Cuprins curs 12

Resuscitarea respiratorie, cardio-circulatorie, reechilibrarea volemică,

hidroelectrolitică şi acido-bazică.
Resuscitarea cardio-pulmonară
Reechilibrarea hidro-electrolitică şi acido-bazică. Transfuzia
Traumatologia
Definitie si generalitati
Agentii traumatici
Clasificare
Obiectivele cursului
Studentul va fi capabil:
- să prezinte ABC-ul reususcitării cardiopulmonare
- să enunŃe principiile fluidoterapiei, grupele de substanŃe folosite
- să prezinte un plan de fluidoterapie
- să descrie transfuzia, procedde, teste de compatibilitate, complicaŃii
- să descrie la ce se referă studiul traumatologiei, cine reprezintă agenŃii
traumatici, fiziopatologia în traumatisme, care sunt componetele principale ale
agresiunii traumatice

RESUSCITAREA RESPIRATORIE, CARDIO-CIRCULATORIE,

REECHILIBRAREA VOLEMICĂ, HIDROELECTROLITICĂ ŞI ACIDO-
BAZICĂ.

Resuscitarea cardio-pulmonară

Stopul cardio-pulmonar este simplu definit ca oprirea bruscă a funcŃiei

ventilatorii şi a circulaŃiei efective.
Resuscitarea se poate diviza în 4 faze care se succed:
I) pregătire, promptitudine, prevenire;
II) recunoaştere şi măsuri de bază (elementare) de susŃinere a vieŃii (procedurile
mecanice aplicate pentru a obŃine un flux sanguin efectiv şi oxigenarea organelor
vitale);
III) măsuri avansate de suport a vieŃii (proceduri necesare pentru corectarea cauzei
stopului şi efortul de a câştiga o ventilaŃie normală şi un ritm cardiac);
IV) măsuri prelungite (controlarea răspunsului pacientului, măsuri pentru susŃinerea
funcŃiei SNC, terapia intensivă).
I) Pregătire, promptitudine, prevenire

o trebuie să existe un loc în care echipamentele şi medicamentele din

trusa de urgenŃă să fie disponibile
o echipa de lucru trebuie să cunoască ce atribuŃii îi revin când se
confruntă cu o asemenea situaŃie
o stopul cardio-respirator este o urgenŃă de trei minute, după aceasta
leziunile cerebrale sunt ireversibile.
o numeroase accidente pot fi prevenite dacă pacientul este monitorizat
corect şi dacă s-a ales tehnica anestezică corectă preîntâmpinând
apariŃia cauzelor declanşatoare (hipotensiune, hipercarbie, hipoxemie,
hipotermie).
o atunci când apar accidente nu deveniŃi confuz

1
 În orice caz, accidentele apar şi cel mai bine este să fi pregătit.
ConŃinutul trusei de urgenŃă (medicamente şi echipamente): 1. speculum
bucal; 2. laringoscop cu lame de mărimi diferite; 3. sonde endotraheale (cel puŃin 6
diametre diferite); 4. butelie cu oxigen; 5. echipament de ventilaŃie portabil; 6. mănuşi
chirurgicale; 7. bisturiu; 8. seringi; 9. ace; 10. pungi cu soluŃii cu electroliŃi şi set de
administrare; 11. medicamente injectabile: epinefrină, dopamină sau dobutamină,
clorură de calciu, glicopirrolat, doxapram, quinidină, lidocaină, furosemid,
dexametazonă, bicarbonat de sodiu. Pentru fiecare medicament se va afişa
protocolul de utilizare.

II) Trebuie cunoscute semnele care preced stopul cardio-pulmonar şi

recunoaşterea sa când s-a instalat:

- pierderea conştienŃei (pacient treaz) în 10-15 secunde după eveniment;

- apnee, bradipnee extremă, respiraŃia agonică;
- pupilele devin fixe şi dilatate în 30-45 secunde de la stop;
- cianoza mucoaselor;
- lipsa pulsului palpabil (presiune sistolică sub 60 mmHg) va indica oprirea
cordului;
- la ascultaŃie lipsa zgomotelor cardiace (când presiunea sistolică este mai
mică de 50 mmHg);
- oprirea sângerării în plaga operatorie.

ABC-ul resuscitării cardio-respiratorii

Formulă mnemotehnică care vă ajută să vă amintiŃi fazele terapiei de
bază, avansate şi prelungite pentru salvarea pacientului:

Măsuri de bază
A - aerul să circule liber (airway clear)
B – balonul de ventilaŃie, asigurarea ventilaŃiei
(breathing support)
C – circulaŃia sângelui (circulaŃion support)
Măsuri avansate
D – diagnostic şi medicaŃie (diagnosis and drugs)
E – electrocardiografie (ECG - arrhythmias)
F – fluide (fluids)
Măsuri prelungite
G – găseşte, verifică, măsoară răspunsul pacientului
la terapia aplicată (gauge the pacient’s response)
H – hopeful measures for the brain - suportul
funcŃiei neurologice
I – intensive care – intensivă terapie
Aplică A, B şi C în ordine, repede (măsuri elementare de reanimare), apoi
D, E, şi F, nu neapărat în ordine (măsuri avansate de reanimare).

Opreşte narcoticul. Notează ora. AnunŃă chirurgul

Cheamă ajutoarele.

A) Libertatea căilor aeriene (airway clear)

2
 Verifică libertatea căilor respiratorii, aerul trebuie să circule liber, să nu
existe materiale străine (vomă, sânge coagulat, oase). Simptome: dispnee, efort
exagerat inspirator, cornaj (obstrucŃie parŃială), cianoză (hipoxie)
Algoritm de lucru:
• verifică sonda dacă este în poziŃie corectă (atunci când animalul este
conectat la aparatul de narcoză);
• capul şi gâtul în extensie, îndepărtează orice obstrucŃie, aspiră.
PoziŃionează animalul şi intubează, oral sau nazal, consideră respiraŃia gură-nas;
• practică traheostomia (vezi Tehnici chirurgicale veterinare, C. Igna,
pag. 82) dacă obstrucŃia este severă, foloseşte un tub de traheostomie sau un ac
gros;
• consideră bronhospasmul şi tratează-l cu agonişti selectivi beta-2, dacă
este posibil, aminofilin, albuterol, salbutamol, miofilină 5 mg/kg IV.
B) RespiraŃia (breathing support)
Asigură-te că există ventilaŃie adecvată. Simptome: absenŃa mişcărilor
respiratorii, reducerea minut volumului, cianoză şi/sau hipercarbie.
Algoritm terapeutic:
• dacă stopul cardio-respirator apare în timpul narcozei inhalatorii, administrarea
narcoticului se opreşte imediat şi aparatul de narcoză se umple rapid cu oxigen
100%;
• începe prin a ventila animalul cu două respiraŃii lungi (de 1,5-2 secunde
fiecare);
• dacă nu începe în câteva secunde să respire treci la
• ventilarea plămânilor cu o frecvenŃă de 8-10 (animale mari), 15-25 (animale
mici) respiraŃii/minut: balonul AMBU (oxigen 21%), folosind circuitul anestezic
(oxigen 100%) (flux 15 l/minut), burduf de insuflare, respiraŃia proprie (oxigen
14%, 5% bioxid de carbon), aparate de ventilaŃie artificială (ventilatoare);
• medicaŃie: antagonişri ai opioizilor (naloxonă, naltrexonă), antagonişti alfa-2
adrenergici (yohimbină), analeptice (doxapram 1 mg/kg, cu efect bun la câine, cal,
slab răspuns la pisici) (utile la nou-născuŃi când intubarea şi suportul ventilator
este imposibil), antagonişti ai miorelaxantelor antidepolarizante (edrophonium,
neostigmină);
• foloseşte metode de acupunctură pentru a stimula respiraŃia: se amplasează
un ac mic în punctul Jen Chung (VG 26) în trufă pe linia mediană şi intersecŃia
orizontală cu limita ventrală a nărilor (la câine), acul se roteşte puternic şi mişcat
în sus şi în jos (vezi Chirurgie veterinară, vol. I, S. Bolte, C. Igna, pag. 147).
CirculaŃia (circulation support)
Verifică dacă există circulaŃie adecvată (puls palpabil, zgomote cardiace
etc.), în caz contrar începe masajul cardiac pentru a face sângele să circule.
Masajul cardiac extern:
La câine poziŃie: decubit lateral drept cu o pernă sub stern. Capul jos şi
membrele posterioare ridicate. Presiunea cu palma pe joncŃiunile condro-costale (4-
8) din dreptul cordului. Este posibil masajul cardiac şi în poziŃie dorsală comprimând
sternul, în special la rasele cu torace în butoi, la câinii peste 15 kg.
La pisici poziŃia este în decubit lateral drept, compresiunea se face cu
arătătorul şi degetul mare.
La animalele mari, talia pacientului face aproape imposibilă aplicarea
corectă a tehnicii de resuscitare, în orice caz trebuie încercat. Compresiunea externă,
au animalul în decubit lateral drept, este probabil alternativa cea mai bună pentru
aceste animale deoarece mărimea cordului face masajul direct imposibil.

3
 ForŃa de compresiune trebuie să determine o scădere cu 25-33% a
diametrului toracic, greu de realizat la cabaline la care toracele este puŃin compliant.
Pentru a creşte întoarcerea venoasă şi a reduce scurgerea arterială se interpun
compresiuni abdominale craniale iar la animalele mici se recomandă împachetarea
compresivă în feşi elastice a membrelor pelvine şi a abdomenului.
La câine s-a demonstrat că eficienŃa maximă a manevrelor de resuscitare
se obŃine dacă raportul ventilaŃie/compresiune toracală este de 1:1. Din păcate nu
acelaşi lucru se poate afirma în cazul cabalinelor. FrecvenŃa compresiunilor va fi de
80-100-120/minut la animalele mici (în funcŃie de talie) şi 60-80/minut la animalele
mari. Dacă o singură persoană practică resuscitarea raportul compresiune
toracică/ventilaŃie este de 15:2. Se practică 15 masaje şi 2 ventilaŃii lungi.
Masajul cardiac intern:
Decizia de a opta pentru acesta se ia în următoarele situaŃii:
• compresiunea externă este ineficace şi nu se detectează puls pe
durata resuscitării după 1-2 minute, în special la câini peste 30 de
kg;
• pneumotorax,
• hernie diafragmatică,
• obezitate severă,
• efuzii pericardice masive,
• stări hipovolemice (şoc, hemoragie),
• fracturi costale.
Incizia pielii pe partea stângă a toracelui cranial de coasta a 6-a. Sunt
necesare depărtătoare pentru a menŃine o deschidere largă. Inima este luată în palmă
şi apexul înconjurat de degete compresiunea va porni de la apex şi spre bază.
FrecvenŃa compresiunilor va fi de 60-100 compresiuni/minut la animale mici şi de
minim 30 la animalele mari.

III) Măsuri de susŃinere avansate

Odată ce măsurile elementare progresează urmează rezolvarea problemei care
a dus la apariŃia stopului. Aceste măsuri vor creşte eficacitatea resuscitării.
D. Diagnostic şi medicaŃie (diagnosis and drugs) şi
E. ECG
Folosind ECG-ul se va putea aplica terapia corectă. Există mai multe tipuri de
aritmii cardiace asociate stopului cardio-respirator, care netratate duc în cele din
urmă la asistolă ventriculară. Dacă pe ECG apare linie izoelectrică se presupune că
asistola cardiacă s-a instalat (cu toate că este traumatic şi riscant (riscul puncŃionării
unei artere coronare) se poate ca primă manevră încerca înŃeparea cu un ac a
miocardului, fapt ce poate induce fibrilaŃia).
Algoritmul terapeutic diferă în funcŃie de aspectul traseului ECG înregistrat:
Asistolă ventriculară (linie izoelectrică, absenŃa pulsului):
1 – atropină (sol. 0,1%) 0,05-0,1 mg/kg IV sau intratraheal (IT) (0,05-0,1ml/kg)
la animalele mici şi 0,02 mg/kg (2 ml/100kg) la animalele mari (când asistola este
urmarea tonusului vagal crescut);
2 – epinefrină (fiole a 1ml conŃinând 1 mg epinefrină hcl., adică soluŃie 0,1%
sau 1%0 sau 1:1000) 0,2 mg/kg IV (0,2 ml/kg) sau 0,4 mg/kg IT (0,4 ml/kg), pentru
animalele mici şi 1,5 ml/100 kg IV,IT sau IC la cai, vaci;
3 - bicarbonat de sodiu 1 mEq/kg IV dacă se suspectează acidoza;
4 - repetă epinefrina, consideră electroşocul, încearcă o lovitură cu pumnul
precordial.

4
 FibrilaŃie ventriculară (aspect neregulat al traseului, haotic, absenŃa
pulsului) în ordine următoarele proceduri:
1 - defibrilare (imediat)
• la pacienŃi mici 10-25 watt pentru defibrilare internă, 50-100 watt pentru cea
externă
• la pacienŃi de talie mare 50-100 watt defibrilare internă, 250-400 watt externă;
2 - defibrilare cu aceeaşi putere;
3 - defibrilare cu dublul puterii iniŃiale;
4 - epinefrină (1:1000) 0,2 ml/kg sol. 1%0 (0,2 mg/kg) IV sau 0,4 ml/kg sol. 1%0
(0,4 mg/kg) IT pentru animalele mici şi 0,1-0,2 ml/50 kg IV, IC la cai (1-5 µg/kg). Dacă
au trecut mai mult de 4 minute este de preferat să fie administrată de prima dată.
5 - defibrilare dublă (de două ori);
6 - lidocaină (sol. 1%) IV pisici 0,25 mg/kg (atenŃie! neurotoxică) (0,025 ml/kg) ,
câini 2 mg/kg (0,2 ml/kg), cal 0,5 mg/kg lent;
7 - defibrilare dublă;
8 - bicarbonat de sodiu, repetare punctele 4-7.
Ca alternativă la acest algoritm terapeutic se recurge poate recurge la
„defibrilarea chimică”, cu agenŃi antiaritmici:
- bretilium tosylate 5-10 mg/kg IV (efect tardiv după 10 minute,
avantaj reduce pragul de defibrilare ulterioară);
- combinaŃia KCl 1 mEq/kg + acetilcolină 6 mg/kg (stopează toată
activitatea electrică a inimii iar după metabolizare este posibil ca
inima să reia un ritm normal dacă se continuă resuscitarea);
- blocante ale canalelor de Ca2+: Diltiazem, Verapamil.
Cord ineficace (disociere electro-mecanică) (activitate electrică dar fără
contracŃie cardiacă eficientă (nu se aud bătăi cardiace), complexele pot avea
frecvenŃă normală dar aspect aberant, absenŃa pulsului) :
1 – dexametazonă (sol. 0,2%) 2 mg/kg IV (1 ml/kg);
2 – epinefrină (1:1000) IV;
3 – bicarbonat de sodiu 1 mEq/kg IV (lent);
4 – epinefrină (1:1000);
5 – gluconat de calciu (sol. 10%) 5-10 mg/kg IV lent (0,5-1 ml/10 kg) la
animalele mici, 0,2 mg/kg (2 ml/100kg) la cal IV;
6 – repetă epinefrina, consideră încălzirea peritoneală dacă animalul este
hipotermic.

ObservaŃie: administrarea gluconatului de calciu reprezenta tratamentul de elecŃie

în trecut. Astăzi administrarea sa este indicată doar la final atunci când alte variante
s-au epuizat.
Există 4 indicaŃii majore ale utilizării calciului pe durata stopului cardiac şi anume:
- hipocalcemie
- supradozare de blocante ale canalelor de Ca2+
- hiperkalemie
- transfuzie cu sânge citratat
ReacŃii secundare: - potenŃează vasoconstricŃia în SNC → sechele
neurologice
- leziuni miocardice celulare de reperfuzie datorită
acumulării în exces de Ca2+ intracelular

5
 Cu frecvenŃă mai redusă asociate stopului cardio-respirator se pot întâlni şi
alte tipuri de aritmii:
Bradicardia sinusală – se recurge la următorul algoritm terapeutic:
- anticolinergice (atropină 0,04 mg/kg IV) sau β1 simpatomimetice
(epinefrină, dopamină);
- pacemaker transvenos atrial drept sau ventricular.
Tahicardia sinusală – nu este indicată terapia antiaritmică. Tratamentul
specific trebuie direcŃionat spre:
- refacerea volemiei;
- menŃinerea tensiunii arteriale;
- ventilaŃie;
- libertatea căilor respiratorii.
Se pot încerca manevrele vagale (compresiunea pe sinusul carotidian,
compresiunea pe globii oculari).
Tahicardia ventriculară, cu două situaŃii posibile:
- animal fără puls periferic – se tratează ca unul cu fibrilaŃie
recurgând la defibrilarea electrică;
- animal cu puls palpabil – necesită tratament medicamentos:
- lidocaină 1-2 mg/kg IV, maxim 4 mg/kg la câine; 0,2 mg/kg pisică IV;
0,5 mg/kg la cal IV;
- procainamidă 6-12 mg/kg bolus IV;
- dacă este refractară la tratament cardioversie cu energie mică sau
lovire precordial.

F) Fluidele (fluids):
Lichidele perfuzabile trebuie administrate în cantitate de 10-20 ml/kg pentru a susŃine
terapia atunci când vasodilataŃia nu răspunde la administrarea de agonişti alfa-
adrenergici. Dacă hipovolemia este cauza stopului cardio-pulmonar atunci fluidele se
vor administra în doza de şoc, adică 90 ml/kg/oră.

Căile de administrare ale fluidelor şi medicamentelor

a) cateter venos amplasat într-un vas central – cea mai bună cale pentru
fluide şi majoritatea medicamentelor.
b) intratraheal (IT) - atropina, epinefrina, lidocaina se pot administra pe
această cale folosind un cateter trecut prin lumenul sondei endotraheale,
medicamentul diluat în 5-10 ml ser fiziologic se depune la bifurcarea traheii, apoi fiind
împins în pulmon de aerul care ventilează plămânii.
c) intracardiac (IC) – această cale în general nu este recomandată
deoarece există riscul lezării coronarelor sau depozitării medicamentului în miocard
şi iniŃierea fibrilaŃiei. Aceasta poate fi singura cale practică la animalele mari.
d) intralinguală, intraosoasă (în cavitatea medulară humerală, femurală sau
tibială) – la pacienŃii foarte mici.

• Pauzele din timpul reanimării, nu mai lungi de 5 secunde, sunt permise

pentru controlul pulsului şi pupilelor.
• Răspunsul nefavorabil la manevrele de resuscitare conduce la
încetarea lor în funcŃie de următoarele situaŃii:
- debutul reanimării la peste 4 minute de la instalarea stopului;
- pupile fixe, dilatate, care nu se contractă după masaj cardiac efectuat
timp de 10 minute, aspect clinic convingător al morŃii cerebrale;

6
 - boală de bază incurabilă.

IV Măsuri prelungite (G, H şi I)

Imediat după restaurarea circulaŃiei, restituŃia funcŃiei neurologice este
prioritară. FuncŃia SNC este sever modificată pe durata resuscitării şi
asta poate duce la edem cerebral şi instabilitate membranară. Edemul
cerebral induce creşterea presiunii intracraniene care în final va duce la
ischemie cerebrală. Rezultatul final poate fi de la disfuncŃii medii ale SNC
(pierderea capacităŃii de învăŃare sau a celor învăŃate) până la convulsii
sau moarte.
Algoritm terapeutic:
1 – suport ventilator, se va menŃine PaCO2 în jurul valorii de 25 mmHg;
2 – menŃinerea presiunii sanguine: dobutamină (5-15 µg/kg/min), dopamină (5-
10 µg/kg/min);
3 - aport hidric: Ringer lactat de 1,5 ori întreŃinerea. AtenŃie! există predispoziŃie
la edem pulmonar deoarece permeabilitatea capilarelor este crescută. Monitorizează
parametrii şi ajustează în consecinŃă dozele.
4 – oxigenare pentru 24 de ore în cort, 40% concentraŃie de oxigen, sau cu
cateter nazal, 50 ml/kg/min;
5 – echilibru acido-bazic, în lipsa determinărilor paraclinice se vor administra 1-
1,5 mEq/kg de bicarbonat de sodiu lent IV;
6 – edem cerebral:
- mannitol sol. 20% 0,25-2 g/kg IV lent (1,25 –10 ml/kg) repetare după 3 ore;
- furosemid (fiole a 2 ml sol 1%) 2-4 mg/kg (0,2-0,4 ml/kg) la animalele mici, 0,5-
1 mg/kg (0,05-0,1 ml/kg) la cal IV, IM;
- corticosteroizi: dexametazon (sol. 0,1%, 0,2%) 2 mg/kg IM, metilprednisolon
(fiole de 20 mg, 40 mg, 250 mg şi 1 g) 30 mg/kg la animalele mici şi 0,2-0,7 mg/kg la
cal IM.
Edemul cerebral are nevoie de aproximativ 4 ore pentru a se dezvolta
după 15 minute de eforturi de resuscitare şi poate persista 4 zile după aceea. Dacă
este posibil acordaŃi 5-7 zile animalului pentru recuperare şi practicaŃi teste
neurologice zilnic pentru a monitoriza semnele de îmbunătăŃire.
7. medicamente citoprotectoare ale cordului şi SNC:
- inhibitori ai canalelor de calciu (Verapamil, Lidoflazine,
Nimodipine). DisfuncŃiile contractile miocardice postischemice şi
moartea neuronală (urmare a hipoxiei cerebrale de reperfuzie)
sunt atribuite acumulării intracelulare de Ca pe durata episodului
ischemic;
- inhibitori ai radicalilor liberi (Diferoxamine, Lazavoides);
- stabilizatori ai membranelor celulare (corticosteroizi, lidocaină).

Rezumat al resuscitării în stopul cardiac la animalele mari (după C. Trim, 2005)

1. Informaeză chirurgul. Opreşte varizorul, goleşte circuitul anestezic şi umple-l rapid cu
oxigen sau practică intubarea şi administrează oxigen
2. Începe ventilaŃia artificială 8-10 respiraŃii/minut, la o presiune de 20—25 cm H2O
Începe masajul cardiac, 80 compresiuni/minut
3. Injectează epinefrină 15 micrograme/kg IV (1,5 ml/100 kg) sau intratraheal
Începe administrarea dopaminei 7-10 micrograme/kg/min IV
Administerază IV atropină 0,02 mg(kg
Începe peruzia cu soluŃii cristaloide 20 ml/kg

7
 Începe administrarea soluŃiei saline hipertone 2 ml/kg administrată timp de 5 minute
Ataşează electrozii pentru EKG
4. Dacă inima începe să bată, administrează dobutamină 5 micrograme/kg/minut IV, redu
dopamina la 5 micrograme/kg/minut, apoi opreşte administrare dacă FC este mai mare de
30 bătăi/minut. Administrează DMSO IV
Practică cateterismul arterial pentru monitorizarea intensivă a PA
5. Dacă au trecut 10 minute de când s-a instalat hipotensiunea, injectează IV 1,5 mEq/kg de
bicarbonat de sodiu. Determină pH-ul sanguin şi gazele sanguine dacă se poate. Repetă
administrarea bicarbonatului la fiecare 10 minute dacă hipotensiunea persistă, până la o
doză totală de 4,5 mEq/kg.

Reechilibrarea hidro-electrolitică şi acido-bazică

Pierderile de lichide din organism se pot datora:
- hemoragiilor intra- sau extracorporale (traumatism, chirurgical,
tulburări de hemostază);
- pierderilor plasmatice (arsuri, epanşamente toracice sau
abdominale, obstrucŃii gastro-intestinale);
- pierderilor hidro-electrolitice (restricŃie hidrică prelungită, vomă,
diaree, creşterea diurezei (diuretice, insuficienŃă
corticosuprarenală), laparatomie exploratorie prelungită).

Tehnica perfuziei
Atunci când aplicăm un plan de fluidoterapie trebuiesc stabilite
următoarele:
1. cât de deshidratat este pacientul (vezi tabelul de mai jos) şi de cât lichid are
nevoie pentru a înlocui deficitul existent, sau care este gradul hipovolemiei;
2. care este mărimea pierderilor în curs;
3. care este necesarul său de întreŃinere (vezi şi cele două tabele);
4. ce fluide şi cantitatea pe care o vom administra (vezi şi tanbelul) (în funcŃie
de punctele 1, 2 şi 3);
5. calea de administrare;
6. stabilirea ritmului (vitezei) de administrare;
7. monitorizarea efectelor terapeutice.

1. Procentul de deshidratare sau gradul de hipovolemie se pot aprecia

pe baza unor criterii clinice şi paraclinice:

Criterii clinice:
Gradul de deshidratare, manifestări clinice (după Cornellus L. M., 1993)

Deshidratarea sub Nu poate fi identificată clinic

5% din greutatea
corporală
5-6% Uşoară pierdere a elasticităŃii pielii, mucoasele sunt umede
6-8% PersistenŃă clară a pliului cutanat (2-4 secunde), prelungire
uşoară a TRC, mucoase lipicioase posibil uscate, posibil
enoftalmie
10-12% PersistenŃa pliului cutanat (20 secunde), TRC crescut, ochi
înfundaŃi în orbite, mucoase uscate, posibil semne ale şocului

8
 (tahicardie, extremităŃi reci, puls slab şi rapid)
12-15% Semne clare de şoc, moarte iminentă

Procentul estimat de deshidratare (exprimat în zecimale) se înmulŃeşte cu

greutatea animalului (kg) pentru a se determina volumul (în litri) ce trebuie
administrat pentru a înlocui pierderea hidrică.

Exemplu: mânz 80 kg, deshidratat 8%

Litri lichid de perfuzat = 0,08 x 80 = 6,4 litri

O modalitate simplă de apreciere a pierderii hidrice este aceea a cântăririi

animalelor dacă a fost cunoscută cu exactitate greutatea iniŃială a animalului.

Criterii paraclinice:
Prin determinarea hematocritului sau proteinelor totale şi introducerea lor
în formule de calcul, în care se include şi valoarea normală, precum şi volemia (vezi
Chirurgie veterinară, vol. I, S. Bolte, C. Igna, pag. 158)
2. Pierderile anormale în curs se stabilesc pe baza pierderilor anterioare,
relatate de proprietar, sau pe baza caracteristicilor bolii.
Pierderile din spaŃiul al treilea (cavitate toracică sau abdominală, din
Ńesuturi traumatizate sau arse) sunt invariabil izotone şi se vor înlocui cu Ringer lactat
sau cu o soluŃie echivalentă. Fluidele pierdute prin diaree, diureză sau vomă conŃin
Na în cantitate cuprinsă între 60-120 mEq/l; concentraŃia de K este între 10-20 mEq/l
iar cea de bicarbonat este variabilă. Din nou, Ringer lactatul sau o soluŃie echivalentă
este de departe indicat pentru înlocuirea acestor pierderi.
3. Tipul fluidului folosit pentru întreŃinere este diferit de acela ce s-a
administrat pentru înlocuirea deficitului şi a pierderilor în curs. SoluŃiile de
întreŃinere trebuie să fie sărace în Na şi mai bogate în K. Ringer lactatul ar fi o
alegere proastă deoarece are un conŃinut prea mare de sodiu şi predispune la
hipernatremie iatrogenă, şi prea puŃin potasiu ducând la hipokalemie dacă animalul
nu mănâncă.
SoluŃiile de întreŃinere - glucoză 5%-ser fiziologic 1:1, glucoză 5%-
Ringer lactat 1:1, Normosol M - asigură 40-77 mEq/l de sodiu, adică aproximativ
jumătate sau mai puŃin din valoarea extracelulară. SoluŃiile de întreŃinere au o
osmolaritate scăzută, aceasta însă nu va fi o problemă dacă ele nu vor fi utilizate
pentru înlocuirea pierderilor. Dacă se administrează rapid pot produce hiponatremie,
hipoosmolaritate şi hiperkalemie iatrogenă.
Febra creşte cu 15-20 ml/kg/zi necesarul de întreŃinere.

Necesarul hidric de întreŃinere la câine - ml/kg/zi

(după Schaefer-Pichnonnier M., 1994)

Greutate (kg) Necesar hidric bazal

3 100 ml/kg/zi
10 75
25 60
50 50

9
Necesarul hidric bazal în 24 ore (date aproximative) (după S. Bolte şi colab., 1997)
Animale adulte talie mare 30-35 ml/kg
Animale adulte talie mijlocie 35-40 ml/kg
Animale adulte talie mică 40-45 ml/kg
Animale tinere 40-60 ml/kg
Animale în primele 3 săptămâni de viaŃă 80-150 ml/kg

4. Fluidele care se vor administra şi stabilirea cantităŃii (vezi şi puncte

1, 2, 3)
Alegerea lichidului de înlocuire a pierderii:
- soluŃia Ringer lactat sau soluŃii echivalente sunt ideale pentru a
înlocui pierderile hidro-electrolitice; SoluŃiile electrolitice izotone, numite şi cristaloide,
se grupează în soluŃii de înlocuire a deficitului şi soluŃii de întreŃinere.
SoluŃiile folosite pentru înlocuirea pierderilor - soluŃia Ringer, Ringer
lactat, ser fiziologic, Normosol R, PlasmaLyte 148, PlasmaLyte A - sunt soluŃii
izotone poliionice şi aduc un aport de 130-147 mEq/l de sodiu similar valorilor
spaŃiului extracelular. Uneori este necesară suplimentarea soluŃiilor electrolitice cu
electroliŃii principali pentru a se asigura necesităŃile individuale ale fiecărui pacient.
SoluŃiile apoase de electroliŃi sau de glucide simple, maxim 90 ml/kg/oră,
debit suportat de animalele mici, dar care nu se poate aplica la cal. Cantitatea
convenabilă indiferent de specie este de 10-20 ml/kg/oră;

- în caz de hipoproteinemie severă (proteine totale < 4 g/dl, sau Ht <

20%, Hb < 5 g/dl) se foloseşte sânge integral, plasmă sau soluŃii coloidale, ulterior
completate cu soluŃii electrolitice. Transfuzia cu sânge integral este necesară dacă
pierderea de sânge depăşeşte 30% din volemie şi este imperativă la o pierdere de
40% (adică 36 ml/kg la câine şi 28 ml/kg la pisică); SoluŃiile coloidale sunt împărŃite
după origine în două grupe:
o biologice (sânge integral, albumină şi plasmă) şi
o sintetice (derivaŃi ai amilopectinei, (hetastarch, pentastarch,
pentafraction), dextrani şi gelatine).
IndicaŃia principală a aportului de sânge integral o reprezintă hemoragia acută,
când conŃinutul de oxigen al sângelui scade la valori critice şi furnizarea de oxigen
spre periferie este afectată, fiind caracterizată de pierderea a 20-25% din volemie,
caz în care Ht scade sub 20% şi Hb sub 5 g/dl. IndicaŃie pentru transfuzie au în egală
măsură sindroamele hemolitice, deoarece anemia este brutală şi severă, tulburările
de hemostază şi hipoproteinemia severă, când proteinemia scade acut spre 3,5 g/dl
cu albuminemie sub 1,5 g/dl. Dacă concentraŃia proteinelor plasmatice este sub 3,5-4
g/dl (hipoproteinemie severă) sau are tendinŃa de scădere sub această valoare ca
urmare a terapiei cu electroliŃi, trebuie administrată plasma sau substituenŃii ei.
Masa eritrocitară se administrează când se constată pierderi sanguine
extreme, adică peste 40% din volemie sau la un Ht sub 20%.
SoluŃiile coloidale (macromoleculare) sintetice sunt teoretic indicate în caz
de hipoproteinemie cu valori ale PT sub 4 g/dl, în toate cazurile de şoc, în particular
cel hemoragic şi septic, situaŃii în care refac volemia într-o manieră rapidă şi de
durată, şi în caz de sindroame hemolitice cu hipervâscozitate sanguină (babesioză).
PacienŃii cu presiune oncotică redusă ca urmare a hemoragiei sau cu
sindrom de răspuns sistemic inflamator (cele mai clasice exemple includ pacienŃii cu
piometru, peritonită, dilataŃie/torsiune gastrică) depind de suportul coloidal pentru
menŃinerea volemiei şi perfuziei tisulare.

10
Coloizii eficienŃi în creşterea volumului plasmatic sunt utili în special în afecŃiuni
asociate cu creşterea permeabilităŃii microvasculare, deoarece particulele coloidale
ele însele nu sunt filtrate în interstiŃiu. Coloizii sunt mult mai eficienŃi în creşterea
volemiei comparativ cu fluidele cristaloide şi prin urmare trebuie luaŃi în considerare
atunci când animalul nu pare a răspunde la terapia cu electroliŃi sau când se dezvoltă
edeme subcutanate anterior refacerii volemice.
Dextranul-70 creşte volemia cu aproximativ 60-75% din volumul
administrat şi are un timp de înjumătăŃire de aproximativ 12-24 ore. Se administrează
2-5 ml/kg/oră, doza totală fiind de aproximativ 20-40 ml/kg/zi. ReacŃiile alergice sunt
rare.
Dextranul-40 reface perfuzia tisulară graŃie proprietăŃii sale antiagregante, în timp ce
Dextranul-70 accentuează staza la nivelul capilarelor prin acelaşi mecanism ca şi
gelatinele. Dextranul-40 stimulează diureza, dar există riscul instalării insuficienŃei
renale la supradozare, filtrarea sa glomerulară poate cauza blocul tubilor renali şi/sau
nefroză osmotică, mai ales dacă rinichiul nu este perfuzat corect, doza optimă fiind
de 10 ml/kg
Gelatinele, fluide modificate, sunt soluŃii polipeptidice conŃinând un amestec de
molecule de greutate moleculară diferită. Cantitatea administrată în 24 de ore nu este
limitată, dozele orientative fiind de 10-20 ml/kg. Gelatinele prezintă inconvenientul
agravării stazei sanguine capilare şi favorizarea formării microtrombilor, deci nu
permit restabilirea corectă a perfuziei tisulare.
Hydroxyethyl starch (hetastarch, hidroxietilamidonul, elohes) 6% în soluŃie de ser
fiziologic, este un polimer al glucozei, amilopectină hidrolizată, care s-a dovedit util în
creşterea volemică atunci când doza este limitată la mai puŃin de 20 ml/kg, se pot
folosi însă şi volume de până la 30 ml/kg/zi. Administrarea trebuie făcută lent pentru
a se evita atragerea rapidă de fluide şi supraîncărcarea volemică
Sânge integral, plasmă sau soluŃii coloidale (gelatine modificate
(Oxipoligelatină, Plasmagel, Marisang, Haemacel, Vetaplasma R), dextrani (Dextran
40, Dextran 70), hidroxiceluloze (Hidroxietilamidon, Hetastarch) 10 (maxim 20) ml/kg
în bolus rapid sau în doză de 5 ml/kg în 5-8 minute cu repetare până presiunea
arterială sau debitul cardiac sunt la valori acceptabile.
ObservaŃie: administrarea plasmei sau hidroxicelulozelor va duce la o
creştere a volemiei cu aproximativ 50% din volumul administrat, şi cu 60-75% din
volumul administrat în cazul Dextranului 70;

- în stările de şoc hemoragic, doar atunci când hemoragia este

oprită, este indicată, ca tratament de primă intenŃie, administrarea timp de 5 minute a
soluŃiei hipertone de NaCl 3%, 7% sau 7,5% în doză de 3-5 ml/kg la cabaline, 6-8
ml/kg la câine şi 2-6 ml/kg la pisică. Ulterior se va administra (în ritm rapid) o soluŃie
coloidală, de exemplu Hetastarch.

- soluŃii alcalinizante (bicarbonat de sodiu, THAM). Maxim 2,5 mmol/kg/oră

de bicarbonat;

- atunci când corecŃia se face pe baza ionogramei, necesarul hidric se

asigură cu o soluŃie glucidică iar cantitatea de ioni se procură din soluŃii hipertone
adică din soluŃii molare la care
1 ml sol. NaCl 5,8% = 1 mmol (mEq) Na şi 1 mmol Cl
1 ml sol. KCl 7,4% = 1 mmol K şi 1 mmol Cl
1 ml sol. bicarbonat de sodiu 8,4% = 1 mEq HCO3- şi 1 mEq Na+

11
 Potasiul
a) dacă în urma examenului de laborator (ionograma sanguină)
concentraŃia plasmatică sau serică de potasiu este cunoscută pe baza formulelor de
calcul se poate stabili deficitul potasic.

Necesarul ionic (în mEq sau mmol)* = 0,3 (volumul de distribuŃie al ionilor în
organism) x greutatea exprimată în kg x deficitul (mmo/l) ionului respectiv
* la ionii monovalenŃi (Na+, K + (cationi), HCO3-, Cl- (anioni)) 1 mEq = 1 mmol
la ionii bivalenŃi (Ca2+, Mg2+, SO42+, HPO42+) 1 mEq = 0,5 mmol

o Dacă potasemia este mare, concentraŃia de potasiu care se va

administra va fi minimă. Dacă se găseşte o soluŃie de înlocuire fără
potasiu acesta va fi ideală. Oricum o soluŃie cu 4-5 mEq/l de K
reprezintă o cantitate neînsemnată.
o Dacă potasemia este normală, şi pH-ul se cunoaşte sau se presupune
că este normal, soluŃiile perfuzabile vor trebui să conŃină 4-5 mEq/l.
o Dacă potasemia este între 3-3,5; 2,5-3 sau sub 2,5 concentraŃia de
potasiu din soluŃia perfuzată va trebui să fie de 15-20; 30 respectiv 40
mEq/l.

b) Dacă nu există posibilitatea determinării potasemiei, atunci se va

deduce mărimea deficitului bazaŃi pe natura afecŃiunii în cauză. Hiperpotasemia se va
suspecta atunci când pe ECG apare caracteristic unda T ascuŃită, unda P aplatizată şi
lărgită, complex QRS lărgit; dacă există indicii ale hipoadrenocorticismului,
insuficienŃei renale sau a unor traumatisme tisulare masive. Potasiul administrat va fi
de 0-5 mEq/l.
Dacă animalul este deshidratat ca urmare a pierderilor din spaŃiul trei,
concentraŃia plasmatică a potasiului se va aprecia ca fiind normală iar soluŃia de
administrat va avea o concentraŃie a ionului de potasiu de 4-5 mEq/l.
Dacă pacientul a pierdut lichide ca urmare a diurezei, diareei sau vomei,
dar mănâncă, se va considera că există un deficit potasic, care va compensat prin
administrarea a 15-20 mEq/l. Dacă pacientul nu mănâncă şi nu primeşte un supliment
oral de potasiu şi în particular coexistă diureza, diareea sau voma, deficitul potasic
este moderat şi se indică administrarea a 30 mEq/l.
Anorexia de lungă durată asociată cu diaree profuză, precum şi
cetoacidoza diabetică sunt asociate cu depleŃii severe de potasiu fiind necesară
administrarea a 40 mEq/l de K.
Regulile potasiterapiei parenterale:
• nu se administrează potasiu până diureza nu este eficientă
• administrarea IV rapidă sau a concentraŃiilor mari trebuie făcută sub
monitorizare ECG, pentru a evita hiperpotasemia iatrogenă.
• ritmul de administrare nu va depăşi 0,5 mEq/kg/oră
• nu se administrează niciodată potasiu în stări de acidoză (Acidoza
creşte potasemia iar alcaloza acŃionează în sens invers)
• nu se va administra bicarbonat pacienŃilor cu acidoză dacă sunt
hipokalemici fără administrarea simultană de potasiu deoarece
alcalinizându-i scade şi mai mult potasemia
• trebuie luate precauŃii când se administrează insulina sau glucoza, în
special la pacienŃii cu hipopotasemie, deoarece potasiul va fi transportat
în celule şi hipopotasemia va fi accentuată.

12
 Sodiul
Pierderile de lichide au sodiul scăzut dacă sunt prin diureză, diaree sau
vomă. Pierderile insensibile sunt libere de electroliŃi. PacienŃii deshidrataŃi vor fi
aproape invariabil hipernatremici. Deshidratarea şi hipernatremia induc sete care
duce la consum de apă ceea ce va scădea în final concentraŃia plasmatică a sodiului.
PacienŃii deshidrataŃi pot fi deci hipernatremici, isonatremici sau hiponatremici
depinzând de natura, magnitudinea şi durata pierderii de lichide, dacă consumă apă
sau de trapia hidrică anterior aplicată.
Dacă se ştie că animalul este hipernatremic sau suspectăm aceasta pe
baza lipsei consumului de apă, soluŃia de bază de înlocuire a deficitului va fi diluată
1:1 cu dextroză 5%. Folosind doar dextroză ca lichid de refacere a deficitului aportul
de apă este prea mare iar cel de sodiu insuficient.
Dacă suspectăm animalul (pe baza anamnezei unui consum masiv de apă)
că este hiponatremic, soluŃia de bază de înlocuire va fi de ser fiziologic la care se
adaugă 24 mEq/l de bicarbonat de sodiu. AdiŃia de bicarbonat va creşte concentraŃia
de sodiu la aproape 178 mEq/l şi va neutraliza efectul acidifiant al serului fiziologic.
Din datele ionogramei sanguine, pe baza formulei de calcul mai sus
prezentată (vezi potasiul) se poate stabili cu exactitate.

Bicarbonatul
Explorarea echilibrului acido-bazic se face cu analizoare automate care
asigură măsurarea pH-ului, presiunilor parŃiale de oxigen şi bioxid de carbon, şi care
calculează şi alŃi parametri (bazele exces, hiatusul anionic, etc.).

Cantitatea de bicarbonat (mEq) necesar a fi administrat se va calcula după

formula:
baze deficit (mEq/l) x greutatea (exprimată în kg) x 0,25 (volumul estimat
de distribuŃie al bicarbonatului infuzat).

În cazul acidozelor severe factorul va fi 0,6.

Notă: 1 g NaHCO3 conŃine 12 mEq HCO3-, astfel se poate calcula numărul
total de grame de NaCO3 necesare după formula următoare:
mEq HCO3- necesari
12
Dacă nu putem măsura bazele deficit, magnitudinea acidozei metabolice o
putem doar intui bazaŃi pe severitatea bolii. Atunci când se realizează terapia efectivă
a bolii se creează condiŃiile prin care animalul singur îşi corectează dezechilibrul
acido-bazic. Atunci când pacientul este afectat moderat sau sever de boală în
asociere cu producerea de acizi metabolici, este benefică administrarea
bicarbonatului pentru a ajuta la normalizarea dezechilibrului acido-bazic: 1 mmol/kg
este doza mică de bicarbonat iar 5 mmol/kg doza ridicată. Bicarbonatul se va
administra într-un interval de 20-30 de minute, cu un aport maxim de HCO3- de 2,5
mmol/kg/oră, dacă administrarea este mai lentă el va fi încadrat în completarea
planului de fluidoterapie pe ziua în curs.
Alcaloza metabolică nu se va trata specific, ne vom preocupa de terapia
bolii primare şi vom lua în considerare administrarea de Ringer lactat.
În majoritate vomele sunt asociate cu regurgitarea lichidului duodenal care
este foarte alcalin, acesta fiind pH-ul net al pierderilor gastro-duodenale. Astfel,

13
majoritatea pacienŃilor care vomită sunt acidemici şi necesită Ringer lactat sau o
soluŃie echivalentă cu anion de bicarbonat. Voma duodenală se recunoaşte prin
culoarea galbenă sau verde (biliară), prin măsurarea pH-ului sau bazându-ne pe
datele statistice în care peste 90% din vomă este fluid duodenal. Pacientul care
vomită, având o obstrucŃie pilorică, are pH sanguin alcalin şi are nevoie de soluŃii
saline fără bicarbonat (o soluŃie acidifiantă).

5. Calea de administrare
- Orală, prin sondă buco-esofagiană.
IndicaŃii: deshidratări uşoare sau medii, dacă animalul nu vomită. Nu este
indicată în cazul tulburărilor digestive de tip oclusiv.
Permite un aport crescut de potasiu ce nu este permis pe cale IV (ex: la
bovine NaCl 160 g + KCl 40 g + 20 l apă).
Pe această cale sunt contraindicate soluŃiile hipertone.
- Venoasă, indispensabilă într-o deshidratare >8%.
6. Ritmul. Se pot folosi 2 formule de calculare ale ritmului perfuziei:
C x G x 20
R=
T

unde R = nr. de picături/minut; C = cantitatea de perfuzat ml/kg corp; G =

greutatea în kilograme; T = timpul în minute (afectat perfuziei), 20 = 1 ml soluŃie
apoasă conŃine 20 de picături;

ml/oră unde 60 = minute,

R= P = nr. picături care
60:P corespund la 1 ml.

Simplificând se ajunge la relaŃia:

Nr. picături/minut = ml/oră : 3

Nu există o schemă rigidă de corecŃie, în general se corectează rapid ½

din pierderi în primele 3 ore, în următoarele 5 ore cealaltă jumătate, iar în restul de
16 ore se administrează întreŃinerea plus pierderile în curs.
Răspunsul la terapie - monitorizarea:
- ameliorarea parametrilor hemodinamici (reapare pulsul periferic,
TRC se reduce, aspectul mucoaselor), de importanŃă în
monitorizare este măsurarea PVC

Nu este permis ca PVC să depăşească 15 cm H2O (se va opri

administrarea) sau să crească cu mai mult de 2 cm H2O în 10 minute

- reluarea diurezei
- determinările paraclinice seriate indică reintrarea în normal a
parametrilor hematologici

14
 Transfuzia
Se practică rar în medicina veterinară datorită problemelor legate de:
incompatibilitatea de grup, de manipulare, conservare şi riscul transmiterii unor boli
infecŃioase.

Procedee:
- Autotransfuzia. Înainte de operaŃie cu câteva zile se recoltează
sânge care se va conserva până în momentul utilizării.
Recoltarea se poate face direct din plagă pe anticoagulant şi
apoi după filtrare poate fi retransfuzat animalului. Procedeul nu
ridică probleme de compatibilitate de grup. Trebuie respectate
regulile de manipulare pentru a nu se activa factorul Hageman
prin contactul cu suprafeŃe nebiologice.
- Transfuzia directă. Sângele de la donator se transfuzează
direct la primitor, după ce în prealabil a fost testată
compatibilitatea de grup.
Transfuzia cu sânge conservat sau derivaŃi de sânge
Sângele şi derivaŃii lui.
Sânge integral proaspăt
IndicaŃii: pacienŃii cu hemoragii acute, cu anemie însoŃită de deficit de
factori de coagulare, cu trombocitopenie sunt candidaŃi la transfuzia cu sânge integral
proaspăt.
Stocare: deoarece factorii de coagulare şi plachetele sangvine sunt
instabile după 24 de ore, sângele proaspăt trebuie administrat cât mai repede după
recoltare.
Sânge integral stocat
IndicaŃii: se foloseşte la pacienŃii cu hipovolemie şi/sau anemie însoŃită de
dificultăŃi respiratorii din cauza oxigenului circulant insuficient.
Stocare: sângele recoltat pe anticoagulant se poate depozita şi Ńine la frigider
la 40C pentru 21 de zile. Masă eritrocitară
IndicaŃii: pacienŃii care au nevoie de creşterea capacităŃii de transport de
oxigen dar care nu necesită refacere volemică. Aceste animale sunt tipic anemice
dar au nivel normal de proteine plasmatice. Simptomatologia manifestată de aceşti
pacienŃi îi recomandă pentru administrarea de masă eritrocitară: tahicardie,
slăbiciune, edeme, ortopnee, anorexie.
ObŃinere, stocare: sângele integral (proaspăt sau depozitat) se
centrifughează la 4000 rotaŃii/minut la 40C timp de 10 minute. Dacă sângele a fost
depozitat la rece şi centrifugarea nu este posibilă, eritrocitele pot fi obŃinute prin
separarea naturală a plasmei de hematii după o perioadă de 1-2 săptămâni. După
separare plasma se îndepărtează cu un extractor special sau cu o seringă şi se
stochează într-un recipient steril..
Masa eritrocitară se păstrează la o temperatură de 1 până la 60C pentru
maxim 21 de zile. Înainte de administrare se va amesteca cu 100 ml ser fiziologic
steril.
Plasma proaspătă şi plasma proaspătă congelată
IndicaŃii: plasma proaspătă se foloseşte în stări de hipovolemie,
hipoproteinemie şi deficienŃe de coagulare. Semnele clinice care indică necesitatea
plamotransfuziei sunt: edem, ascită, sângerări masive, iar paraclinic albuminemie mai
mică sau egală cu 1,5 g/dl şi proteine totale sub 5 g/dl.

15
 ObŃinere, depozitare: Plasma proaspătă se obŃine prin separarea
hematiilor din sângele integral proaspăt recoltat pe anticoagulant (centrifugare la
4000 rotaŃii/minut timp de 5 minute la 40C). Se foloseşte datorită proteinelor şi
factorilor de coagulare pe care-i conŃine. Această calitate se păstrează de-a lungul
unui an dacă 40C). Se foloseşte datorită proteinelor şi factorilor de coagulare pe care-
i conŃine. Această calitate se păstrează de-a lungul unui an dacă plasma proaspătă
se va congela la –200C imediat după obŃinere. Înainte de administrare se va
introduce într-un vas cu apă la temperatura de 370C.
Plasma obŃinută prin separarea naturală a sângelui stocat
IndicaŃii: se foloseşte în terapia hipovolemiei sau hipoproteinemiei care pot
fi caracterizate prin reducerea nivelului proteic au al albuminelor, edeme sau ascită.
ObŃinere, stocare: se foloseşte pentru conŃinutul ei proteic, ea nu conŃine
factori eficienŃi de coagulare sau plachete sangvine. Se poate administra după
separare sau poate fi congelată la –200C indefinit.
Plasmă bogată în plachete sangvine (trombocite)
IndicaŃii: trombocitopenie.
ObŃinere, stocare: sângele proaspăt este centrifugat la 2250 rotaŃii/minut
timp de 4 minute la 22-240C. După centrifugare recipientul este lăsat pe loc 30 de
minute şi apoi se recoltează plasma bogată în plachete. Datorită tehnologiei
complicate de obŃinere se preferă folosirea sângelui integral proaspăt.

Teste de compatibilitate de grup (pentru transfuzie sau plasmotrasfuzie)

1. Proba compatibilităŃii directe: pe o lamă de sticlă degresată se depun
două picături de ser sau plasmă de la animalul primitor şi peste câte o picătură de
sânge de la donator care în prealabil a fost diluat cu ser fiziologic 1:5. Picăturile se
omogenizează, iar lama se aşează într-o placă Petri. Se pune la termostat timp de 30
de minute, apoi se citeşte reacŃia. Aglutinarea eritrocitelor sub formă de grunji indică
incompatibilitatea. Când picătura este omogenă, sângele în principiu poate fi
transfuzat, recomandându-se verificarea şi prin testul biologic.
2. Testul încrucişat: constă în punerea pe o lamă de sticlă, degresată şi
uscată, a 2-3 picături de ser de la primitor peste care se pune o picătură de sânge
diluat de l donator; pe aceeaşi lamă la celălalt capăt se pun 2-3 picături de ser de la
donator şi o picătură de sânge diluat de la primitor. Se omogenizează separat fiecare
şi se citeşte după 10-15 minute. Dacă apare formarea de grunji sângele donatorului
este incompatibil cu al primitorului.
3. Testul de compatibilitate biologică (Oehlecker): completează testele
precedente. Constă în injectarea IV la receptor a 30-60 ml sânge în cazul animalelor
mari, şi a 3-6 ml în cazul animalelor mici şi mijlocii de la donator şi se urmăreşte
reacŃia în următoarele 10-20 de minute. În caz de incompatibilitate se declanşează
reacŃii vasomotorii caracteristice şocului anafilactic (tahicardie, puls filiform, cianoză,
agitaŃie, etc.).

ComplicaŃiile transfuziei
Neimunologice (cele mai posibil de întâlnit) de obicei iatrogene, apar
secundar supraîncărcării circulatorii (pacient anemic care primeşte sânge integral, el
nu are nevoie şi de suplimentul de plasmă, pentru acesta ideal ar fi fost
administrarea de masă eritrocitară), cel mai des ca urmare a administrării prea rapide
sau a unei cantităŃi prea mari. Semnele clinice includ: tuse uscată, vomă, dispnee,
urticarie, eventual edem pulmonar dacă nu se opreşte administrarea.

16
 Febra se poate dezvolta atunci când sângele a fost contaminat bacterian
sau stocat în condiŃii improprii. Răspunsul febril este evident în 15-20 de minute după
începerea transfuziei.
Imunologice (cel mai larg discutate), sunt clasificate în:
ReacŃii hemolitice acute sau întârziate, din fericire sunt rare fiind cea mai
severă complicaŃie hemoliza se poate constata în primele 24 de ore şi până la 21 de
zile posttransfuzie. Deoarece hemoliza rezultă ca urmare a incompatibilităŃii este
obligatorie testarea în această direcŃie înainte de transfuzie. Simptomatologia
include: nelinişte, urticarie, vomă, salivaŃie, tremurături musculare, creşterea
frecvenŃei respiratorii şi cardiace, hipertermie, colaps.
ReacŃii plasmatice care apar în cursul transfuziei, manifestate prin:
urticarie, creşterea secreŃiei de acid gastric, vomă, frisoane, incapacitatea de a
păstra plasma transfuzată în patul vascular. ReacŃiile pot fi prevenite sau blocate prin
administrarea de antihistaminice.

Pacientul va trebui monitorizat postransfuzie astfel: la 2 ore se va

determina Ht şi proteinele totale, şi apoi repetat la intervale diferite de timp. Serul şi
urina se vor verifica pentru hemoliză până la 21 de zile.

TRAUMATOLOGIA

Definitie si generalitati
Traumatologia are ca obiect de studiu etiopatogeneza, clinica si terapeutica
afectiunilor traumatice.
Prin traumatism, în sens chirurgical se întelege efectul actiunii brutale a unui agent
vulnerant (traumatic) asupra organismului cu producerea de leziuni sau traume
locale. În sens fiziopatologic se întelege ansamblul consecintelor locale si sistemice
urmare a producerii leziunii traumatice.

Agentii traumatici
Clasificare:
- dupa modul de actiune
i. - mecanici – leziuni produse în urma impactului cu diferite corpuri contondente;
ii. - fizici – leziuni produse prin actiunea temperaturii, radiatiilor, electricitatii;
iii. - chimici – leziuni produse prin actiunea unor substante chimice (acizi, baze).
Pe baza particularitatilor lezionale în cadrul traumatologiei sunt incluse în mod
obisnuit traumatismele mecanice.
Particularitatile lezionale ale traumatismelor mecanice depind de:
- starea fizica a agentului vulnerant: solida (obiecte contondente), lichida (jet de apa
sub presiune), gazoasa (unde de gaze în explozie;
- forta de lovire – proportionala cu masa si viteza de actiune (F= m x v);
- rezistenta opusa de structurile organismului – dependenta la rândul ei de forma
corpului contondent si incidenta sub care actioneaza.
Agentii traumatici mecanici pot actiona prin:
1. presiune directa - producând întepare, taiere, contuzionare;
2. presiune tangentiala - producând rupere, decolare, dilacerare;
3. tractiune – producând alungire, rupere, avulsie;

17
4. actiune combinata (presiune tractiune);
Dupa modul de transfer al energiei agentii mecanici pot produce leziuni directe si
indirecte prin propagarea la distanta a energiei.
Intensitate eliberarii si preluarii energiei depinde de caracteristicile fizice ale
tesuturilor: elasticitate, densitate, compresibilitate si mobilitate
Caracterul distructiv depinde si de durata de actiune a agentului traumatizant

Fiziopatologie
Leziunile traumatice vor declansa o serie de reactii menite sa restabileasca ordinea
biologica constituindu-se astfel focarul lezional. În evolutie acesta cuprinde
inflamatia si repararea (refacerea si/sau înlocuirea celulelor si tesuturilor distruse).
În alcatuirea focarului traumatic pot fi deosebite trei zone principale:
1. de distructie (lezionala) care contine tesuturi devitalizate, extravazat, corpi straini
etc.;
2. ischemianta - delimiteaza în primele ore zona de distructie;
3. de reactie inflamatorie- situata periferic focarului.
Coeficientul de gravitate al focarului traumatic este determinat de cantitatea de
substrat distrus si importanta functionala a acestuia.
Ansamblul consecintelor sistemice aparute în urma producerii leziunii traumatice
alcatuiesc categoria fiziopatologica de sindrom lezional.
Actiunea sistemelor generale de aparare, compensare si/sau de readaptare, initial cu
pronuntat caracter nespecific, prin desfasurarea si complexitatea lor alcatuiesc
sindromul reactional.
Rezulta astfel ca agresiunea traumatica prin consecintele locale si sistemice va
produce tulburari homeostazice care prin manifestarile clinice se înscriu în stare de
boala posttraumatica sau postoperatorie (traumatismul = act operator).
Confruntarea agresiune organism se poate solda cu moartea, când focarul lezional
prin gravitate si viteza de constituire dezorganizeaza circuitele esentiale necesare
mentinerii vietii sau cu supravietuirea când focarul si sindromul lezional au un
potential patogenic moderat iar componentele sindromului reactional sunt eficiente.

Componentele principale ale agresiunii traumatice:

1. Pierderile de capital structural si energetic reprezentate de distructiile tisulare
din focarul lezional, hemoragie si palasmoragie, dezechilibru acido–bazic, activarea
catabolismului;
2. Durerea prezenta în toate agresiunile traumatice se manifesta prin tulburari de
comportament; Depinde de gradul distructiei si sensibilitatea proprie regiunii. În mod
deosebit sunt sensibile la agresiunea traumatica teritoriile de inervare al nervilor
cranieni si cel peritoneal;
3. Intoxicatia datorata efectelor vasculare si neurologice ale produsilor de liza
tisulara.
Gravitatea si evolutia bolii posttraumatice depinde si de particularitatile reactionale
ale speciei, rasei, vârstei, si starii fiziologice sau patologice preexistente.
Câinele si pisica sunt mai sensibile la agresiunea traumatica decât cabalinele care la
rândul lor sunt mult mai sensibile decât rumegatoarele; suinele sunt cele mai
rezistente. Rasele perfectionate sunt mai sensibile decât cele rustice. În ce priveste
vârsta, sunt mai putin rezistente animalele tinere sau în vârsta. Animalele prea slabe
sau prea grase sau cu stari patologice preexistente sunt mai susceptibile la
complicatii si recupereaza mai greu substratul energetic si structural pierdut.

18
Clasificarea traumatismelor
1. Dupa afectarea tesutului de acoperire (piele sau mucoase):
-închise (hematomul, chistul serosangvinolent, comotia etc.)
-deschise (plagile).
2. Dupa natura agentului traumatic si conditiile de producere:
-accidentale
-intentionate: interventii operatorii
3. Dupa extindere:
-unice
-multiple (politraumatisme).

Bibliografie:

1. Bolte S., Schuszler L. – Propedeutică chirurgicală, Anestezie şi terapie

intensivă. Ghid practic, Ed. Augusta, Timişoara, 2003.
2. Bolte, S., Igna, C.- Chirurgie veterinara, Editura Brumar, Timisoara,1997
3. Radulescu, P.- Elemente de patologie si terapeutica chirurgicala, Ed.
Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1980
4. Stashak, T.S. –Equine Wound Management- Ed. Lea-Febiger, Malvern,
Pennsylvania, USA

19