Doar o zi inca una

8(∞) septembrie
Un sfarsit de vara nesperat de frumos se așezase la poalele
rasaritului ce l priveam cu arzoare.Lumina lui pala si
patrunzatoare imi rascolea fiecare sentiment pe care as fi putut
sa l simt.Cerul incepea sa se lumineze si el,lasand lumina
galbena sa se combine cu albastrul ce-și deschidea nuantele pe
moment ce trecea.Inima imi tresarea,simtind un gol ce nu
parea a putea fi umplut cu ceva anume.Soarele incepea sa
rasara si creierul meu nu se mai putea concentra pe starea care
mi a adus acel sentiment necunoscut.Orele treceau,iar aerul
curat al ploi ce avea sa vina imi patrundea caile respiratori ca o
binecuvantare.Nu era prima oara cand am patit sa cad intr un
vis lucid cu ochii deschisi in timpul noptii.Tot timpul o lumina,un
peisaj sau o melodie ma introducea intr o stare acuta de liniște
si nesiguranță.Simt cum ceva exterior mi se atribuie,si visez la
ceva ce creierul meu nu poate el insusi sa si imagineze.O
lumina,o caldura....o chemare.
Deja era prea tarziu pentru filozofi ale vietii.Ma scutur din filmul
aprins pe care l creasem,intru inapoi in camera,ma schimb,si
plec spre magazinul din fata blocului.Soarele parca inca ma
privea surazand ca un parinte ce si lasa copilul in curtea
scolii.Eu imi continui drumu,neintorcand capul spre el,incercand
sa nu mai intru in aceeasi stare de care deabia scapasem.Pe
drum insa,linistea ma pandea la orice colt.Baltiile ma
priveau,iar drumurile goale ma ademeneau.Ma asez jos pe
bordura sa mi leg siretele,simt o adiere ce mi ridica tot parul de
pe corp.In zare,vad o figura umana ce se deplasa inspre
mine.Imi intorc capul spre adidasii mei,insa altceva ma tine
tintit asupra siluetei.Raman blocat mai multe secunde pana ce
persoana din fata mea isi schimba traiectoria.Vantul ma
trezeste din momentul de slabiciune al concentrarii mele si ma
face sa ma uit din nou spre cer.DIn galbenul pal al rasaritului
vad 6 puncte interconectate prin care razele soarelui treceau in
egala masura.Imi aduc aminte din nou de sirete, iar dupa ce le
leg,observ o bucata de ziar rupta lipita de talpa adidasului
drept, hartie ce avea incriptionata ambiguu cifra 9.Iau hartia,o
arunc la ghena,si merg inapoi spre magazin.Deja eram imun la
toate aceste stari in care realitatea devenea doar un
concept,insa unele inca ma lasau surprins. Ziua aceea trecuse
straniu de rapid,aproape uitand de tot ce s a intamplat in aceea
dimineata. Seara se lasa iarasi,ucigand ramasitele unei veri
trecute si imbatranite.Aceasta seara ma gaseste ca deobicei pe
geam,unde obisnuiam sa mi petrec noptiile racoroase de sfarsit
de vacanța.Miezul noptii se apropea,iar in zare observ cum la
un geam dintr un bloc destul de indepartat,o silueta
asemanatoare cu cea pe care o vazusem in aceea dimineata imi
imita activitatea.Ochiul meu nu foarte sanatos,incepe dintr o
data sa mi focuseze imaginea asupra geamului aceluia.Silueta
se transforma in om,iar acel om intr un chip nedeslusibil insa
luminat iau telefonul,si vad cu ochii mei felul in care se
schimbase ziua in calendar.Azi nu mai era azi,iar maine nu mai
era maine.Creierul meu profita de acest moment de luciditate
pentru a mai arunca o privire asupra entitatii din
departare.Elanul imi este taiat cand vad un fulger de culoare
verde ce mi taie vederea.Ochii ei straluceau in bezna noptii
precum fosforescentul.Fiind convins ca nu inspre mine se
uita,continui sa privesc hipnotizat.Insa o senzatie neobisnuita
imi taie vederea si ma intoarce cu corpul spre camera.Cand ma
intorc,geamul era deja parasit.Somnul ma luase mai devreme
decat deobicei,iar punand capul pe perna,inima imi fu
tresarita.Nu puteam scoate din minte acel trasnet de privire al
persoanei de la geam,iar noaptea aceea avea sa fie lunga.Dis
de dimineata,netrezit fiind,deschid ochii,si mi aduc aminte ca
deja intarziasem la vizita mea zilnica a chiosciului din fata
blocului.Ma grabesc sa ma imbrac, cobor,iar in fata usii o fata
ma intamina intrebandu ma ce bloc era acela in care
locuiam.Vorbele trec pe langa mine caci verdele ce l observam
in ochii ei si silueta ei imi erau deja mult prea
familiare.Secundele trec,eu inca nu mi gasisem cuvintele,insa
nici ea nu parea sa se grabeasca.Ochii ne erau aprinsi,iar
inimiile stranse.Din acel moment parea ca nimeni nu incerca sa
rupa transa in care ne aflam,aceasta parca producand o
oarecare placere si caldura.Totusi,biciclistul din calea mea era
indeajuns de concentrat sa ne strice momentul.Cu ochii in
telefon,intra in mine,culcandu ma la pamant.Nici n am apucat
sa simt durerea caci deja aud un tipat puternic,urmat de multe
vorbe de duh.Ma ridic confuz,cu scopul de a ma lamuri,dar
devin si mai confuz cand vad ca biciclistul deja o luase la goana
din calea fetei.Imi scutur capul de 2 ori,iar ochii mi se atintesc
din nou la ea.De la iesirea nervoasa,fata deveni imuna la magia
ce ne patrundea cand ne priveam si vine sa ma ridice.
-Ești ok?Iarta ma ca nu te am putut feri,zise ea
-Da...sunt ok,cred.Nu te am vazut prin zona,cum te numești?
-Nu cred ca ai nevoie de aceasta informatie.
-Ba chiar am, insist eu
-Denisa,Felecan Denisa.....alexandra
-Incantat,Alex,numele meu intreg nu cred ca te ar ajuta.
-Foarte bine,nici ca o sa mor fara aceasta informatie...

Dupa un dialog banal si umbrit de sarcasm,ma invita sa astept

pana va cumpara niste bandaje si apa oxigenata de la
farmacie.Ma pun pe bordura,si o privesc cum se rataceste
printre masini.Incerc sa mi dau seama ce putea insemna aceea
transa in care intrasem cand o priveam.De ce oare simteam
acelasi impuls pe care il simt in fiecare noapte pe care o petrec
la geam?Nu aveam timp sa deslusec misterul,caci ea deja
venise sa mi bandajeze ranile.Nu parea sa aibe prea multa
experienta,insa vedeam cum isi dadea toata silinta pentru a ma
ajuta in timp ce mi vorbea sictirit pentru a nu ma face sa ma
simt prea important.
-Iti multumesc enorm pentru ajutor,iti voi ramane dator,ii zic eu
-Nu ai nevoie de oameni datori mie,poti si uita acest moment.
-Chiar te rog,lasa ma sa ti fiu de folos cu orice.
-Orice?,zise ea
-Orice!
-Mersi,dar n am nevoie.Am niste treaba,mai vorbim.
-Ok....mai...vorbim....(in momentul de fata inima mea ar fi iesit
din piept sa fuga dupa ea)

Cad lat in pat,cand aud soneria la usa.FIind singur in casa,merg

sa deschid.Dupa usa se afla singurul lucru care imi mai putea
crea emotii...bineinteles...tot ea.
-Ti-ai uitat telefonul pe bordura,ai noroc ca l am vazut cand m
am intors.
-Vai,da,nu stiu ce ma faceam fara el.Iti multumesc din nou
enorm...dar de unde stii unde stau?
-Nu ai nevoie de aceasta informatie,poftim telefonul
-Multumesc....
Deja o vad cum coboara scarile nelasandu mi nici macar un
ramas bun.Ma simteam ciudat....In orice poveste dintre un
baiat si o fata,baiatul salveaza fata,si se strecoara in inima
ei.Astfel eu n am facut decat sa ma indragostesc ca un pierde-
vara,lasandu ma neatent in bratele ei,si intristandu ma ca nu
primesc niciun semn bun si prielnic pentru sentimentele mele
din partea ei.
Ca intr-un cut de film,scena cu mine aruncandu ma in pat se
repeta,iar de aceasta data iau telefonul in primire.Butonul de
primire nu functiona insa,si sunt nevoit sa mi scot husa.In timp
ce ma concentrez asupra butonului,o hartie cade din
husa.Tulburat,iau hartia de jos,iar cu un scris familiar descifrez:
-Daca ai crezut ca vei primi numarul meu de telefon asa usor,ai
gresit persoana.
Pupicii!!!

Arzand ca un caciuc de vara iesit de pe sosea,mai intorc o data

foaia.Foarte mic si sters se puteau observa niste cifre.Intr-un
caz fericit,acele cifre reprezentau un numar de telefon...Insa in
cazul meu erau 10 cifre amestecate,acompaniate cu mesajul
Succes..!
Roller coasterul emotional prin care tocmai trecusem ma
obosise teribil.Nu am avut timp nici macar sa mai deschid
telefonul,caci imi las capul pe perna,si atipesc.Atipitul meu se
transforma intr un somn puternic si adanc de aproximativ 3
ore.Deschid ochii,iar prima oara observ telefonul ce l tineam
inca in mana.Il apuc si incep sa l deschid.In timp ce se
deschidea,primesc o notificare.Un mesaj imi apare pop up pe
ecran:
-Nu stii sa scrii mesaje...? Ora 19 50.

Incremenesc de-a dreptul.Inima incepe sa mi bata cum nu mi a

batut niciodata.Tot ce poate creierul meu sa produca este un
mesaj simplu:
-Buna...Denisa!(nu...nu e bine)
-Buna Denisa,ce mai faci?(din nou nu e bine)
Sterg,si scriu mesaje,pana cand vad ca in tot timpul acesta ea
era activa.Ma blochez,iar ea parca simte acest lucru.Incepe sa
scrie

-Maine,la 9,ne vedem la chiosc!Nu accept refuzuri.

-Da,desigur,voi veni cu mare placere!
-Nu ma intereseaza daca vii sau nu cu placere,la 9 te gasesc
acolo.
-Desigur!😊
-Mai vorbim,pa!
-Pa,ii scriu eu parca nevrand sa mai termin conversatia cu ea
Gandurile mele zburau