Melancolia de toamna

Iubita toamna, cu vantul ce imi secera sufletul, cu frunzele aramii , cu ploaia

ce imi ascunde lacrimile, cu norii ce incarca cerul pentru a ma face sa ma pierd in
multime, sa scap de ochii curiosi ai celor din jurul meu. Toamna gandurile se
incarca de un milion de intrebari, de sentimente noi sau mai vechi dar care imi
apasa pe suflet, imi pun mintea la incercare facandu-ma sa gasesc raspunsuri
pentru orice lucru. O cafea fierbinte imi incalzeste sufletul si imi relaxeaza mintea,
imi incolteste speranta unei noi zile, unei zile in care o raza de soare se va abate
spre mine, ma va incalzi un pic,redandu-mi zambetul pe buze macar pentru o clipa.
In dimineata unei zile de toamna in timp ce privesc pe geam vad un peisaj de
neimaginat, de o frumusete de-a dreptul fantastica, ma bucur pentru moment ca
exist si ca am ocazia de a vedea o asemenea frumusete a naturii, as vrea sa ma
bucur de ea in orice zi. Inchid ochii si ma pierd in peisaj, melancolia pune stapanire
pe mine si ma gandesc ce viitor ma asteapta in fata, ce trecut am avut si ce
prezent traiesc.

Toamna m-a invaluit pur si simplu, mi-a brodat sufletul in amintiri, ganduri,
emotii si vise. Vise ce ajung sa se desprinda si sa fie purtate de vant asemeni
frunzelor. Sunt constienta ca vor rataci, cat vor rataci si se vor intoarce iar la mine,
se vor lipi de suflet si nu se vor desprinde din nou decat cand vor uita cat de dor le-
a fost de mine…

Chiar daca a venit toamna, anotimp al “depresiei” cum tin unii sa il

numeasca, eu zambesc mai mult ca niciodata pentru ca ma simt un copil al
toamnei, care se gandeste cu nerabdare la ce va urma: o perioada de liniste,
plimbari in ploile cu picaturi mici si sure, mai mult timp pentru cartile ce asteapta
“cuminti” ca sa fie citite si stari de transa ce cauta nelinistite trairi a caror destinatie
finala e regasirea…Da stiu… altii ar putea spune ca totusi toamna e urata pentru ca
odata cu ea incepe frigul. Ei…si ce daca?

Da… mai stiu ca toamna se numara sperantele, cuvintele, zambetele si

uneori lacrimile, dar cel mai mult toamna ne complesesc emotiile…

În fine, toamna e aici. Hai să ne bucurăm de peisajul din jur şi să lăsăm

ploaia şi ciocolata caldă să ne învăluie. xD