Sunteți pe pagina 1din 1

OGLINDĂ

Zeci de cioburi adunate într-o oglindă spartă


Mii de gânduri risipite dintr-o imagine mată
Praf şi păianjeni adunaţi pe suprafaţa lucie
Încă o noapte reflectată în miasma dulce...

Miros de moarte în aer, la un braţ depărtare


Umbre multe se agită împrejur într-o disperare
Se ascund murmurând cuvinte spurcate
Dimineaţa le împrăştie zâmbind pe toate...

Vise amintite şi retrăite în secunde scurte


Imagini colorate, sentimente sparte, multe
Peste gânduri dau navală, întrerupând timpul
Sfărmând imaginarul şi pervertind gândul...

Mă privesc astfel şi nu mă mai recunosc


Clipele trec pe alături, fără să cunosc
Cine sunt cu adevărat
Sclav sau împărat...

De aş distruge tot înafară de cel care face


Ar rămâne oare Iubire şi sentiment de pace ?
Sau totul s-ar prăbuşi într-o lume goală
În care doar un gând o mai împresoară...

Un pumn încleştat şuieră ameninţător


Cu fiecare bătaie în interior simt că mor
Sunt şi mai multe cioburi acum, şi picur
Sânge negru cade, iar în ochi apare un licur...

E durere închegată în plăcere trecătoare


Iar viaţa din corp astfel încet îmi moare
Se descompune în imagini uitate
În pământ se vor întoarce toate…

Şi totuşi…nepăsător continui să privesc


La o oglindă spartă ce o murdăresc
Pentru că Ziua se apropie oricum
În Lumina lumânării şi-n fum...