor.
- interferează cu consumul (degradarea) GABA inducând acumularea sa în SNC
- mimează acŃiunea inhibitoare a GLICINEI (neurotransmităŃor inhibitor) şi/sau
creşte disponibilitatea ei → efect anxiolitic şi miorelaxant.

ConsecinŃe funcŃionale
1. Asupra sistemului nervos
- sedarea sau hipnoza la unele specii, cu răspuns variabil. Efect nul sau minim la
animalele sănătoase (cai, câini, pisici) atunci când se administrează singure, de fapt
o parte din aceşti pacienŃi devin excitaŃi şi greu de manevrat, mai ales cabalinele,
datorită ataxiei care apare înaintea sedării. Efectul sedativ e mai evident la
rumegătoare şi suine. De asemenea, sedarea este mult mai bună (variază de la
sedare medie până la profundă) şi se pot folosi singure la pacienŃii bătrâni, debili sau
depresaŃi.
- prin potenŃarea efectului GABA la nivelul ariilor amigdaliene au acŃiune
anticonvulsivă fapt ce le indică în practica clinică în controlul convulsiilor
- efect miorelaxant mediat central
- efect aditiv cu thiobarbituricele bazat pe acŃiunile lor similare. În combinaŃie cu alte
medicamente (sedative hipnotice, analgezice opioide şi nonopioide) îmbunătăŃesc
sedarea adiŃională şi relaxarea musculară. În baza acestor efecte se recomandă
combinarea lor cu ketamina. Asocierea cu opioizii este indicată pentru sedarea sau
inducŃia anestezică a pacienŃilor cu risc anestezic crescut.
- amnezie retrogradă scurtă
- stimularea apetitului (la pisică)
- reduc consumul de O2 la nivelul creierului

2. Efecte cardio-vasculare
- sunt minore, cu excepŃia supradozării
- tahicardie, modificări minime ale debitului cardiac şi presiunii arteriale
- dozele mari detemină hipotensiune
- nu modifică fluxul arterial coronarian

6
- la câine diazepamul în doze mai mari de 2,5 mg/kg nu modifică frecvenŃa cardiacă
sau presiunea arterială medie, însă dozele de peste 1 mg/kg reduc uşor funcŃia
ventriculară dreaptă.
- la pisică diazepamul administrat singur poate determina o cădere tensională şi
reducerea cu aproximativ 25% a contractilităŃii miocardice
- la cabaline nu apar modificări ale frecvenŃei cardiace, debitului cardiac, presiunii
mediii arteriale pulmonare, aortice sau atriale drepte până la doza de 0,4 mg/kg de
diazepam administrat I.V. Ataxia apare însă la această specie după administrarea a
0,1 mg/kg I.V.
- solventul diazepamului, propilen glicolul, poate induce hipotensiune şi aritmii
cardiace. Se va administra lent I.V. mai ales la pisică.
3. Efecte respiratorii
- depresie respiratorie minimă, cu excepŃia situaŃiei în care se administrează asociate
cu opioizi când se instalează o uşoară depresie; ocazional poate apare apneea după
administrarea IV în bolus când sunt combinate cu alte anestezice depresoare.

AbsorbŃie, distribuŃie, metabolizare, solubilitate

- diazepamul este insolubil în apă; dizolvarea în apă distilată sau ser fiziologic
determină precipitare dar nu modifică proprietăŃile anestezicului. Administrarea IM
sau IV dureroasă.
- datorită liposolubilităŃii, în cazul diazepamului, absorbŃia după administrarea I.M.
este nesigură. Are drept solvent propilen glicolul care este iritant pentru Ńesuturi.
AbsorbŃia este mai bună după administrarea orală.
- midazolamul hidrosolubil are o bună absorbŃie I.M şi SC, este neiritant pentru
Ńesuturi, fiind compatibil din punct de vedere fizic cu multe alte medicamente (se
poate combina în aceeaşi seringă)
- la câine metabolitul principal al diazepamului, nordiazepamul, este activ.
Midazolamul nu are metaboliŃi activi. La cabaline nordiazepamul este rapid conjugat
şi excretat.
- eliminarea se face în principal prin metabolizare hepatică cu excreŃie renală şi prin
fecale
- diazepamul traversează rapid placenta, ca urmare a liposolubilităŃii sale crescute,
prin urmare nu se recomandă folosirea sa în premedicaŃia pentru operaŃia de
cezariană deoarece nou-născutul va fi excesiv de sedat şi cu un tonus muscular
redus.

Durata de acŃiune
- diazepamul 1-4 ore, efectul anticonvulsiv este mai scurt, efectul poate fi mult
prelungit la pacienŃii geriatrici
- midazolamul 15-45 de minute, fără modificări semnificative ale duratei la
pacienŃii în vârstă

Utilizare clinică în scop anestezic

- în premedicaŃie midazolam IM sau IV sau diazepam IV asociat (nu singure) cu un
opioid, pentru a amplifica sedarea
- în inducŃia anesteziei generale se administrează anterior tiopentalului, propofolului
sau etomidatului pentru a îmbunătăŃi miorelaxarea şi a permite reducerea dozelor
anestezicelor generale anterior enumerate cu 15-20%. Se poate asocia cu ketamina
pentru e preveni excitaŃiile induse de aceasta din urmă la câine şi pisică. Se

7
administrează anterior ketaminei la cabaline pentru a amplifica miorelaxarea atunci
când calul cade la sol.

4. AGONIŞTII ALFA-2 ADRENERGICI (SEDATIV/HIPNOTICELE)

Cuvinte cheie: xylazina, detomidina, medetomidina, romifidina, sedare, bradicardie,
hipertensiune-hipotensiune, reducerea debitului cardiac, creşterea diurezei,
hiperglicemie, antagonişti (atipamenzol, tolazolină, yohimbină, idazoxan)

La nivelul sistemului nervos simpatic există receptori pre- şi postsinaptici de tip

alfa-2. Doar activarea la nivel central a acestora, prin administrarea pe cale
injectabilă (SC, IM, IV) a agoniştilor alfa-2 adrenergici, produce sedarea şi potenŃarea
efectelor altor anestezice. Agoniştii alfa-2 adrenergici administraŃi pe cale epidurală
sau rahidiană produc analgezie localizată sau segmentară.

ReprezentanŃi
Xylazina (Rompun denumire ieşită de mulŃi ani din uz) sol. 2%, 10% (pentru cabaline)
- folosită la toate speciile, cu predilecŃie la rumegătoare şi pisică. Rumegătoarele
prezintă o sensibilitate specială la acest anestezic, dozele sunt mult mai mici
comparativ cu cele folosite la celelalte specii (vezi anestezia pe specii), adică de
aproximativ 10 ori; Acest sedativ/hipnotic foarte puternic a fost folosit pentru prima
dată la cabaline la sfârşitul anilor 1960. Are o structură apropiată de a CLONIDINEI,
medicament folosit în medicina umană în tratamentul hipertensiunii.
Detomidina (Domosedan, Norden) sol. 1% pentru cai (din anul 1990) şi vaci;
Medetomidina (Domitor) sol.0,1% pentru animale mici;
Romifidina (Sedivet) pentru cabaline;
Dexmedetomidina (folosită pentru capturarea animalelor sălbatice).
Antagonişti:
Yohimbină (Yobine) – antagonist al xylazinei folosit la câine,
Tolazolină (Priscoline) – antagonist al xylazinei folosit la cai,
Atipamezole (Antisedan) - antagonist al medetomidinei şi detomidinei, folosit
la câine, pisică şi cal.
Idazoxan
Antagonistul se poate elimina mai repede decât agonistul cu reapariŃia sedării,
se impune monitorizarea pacientului în perioada postanestezică şi repetarea
administrării antagonistului sau creşterea dozei pentru a contracara sedarea, efectele
secundare cardiace şi respiratorii.

Mecanism de acŃiune
- activarea receptorilor alfa-2 adrenergici localizaŃi pre- şi postsinaptic în
sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic. Receptorii presinaptici
centrali reglează eliberarea mediatorilor şi anume inhibă eliberarea de norepinefrină
sau dopamină având drept rezultat sedarea, iar la doze mari hipnoza. Alfa receptorii
aflaŃi în măduva spinării mediază analgezia profundă.

ConsecinŃe funcŃionale
1. Asupra SNC
- sedare dependentă de doză – calitatea şi dzurata sedării este mai profundă şi mai
lungă la detomidină şi medetomidică faŃă de xylazină. Modificările comportamentale

8
după sedare depind de specie, de exemplu bovinele adoptă decubitul pe când
cabalinele nu o fac.
- efect antinociceptiv, mediat de efectele asupra receptorilor alfa-2 adrenergici atât la
nivel spinal cât şi supraspinal. Se crede că există şi o acŃiune periferică a substanŃei
responsabilă de analgezie. Efectul este independent de durata sedării şi este diferit
între reprezentanŃii grupei.
2. Asupra aparatului cardio-vascular
- efectul asupra tensiunii arteriale este bifazic şi anume: iniŃial creşterea tensiunii
arteriale (rezultat al vasoconstricŃiei determinate de stimularea receptorilor alfa-2
adrenergici postsinaptici) urmată de hipotensiuni prelungită (prin acŃiunea centrală
alfa-2 adrenergică care deprimă fluxul simpatic normal de la nivelul centrilor presori
medulari).
- bradicardie care reprezintă răspunsul reflex la hipertensiunea iniŃială dar în acelaşi
timp şi rezultatul final al activării receptorilor alfa-2 adrenergici centrali care determină
depolarizarea neuronilor excitatori ale nucleilor motori dorsali ai vagului cu creşterea
tonusului vagal. Bradicardia poate fi tratată cu anticolinergice. La carnasiere este
controversată utilizarea xylazinei fără administrarea şi a unui anticolinergic, atunci
când bradicardia este severă majoritatea autorilor recomandă folosirea fără rezerve a
atropinei. La cabaline doar în situaŃia în care bradicardia este severă (20-25
bătăi/minut) şi prelungită se vor administra anticolinergice (Madsanger 2002, Duke
1997).
- posibilitatea apariŃiei în primele minute de la administrarea IV a blocurilor atrio-
ventriculare de gradul doi (frecvent la cal).
- scăderea debitului cardiac (cu 30-50% faŃă de valorile preanestezice) şi a
contractilităŃii miocardice, efecte care nu se corectează prin medicaŃia anticolinergică.
Datorită acestor efecte secundare xylazina este contraindicată la animalele, în
special la pisici, cu boli cardio-pulmonare;
- xylazina creşte sensibilitatea cordului la aritmiile induse de catecolaminele
circulante, fenomen înregistrat la câine. Nu se recomandă în premedicaŃia narcozei
inhalatorii cu halothan folosirea la carnasiere a combinaŃiei xylazină-ketamină,
datorită problemelor legate de aritmiile ventriculare şi reducerea funcŃiei cardio-
vasculare (Duke 1997). Acest fenomen nu a fost observat la administrarea de
medetomidină la câine sau de xylazină la cal;
- efect simpaticolitic şi cardiovascular hipotensiv - prin intermediul receptorilor
imidazolinici (encefalici) pe care acŃionează preponderent unii agonişti alfa-2
adrenergici cu structură imidazolinică: clonidina, monoxinidina şi rilmenidina, şi care
sunt folosiŃi în terapia hipertensiunii arteriale în medicina umană.
3. Asupra aparatului respirator
- în doze uzuale efectele asupra respiraŃiei sunt minime, dar asocirea cu alte
medicamente depresoare respiratorii determină exacerbarea efectului. Pot
determina stridor şi dispnee la cai şi rasele de câini brahicefalice, rase la care se
contraindică.
- la rumegătoare - hipoxemie, care depăşeşte durata sedării, poate avea drept
consecinŃe hipertensiune pulmonară prin spasm venos, edem interstiŃial şi
intraalveolar, creşterea presiunii intracapilare şi rupturi vasculare.
4. Alte efecte
- induc agregare plachetară
- au efect emetic la carnasiere, feline (100%), suine care nu poate fi prevenit prin
administrarea de blocanŃi dopaminergici
- produc miorelaxare mediată central

9
- deprimă motilitatea gastrointestinală (la rasele mari de câini determină balonare) şi
ruminală (timpanism);
- cresc presiunea intrauterină la vaci, oi, capre, folosirea lor în ultimul trimestru de
gestaŃie potenŃial poate genera avortul
- hipoinsulinemie şi consecutiv hiperglicemie şi glicozurie. A nu se folosi la pacienŃii
diabetici.
- scad eliberarea de renină şi ADH. Debitul urinar creşte timp de peste 2 ore la pisică
şi câine. Prin urmare îndepărtarea calculilor uretrali la motani trebuie să se facă cât
mai rapid, în aproximativ 20 de minute după administrarea xylazinei, în caz contrar
există risc de ruptură vezicală.
- deprimă termoreglarea la pisici, câini şi rumegătoare cu tendinŃa spre hipotermie
- transipraŃii la cai
- reducerea salivaŃiei
- midriază la pisică

Farmacocinetică, durata de acŃiune, metabolizarea:

xylazina - diferenŃe foarte mici între specii; sedarea şi imobilizarea apar în 3-5 minute
după administrarea IV, în 10-15 minute după cea IM, concentraŃie plasmatică
maximă la 14 minute după administrarea IM la toate speciile. Analgezia durează 10-
30 de minute (procedeele dureroase nu se vor practica după trecerea a 30 de
minute), efectele cardiovasculare durează mult mai mult timp, starea de somnolenŃă
chiar şi 2 ore. ContenŃia chimică este dependentă de doză (la rumegătoare xylazina
administrată IM în doză de 0,05-0,08 mg/kg determină sedare cu rămânerea
animalului în picioare, revenire în 2-3 ore; doza de 0,2-0,3 mg/kg IM determină
adoptarea decubitului, efectul este prelungit, revenirea este în 5-6 ore; doza de 0,1-
0,2 mg/kg IV determină adoptarea în 2-3 minute a decubitului). Eliminare totală din
organism în 72 de ore
detomidina - efect 1-3 ore în funcŃie de doza folosită. Calea principală de excreŃie
este cea renală, metaboliŃii ei în fecale se regăsesc în proporŃie de maxim 20%, cu
diferenŃe interspecifice. Eliminare completă în 80 de ore
medetomidina 1-3 ore tot dependent de doză
Se metabolizează la nivel hepatic şi sunt eliminate renal şi prin bilă, mulŃi metaboliŃi
sunt activi.

Administrare: agoniştii alfa-2 adrenergici se administrează parenteral. La mânji nu

se recomandă administrarea xylazinei IM deoarece provoacă iritaŃie tisulară, edem
local (informaŃi proprietarul).

IndicaŃiile neuroplegiei şi ale tranchilizării

- ca parte a premedicaŃiei - dau posibilitatea unei inducŃii şi reveniri din anestezie
liniştite, se reduce cantitatea de anestezic necesar (narcotic) cu 20-35% şi se
prelungeşte durata de acŃiune a agentului anestezic intravenos;
- ca parte a inducŃiei anesteziei generale (benzodiazepinele, agoniştii alfa-2
adrenergici la cal)
- pentru calmarea animalelor în vederea examinării, contenŃiei, efectuării unor
intervenŃii tehnologice, de mică chirurgie;
- pentru prevenirea stresului de transport şi regrupare (tranchilizantele majore);
- pentru potenŃializarea analgeziei loco-regionale;
- scăderea incidenŃei aritmiilor (acepromazina);
- prevenirea şi combaterea convulsiilor (benzodiazepinele);

10
- miorelaxare (benzodiazepinele)
- pentru efectul antiemetic (fenotiazinicele).

OPIOIZII (SUBSTANłELE MORFINOMIMETICE)

Cuvinte cheie: analgezie, depresie respiratorie, sedare, euforie, vasodilataŃie,
bradicardie, efect antitusiv, greaŃă şi vomă, mioză la câine, creşte tonusul muscular,
scade motilitatea intestianlă, retenŃie de urină, spasm biliar, dependenŃă fizică la
utilizare îndelungată

Clasificare.
Analgezicele morfinice sunt încadrate după provenienŃă în patru grupe:
1) produşi naturali, au la bază alcaloizi din opiu: Morfina sol. 2%, Codeina
comprimate a 15 mg;
2) produşi semisintetici, derivaŃi de morfină şi codeină: Hidromorfon (Dilaudid) sol.
0,2%, Codetilină, Heroină;
3) produşi sintetici: Pentazocină (Fortral, Talwin) sol. 3%, compr. a 50 mg,
Buprenorfină (Buprenex, Temgesic), Butorphanol (Torbuterol, Torbugesic,
Torbutrol, Stadol) sol. 1%, Nalbuphină (Nubain) sol. 1%, Petidină (Mialgin,
Meperidină, Demerol) sol. 5%, Etorfină (M-99) (doar pentru animale sălbatice),
Fentanyl (Sublimaze) sol. 0,005%, Alfentanyl (Rapifen) sol. 0,05%, Sulfentanyl,
Oximorfina (Numorphan), Carfentanyl (doar pentru animale sălbatice);
4) produşi biologici endogeni – neuropeptide morfinomimetice (endomorfine):
endorfine, encefaline, dinorfine.

În funcŃie de durata de acŃiune (efect analgezic) analgezicele morfinice se

încadrează în trei categorii:
1) cu acŃiune scurtă: fentanyl 45-60 minute, meperidină 1-2 ore, pentazocină 1-2 ore,
nalbufină 1-2- ore, naloxonă 30-60 minute;
2) acŃiune medie: morfina 3-4 ore, oxymorfina 2-3 ore, butorfanol 3-4 ore;
3) acŃiune lungă: buprenorfina 8-12 ore.

Mecanism de acŃiune
SubstanŃele morfinice acŃionează prin intermediul unor receptori stereospecifici
[miu, kappa (exclusivi pentru nocicepŃia viscerală), sigma, delta şi epsilon (acesta
din urmă pentru opioizii endogeni)] localizaŃi la diferite etaje ale SNC, receptori care
au efect inhibitor asupra neuronilor (acŃionează pre- şi postsinaptic inhibând selectiv
eliberarea transmiŃătorilor excitatori din terminaŃiile nervoase cu scăderea activităŃii
neuronale - prin cuplarea cu proteina G (proteina de legare a guanozin-trifosfatului)
care are ca rezultat reducerea Ca++ şi creşterea K+). Există însă şi o acŃiune directă
asupra mecanismelor de secreŃie suprarenaliană medulară (membrana celulelor
cromafine conŃine receptori stereospecifici), opioidele scad eliberarea de
catecolamine în timpul intervenŃiei chirurgicale.
Pe baza acŃiunii asupra receptorilor opioizii se pot încadra în trei grupe:
1. agonişti puri (stimulare miu şi kappa): Morfina, Oximorfina, Meperidina, Codeina,
Heroina, Fentanyl, Sulfentanyl, Alfentanyl, Apomorfină (este morfina modificată
chimic cu efect emetic la om şi câine).
2. parŃial agonişti/antagonişti (realizând atunci când sunt folosiŃi aşa numita
ANALGEZIE SECVENłIALĂ): Pentazocină, Butorphanol, Buprenorfină,
Nalbuphină – stimulează receptorii delta şi modulează efectele miu. Sunt folosiŃi

11
 în contenŃia chimică la cal în asociere cu un tranchilizant. De asemenea, se
folosesc împotriva agoniştilor puri pentru a contracara depresia respiratorie
reziduală şi sedarea cu menŃinerea analgeziei postoperatorii. Pentru efectul
agonist sunt suficiente doze reduse iar pentru cel antagonist doze mai mari.
3. antagonişti puri: Naloxonă, Naltrexonă, Nalorfină, Diprenorphină (Revivon).
Antagoniştii puri se ataşează de receptori dar nu au nici un efect. În cazul în care
agonistul a fost administrat antagonistul, dacă este dozat corespunzător, va
îndepărta de pe receptor agonistul şi astfel va stopa toate efectele agoniste (ex.
la naloxonă efectul este scurt de 15-20 minute). Nu pot combate efectele produse
ca urmare a eliberării de histamină determinate de agonişti.

AcŃionând asupra tuturor formaŃiunilor SNC unde există receptori stereospecifici

morfinicele realizează:
- la nivel medular depresia neuronilor stratului V cu blocarea căii spino-reticulo-
talamice;
- la nivelul formaŃiunii reticulate bulbare măresc controlul inhibitor descendent;
- la nivelul formaŃiunii reticulate a trunchiului cerebral deprimă sistemul
polisinaptic;
- deprimă conexiunile cortico-subcorticale. În ansamblu reduc funcŃia
hipotalamică şi toate structurile dependente de ea. Intervin favorabil în
desfăşurarea răspunsului intra- şi postagresiv.

ConsecinŃe funcŃionale
1. Asupra sistemului nervos
- ridică pragul percepŃiei dureroase, modifică modalităŃile de răspuns la durere
suprimând riposta provocată de stimulii mecanici, termici, electrici. Durerea e
percepută dar nu declanşează reacŃii.
- morfina (dar şi fentanylul, hidromorfona, buprenorfina la cal) induce excitaŃie
dopaminergică, mai degrabă decât sedare, la porc, cal, pisică, vacă, oaie, capră, leu,
tigru şi urs. La pisica sănătoasă dozele mari de fentanyl folosit de unul singur
determină efecte similare morfinei. Reducerea dozelor sau combinarea cu alte
anestezice (xylazină, diazepam) diminuă incidenŃa excitaŃiilor.
- efect sedativ, cel mai intens hidromorfona urmată descrescător de petidină,
fenoperidină, morfină şi fentanyl. Sedarea este minimă la animalele sănătoase când
opioidule ste administrat de unul singur.
- etorfina şi carfentanilul se folosesc la animalele sălbatice şi spre deosebire de
alŃi opioizi determină căderea în decubit şi incapacitatea de a se ridica
- exită o variabilitate individuală a necesarului de morfinomimetice pentru
analgezie corelat cu:
- localizarea şi intensitatea stimulului algic (ex. durerea postoperatorie
după toracotomie faŃă de cea abdominală după celiotomie)
- factorii fiziologici din mediul de acasă (câini de apartament faŃă de
câinii de muncă dintr-o fermă)
- interacŃiunile medicamentoase (potenŃializarea prin administrarea
csimultană de NSAIDs) sau sedative
- vârsta (pacienŃii în vârstă au nevoie de doze reduse şi mai ales creşte
intervalul de timp dintre administrări)

12
 - funcŃiile hepatică şi renală nu modifică sensibilitatea SNc la opioizi dar
pot prelungi durata nivelului plasmatic al opioizilor
- asupra SNV – parasimpaticotonie cu bradicardie (opioizii se contraindică la
pacienŃii cu bloc atrio-ventricular), hipersecreŃie salivară, hipertonie digestivă (vomă,
defecare), constipaŃie (scade motilitatea intestinală) la administrare continuă,
contracŃia sfincterului Odi (nu se vor folosi în caz de obstrucŃii cu calculi ale căilor
biliare). Pentru a contracara parasimpaticotonia (bradicardie puternică) determinată
de administrarea fentanylului la câine se recomandă în prealabil atropinizarea.
2. Asupra funcŃiei respiratorii
- creşte pragul de toleranŃă a centrilor inspiratori bulbari faŃă de CO2, se induce
depresia centrului pneumogastric şi apneustic, inspiratori şi expiratori. InhibiŃia poate
fi de la medie la severă şi posibil să posibil necesite ventilaŃia artificială. Scade
frecvenŃa respiratorie şi minut volumul. Morfinicele traversează bariera placentară,
relativ lent, şi implicit apare depresia respiratorie la nou-născut. Cu toate acestea
sunt folosite în cezariană deoarece efectele lor pot fi antagonizate.
- suprimarea tusei.
- la câine frecvent determină o respiraŃie bucală
3. Asupra aparatului cardio-vascular
- influenŃa asupra aparatului cardio-vascular este dependentă de medicamentul
folosit, doză şi calea de administrare, dar în general este minimă în ceea ce priveşte
presiunea arterială şi debitul cardiac.
- bradicardie, după folosirea unor opioizi (fentanyl, butopfanol, buprenorfină),
prin stimularea directă a nucleilor vagali. Oximorfina la cal determină creşterea
frecvenŃei cardiace şi presiunii arteriale
- se poate instala hipotensiune prin eliberarea de histamină, efect observat la
câine după administrarea IV de morfină, alături de bradicardie. Administrarea rapid IV
de meperidină determină hiposensiune gravă însoŃită de tahicardie şi efect inotrop
negativ.
4. Efecte endocrine şi metabolice
- traumatismul chirurgical declanşează un răspuns endocrin previzibil (creşterea
cortizolului plasmatic) care este modificat sau chiar abolit
- scad metabolismul bazal şi consumul cerebral de oxigen
5. Alte consecinŃe funcŃionale
- utilizarea lor în premedicaŃie reduce semnificativ cantitatea de barbiturice,
propofol sau de narcotic inhalator
- efect tonic asupra musculaturii striate
- mioză la câine şi porc, la pisică şi cal midriază
- scad debitul urinar prin creşterea eliberării de hormon antidiuretic (ADH)

Metabolizare: sunt metabolizate hepatic şi excretate prin urină şi bilă

Administrare: Se pot administra IM (sedare) sau IV (sedare foarte puternică). La

administrarea IV morfinicele se titrează până la obŃinerea efectului dorit,
neadministrându-se de la început întreaga doză calculată. Administrarea I.V. se va
face lent sub controlul respiraŃiei. Pentru clinică utilizarea opioidelor conferă
securitate anestezică dacă efectele secundare sunt cunoscute şi corect prevenite
sau tratate. Asocierea morfinicelor cu tranchilizantele benzodiazepinice reprezintă
alternativa pentru pacienŃii la care alte anestezice cu efect cardio-depresor mai
puternic (xylazina, acepromazina) sunt contraindicate.

13
Agoniştii miu (morfina, meperidina, oximorfina, hidromorfona, fentanylul) nu se vor
administra simultan cu agoniştii parŃiali (buprenorfina, butorfanolu, pentazocina)

Utilizare clinică – motive ale folosirii:

- să crească intensitatea sedării când se combină cu neuroleptice (NLA)
- să reducă doza de medicamente folosite în inducŃia anesteziei generale
- formula anestezică să incorporeze medicamente pentru care să existe anatgonist
deci să se poată grăbi terzirea
- în premedicaŃie la animalele bătrâne, debile, animale la care alte anestezice (vezi
administrarea) sunt contraindicate. Pot fi folosite de unele singure sau asociate cu
benzodiazepinice
- pentru asigurarea analgeziei intra- şi postoperator

Morfinicele la câine şi pisică

Opioidul ApariŃia efectului Durata aproximativă a efectului (ore)
(minute) după (dependentă de doză şi de administrările
administrarea IM concurente ale altor anestezice)
butorfanol 10 1-1,5
hydromorfonă 15 2-3
oxymorfină 15 2-4
meperidină 20 1
morfină 40 3-4
buprenorfină 40 4-6

Antagonizarea cu naloxonă sau butorphfanol la câine (după Dyson şi colab., Vet.

Surg., 1990)
Câini de 32-45 kg la care li s-a administrat IV oximorfină 4,5 mg şi după 25 minute
naloxonă sau butorfanol
ObservaŃre timp de 60 de Antagonizare
minute după administrarea Mator - ser Naloxonă IV Butorfanol IV
antagonistului fiziologic
PoziŃie patrupedă 38% 75% 63%
Ataxie 71% 8% 17%

NEUROLEPTANALGEZIA (NLA)

DefiniŃie
Depresia SNC şi analgezia produsă fără anestezice generale injectabile (barbiturice)
sau anestezice generale (narcotice) inhalatorii se realizează şi prin tehnica NLA, care
se bazează pe sinergismul dintre un tranchilizant (neuroleptic) şi un analgezic opioid,
asociere care controlează eficient durerea (analgezie) şi echilibrul neurovegetativ
(deconectare neurovegetativă).
Se manifestă sub forma unei stări de calm cu o disociere faŃă de mediu, analgezie şi
lipsa agresivităŃii.
Este eficientă pentru contenŃia, combaterea durerii, proceduri chirurgicale minore sau
ca adjuvant al anesteziei generale.

14
CombinaŃii NLA. Este posibilă orice combinaŃie între un tranchilizant şi un opioid,
dar mai frecvent folosite sunt următoarele:
specia Tranchilizant sau sedativ Opioid
Câine Acepromazină sau diazepam sau midazolam Toate substanmŃele
sau medetomidină opioide cunoscute
Pisică Acepromazină sau diazepam sau midazolam Hydromorfonă,
sau medetomidină oxymorfină, butorfanol sau
buprenorfină
Cal Acepromazină sau xylazină sau detomidină Butorpfanol
sau romifidină

Există produse unice în care se află combinaŃia NLA:

Innovar-Vet (droperidol + fentanyl) – Se foloseşte la câine ( 0,5-1 ml/10 kg IM, IV) şi
primate (0,3 ml/kg IM). Asigură contenŃia chimică la câinii agresivi cu depresie
respiratorie minimă. Deoarece în general apare bradicardie se poate lua în
considerare folosirea anticolinergicelor dacă nu există contraindicaŃii pentru uzul
acestora. Sunt consemnate în literatură modificări comportamentale la câine după
utilizarea sa; animalul poate deveni agresiv timp de una, două zile, dar au fost cazuri
în care modificările de comportament au rămas definitive. Nu se va folosi la
Doberman, care deseori dezvoltă ticuri nervoase.
Hypnorm (fluanisonă + fentanyl) utilizat la câine (1-5 ml/10 kg IM, IV) şi primate (0,3
ml/kg IM) pentru contenŃia medicamentoasă
Immobilon
• Immobilon Small Animal (M99 + methotrimeprazină) câine 0,2-0,3 ml/10 kg IM,
IV
• Immobilon Large Animal (M99 + acepromazină) cabaline 0,3-0,5 ml/100 kg IM,
IV; rumegătoare mari 0,3-0,5 ml/50 kg IM, IV; rumegătoare mici 0,06-0,1 ml/10
kg IM, IV; suine 0,08-0,1 ml/10 kg IM, IV
Diprenorphina (Revivon) este antagonistul, care se administrează în volum egal
cu Immobilonul administrat.

Farmacodinamic prin NLA se realizează cele două componente esenŃiale:

analgezia şi deconectarea neurovegetativă, prin deprimarea selectivă şi reversibilă a
talamusului, hipotalamusului, formaŃiei reticulate fără pierderea în totalitate a vigilităŃii.

NLA se realizează prin potenŃarea şi sumarea efectelor anestezice centrale utile şi o

diminuare a celor secundare caracteristice substanŃelor utilizate. Astfel:
- neurolepticul accentuează analgezia în condiŃiile diminuării depresiei
respiratorii şi a distoniei motorii şi secretorii digestive, a distoniei neurovegetative
caracteristică analgezicelor de tip morfinic
- analgezicele întăresc neuroplegia şi catalepsia, diminuă hipotensiunea şi
vasoplegia, înlătură efectele paradoxale, date mai ales de neurolepticele
fenotiazinice
Eliminarea este mai rapidă deoarece se folosesc doze reduse şi anestezicele pentru
metabolizare urmează căi diferite

Din punct de vedere clinic se constată:

- stabilizare psihomotorie, neurovegetativă şi funcŃională tradusă prin indiferenŃă
faŃă de mediu

15
 - imobilizarea animalelor mari în poziŃie patrupedă şi decubitală la animalele
mici
- păstrarea reflexelor cutanate, musculare, oculare, animalul se manevrează
uşor

IndicaŃii:
- asigură sedare puternică şi analgezie suficiente pentru a permite efectuarea unor
intervenŃii chirurgicale minore cu/fără analgezie loco-regională. La nevoie se poate
asocia sau completa cu anestezia generală.
- pentru contenŃia chimică la animale mici în diferite situaŃii (examen radiografic,
aplicarea de bandaje inamovibile sau amovibile)
- ca parte a tehnicii de „anestezie balansată” asigurând un pacient cooperant pentru
cateterizarea venoasă, permiŃând reducerea dozelor de anestezic ce vor fi ulterior
folosite şi oferind analgezia intraoperatorie
- - pentru sedarea profundă la rasele slabe de câini pentru a facilita inducŃia
anesteziei generale pe mască
- - în intubarea traheală la pacient vigil atunci cândse anticipează voma pe durata
inducŃiei
- se foloseşte la animalele de companie în vârstă sau cu risc anestezic crescut
pentru a reduce dozele ulterioare (doze foarte mici) de barbituric, propofol sau
anestezic inhalator.
- poate fi considerată la pacienŃii încadraŃi în clasa de risc anestezic IV sau V ca
tehnică de anestezie unică şi completă.
- controlul durerii postoperatorii

ContraindicaŃii sunt în legătură cu efectele secundare caracteristice substanŃelor

neuroleptice şi analgezice, prudenŃă în insuficienŃe respiratorii, cardio-vasculare,
hepato-renale, şoc, la parturiente.

Tehnica NLA constă în administrarea IM sau IV a neurolepticului şi după 5-10-15

minute (atunci când efectul este evident şi astfel permiŃând interacŃiunea) analgezicul.
În cazuri de urgenŃă se poate administra neurolepticul IV şi imediat analgezicul IM.

Avantaje
• aplicabilă pentru toate intervenŃiile chirurgicale indiferent de regiunea pe care se
operează, mai ales la animalele cu risc operator şi anestezic, la vârste extreme
şi în intervenŃii de urgenŃă executate în condiŃii de teren.
• metodă simplă aplicabilă pe teren, fără aparatură şi personal calificat
• dirijarea intensităŃii şi duratei prin dozare
• mai bună sedare, contenŃie mai eficientă;
• reducerea dozelor de anestezice, consecutiv diminuarea efectelor adverse
(hipotensiune, vasoplegia, depresia respiratorie, parasimpaticotonia, distonia
motorie şi secretorie digestivă) caracteristice fiecărui anestezic în parte;
• eliminare mai rapidă deoarece medicamentele sunt metabolizate diferit;
• potenŃializarea şi sumarea efectelor anestezice utile: analgeziei, hipnozei,
neuroplegiei;
• posibilitatea folosirii antagoniştilor
• permite completarea cu hipnoza, narcoza, miorelaxarea şi/sau anestezia loco-
regională

16
• animalele mari părăsesc sala de operaŃie pe propriile picioare

ANESTEZIA DISOCIATIVĂ (CICLOHEXAMINELE)

Cuvinte cheie: ketamină, tiletamină-zolazepam, catalepsie, excitaŃii, halucinaŃii,
midriază, respiraŃie apneustică, stimulare cardio-vasculară, diferenŃe semnificative
între specii

ReprezentanŃi
Ketamina (Ketaset, Ketalar, Vetalar, Ketalrom, Ketanest, Kalipsol, Calypsovet)
sol. 1%, 5%,10%
Tiletamina (în combinaŃie cu zolazepam în produsul Telazol)
Fenciclidina (prima descoperită din această clasă de anestezice a fost abandonată
datorită marii incidenŃe de episoade psihotice, tulburări mentale până la
dezintegrarea personalităŃii, în perioada de trezire)

Caracteristici ale anestezia disociative

Anestezicele ciclohexaminice blochează selectiv căile de asociaŃie şi
deprimă sistemul talamo-cortical, fără a influenŃa şi celelalte formaŃiuni.
Din punct de vedere clinic se produce depresie, imobilizare, catalepsie,
analgezie şi anestezie disociativă (termen preluat din medicina umană pacienŃii
relatând un sentiment de disociere faŃă de corp). Starea de disociere se presupune
că este cauzată de întreruperea impulsurilor în SNC şi de inhibiŃia sau activarea
diferenŃiată a unor variate arii din creier; înregistrările EEG arată o disociere
funcŃională între sistemul talamo-neocortical şi sistemul limbic. Impulsurile nu ajung
în cortexul cerebral. Reflexele oculare, laringiene şi faringiene rămân active. Ochii
rămân deschişi, apare lăcrimare şi hipersalivaŃie. Aceste medicamente produc
rigiditate musculară însoŃită de un model respirator apneustic (pauză la vârful
pulmonar de umplere înainte de expir), rigiditatea extensorilor, spasticitate tonică şi
ocazional convulsii. Se instalează o analgezie somatică bună, dar viscerală
nesatisfăcătoare. Pot să apară halucinaŃii şi stări de excitaŃie. Pentru a evita stările
de excitaŃie şi pentru a îmbunătăŃi miorelaxarea în general se folosesc în combinaŃie
cu alte anestezice.
Mişcările spontane involuntare şi hipertonia extremităŃilor ce pot apare în
timpul inducŃiei şi/sau în timpul anesteziei pot fi înŃelese greşit ca un nivel neadecvat
anestezic şi prin administrarea de doze adiŃionale poate rezulta supradozarea.
Pentru anestezicele acestei grupe nu există antagonist specific.

Ketamina (2-(-clorofenil)-2-(metilamino)-ciclohexanonă)
Este cel mai popular anestezic folosit în practica medicală veterinară datorită limitelor
largi de securitate (risc redus de supradozare) şi compatibilităŃii cu multe alte
anestezice.
Este o soluŃie clară, un amestec de izomeri optici, cu un pH de 3,5, puternic
liposolubilă, cu absorbŃie rapidă după administrarea IM

Mecanism de acŃiune
Ketamina are un mod de acŃiune multiplu:

17
 • blochează receptorul postsinaptic N-metil D-aspartat (NMDA) antagonizând
efectele membranare ale glutaminei (neurotransmiŃător excitator) având drept
rezultat scăderea excitaŃiei polisinaptice ascendente;
• inhibă puternic acŃiunea acetilcolinei la nivelul receptorilor nicotinici afectând
ganglionii şi transmisia neuromusculară
• influenŃează canalele ionice de Na, K şi Ca voltaj dependente, care explică
efectul de tip anestezic local;
• inhibă recaptarea noradrenalinei de către terminaŃiile nervoase simpatice
(mecanism prin care se produce metabolizarea noradrenalinei) inducând astfel
un efect simpaticoton.

Bibliografie:
1. Aantaa, R. – Alpha2-adrenoreceptor agonists in human anaesthesiology and
intensive care, Proceedings 7th World Congress of Veterinary
Anaesthesia, Berne, 2000, p. 13-15.
2. Benson, G. J. - Anesthesia and Analgesia: Physiologic Effects of Pharmacologic
Agents, 2000, info.med.yale.edu/yarc/vcs/anesthesiaeffect.htm
3. Bolte S., Igna C. – Chirurgie veterinară, vol. I, Ed. Brumar, 1997.
4. Bomassi, E., Rousselot, J-F. – Effets cardiovasculaires des molecules alpha 2
agonistes: la xylazine et la medetomidine chez les carnivores
domestiques, Le Point Vétérinaire, vol. 31, nr. 205, 2000, p. 43-50.
5. Carroll G. L. – Analgesics and pain, în The Veterinary Clinics of North America.
Small Animal Practice. Clinical Anesthesia, vol. 29, nr.3, 1999.
6. England, G. C. W., Alibhai, H. I. K. – Cardiopulmonary effects of Romifidine in
dogs, Proceeding of Congress 6thInternational of Veterinary
Anaesthesiology, Tessaloniki, 1997, p. 98.
7. Gleed, R. D. – Tranquilizers and Sedatives, sub redacŃia Short Ch. E., în:
Principles & Practice of Veterinary Anesthesia, Ed. Williams & Wilkins,
Baltimore, London, Los Angeles, Sydney, 1987, p.16-27.
8. Hall, L. W., Clarke, K. W. – Veterinary Anaesthesia, ed. a IX-a, Ed. Bailliere
Tindall, London, Philadelphia, Toronto, Sydney, Tokyo, 1991.
9. Jacobson, J. D., McGrath, Ch. J., Smith, E. P. – Cardiorespiratory Effects of Four
Opioid Tranquilizer Combinations in Dogs, Veterinary Surgery, vol. 23,
nr. 4, 1994, p. 299-306.
10. Jones, R. S. – Medetomidine sedation and its reversal by atipamezole in the dog
and cat, sub redacŃia C. S. G. Grunsell, Mary-Elizabeth Raw, în: The
Veterinary Annual, Thirty –first issue, Ed. Blackwell Scientific
Publications, Oxford, 1991, p. 159-162.
11. Klein, L. V., Klide, A. M. – Central α2 adrenergic and benzodiazepine agonists
and their antagonists, Journal of Zoo and Wildlife Medicine, vol. 20, nr.
2, 1989, p. 138-153.
12. Leonard, M. – Principaux anesthesiques injectables, volatiles et gazeux
employes chez les carnivores domestiques, Le Point Veterinaire, vol.
18, nr. 102, 1987, p. 727-735.
13. Lumb, W. V., Wynn, E. J. – Veterinary Anesthesia, Ed. Lea & Febiger,
Philadelphia, 1973.
14. Muir III, W. W. – Anesthetics and Techniques, sub redacŃia Slatter, în: Textbook
of Small Animal Surgery, ed. a II-a, vol. II, Ed. W. B. Saunders Comp.,
Philadelphia, 1993, p. 2245-2251.

18
15. Muir III, W. W., Hubbell, J. A. E. – Handbook of Veterinary Anesthesia, ediŃia a II-
a, Ed. Mosby-Year Book Inc., St. Louis, 1995
16. Pypendop, B. H., Verstegen, J. P. – Hemodynamic effects of medetomidine in the
dog: a dose titration study, Proceeding of Congress 6thInternational of
Veterinary Anaesthesiology, Tessaloniki, 1997, p. 100.
17. Short, Ch. E. – Anticholinergics; Pain, Analgesics, and Related Medications;
Neuroleptanalgesia and Alpha-Adrenergic Receptor Analgesia;
Dissociative Anesthesia, sub redacŃia Short Ch. E., în: Principles &
Practice of Veterinary Anesthesia, Ed. Williams & Wilkins, Baltimore,
London, Los Angeles, Sydney, 1987.
18. xxx - Domitor, Antisedan - Le concept Anesthesie/Reveil, Pfizer Catalogue,
Paris, 1996.

19