ÎNTÂLNIRE

Supărat pe viaţă, nedorind nimic altceva

Ai apărut tu, din neant, de undeva
Mi-ai luat o greutate ce atârna în suflet
Fără cuvinte, fără să ştiu să cuget…

Cuvinte dintr-o privire atât de lungă

Tot şirul gândurilor acum mi-l alungă
Să fie doar o ciudăţenie a vieţii
Sau nepăsătoare, ironia sorţii…

De unde te cunosc, chip zâmbăreţ

Te joci cu mine iar, suflet iubăreţ?
Oricât aş încerca, din amintire nu pot
Privirea lungă şi zâmbetul să-l scot…

O viaţă trecută? Un chip aleator?

Să fie oare totul întâmplător?
Semnele să nu fie semne
O privire… nimic să însemne?

Acolo unde eşti, singură sau iubită

Îţi mulţumesc, iar tu, ispită
O să zâmbeşti în lanţuri reci
Când vremea astfel o petreci…