Sunteți pe pagina 1din 33

Sumar

Prefata ................................................................................................................... 2
Gnoza

Capitolul I ...lumea astrala...................................................................................... 3


Atomul

Capitolul II lumea fizica ...................................................................................... 4


Legea atractiei
Modificari cognitiv comportamentale ..................................................................... 7
Orgoliile; Contradictia

Capitolul III ......................................................................................................... 10


Esenţa sau Conştiinţa
Il vom cunoaste pe
Dumnezeu?............................................................................................................. 12

Iubirea ............................................................................................................... 15
Prima iubire – hazard sau determinare?
O altfel de abordare .............................................................................................. 18
Aparitia religiei
Biasarea negativa ................................................................................................. 19

Felul in care privim lumea este felul in care lumea ne priveste ........................... 20
A fi simplu

Stresul / Disonanta cognitiva .............................................................................. 21

Auto-realizarea si autocontrolul .......................................................................... 23

Capitolul IV......................................................................................................... 27
Citate din cartea mortii
Fantomele, viata dupa moarte – citate si pareri pers

Citate celebre ...................................................................................................... 30

1
Prefata

In cele ce urmeaza voi dezbate o „problema” la care multi s-au gandit, se gandesc
si au cercetat-o, anume: Gnoza
 De unde venim si unde ne indreptam, precum si
 Care este scopul nostru pe pamant.
 De ce o actiune face ca un om sa se intristeze, iar pe altul, aceasi actiune sa-l
bucure.
 Ce este inconstientul, dar constientul ca „big picture”
 Ce este religia, cum a aparut, de ce si pe cine „ademeneste” ea.
 Etc.
Toate acestea bazandu-se pe anumite cercetari facute de a lungul aniilor de catre
multi oamenii aparent simpli, poate si cu o imaginatie bogata, dar care bazandu-se pe
dovezi le-au tranformat intr-un gand, teorie.
Gnoza (arta cunoasterii interioare - a trai constient), psihologia cognitiva,
pozitiva, fizica cuantica precum si din documentarul cel mai pertinent: What the bleep do
we know - Down The Rabbit Hole in care magnitudinea si frecventa informatiilor ce sunt
enumerate pe „metru patrat” este de-a dreptul inposibil de retinut si inteles tot dintr-o
singura vizionare, ca sa nu vorbesc ca pentru unii poate devenii plictisitor sau chiar
enervant, deoarece este si in contradictie cu cele deja stiute de catre omul contemporan.
Prin acestea incercand sa explic si sa fac un rezumat a cea ce inseamna autorealizarea,
linistea interioara, stresul, a fi simplu si a afla cine suntem defapt noi - Dumnezeu. (si
ce putem face pentru noi).

Cea ce facem pentru noi, moare o data cu noi. Cea ce facem pentru umanitate - pt. altii
este nemuritor.

1
Capitolul I – lumea astrala

„Mare explozie” - Big Bang-ul, era o mare energie, cu putere inimaginabila. De


unde a aparut aceasta energie ? cum, cand, de ce si care este scopul nostru? > sunt cele 5
intrebari pe care ni le punem si cand ne gandim la provenienta noastra. Raspunsul sigur la Gnoza
aceaste intrebari nimeni nu le stie cu siguranta. Insa faptul ca noi – oamenii suntem o
masa de energie nu mai este asa necunoascut.
„La inceputul inceputurilor” se presupune ca ar fi fost „Big bang-ul”, dar inainte
de acesta ce a fost? Ce a determinat sa explodeze acel ceva?! (vezi teoriile despre gaurile
negre). Energia emanata de catre big bang de unde este, cum s-a fomat?!
Pe parcursul aceste-i carti veti observa ca totul este ca un cerc, unde nu mai exista
intrebarea:” si asta de unde a aparut”?!

Pasul 2: (trec direct la pas 2, pentru ca pasul 1 dupa cum veti vedea este
„inceputul”). Dupa cum am scris mai sus, gaurile negre sunt subiecte de discutie
controversate asupra carora s-a dezbatut si inca se cauta provenienta lor, precum si
resturile ce sunt „ighitite” de acestea. In jurul planetelor exista vid, spatiu. In jurul
planetelor pot exista pe langa energiea lor, praf, frig extrem, sau cald extrem, cazul
soarelui. Asa cum stim si din mass-media sau de la Discovery, gaurile negre absorb,
inghit planete intregi, pastrandu-si insa aceasi marime, desi „logic” ar fi ca daca ceva
inghite alceva, acesta sa isi mareasca volumul. Ei gaurile negre nu-si maresc volumul, ele
insa isi maresc gravitatia si puterea de absorbtie. (vezi subiectele legate de gaurile negre).
Formarea big benului se presupune a fi cauza acumularii maselor, planetelor in gaura
neagra, deci a energiei, a gravitatiei extrem de puternice ca suma a planetelor inghitite, iar
in urma careia a avut loc si marea explozie. Cu alte cuvinte energia extrema, gravitatia
poate si alte „ingrediente” a facut acel „nimic”, gaura neagra, cum o stim noi, omul, sa
duc la explozie – imprastierea, regurcitarea enegiei acumulate in milioane de ani.
Conform datelor de la NSA, cosmosul, galaxiile au tendinta de expansiune, cea ce ar
insemna ca pana la reunirea tuturor planetelor in „gaura neagra” de unde apoi sa reinceapa
o oaua explozie – e departe, dar cica gaurile negre ce atrag tot mai multe si mai mari
planete chiar gakaxi intreci, face ca acest proces pe cat de incert e, sa schimbe radical
ideea, si sa ne de-a impresia ca gaurile negre va ainghiti universul in expansiune.
Oricare ar fi adevarul, cert este ca, asa numitele gauri negre, inchit planet, galaxii,
astfel dezvoltand o puternica gravitatie si energie iar ca urmare a acestui proces totul se
reface. „Big bang” > ajungand la (pasul 1).

Pasul 3: In urma procesului explicat mai sus apar planetele cu diversitatea lor
climatica. Iar pe unele planete pot aparea si asa numitele vieti ca urmare a conditiilor de
viata date de acea planeta, in special apa, vegetatia se presupune a fi sursa vietii si
posibilitatii supravietuiri si existentei (la noi - oamenii). Ciocnirile dintre planete face ca
planeta cea mai mare, mai tare sa preia energia si unele „ingrediente” de la planeta mica.
(ca si pe pamant supravietuieste cel mai tare, mai rezistent!). In urma mai multor ciocniri
o planeta poate lua diferite proportii si/sau clime, si astfel posibilitate de aparitie a

1
vietuitoarelor. Iar o data cu vietuitoare, apar si alte specii fie ca urmare a acuplari lor, fie
intre diferite alte vietuitoare – intr-un final, dupa, asa numitii: milioane de ani – apare
omul, care nu este altceva decat un rezultat al ciocnirilor planetelor, in consecinta, si omul
este o energie, care pana la un anumit „nivel” se poate alimenta si „trai” ca specie, iar la
un nivel mai scazut „moare”ca specie, ca energie insa se pierde sau ataseza de o energie Gnoza
mai mare.(vezi cazul ciocniriilor planetelor).

Omul este format dintr-o masa densa de atomi, asa cum planetele sunt o energie,
aceasta energie creata din atom-ul in sine, multitudinea de atomi reprezinta forta noastra
motrica de care avem nevoie sa traim. Pe acesta il „hranim” cu gandurile noatre si cu
alimentele – hrana de fiecare zi.

Atomul

Gandurile noastre sunt cele care influenteaza evolutia si „intarirea” atomului, a


cresterii energiei care ne da puterea sa facem ce dorim.(Hrana nu intra in subiectul acestei
documentatii, ea fiind sursa fizica de „hranire” a organismului uman). Despre gandurile
ce ne ghideaza modul de decizie voi vorbi in paginile ce urmeaza.

In concluzie: neantul, gaura neagra este reprezentata de o energie alimentata de


insasi energia, si schimbarile ce le aduce cu sine. Astfel omul = energie, iar prin prisma
naturii de care acesata beneficiaza pe numitul: „pamant” energia – omul se alimenteaza cu
energia ce o da pamantul, fructe, apa, aer... deoarece si acestea in esenta lor au ca sursa un
anumit nivel mai mic decat la om, de energie.

Capitolul II lumea fizica

* „ Intai a fost cuvantul „ este logic, de ce? Pentru ca pe baza cuvintelor se creaza
si gandirea, imaginatia, visele. Puteti exprima ceva prin altceva decat „cuvantul”?!
Daca inchideti ochii ce vedeti? Nimic – logic, atunci intrebare: tot ce exista in
jurul nostru pentru noi, mai exista fizic?! Nu! Deci noi cream mediu, noi il interpretam,
prin mintea noastra, fiecare dupa cultura si felul sau personal. (nu ma refer fizic). Totusi,
daca noi nu ma suntem, sucombam, ce este in jurul nostru mai exista?! Nu! De ce?
Pentru ca noi nu mai suntem, deci nu are cine sa „vada” sa analizeze, simta. Deci noi
cream si o data cu noi dispare si „lumea”.
Emotiile si sentimentele nu sunt coantificate stiintific, ele insa exista si sunt
diferite de la caz la caz si de la persoana la persoana.

Pe de alta parte, la nastere venim pe lume nu chiar goi (decat fizic), la nivel psihic
copilul nou nascut este inzestrat cu „trecutul” parintiilor lui, cu anumite predispozitii la
boli fizice, psihice, toate inoculate in ADN-ul copilului. Ca aceste predispozitii sa devina
un real pericol copilul trebuie intre cu sau fara voia sa in anumite imprejurari de natura sa

1
„activeze” acel „ceva” mostenit de la parinti si chiar bunicii si strabunicii lui/ei.
(Jung vorbea aici despre arhetipuri.)

In cele ce urmeaza prezint doua citate din documentarul: What the bleep do we
know - Down The Rabbit Hole, a care reiese importanta modului nostru de gandire de Gnoza
alimentare a energiei ce ne tine in viata si a modului cum aceasta energie este interpretata:

Legea atractiei
„Priveste-ti propria mana
Pare solida, dar de fapt nu este asa.
Daca o observi la un microscop adecvat, vei vedea o masa de energie care vibreaza.
(vei vedea > atomul explicat in fizica cuantica)
Totul este construit in acelasi fel, fie ca este vorba de mana ta, de ocean sau de stele.
Totul este energie!
Exista, bineinteles, Universul, galaxia noastra si planeta noastra.

Apoi exista indivizii, si in interiorul trupurilor sunt organele, apoi celulele, apoi
moleculele, apoi atomii si in sfarsit energia!
Avem deci multe nivele de analizat.
Totul in univers este energie.

Nu conteaza in ce oras locuiesti, ceea ce conteaza este ca ai in corpul tau suficienta putere
potentiala pentru a ilumina intregul oras timp de o saptamana.
Cei mai multi oameni se definesc pornind de la acest trup, insa tu nu te rezumi la un corp
finit.
Tu esti de fapt un camp de energie.
Ceea ce stii despre energie este urmatorul lucru:
Mergi la un fizician specialist in cuantica
si intreaba-l:
"Cine creeaza lumea?"
Iar el va spune,

"Energia."

Ei bine, sa descriem energia.


In primul rand, ea nu poate fi creata sau distrusa.
A existat dintotdeauna, tot ceea ce a fost exista in continuare:
ia o forma, o pastreaza o vreme si apoi renunta la forma.!

Mergi la un teolog si intreaba-l:


"Cine a creat Universul?"

El va spune, "Dumnezeu."
Bine, atunci descrie-l pe Dumnezeu

Dumnezeu a existat dintotdeauna, nu poate fi creat sau distrus.

1
El este tot ceea ce a fost, tot ceea ce va fi, luand forma, dainuind in forma si renuntand la
forma.
Vezi, este vorba de acelasi lucru, exprimat
intr-o terminologie diferita.
Gnoza

Tu esti ceea ce numesti Dumnezeu.

Conform Scripturii, esti imaginea si asemanarea lui Dumnezeu.


Putem spune ca suntem o modalitate prin care Universul devine constient de el insusi.
Putem spune ca suntem un camp infinit de posibilitati.
Toate aceste afirmatii sunt adevarate.
Toate marile invataturi ti-au spus ca ai fost creat dupa chipul si asemanarea unei surse
creatoare.
Asta inseamna ca ai potentialul si puterea lui Dumnezeu, de a-ti crea lumea cu adevarat.
Adevaratul "ce" este ce vei face tu acum?

Ce alegi acum?
Pentru ca poti, la fel de bine, sa te concentrezi asupra lucrurilor negative, sau sa te
concentrezi asupra a ceea ce iti doresti.
Cand oamenii incep sa se concentreze asupra a ceea ce isi doresc, ceea ce nu-si doresc se
retrage.
Pe masura ce o parte castiga teren, cealalta parte dispare.
Vrei ca tu sa ajungi in locul in care sa-ti deschizi gandirea, unde sa-ti ghidezi gandurile
catre un scop, unde sa fii creatorul propriei tale experiente?!

Pentru ca tu esti managerul propriilor tale ganduri.


Partea frumoasa a legii atractiei este ca poti incepe sa o aplici oricand.
Poti incepe sa gandesti cu adevarat si poti incepe sa generezi in propria ta fiinta un
sentiment de armonie si fericire.
Legea atractiei iti va raspunde.
Scopul tau este acela care spui tu ca este, iar misiunea ta este misiunea pe care ti-o dai
singur.
Viata ta va fi ceea ce tu vei face din ea, si nimeni nu o va judeca, nici acum nici in
eternitate. Reteta succesului este fericirea interioara.
Orice te face sa te simti bine atrage dupa sine si mai multa bucurie.
Exista o mie de diagnostice si o mie de boli. Ele reprezinta doar veriga slaba.

Toate sunt consecinta unui singur lucru.


Fie ca gandesti ca poti, fie ca gandesti ca nu poti,
oricum ai dreptate. - H. Ford ”

Simplul act de a fi constient de gandurile tale negative, gandindu-te si trasnformadu-le in


pozitive este este un obicei puternic ce-ti poate schimba viata.

1
Citat :
„Toti am fost invatati la scoala ca lumea e facuta din substanta, materie, masa, atomi
Atomii alcatuiesc o molecula, moleculele formeaza materie si totul e facut din materie
dar, de fapt, atomii sint in cea mai mare parte goi. De exemplu, daca o minge ar fi
nucleul unui atom - cum ar fi un proton intr-un atom de hidrogen atunci, electronul ce se Gnoza
roteste in jurul lui si descrie limitele exterioare ale atomului ar fi cam aproximativ la 32
km distanta iar spatiul dintre nucleu si electron este gol de fapt, universul este in cea mai
mare parte gol, totusi, la scara mica, in acest vid, ajungem la nivelul fundamental al
geometriei spatiu-timp, subtilul nivel-temelie al universului unde este informatie, un
sablon numit 'scara lui Planck'[(10^-33)cm si (10^-43)secunde] care este materialul
constituent al universului la acest nivel informatia exista inca de la 'big bang' asa ca
majoritatea universului, desi e alcatuit din materie, este vid! „

„D-nul Emoto un calugar zen, vorbeste despre gând sau intentie ca fiind forta
motrica intr-un experiment, de schimbare a moleculei apei, modul cum este influentata
molecula apei este, stiintific, necunoscut, mai putin moleculei apei, bineinteles!
Deci, daca putearea gandulului poate modifica structura unei molecule de apa, in
structuri cristaline foarte fumoase in functie de gandul atasat moleculei, imagineaza-ti ce
putem face noi cu noi, stiind fiind faptul ca noi suntem compusi din 85% apa”.
Acestea sunt doar cateva exemple a faptului ca o data trecuti de 14 ani (de ce 14
vedem imediat), deciziile pe care le luam ne conduc si influenteaza atat viata noastra cat
si a celor din jurul nostru. Responsabili in mod direct de prima etapa a vietii, (7 ani) sunt
parintii prin educatia pe care acestia, cu, sau fara stiinta o inoculeaza copilului, apoi in a
doua etapa – pana la 14 ani intra in „joc” si profesorii si anturajul in care copilulul se
dezvolta, invata si se comporta. Pentru ca pana la aceasta varsta se formeaza
personalitatea care il va ghida pe viitorul adult in urmatorii ani ai vietii sale, in actiuniile
ce le va intreprinde.
MCC
 Prin prisma educatiei, anturajului, intamplariilor, religiei pe care copilul o
primeste, acesta va dezvolta un compotrament propiu, o gandire specifica –
personala, preluata binenteles de la unii, altii, si la inceput cu putine idei sau
concepte originale. Cu alte cuvinte primii ani din viata se impregneaza in
inconstient, iar in functie de ce acea persoana a invatat si prin modelare, copiere
de la altii asa va reactiona la diferiti factori externi cu care acesta va intra in
contact de a lungul sale vieti. Binenteles ca, gandirea, si perceptia pot fi si ele si
dupa o varsta mai mare, modificate, (modificari cognitiv comportamentale (ABC)
insa este mult mai greu, si deoarece apare necunoscutul, neobisnuitul, si ca si orice
neobisnuit este nesigur, pus sub lupa incertitudinii, al posibiului fiasco de care ne
ferim toata viata, omul tinde sa se complaca in situatia desi neplacuta, uneori chiar
stresanta, deprimanta, sa ramana, datorita, cum am mai spus, fricii de necunoscut,
de nou.(mai jos voi dezbate mai pe larg aceasta)

 In concluzie, modul in care o persoana interpreteaza ceva este in functie de


tiparul / sablonul dupa care acesta s-a/a fost invatat. Uneori acest tipar poate fi
„spart” prin contraargumente, dovezi sau intamplari la care individul ia parte,
acestea o data schimbate duc si la o anumita schimbare in comportamentul
acestuia.

1
 De obicei schimbarile in bine a acestor tipuri de gandire irationala, daunatoare pt
acea persoana pot fi schimbate gradat de catre un psiholog cognitivist prin
consilierea psioterapeutica regulata. Uneori un individ se poate schimba si de la
sine, de obicei insa acest lucru are drept consecinta si renuntarea la unele obiceiuri
sau cognitii ce pana la acel moment erau satisfacatoare pana la un anumit nivel. Gnoza
Renuntarea insa poate creea frustrari care dupa un timp pot rabuvni in defavorul
acelei persoane. Deoarece retentia comportamentelor indezirabile sa facut
nejustificat si poate chiar dintr-o data.
 Comunicarea este modul cel mai bun spre eficientizarea si exprimarea
doleantelor sau al nemultumiriilor atat fata de sine cat si fata de altii. Insa de multe
ori orgoliu, egourile, dorinta de a creea o imagine cel putin modesta fata de altii
creeaza frustari imense, uneori accentuate si de o copilarie cu carente in
afectivitate si scaderea stimei de sine sau dimpotriva a cresterii excesive pe baze
false,de parintii supraprotectivi.
 Comunicarea dintre persoane, socializarea numita in termeni stiintifici, are ca
scop 3 descarcari:
 Sa se planga: „vai, ce mi s-a intamplat, dar sa vezi cum a fost..etc”
 Sa se laude: „mi-am luat ceva super, am facut ceva sa vezi..etc”
 Sa se informeze: „ce poti sa-mi spui despre, care e parerea ta despre...etc”
schimb de informatii. >> oricare din acestea se pot intampla si in functie de
persoana cu care vorbim, dar si de starea noastra la acel moment.
 Pe de alta parte se stie ca cel mai important lucru este cine ce spune, si abia
apoi ce spune.

Orgoliile:
Animalul intelectual denumit fals - om - este o maşină controlată de Legiunea
Egoului. Egoul este divizat.
 Trebuie să citesc o carte, spune funcţia intelectuală.
 Mă duc la un meci de fotbal, spune funcţia motrice;
 Mi-e foame, declară digestia;
 Vreau să găsesc o femeie, spune EGOUL pasiunii, etc., etc.
Toate EGOURILE se ceartă între ele. EGOUL care astăzi jură credinţă GNOZEI
(cunoaştere), este înlocuit de altul care urăşte GNOZA. EGOUL care astăzi adoră o
femeie este mai târziu înlocuit de altul care o urăşte. Numai realizându-ne sufletul
stabilim în interiorul nostru un principiu permanent de conştiinţă. Cel care şi-a realizat
Sufletul trăieşte conştient după moarte. Sufletul poate fi creat prin acumularea celor mai
fine energii produse de organism şi printr-o cristalizare realizată prin eforturi supreme
astfel încât sinele să devină conştient în mod total şi definitiv. Din păcate, animalul
intelectual numit om, îşi risipeşte energiile în mod stupid tânjind, înfurindu-se, prin frică,
ură, avariţie, pasiune, gelozie, etc.
Este urgent ca noi să creem o voinţă conştientă, este indispensabil ca noi să fim
martorii tuturor gândurilor noastre şi să acţionăm în conformitate cu JUDECATA
INTERIOARĂ. Numai în acest fel noi ne putem cunoaşte pe noi înşine în profunzime şi
astfel să realizăm Sufletul. Astfel vom putea fi cu adevarat fericiti, linistiti si mandri.

1
 AICI apare o contradictie: daca noi suntem creeati din energie, care nu
moare, ce se intampla cu „sufletul” - energia personala???
 Sa existe oare viata dupa moarte, vietii anterioare, karme???
 Daca da, se schimba datele problemei, si anume care este menirea noastra
sa facem in aceste vieti??? Si cate sunt ele??? Cine le contabilizeaza, Gnoza
judeca??? Avand in vedere ca binele rau (despre care voi vorrbi mai jos)
sunt creatii ale omului.
 Gnoza spune ca ar fi cicluri ale vietii de 108, si ca menirea noastra este
iluminearea sa CUCERIM INCONSTIENTU prin cunoasterea
interioara, prin trairea fara ura, egouri, gelozii,invidii, etc.
 Dar, daca corpul nostru fizic, ce contine creierul nostru unde se afla trairile
noastre, emotiile, tot cea si cum simtim, moare o data cu noi,dispare in
urma putrefactiei, energia ce „duce mai departe in urmatoarea viata”???
o Raspunsul ar putea fi doar esenta per-ansamblu invatata, acumulata
prin energiile (pozitive; negative si hrana) cu care ne-am hranit de a
lungul vietii. Adica am trait impacati cu noi insine, multumiti de noi,
sau intr-o continua frustrare si orgoliu,etc, negative; nemultumiri.
Astfel „la ziua de apoi” (pasu 1) aceasta energie, viata din toate
vietiile de pana atunci ce se intampla??? Castiga premiul Oscar?!

o Tind sa cred ca la urma urmei menirea noastra ar fi sa transmitem mai


departe prin arborelea genealogic (ADN) o constitutie cat mai stabila
si sanatoasa urmasiilor. Iar pt noi cei in viata inca sa „traim bine” in
liniste si multumire fata de noi si pentru noi, fara sa atragem karma,
vinovatii, si fara orice catalogat ca fiind negativ.

o Ca si o paranteza: binele vs raul; alb vs negru; rai vs iad; ce este ??

- Cica raul este absenta binelui, negru totalitatea culoriilor din spectrul
solar; iadu il traiesti in viata ta in functie de cum gandesti/reactionezi,
deci:
- Prin binele pe care-l faci duci o viata in alb si te poti considera in rai!

Oare nu societatea si religia a creeat acest bine/rau?! Nu ei sunt cei ce dau reguli si
interdictii. Bun! Veti zice ca este pentru o buna convietuire in comun, in societate, dar
atunci de ce sunt discriminarile?! Si nu ma refer aici doar la cele de genu, rasist, sexual, ci
la cel cultural, spiritual. Dece judecam pe cineva in functie de statut, de apartenenta sau
gandirea lui.
In functie de trairile si emotiile trecutului nostru am invatat sa reactionam spre a
merge de la un punct A > la B in zig-zac, evitand sa nu facem ceva inmoral, nelalocul sau,
ceva criticat sau judecat de restul turmei, societatii, evitand sa nu fim marginalizati sau
mai rau eliminati din grup. Iar in plan pesonal la fel, sa ne alegem partenerul de exemplu
in functie de ceva catalogat de altii ca fiind „bun”. Astfel parcurgerea drumului de la A >
B este mai lunga si poate chiar de neajuns.

1
Capitolul III

Esenţa sau Conştiinţa Gnoza


Înainte de toate este necesar să înţelegem că există ceva în noi care se află dincolo
de ceea ce este fizic: avem un corp de carne şi oase, aceasta este evident, oricine acceptă
această realitate, însă foarte puţini înţeleg că avem o psihologie, care poate fi modificată;
este necesar să o înţelegem dacă vrem să ne schimbăm.

Trăim în permanenţă în două lumi diferite: una exterioară şi cealaltă interioară. În


lumea exterioară, care ajunge la noi prin ferestrele celor cinci simţuri (văz, auz, miros,
gust şi tact), găsim familia, prietenii, serviciul, casa, maşina etc., tot ceea ce există în
exterior. În tradiţia orientală se numeşte Maya (iluzie), datorită faptului că este doar o
parte din realitate.
Se ridica intrebarea: ??? cand noi visam, cand traim o realitate intrioara,
personala, tot cea ce visam din jurul nostru (in vis) cine le „creeaza”?! noi! caci noi
visam, logic, DAR oare pe noi in realitate nu suntem visul cuiva?! Si de ce ar fi altfel?!
(intrebare fara raspuns)

Noi oamenii acordăm foarte puţină atenţie celeilalte, lumea interioară, care este
mult mai reală, mai aproape de noi, este ca o umbră aproape nevăzută dar mereu prezentă.
În aceasta găsim toate gândurile noastre, ideile, conceptele, părerile, toate speranţele şi
eşecurile, bucuriile şi suferinţele noastre, într-un cuvânt toate trăirile noastre. Astfel pe
baza viselor (cum spunea si Freud) putem determina si starea noastra psihica reala.

Aceste două lumi se pot verifica experimental: prin observare atenţia noastră este
îndreptată spre exterior, prin aceasta putem verifica realitatea lumii exterioare. Este
necesar însă, pentru a verifica lumea interioară, ca o parte din atenţie să fie îndreptată
către interior, ceea ce vom numi auto-observare / introspectie.

Marele filosof, I. Kant spunea: "Exteriorul este reflexia interiorului", ceea ce ne


ajută să înţelegem că viaţa fiecăruia dintre noi este puternic influenţată de ceea ce purtăm
în interior.

Putem înţelege, de exemplu, de ce atitudinea noastră faţă de o persoană este


condiţionată de părerea pe care o avem despre ea, de un sentiment de simpatie, de respect
sau poate de apreciere sau poate de ura, invidie, etc. De asemenea o circumstanţă din viaţa
noastră, favorabilă sau nu, va provoca în interior anumite reacţii de mulţumire sau tristeţe,
bucurie sau disperare, pe care le vom manifesta mai târziu prin acţiunile noastre.

Dacă vrem ca viaţa noastră să fie armonioasă, este important să înţelegem că mai
întâi trebuie să corectăm interiorul. Putem sintetiza influenţa lumii interioare asupra vieţii
printr-un un vechi proverb sufit care spune: "Este bogat nu cel ce are mult, ci cel care
doreşte puţin".

1
Ne vom îndrepta atenţia asupra lumii interioare şi folosind auto-observarea vom
putea descoperi fiecare dintre noi trei elemente distincte care se manifestă: conştiinţă, ego
şi personalitate.

Fiecare fiinţă umană are în interiorul său o scânteie divină, o parte care se Gnoza
manifestă întotdeauna prin acţiuni superioare, cuvinte corecte, doreşte mereu binele
celorlalţi, ajută dezinteresat, dovedeşte altruism, caritate, toleranţă faţă de ceilalţi. Atunci
când un om îşi manifestă conştiinţa este mereu bucuros, mulţumit, în armonie cu sine şi
cu ceilalţi, înţelege situaţiile prin care trece fără ca acestea să-i cauzeze vreun neajuns.
Conştiinţa se manifestă prin aspiraţii spirituale, misticism, prin artă, muzică, poezie şi în
general prin dorinţa de frumos.

Gnoza afirma ca avem la naştere 3% conştiinţă, iar 97% este împărţită între
subconştient, infraconştient şi inconştient. Ceea ce face frumos şi adorabil fiecare copil
nou născut este Esenţa sa, pana la 2 ani nu are egouri, nu „sufera” din cauza
prejudecatiilor, invidiei etc. Aceasta constituie adevărata lui realitate.

O mare parte a energiei conştiinţei se risipeşte, din păcate, prin identificarea cu viaţa, cu
problemele zilnice, prin stres, prin emoţiile negative, violenţă, dorinţe inferioare etc.

Conştiinţa nu evoluează mecanic, de-a lungul existenţelor, fără să muncim asupra


ei. Acest aspect superior poate fi şi trebuie dezvoltat, de către fiecare dintre noi, printr-o
muncă asupra psihologiei noastre, conştientă şi voluntară, susţinută de o aspiraţie sinceră
de a ne schimba.
Pasii unei schimbari sunt in primul rand, dorinta sigura si motivata intrinsec pentru
schimbare, atat cel cognitiv cat si cel comportamental. Apoi cautarea de solutii,
implementare, perseverenta,evaluare, reevaluare, iar prin repetare devine obisnuita, la fel
ca si comportamentu negativ, daunator sinelui, invatat din modelare sau nevoie,
constienta sau inconstienta. Schimbarea in bine e la fel dar constienta si benefica.

Când o persoană vrea cu adevărat să se cunoască pe sine însăşi, trebuie să se auto-


observe şi să încerce să cunoască diferitele Euri care s-au introdus înăuntrul
personalităţii.

În creştinism găsim Ego-ul, ca cele 7 păcate capitale: orgoliu, mânie, lene,


desfrâu, gurmandism, lăcomie (pentru lucruri materiale) şi invidie.

Defectul psihologic sau Ego-ul poate fi uşor observat în relaţiile dintre oameni,
atunci când ei se manifestă cu mânie, intoleranţă, lipsă de scrupule, invidie, orgoliu,
nerăbdare, gelozie etc., uitând de acele valori etice ce ar trebui să stea la baza relaţiilor
interumane: iubirea, toleranţa, altruismul, caritatea, etc., valori pe care le găsim din ce în
ce mai rar în jurul nostru.

1
Fiind conştienţi de toate acestea, este necesar să ne observăm lumea interioară,
pentru a descoperi erorile care sunt pe cale să se manifeste în exterior sub formă de
cuvinte, acţiuni, sentimente, gânduri etc. Şi care, o dată descoperite, înţelese şi eliminate
vor duce la o viaţă fără conflicte cu noi înşine si/sau cu ceilalţi, la o seninătate în faţa Gnoza
problemelor.

In mod simplu, constiinta inseamna trezire si, in special, trezirea Sinelui

Cel putin de asta avem constiinta proprie pentru ca atunci cind ne uitam in oglinda
sa ne recunoastem pe noi insine si nu alta persoana sau animal.
Constiinta este un produs derivat din spirit introdus in materie densa.
Mai avem mult de invatat pina ajungem in punctul in care urmatoarea intrebare capata
sens:
Il vom cunoaste pe Dumnezeu?
Cei mai multi oameni si-l imagineaza pe Dumnezeu ca pe o figura impunatoare in
cer, cu barba alba si care cerceteaza rasa umana de acolo de sus si ne vad pe noi, aici pe
Pamint, ca pe un fel de teritoriu neutru pentru experimente, unde am fost pusi de
Dumnezeu pentru un timp, iar El ne urmareste evolutiile, consemnindu-le in laptop si ne
verifica daca ne manifestam conform modelului creat de El, sau daca 'pacatuim'(Il
ofensam) - cum se zice!
O idee absolut nerusinata! cum am putea noi sa-l 'jignim' pe Dumnezeu - acel
Dumnezeu in care oamenii cred?!?
cum ar putea sa conteze pentru El atit de mult?
mai mult, cum ar putea El sa considere o situatie suficient de grava pentru a ne condamna
la o eternitate in suferinta?!?
 Astea sint idei bizare, dar, dupa cum se vede, sint bine ancorate in fricile, limitele
si nesiguranta oamenilor. De aceea religia poate specula foarte eficient, deliberat
sau nu, aceasta nesiguranta. Oamenii se inregimenteaza promt atunci cind sint
amenintati de aceste sentinte cosmice la pedeapsa eterna.
Odata acceptand acest drum ai iesit total de pe calea evolutiei si desvzoltarii sprituale,
personale. Toti vor ca Isus sa-I ajute, dar Isus nu manaca in locul tau, el nu se naste in
locul tau, nici sa ma “salveze” nu poate in locul meu. In termeni reali nu e vorba de a fi
salvat de D-zeu sau oricine altcineva ci e vorba despre evolutia personala.
Nu poti sa-l rogi pe Isus sa infaptuiasca ceva locul tau.
Singurul motiv pentru care exista dependenta de religie este intr-un fel, o eroare de
interpretare care nu scade astfel maretia lui D-zeu. D-zeu suntem noi, iar noi suntem
interconectati printr-o energie inexplicabila – spiritul – fiecare dintre noi influentam
realitatea (dar si pe cel de langa noi) fie ca ne dam seama fie ca nu. Astfel D-zeu este unul
in noi toti. Insa evolutia personala consta in a face ceva pentru noi, si nu sa asteptam sa
fim ajutati, pedepsiti si/sau judecati de o putere suprema.
Deci sa nu dam vina pe religii care se bazeaza pe insecuritatiile oamenilor, pe
temerile lor, ci pe noi – oamenii – care am lasat sa infloreasca religia si alte sisteme de
gandire care subjuga iesirea din capcana.

Oarecum D-zeu este efectul cauzei gandurilor si intentiilor noastre.

1
Deci daca asteptam sa fim ajutati fie de o putere suprema fie de alticineva nu vom
reusi sa ne autorealizam pe nici un plan. Nefacând nimic lasam “diavolul” sa isi bage
coada. Insa(cauza) luptand, insistand si alimentand acea retea neuronala cu ganduri
pozitive si cu planuri din ce in ce mai elaborate si mai sigure vom reusi sa ne atingem
scopurile, deci D-zeu (efectul)ne va ajuta, iar scopul nostru va putea fi cel scontat. Gnoza
Sa te schimbi inseamna sa-ti modifici comportamentul destul cat sa devina
permanent. Acest lucru se poate face prin persistarea in a cea sarcina sau tip de
comportament impunandu-ti reguli stricte si de necalcat.orice schimbare la inceput este
grea, datorita neobisnuintei cu acel nou.
Daca nu poti controla o stare emotionala inseamna ca esti dependent de ea.
Frica de necunoscut, ne tine captivi in emotiile si sentimentele monotone de care
suntem dependenti. Informatia si dorinta de informare poate sa ne scoata din „cusaca”
necunoscutului.

La intrebarea : „Ce voi deveni daca voi sti si altceva decat cea ce stiu?”
Rasp. Este: „Trebuie sa devi ca sa sti” (oricum e in avantajul tau)
Astfel ideea ca Dumnezeu este o fiinta distincta si separata de noi, o fiinta pe care
trebuie sa o venerez, sa o cultiv si sa o multumesc, si de la care sa sper ca voi obtine o
recompensa, la sfarsitul zilelor mele, nu este asa. „Speranta prelungeste agonia”

Chiar daca o anumita persoana a renuntat de mult timp la ornamentele religioase,


ea inca traieste intr-un tipar religios si asta fara sa stie. Pentru ca toata conceptia despre
aceasta realitate a fost modelata de religie, inca din copilarie, asa ca, pina nu o elimini din
structura ta, perspectiva unei evolutii va fi mereu limitata!

Singurul motiv pentru care exista dependenta de religie este intr-un anume fel, o
eroare de interpretare
Scade astfel maretia lui Dumnezeu?!? NU!

De fapt, deschide portile unui Dumnezeu etern, absolut! >NOI< greu insa de
inteles pentru cei indoctrinati, pentru cei nesiguri pe sine, si cu speranta ca cineva mai
puternic ii va juta, ei nefacand nimic, si avand si frica de pedeapsa divina completeaza
tabloul nesigurantei in fortele propii.

Nu vrem sa acceptam responsabilitatea, nu vrem sa ne recunoastem maretia, si


astfel devine extrem de usor oricarui sistem de gindire - religios sau altfel, sa speculeze
incertitudinile noastre si sa ne asigure ca vor avea grija ca totul sa fie bine, iar noi
inghitim asta pe nerasuflate!

Asa ca nu dati vina pe religie, ci pe propria nesiguranta care a permis religiei sa


infloreasca i-a permis, de-a lungul istoriei, dezvoltarea multor alte sisteme de gindire care
subjuga si din acest motiv nu putem iesi din aceasta capcana.

Creierul pare cuprins de o furtuna puternica, atunci cand prezinta un gand coerent.
Deci nimeni nu a vazut vreodata gandurile. Ceea ce vad neurofizicienii, este o furtuna
dezlantuita, in diverse zone ale creierului.

1
Aceste zone corespund anumitor parti ale corpului, si stimulilor la care raspunde
fiinta. E o imagine holografica: furie, instinct criminal, ura, compasiune, iubire...
Creierul nu face diferenta intre ceea ce vede in mediul inconjurator, si ceea ce isi
aminteste, pentru ca in ambele situatii sunt activate aceleasi retele neuronale. Orice
informatie pe care o procesam, orice informatie care intra in sistemul nostru, din mediul Gnoza
exterior, e intotdeauna colorata de experientele pe care le-am avut, si de un raspuns
emotional, pe care il prezentam, ca reactie la inputul respectiv.

Cine e la comanda atunci cand ne controlam emotiile, sau cand raspundem la emotiile
noastre?
Stim, din punct de vedere fiziologic, ca celulele nervoase care se activeaza simultan, se
conecteaza intre ele.

Sistemul nervos deschide portile liberului arbitru fara ca acest lucru sa contravina
tezelor stiintifice moderne iar acest lucru este consecvent, pina la un anumit punct,
impresiei subiective a oamenilor cum ca avem liber arbitru!
Ceea ce ne diferentiaza de celelalte specii este raportul dintre lobul frontal si restul
creierului, acest lob este responsabil cu hotarirea, luarea deciziilor, comportamentul,
inspiratiaeste motivul care ne face sa luam informatii din mediu pe care le procesam, le
memoram pentru ca apoi sa luam decizii sau sa facem alegeri diferite de cele facute in
trecut creierul este format din celule minuscule numite neuroni.

Daca practicam un lucru in mod repetat, celulele nervoase respective, se vor


conecta intre ele, dobandind o relatie pe termen lung. O retea neuronala, care alimentata
ne asigura succesul sau insuccesul, dupa caz.

Daca va enervati, sau va simtiti frustrati zilnic, daca suferiti zilnic, daca va gasiti
motive sa va simtiti victimizati in viata, atunci practic voi va reconfigurati si va reintegrati
si alimentati. zilnic reteaua neuronala.

Creierul este alcatuit din celule nervoase foarte mici, numite neuroni. Acesti
neuroni au niste ramificatii subtiri, prin intermediul carora se conecteaza la alti neuroni,
formand astfel o retea neuronala. Fiecare punct de conexiune este integrat intr-un gand,
sau o amintire.

Creierul alcatuieste conceptul prin intermediul legii memoriei asociative.

De exemplu ideile, gandurile si sentimentele sunt toate incorporate si interconectate in


aceasta retea neuronala. Si toate prezinta o relatie posibila, unele cu celelalte.

Conceptul si sentimentul de iubire de exemplu, este depozitat in aceasta vasta retea


neuronala.

Iubirea

1
Orice informatie pe care o procesam, si care intra in sistemul nostru, din mediul
exterior, e intotdeauna colorata de experientele pe care le-am avut, si de un raspuns
emotional, pe care il prezentam, ca reactie la inputul respectiv.
Deci fie ca e vb de iubire sau orice altceva, depinde de noi si modul nostru de
gandire cum sa fie ce vrem. Orice stimuli exteriori impacteaza sablonul configurat in Gnoza
decursul aniilor de educare si modelare a personalitatii.

Cum poate sti cineva daca e indragostit cu adevarat?!? de o anumita persoana, de


exemplu?!?
De fapt sint indragostiti de anticiparea emotiilor de care sint dependenti pentru ca
aceeasi persoana poate cadea din gratii saptamina urmatoare daca nu indeplineste
conditiile prestabilite ca am vrea ca acea/acel sa fie.

Prima iubire – hazard sau determinare ?


Influenţa exercitată de arhetipul Animus asupra alegerii persoanei iubite la adolescente.
Ce se intamplă atunci când ne îndrăgostim ? Ce val ne este aruncat peste ochi
pentru a ne deforma privirea ? Căci niciodată obiectul iubirii nu este văzut cu detaşare.
Culorile care ni-l dezvaluie sunt întotdeauna strălucitoare, puternice, pline de viaţă. Fiinţa
iubită este idealizată, însuşirile sale sunt exagerate, fie spre polul pozitiv, fie spre cel
negativ. Culorile prin care este descrisă nu devin eterne decât atunci când pasiunea a
dispărut. Ce mecanisme pun în mişcare această pasiune, făcând-o să se răsfrângă asupra
unei persoane anume şi nu a alteia, apoi să se retragă, tot atât de inexplicabil precum a
apărut ? Alegerea persoanei iubite este rodul întâmplării sau apare ca o necesitate ?
“Ori de cate ori între sexe se instalează o relaţie necondiţionată, cu efecte – am
putea spune – magice, este vorba de o proiecţie a imaginii sufletului”, scria C.G. Jung în
1921. În viziunea jungiană, imaginea sufletului este imaginea arhetipală contrasexuală,
Anima pentru bărbat şi, respectiv, Animus pentru femeie. Dacă, mergând pe firul tradiţiei,
bărbatul se manifestă în lumea exterioară în special prin intelectul său - partea sa
feminină, emoţională, rămâne adesea inconştientă. La fel femeia, intrând în relaţie cu
lumea prin aspectele sale afective, raţionalitatea sa devine inconştientă.
Arhetipul Animus începe să-şi facă simţită prezenţa în psihicul feminin în
perioada pubertaţii. Cum arhetipul este un conţinut al inconştientului colectiv, el nu
acţionează direct asupra psihicului, ci mediat, prin intermediul complexului –
particularizare a arhetipului în funcţie de experienţele individuale şi aparţinând
inconştientului personal. Complexul Animus, construit în jurul arhetipului Animus, ia
naştere din complexul paternal, la care se adaugă imaginile masculine semnificative din
istoria fetei. În formarea acestuia o contribuţie importantă o are, de asemenea, şi
complexul Animus al mamei. Rolul jucat de arhetipul Animus-ului la pubertate şi în
adolescenţă este tocmai acela de a forţa desprinderea de identificarea cu imaginea ego-ul
tatalui, permiţând tinerei să devină o fiinţă independentă. Fiind inconştient, conţinutul
complexului Animus se manifestă în general prin proiecţii asupra persoanelor de sex
opus. În acest sens, arhetipul contrasexual a mai fost denumit de Jung şi “factor generator
de proiecţie”. Acesta exercită o fascinaţie intensă şi este responsabil pentru aşa-numita
“dragoste la prima vedere”: “Sexul opus are un şarm misterios, nuanţat cu teamă, poate
chiar cu un pic de dezgust.”
Alegerea partenerului este influenţată de destinul complexului Animus al
subiectului de gen feminin. De asemenea, ne interesează modul în care complexul

1
Animus al subiectului influenţează relaţia sa actuală cu partenerul şi tendinţa urmată de
această relaţie.
Ipotezele de la care am plecat sunt următoarele:
1. Dacă subiectul de gen feminin nu este separat de figurile parentale,
complexul său Animus se află în condiţie de identificare inconştientă cu figura Gnoza
paternală, iar imaginea fiinţei iubite alese va fi substitutul pozitiv sau negativ al
tatălui;
2. Dacă subiectul de gen feminin este separat de figurile parentale, complexul
său Animus este proiectat asupra partenerului actual şi / sau a idealului de partener;
3. Dacă subiectul de gen feminin este separat de figurile parentale şi
complexul său Animus nu este proiectat, atunci subiectul este identificat inconştient
cu Animus-ul său.
Variabila dependentă o constituie complexul Animus-ului, iar variabila
independentă, gradul de separare al subiectului faţă de figurile parentale.
Ipotezele cercetării s-au verificat în cea mai mare parte. Alegerea partenerului
masculin este semnificativ influenţată de imago-ul paternal, şi prin acesta de complexul
Animus. Desigur, dat fiind numărul mic de cazuri studiate, deocamdată nu se poate face o
generalizare. Insa este evident tiparul dupa care atat femeile cat si barbatii isi aleg
partenerul/a. Tiparu ajustandu-se in timp prin cresterea sau de cele mai multe ori scaderea
din preferintele de la inceput. Dar acestea dupa indelungi persistari, suferinte, etc.
O alta problema a „marii iubiri” este faptul ca dragostea dureaza conform studiilor
pe un esantion mare (de data asta), 3-5 ani. Dupa aceasta perioada dragostea dispare,
aparand plictiseala, proiectiile de tot felul, isterii, si bineinteles dorinta de a face ceva
pentru compensare, intrerupere sau prelungirea „dragostei” ce a unit cele doua persoane.
Dupa aceste perioade pot aparea adulterul, gelozia extrema si in final divortul/despartirea.
Aceleasi studii dau si o posibila perpetuare a relatiei, si anume pentru alegerea
partenerului sa se aiba in vedere afinitatiile celor doi, preferintele in materie de munca,
distractie, deoarece dupa cei 3-5 ani de relatie dragostea se poate „transforma” in
prietenie, sinceritate, respect pentru creatiile impreuna, astfel poate dura acea relatie
„pana la adanci batraneti”.

Unii oameni leaga iubirea de dezamagire cind se gindesc la dragoste traiesc


senzatia de durere, mihnire, suparare sau chiar furie poate fi legata de suferinta care duce
probabil la o anumita persoana, iar aceasta persoana este legata de dragoste, inchizind
astfel cercul. Orice observatie poate fi privita ca si o marime cuantica, iar aceasta marime
produce memoria. Memoria fiind senzoriala, de scurta durata si lunga durata (MS,MSD,
MLD). Odata ce reateaua cognitiva a fost formata be baza unor intamplari negativea, o
alta posibilitate este filtrata prin prisma acele retele deja gresit judecate, astfel se limiteaza
cunoasterea noileor posibilitati.

Intotdeauna intelegem un lucru dupa ce l-am reflectat in oglinda memoriei aceasta


oglindire ne da sentimentul EU-ului, sentimentul fiintei interioare creierul nu face
diferenta intre ce vede in mediul inconjurator si ce-si aminteste, pentru ca aceleasi retele
neuronale sint activate in ambele cazuri.
Stim ca, fiziologic, celulele nervoase care sint activate simultan formeaza o
legatura daca repeti o experienta de nenumarate ori, celulele aferente construiesc o relatie
durabila daca te enervezi zilnic, daca esti frustrat, daca suferi zilnic si daca ai mereu

1
motive de auto-victimizare construiesti o retea neuronala care, prin re-activare, defineste
acea retea si isi consolideaza relatia cu toate celelalte celule, relatie numita identitate.
Si mai stim ca, de asemenea, celulele nervoase care nu sint activate simultan nu se
mai conecteaza isi pierd relatia de durata pentru ca, de fiecare data cind intrerupem un
proces cognitiv, fapt care produce o reactie chimica in corpul nostru acele celule nervoase Gnoza
isi rup legaturile daca repetam mental un lucru, in functie de abilitatea noastra in acest
caz, se vor forma anumite circuite mentale ca rezultat al acestui efort cu alte cuvinte,
lucrurile vor deveni mai usor de infaptuit!
Daca acceptam aceasta idee atunci vom putea ca, a doua zi, sa mentalizam cu mai
multa siguranta si mai multa convingere.
Exista o regiune in creier numita hipotalamus care este ca o mini-fabrica si aici se
produc anumite substante chimice care se potrivesc emotiilor traite aceste substante se
numesc peptide - mici secvente de lanturi de aminoacizi corpul nostru este, la baza, o
unitate de carbon ce produce cam 20 de aminoacizi care formeaza impreuna structura
fizica in hipotalamus se asambleaza, din mici lanturi de proteine numite peptide, anumite
neuro-peptide sau neuro-hormoni care se potrivesc starilor emotionale experimentate
zilnic. Exista peptide pentru suparare, tristete si pentru victimizare, pentru senzualitate...
pentru fiecare emotie traita si, in momentul in care experimentam o anumita emotie,
hipotalamusul asambleaza peptida aferenta, eliberind-o in singe prin glanda pituitara
peptida isi gaseste drumul spre diferiti centri ai corpului fiecare celula din corpul nostru
are niste receptori in partea exterioara .
Sa te schimbi inseamna sa-ti modifici comportamentul suficient cit sa devina
permanent. Experientele noastre 'coloreaza' ceea ce stim deci nu exista o apreciere absolut
obiectiva, pentru ca orice apreciere pe care o facem e legata de experientele traite in trecut
si de emotii, totul are o incarcatura emotionala.

O altfel de abordare
Trinitatea: Tata, fiu, spirit > 3 in 1 <> inconstient, precostient si inconstient
(by T.F.C)
Tatal=inconstientul (ce trebuie cucerit de constient) pentru o traire linistita si in pace
cu sine, cunoasterea de sine!
Fiu=tu ca persoana, prin tine constient, doar vei ajunge sa te cunoasti, si sa-l cunosti si
pe „tata”

1
Spirit=interelationarea, orice/oricine iti da un sentiment mai intens sau mai putin intens.

Prin constient (de ce suntem constienti) ajugem la preconstient (fenomenele care


pot deveni constiente daca ne focalizam atentia aspra lor) – iar de aici la inconstient (care
este atemporal, aspatial si ilogic) > > autorealizarea (ca Isus, Buddha,) pe scurt spus. Gnoza
Orice din exterior impacteaza inconstientul, si astfel prin tiparul inconstientului
nostru creat in copilarie >> vom reactiona.
Cucerirea inconstientului < eliminarea egourilor, franarea instinctelor,
modificarea interpretarii stresului si al diferitelor insatisfactii, precum si cunoasterea
interiorului – a inconstientului care ne aduce linistea adevarata si o viata constienta
spritual si psihic.

Aparitia religiei

La inceputurile omenirii oamenii actionau mai mult inconstient decat constient, isi
urmau instinctele primare: de hranire, aparare si sex. Mai tarziu au inceput sa simta teama
tot mai des si datorita manifestatiilor naturii, ploaia, fulgerele, ninsoarea, si diferite
pericole, si incercand sa gaseasca o explicatie pentru acestea a aparut asimilarea unor
fenomene ale naturii cu diferite obiecte, in nevoia si incercarea de a controla!
De exemplu: tunetul (fulgerele). Astfel tunetului i-au gasit o piatra careia i-au dat o forma
dupa asemanarea fulgerului, la care ei se rugau in speranta de a inceta fulgerele, care
uneori si faceau victime in randul familiilor lor, vazand ca acest lucru nu prea are efect au
inceput sa faca jerfe cu animale, apoi cu oameni, aici aparand o alta teama de a nu urma
sa fie serfit. Astfel au aparut zeii pentru diferite neclaritati, incontrolabile fie din natura ,
fie de natura psihica. Zeul furtunii, fulgerelor rugandu-se la o piatra modelata probabil de
un fuger. Astfel fiecare persoana dorind sa traiasca, incerca sa nu greseasca pentru a fi
apoi serfit, chiar daca fiecare jerfa era pentru binele celorlati, ei considerau ca sunt iertati
de pacate lor – si astfel aparand sentimentul de vinovatie – cel mai profund, SI baza
religiei de azi = Isus sa jerfit pentru iertarea pacatelor noatre - „sa nu gresesc/pacatuiesc
pentru ca eu sau altcineva a fost, sau va fi jerfit pentru iertarea pacatelor mele si/sau a
femiliei mele.”
Apoi dupa mai multi ani vazand existenta mai multor zei au ajuns la concluzia ca
trebuie sa existe un „sef” care ii coordoneaza pe toti ceilalti zei, asa cum si intre ei existau
un sef al tribului si/sau comuniunii in care ei habituau. Numindu-l Dumnezeu, si cum
pacatele erau, jerfele cresteau au gasit – pedepsele si iertarea.
Inteleptii existenti la acea vreme erau chiar foarte inteligeti, astfel incat pentru
franarea unor instincte cauzatoare de rau, (furt, omor, adulter, etc. = cele 10 porunci care
erau defapt mai multe la acea vreme) precum si pentru perceptia controlului vremii rele si
al unor comportamente chiar si ale lor – a aparut religia cu legile ei – pe care cei ce le
incalcau se faceau vinovati de diferite capete de acuzare si primeau diferite pedepse
pentru iertarea pacatelor sau greselilor facute cu voia sau fara voia lor.

Metaforele si simbolurile unor nume biblice

Isus este simbolul peştelui


Maria simbolizeaza mare (apa intinsa,ocean, mare) reprezentand inconstientul.
Deci pestele sa nascut din mare = Isus sa nascut din Maria

1
( pt cei ce cred in „cineva acolo sus” exista > am o intrebarea: de ce Dumnezeu
autoputernicul a trebuit sa insamanteze o femeie - fecioara, cand putea foarte bine sa-si
puna „fiul” pe pamant )

Tot asa Maria reprezinta inconstientul depre care stim ca exista, dar nu stim ce Gnoza
vietuitoare se afla acolo (orgolii, defectele inconstiente si constiente, instincte, arhetipuri)
Asa cum marea se vede dar fara sa intram noi in mare nu stim ce vietuitoare traiesc acolo.
Isus si-a descoperit defectele, orgoliile si le-a eliminat in decursul anilor petrecuti
in tibet, meditand si progresand spre divinitate – dumnezeu = pestele trebuie sa iasa la
suprafata ca sa-l vedem, sau sa intram noi in apa (in inconstient) si sa le scoatem la
suprafata pt a le putea studia si vedea. Altfel, Isus fiind exemplul clar al succesului divin
- al cuceririi inconstientului aratand calea spre iluminare, spre autorealizare si
cunoasterea inconstientului.
(Istoria Isus fiind o poveste adevarata, menita sa educe masele numeroase de oameni.)

Biasarea negativă
Informaţia negativă are mai mare impact asupra vieţii oamenilor decât informaţia
pozitivă sau neutră. O veste proastă ne pune pe gânduri mai adânc şi pentru mai multă
vreme decât o veste bună. Un nou rid, pe faţă, ne afectează mai mult decât dispariţia lui,
după câteva zile de odihnă; o trăsătură negativă de personalitate a cuiva umbreşte pe toate
celelalte şi e adesea determinantă în atitudinea noastră faţă de persoana respectivă.
Spunem: “desigur, e bun, e inteligent, dar …”, iar după “dar” urmează, de regulă, o notă
negativă, care atârnă mult mai mult în decizie decât restul aspectelor pozitive. Dincolo de
anecdotic, o serie de cercetări experimentale recente au arătat că informaţia negativă
produce o reactivitate cerebrală semnificativ mai ridicată decât informaţia neutră sau
pozitivă (Miclea, 2000). Potenţialele evocate de pildă sunt mai intense atunci când
subiectul e confruntat cu informaţie negativă decât dacă el recepţionează informaţie
pozitivă sau netură. În plus informaţia negativă are o pondere mai mare decât informaţia
pozitivă sau neutră în judecăţile de evaluare şi în decizie.
Inconştient, tindem să formulăm o problemă comportamentală în termeni de excese care
trebuie reduse, în loc de carenţe care trebuie remediate în insuficiente care se cer
ameliorate. De pildă, suntem adesea agresivi faţă de solicitările celorlalţi, tindem să
“vedem” problema în termeni de exces de agresivitate, care trebuie redus, în loc să o
vedem în insuficiente abilităţi de a face managementul conflictului, care ar trebui
dobândite şi consolidate. Tindem, de pildă să spunem că X este “prea egoist” şi încercăm
să îi reducem egoismul în loc să îi sporim abilităţile de comunicare, cooperare, empatie,
care ar avea acelaşi efect. Pe scurt, tindem să vedem, mai degrabă răul care trebuie redus
decât binele care trebuie învăţat, iar această tendinţă este rezultatul biasării
neurocognitive.

Felul in care privim lumea este felul in care lumea ne priveste

Motivul pentru care, de exemplu, viata mea e lipsita de bucurie, fericire si


implinire este ca atentia mea e deficitara tocmai pe aceste aspecte, daca sintem victime, ar
trebui sa ne intrebam: nu cumva am mentalitate de victima?!?

1
Daca am parte mereu de ghinion, accidente si tragedii e probabil pentru ca mentalul meu e
acordat la refrenul: 'asa e viata! n-ai ce-i face!'
De ce nu pot sa ating acele idealuri? Datorita lipsei fundamentale de concentrare a
atentiei.
O persoana obisnuita isi pierde concentrarea la fiecare 6 pina la 10 secunde pe Gnoza
minut. Asta inseamna ca nu prea e loc pentru atentie si cum sa raspunda orizontului cel
vast cuiva care nu are abilitatea de a se focaliza si concentra?!?
Sintem atit de dependenti de lumea exterioara, de stimulii si raspunsurile acesteia
incit creierul incepe sa functioneze ca reactie si nu ca un creator, daca am detine, la
nivelul intelegerii noastre, cunostintele si indicatiile adecvate ar trebui sa simtim un
raspuns palpabil in viata noastra, daca faci efortul de a-ti proiecta o noua viata,
considerind asta cel mai important lucru si daca iti petreci timp zilnic hranind-o asa cum
gradinarul ingrijeste un germene, vei obtine roade!
Noi sintem capitanii centrului de comanda
noi, colectiv! aceasta putere exista si este extrem de flexibila, astfel incit tot ce-ti
imaginezi poti crea!
Inveti ca intentia ta produce materializarea lucrului imaginat daca esti indeajuns de
constient si motivat!

A fi simplu
Astazi omul modern are o parere foarte gresita despre cuvantul umilinta. In sine,
umilinta este o stare de libertate prin care doar dispare efortul inutil de a parea altfel, de a
crea irealitati. Fiinta umila percepe realitatea la modul cel mai pur. In realitate "a fii
simplu" inseamna "a fii umil". Omul modern asociaza umilinta cu o povara, cu o rusine.
El nu intelege sensul corect, nebanuind impacarea cu sine, multumirea si intelegerea
lucrurilor in fapt pe care starea de umilinta le degaja. A fii umil inseamna a intelege, a
iubi, a te darui a face sacrificii…a fii umil inseamna a fii maret, a fii rar si de calitate.
Fiinta umila este simpla si de aceea cunoasterea sa este directa, mintea nu-i joaca farse.
Marii intelepti ai lumii au fost umili. Ei chiar propovaduiau simplitatea si originalitatea -
Ghandi, Einstein, Tagore, Brancusi, Anton de Padova, Ramakrishna etc. In contradictie cu
acestia, marile personalitati politice, intelectuale, se implica in razboaie, ei creaza sisteme,
societati etc. Vorbim de marii intelepti. Acestia invata prin exemplul propriu ca omul sa
fie liber, ca a fii fericit incepe din interior si se revarsa in exterior, niciodata invers.
A fii simplu inseamna sa te bucuri de existenta in orice clipa, sa fii lipsit de ego.
Egoul este falsa personalitate. Unde exista ego nu exista nici un mister caci orgoliul prin
prostia sa tinde sa se scoata repede in evidenta. Un proverb indian spune: "Paiele vin
repede la suprafata in timp ce pietrele pretioase se lasa imediat la fund." Egourile

Dacă vrem ca viaţa noastră să fie armonioasă, este important să înţelegem că mai întâi
trebuie să corectăm interiorul. Putem sintetiza influenţa lumii interioare asupra vieţii
printr-un un vechi proverb sufit care spune: "Este bogat nu cel ce are mult, ci cel care
doreşte puţin".

La o privire mai atenta se poate observa ca lumea in care traim ia forma starilor si
emotiilor pe care noi le exprimam, creand universul nostru launtric. Universul in care
traim, in care ne desfasuram cuprinde experientele noastre, secretele noastre si este format

1
din gandurile noastre. Calitatea destinului nostru, starea sanatatii sau durata fericirii este
consecinta caracterului nostru. Caracterul este format din obiceiuri, reflexe, tendinte iar
acesta vin din continutul gandurilor noastre.
Stresul, agitatia, nelinistea la o examinare mai profunda nu sunt decat rezultatul unei
gandiri haotice. De aceea cum suntem noi asa este si universul in care traim, cum gandim Gnoza
asa este si perceptia asupra existentei noastre. Asta este ceea ce experimentezi. Asta
devine obiectul cunoasterii tale, restul sunt presupuneri. Pentru o fiinta stresata lumea
devine un pericol, pentru un om trist intreg universul este jalnic.Unii sunt deprimati ca
universul in care traiesc a fost creat asa tocmai prin modul lor de a gandi, asfel atrag
negativism, probleme. Aici pot adauga si o parte din teoria haosuluicare spune: „Un act
aleator cauzeaza un altul, apoi un altul si in final apare un model.” – acest „model depinde
de noi cum vrem sa fie, negativ/positiv.?!

Stresul

Conform principiului cauzalitatii – reprezintă efectul frustrarilor de natura fizica,


emotionala, fiziologica, sexuala, etc.
Indentificarea cauzelor generatoare de stres este cheia spre eficientizarea
demersului in psihologia aplicata. Factorul de stres poate fi la mai multe nivele odată, sau
doar la unul, depinde de ce a cauzat stresul. El poate aparea la nivel emoţional, fiziologic,
cognitiv si comportamental. Stresul afectează fiecare om diferit, adica fiecare persoana
reacţionează diferit la stres, chiar la aceaşi problemă care a creat stresul.
De obicei se spune că stresul este creat de o problemă care nu sadisface nevoile
personale de orice fel ar fi el, alimentar, sexual sau de aparare. Acestea daca nu sunt
sadisfacute sub o forma sau alta, creaza o problema care perpetuata duce la stres. Iar daca
nevoia este foarte mare stresul poate degenera in violenta, viol, furt sau orice care duce la
indeplinirea necesitaţiilor.

Impresiile in stare bruta atat cele din mediul extern (preluate pe cale senzoriala)
cat si din mediul intern (de la receptorii viscerelor) impachetează sistemul psihic de
percepţie, generând stres in măsura in care el nu deservesc necesităţiile organismului.
Seyle face diferenţa între stres, distres şi eustres.
Eustres - stresul provocat de evenimente sau emoţii pozitive,
Distresul este cel provocat de evenimente şi emoţii negative. Distresul este cauzat, aşa
cum am menţionat, de eveniment negative, care au un impact pe termen lung. Acesta
poate apare fie când stresul este prea lung ca durată, dar constant, fie când stresorii sunt
foarte puternici ca şi intensitate. Ceea ce face ca stresul să se transforme în distres sau
eustres este rezistenţa fizică şi psihică a individului, care diferă de la unul la altul.
La un nivel mai inalt fiinta nu isi doreste decat sa se desprinda de lucrurile de care
depinde si care nu o lasa sa fie libera, caci ea va arata atasamente tocmai fata de acele
lucruri de care ar trebui sa scape, suferinta venindu-i de la faptul ca atentia si energia sunt
prizonierele lucrurilor de care ea este legata. Practic exista doua tipuri de fiinte:
-Contractate: ca sunt prinsi in propriile lor probleme, iluzii, haluinatii, incepand de
la stres pana la diverse grade de nebunie.
-Dilatate este omul liber, care nu este neconditionat, care accepta totul si se
multumeste cu ceea ce are.

1
Astfel introspectia este foarte importanta, de aceea practicand Auto-Observarea Interioară,
descoperim, prin noi înşine, numeroasele persoane, numeroasele Euri ce trăiesc înăuntrul
propriei noastre personalităţi. Euri ce odata eliminate traiesti mai linistit, mai fericit.
Retrage-ti toate simturile si lumea din jurul tau va disparea. Gnoza

Cei care neagă doctrina multiplelor Euri, cei ce adoră un Eu Divin, fără îndoială, niciodată
nu s-au Auto-Observat în mod serios. Vorbind de această dată în stil Socratic, vom spune
că aceste persoane nu numai că nu ştiu, ci pe deasupra nu ştiu că nu ştiu.

Fireşte, nicicând nu am putea să ne cunoaştem pe noi înşine fără auto-observarea serioasă


şi profundă.

Atâta timp cât un subiect oarecare va continua să se considere ca fiind Unul, este clar că
orice schimbare interioară va fi mai mult decât imposibilă.

Munca de dezintegrare a Eului este ceva foarte serios, este nevoie să ne studiem pe noi
înşine în profunzime în toate nivelele minţii; Eul este o carte cu multe volume.

Este nevoie să convertim subconştientul în conştient şi aceasta este posibil numai


obţinând eliminarea Eului.

Când conştientul ajunge să ocupe locul subconştientului, dobândim ceea ce se numeşte


conştiinţă continuă. > autorealizarea

Fiecare e diferit de celalalt, apartinand deja prin nastere unuia dintre cele doua sexe.
Fiecare dintre noi suntem unici capatand o anumita originalitate prin faptul ca ne-am
nascut intr-o anumita zi sau epoca istorica, intr-o anumita familie si am parcurs un anumit
drum in viata.
Individul e unic, insa nu incomparabil cu alti indivizi ai speciei sale. Natura lasand
trasaturi comune indivizilor a creat speciile, iar in cadrul speciilor a lasat diversitatea din
care deriva unicitati.
G.W.Allport observa ca:"...Metoda de reproducere sexuala a naturii garanteaza la
modul superlativ un echipament genetic nou, pentru fiecare muritor care se naste."

Teoretic, jumatate din ceea ce se transmite ereditar provine de la mama si jumatate


provine de la tata. Unicitatea impreunarii face ca un mascul distinct din peste un miliard
de masculi sa se uneasca cu o femela distincta din peste un miliard de femele.

Disonanta cognitiva

Teoriile disonantei cognitive privesc cunoasterea si relatiile intre cunostinte. Dupa Leon
Festinger elementele de cunoastere trebuie analizate cu ajutorul a ceea ce el numeste
implicatie psihologica.

1
Implicatia psihologica se refera la o legatura optima din punctul de vedere al individului
intre doua cunostinte luate separat, prezenta uneia implicand intr-un fel prezenta
celeilalte.
Implicatia psihologica permite definirea a trei tipuri de relatii intre cunostinte:
consonanta, disonanta, neutralitate. Gnoza
Consonanta cognitiva intre doua elemente de cunoastere presupune ca unul dintre ele
poate fi obtinuta prin implicare psihologica a celuilalt. Exemplu: „mi-e sete" - „beau apa".
Disonanta intre doua elemente cognitive apare atunci cand unul se opune celuilalt prin
implicatia psihologica. De exemplu: „mi-e sete" - „trebuie sa nu beau".
Exista o relatie de neutralitate atunci cand doua cunostinte intrand in registre diferite nu
pot fi analizate cu ajutorul implicarii psihologice, nici una neimplicand-o pe cealalta.
La fel ca in teoriile echilibrului, Leon Festinger considera ca o persoana care are in
universul sau cognitiv doua elemente ce nu sunt in acord, nu va putea mentine acest
dezacord (disonanta), ci va incerca sa-l reduca, modificand unul dintre aceste elemente
pentru a-l face sa se potriveasca cu celelalte. Asa daca persoanei ii este sete si stie ca nu
trebuie sa bea apa, isi va spune ca de fapt nu-i este chiar atat de sete in fond. Persoana
cauta deci motive susceptibile sa-i justifice actiunea de a nu bea.

Teoriile disonantei cognitive se refera la mijloacele de schimbare a atitudinilor. Aceasta


se intampla ca o consecinta a faptului ca un individ determinat sa realizeze un
comportament contrar convingerilor lui, isi transforma opiniile in directia acestui
comportament.
Fenomenele persuasive sunt o ilustrare a teoriei lui Festinger care da seama de efectele
inconsistentei cognitive. Aceasta poate avea patru surse:
- logica (incongruenta intre doua idei sau credinte)
- culturala (incongruenta intre un comportament si o norma)
- raport intre particular si general (incongruenta intre o opinie sau un comportament si o
serie de opinii si comportamente ale aceleiasi persoane)
- raport intre experienta trecuta si cea prezenta (in congruenta intre asteptari si fapte)
Posibilitatea de a reduce disonante vine fie din modificarea elementului disonant,
fie din diminuarea importantei lui, fie din eliminarea lui propriu-zisa. Cand rezistenta este
prea importanta, reducerea disonantei se face prin adaugarea de elemente noi in
cunoastere care sa creasca consonanta.
Una dintre aplicatiile teoriei disonantei cognitive teoretizate de Brehm (1956)
priveste alegerea intre doua obiecte, persoane sau situatii la fel de atragatoare. In acest
caz, cel care face alegerea, valorifica obiectul ales in detrimentul celuilalt. Ceea ce se
intampla in acest caz este disonanta datorata libertatii individului de a alege care
genereaza „sentimentul individual de responsabilitate, de control si de alegere atunci cand
un individ ia o decizie".
In acelasi mod se poate explica si experienta care rezulta din justificarea pe care
si-o dau oamenii la indeplinirea unei sarcini neplacute.
In conditiile in care motivarea externa pentru realizarea unei astfel de sarcini nu o justifica
suficient, individul se simte nevoit sa o justifice prin sine insusi.
Rationalizarea actelor cu mare relevanta pentru destinul individual ar fi un act tipic pentru
persoanele care se concep ca autori ai reusitelor sau esecurilor lor sociale.
In acest sens pledeaza rezultatele experientelor lui Aronson care raporteaza relatia intre
elementele de cunoastere disonanta la imaginea despre ei a indivizilor, la modul in care

1
acestia isi concep propriul eu. Conform teoriei lui Aronson , imaginea de sine este
cunostinta care genereaza fenomenul disonantei. „Daca disonanta exista, ea exista
deoarece comportamentul unui individ este inconsistent cu ideea pe care o are despre el
insusi". Rationalizarea la care recurg indivizii este o incercare de a da dovada de ratiune,
atat fata de ceilalti, cat si fata de ei insisi. Gnoza
La randul lor, Brehm si Wickhund (1962) concep implicarea indivizilor in
reducerea disonantei prin intermediul notiunii de responsabilitate: fara responsabilitate
personala - considera ei - elementele nu sunt pertinente pentru individ.
Pusi in situatia sa indeplineasca sarcini costisitoare, oamenii pot prevedea
consecintele acestora sau nu. In cazul in care persoana nu prevede consecintele faptelor
sale, efectul nu produce disonanta, ci eventual surpriza sau teama. Dimpotriva,
consecintele prevazute genereaza un impact specific de disonanta cognitiva. In prima
situatie, responsabilitatea indivizilor nu este in cauza. Ea ar putea totusi sa fie prezenta in
masura in care individul fara sa fi prevazut consecintele, isi imputa aceste consecinte.
Modificarea atitudiniilor cuiva determinandu-l sa faca ceva ce nu face in mod
obisnuit prin conferiilrea propriilor lor acte o anumita valoare, indivizii adopta idei sau
motivatii conforme cu ceea ce au facut.

Autocontrolul

Este un comportament prin care modificăm contingenţele şi structurile cognitive relevante


astfel încât să putem controla unul dintre propriile noastre comportamente. Autocontrolul
este o intervenţie cognitiv-comportamentală aplicată asupra noastră înşine. Ea se bazează
pe acelaşi principiu fundamental: controlul unui comportament se face prin intervenţia
asupra factorilor care îl influenţează, în funcţie de care el se manifestă. Controlăm, aşadar
un comportament ţintă (un exces sau deficit comportamental) printr-un comportament de
control, menit să rearanjeze contingenţele şi structurile cognitive adiacente. Autocontrolul
este o intervenţie asupra contingenţelor şi procesărilor de informaţie care influenţează un
comportament ţintă, aflat în deficit sau exces. Acest comportament de control poate face
el însuşi obiectul controlului (metacontrol), ceea ce face din autocontrol un sistem
deschis. În condiţiile unor resurse individuale limitate, autocontrolul este întărit prin
externalizarea lui sau prin asumarea unor angajamente axiologice ferme. Autocontrolul se
realizeaza prin reguli care eficientizeaza si intaresc un comportament dezirabil.

Reguli de realizare a autocontrolului

Specificarea problemei. Comportamentul ţintă, pe care vrem să-l controlăm


trebuie precis definit, în termeni cantitativi (durată, frecvenţă, intensitate etc.). Calitatea se
poate defini printr-o serie de indicatori cantitativi. Specificarea problemei poate cuprinde
stabilirea clară a unui nivel dezirabil al comportamentului ţintă. Acest nivel devine scopul
autocontrolului. Nu vom spune aşadar: “vreau să fumez mai puţin”, ci “vreau să trec de la
20 de ţigări pe zi la 7 ţigări pe zi”. Nu vom spune “vreau să studiez mai mult”, ci “vreau
să studiez 4 ore, zilnic”, “vreau să-mi spun de fiecare dată punctul de vedere asupra unei
probleme importante” în loc de “vreau să fiu mai asertiv”. Cu cât scopul, nivelul dezirabil
al comportamentului ţintă este formulat mai vag, cu atât mai mare probabilitatea de a

1
abandona autocontrolul lui. În plus, un scop formulat în termeni precişi, cantitativi, ne
oferă posibilitatea de a avea feed-back-uri clare despre eficacitatea autocontrolului şi de a-
l recalibra, atunci când e cazul. Iată câteva recomandări suplimentare:

a) descrieţi explicit scopul pe care vreţi să-l atingeţi, exprimându-l în termeni cantitativi; Gnoza

b) reflectaţi asupra corectitudinii formulării;

c) descrieţi prin ce veţi şti că v-aţi atins sau nu scopul;

d) presupunând că altcineva îşi propune acelaşi scop, cum şti dacă şi-a atins sau nu
scopul;

e) faceţi o listă cu comportamentele care, dacă ar fi realizate, v-ar face să vă atingeţi


scopul;

f) dacă scopul pe care vi-l propuneţi e mai greu de atins, descompuneţi-l în subscopuri,
care pot fi realizate secvenţial. Vă propuneţi apoi să realizaţi doar aceste subscopuri, pe rând,
secvenţial. Treceţi la realizarea următorului obiectiv abia după ce l-aţi atins pe cel anterior;

g) faceţi o listă cu comportamentele care interferează, adică împiedică realizarea scopului


pe care vi l-aţi propus. Încercaţi eliminarea sau reducerea lor.

Pe scurt, problema trebuie dezambiguizată pentru a putea fi abordată cu succes.


Formulările vagi, de genul “aş vrea să fiu mai calm”, “aş vrea să fiu mai silitor” creează
senzaţia de neştiinţă, de neputinţă şi necontrolabilitate. Intenţiile bune formulate vag, mor
repede.

Folosiţi-vă de reguli (autoinstrucţiuni). De pildă:


- “Nu mă ridic timp de o oră de la masa de lucru, indiferent cât de eficient lucrez” (pentru
studiu);
- “Spun, de fiecare dată, clar ce am de spus” (pentru asertivitate);
- “În orice situaţie reacţionez cu calm şi superioritate” (pentru reducerea anxietăţii);
- “Sub nici un motiv nu mai beau cafea după 7 seara” (pentru reducerea consumului de ţigări,
care se asociază cu consumul de cafea).
E bine ca aceste reguli să le repetăm, din când în când sau să ni le notăm, pentru a le avea
mereu în memoria de lucru. Numărul de autoinstrucţiuni variază, în funcţie de nevoile
fiecărui subiect şi de comportamentul ce trebuie schimbat. E foarte important ca ele să fie
realiste, realizabile, ca nişte subscopuri necesare pentru atingerea obiectivului final.

Managementul unui comportament se face nu numai prin controlul contingenţelor sale ci


şi prin intervenţia directă asupra comportamentului. Persistenţa în sarcină este premisa iniţială a
reuşitei

Managementul consecinţelor vizează intervenţia asupra întăririlor şi pedepselor asociate


comportamentului ţintă şi a comportamentelor perturbatoare, interferente. În linii generale,
această intervenţie vizează două obiective: a) optimizarea întăririlor / pedepselor pentru

1
comportamentul pe care dorim să ni-l controlăm; b) reducerea sau eliminarea întăririlor
pentru comportamentele concurente, cu efect perturbator.

Gândiţi pozitiv, dacă vreţi să reuşiţi. Aşa cum am mai arătat, reactivitatea noastră la
informaţie negativă e semnificativ mai mare faţă de informaţia pozitivă sau neutră (vezi Gnoza
Tiffany, Larsen, Smith, & Cacioppo, 1998). Creierul e biasat negativ. Un bias negativ nu
poate fi contracarat decât de un alt bias, un contrabias pozitiv; nu prin realism ci prin ceea ce
Shelley Taylor numeşte “iluzii pozitive”: distorsiuni moderate ale realităţii, în sens pozitiv.
Numai optimiştii schimbă lumea; realiştii doar se adaptează.

Capitolul IV

Citat din cartea mortii (gnoza)

Moartea
„Raza Morţii reduce aşa zisul om la o chintesenţă moleculară, în acelaşi mod în care o
mulţime de flori pot fi reduse la un singură picătură de esenţă de parfum. Deoarece
energia morţii este atât de puternică, ea distruge organismul în mod total.
Două lucruri ajung in mormânt. Primul este corpul fizic, al doilea este
personalitatea umană. După cum am spus, cel de al doilea se formează în timpul primilor
7 ani ai copilăriei şi se consolidează prin experienţă. Câteodată personalitatea bântuie
prin cimitir sau părăseşte mormântul când cei care asistă la înmormântare o vizitează
sau îi aduce flori. Dar în curând personalitatea se va dezintegra. Personalitatea este
energică şi atomică. Personalitatea este muritoare. Nu există nici un viitor pentru
personalitatea unui om mort; aceasta este supusă morţii.
Personalitatea nu se reîncarnează. Personalitatea va fi un copil la un moment dat
şi va muri când îi va veni timpul. Ceea ce supravieţuieşte este esenţa, căreia i se mai
spune FANTOMA PERSOANEI MOARTE. În interiorul fantomei, al EGOULUI
REÎNCARNAT, se găseşte SINELE.

CORPUL VITAL
În organismul uman se află un corp magnetic cu proprietăţi termo-electrice.
Acesta este corpul vital. Fiecare atom al corpului vital se află în interiorul fiecărui atom
al corpului fizic şi îl face să vibreze intens. Toate fenomenele chimice, fiziologice şi

1
biologice, fenomenele de percepţie, procesele metabolice, toate acţiunile calorice, etc, îşi
au baza în corpul vital. De fapt, acest corp reprezintă partea (secţiunea) superioară a
corpului fizic, CORPUL TETRADIMENSIONAL. În ultimul moment al vieţii acest corp
iese din organismul fizic. Corpul vital nu intră în mormânt. Corpul vital pluteşte lângă
mormânt şi se dezintegrează încet odată cu corpul fizic. Numai trupul şi presonalitatea Gnoza
merg în mormânt. Corpul vital este mai real decât cel fizic. Ştim destul de bine că trupul
fizic se se schimbă total la fiecare 7 ani şi nici un atom vechi nu se mai găseşte în noul
corp. Corpul vital însă, nu se schimbă. În acest corp se află toţi atomii copilăriei,
adolescenţei, tinereţii, maturităţii şi bătrâneţii. Corpul fizic aparţine lumii
tridimensionale. Corpul vital este corpul celei de a patra dimensiuni.
Deci, fantome nu exista in lumea noastra, iar viata dupa moarte reprezinta
„mostenirea” pe care parintii o lasa urmasilor lor, nicidecum intoarcerea in alt corp si cu
aceasi personalitate sau minte si amintiri, cum este deseori prezentata in filmele
americane si nu numai.
Fantomele pe care unele persoane le vad sunt strans legate de relatia lor cu acea
persoana a carei „fantoma o vede”, astfel Jung vorbeste despre scindarea personalitatii
(independenta arhetipurilor), adica o parte din personalitate se individualizeaza cu acea
persoana decedata creeand imaginea si personalitatea lui/ei = fantoma.
„... daca eu cred ca exista viata dupa moarte si ea totusi, nu exista, nu pierd nimic. Iar
daca cred, si ea exista, atunci am castigat.”
parafraza Pascal
Dupa nastere, inveti, suferi, faci sex, te bucuri de viata si ce-ti ofera ea, si mori o
data cu toate acestea, scopul fiind invatarea, trezirea si transmiterea pe cale genetica a
unor gene mai bune Si sa traind sa faci lucruri pozitive pt altii si pt tine.
Eu vad gandirea umana ca un procesor ce fara informatii din exterior nu ar avea ce
sa proceseze si deci nu ar gandi. Deci omul gandeste atata timp cat are macar un simt care
sa ii procure material de procesat. Cred ca este de la sine inteles ca toate simturile ce ofera
material procesabil se pierd odata cu corpul....prin moarte. Deci: Omul exista numai daca
are macar un simt care sa ii ofere material procesabil.
Dacă se face o ablaţie chirurgicală a zonei prefrontale sau a unor părţi ale
sistemului limbic din creier, mai rămâne ceva din toate aceste înalte trăiri? Răspunsul îl
ghiciţi, este NU. Toate senzaţiile, memoriile, gândurile sunt produsul BIOLOGIC al
activităţii unor părţi ale creierului. Unii nu vor sa accepte, le e frica sa piarda "colacul
salvator" divin in caz ca ceva nu le mai merge bine... si nu mai au pe cine da vina...
De la simpla mişcare a unui deget până la cea mai mare dragoste sau cea mai
complexă demonstraţie matematică, toate sunt rezultatul activităţilor neuronale. Miile de
miliarde de sinapse nu sunt acolo doar ca paravan pentru un soi de duh... ele fac toată
treaba.
Unde sunt stocate amintirile? Din moment ce lezarea creierului poate produce
pierderea lor, e clar că în creier. Cum poate sa existe suflet fara amintiri... daca am
accepta ca prin absurd sufletul ar fi nemuritor, amintirile cu siguranta nu sunt... si ca atare
sufletul acela nu te mai reprezinta... nu mai esti TU.., TU ca persoana esti totalitatea
experientelor, ideilor, amintirilor si gandurilor... fara ele esti ca un PC fara program...
Puşi în faţa absurdului, şi ajungând la contradicţii majore în interiorul propriului
lor sistem de gândire, credincioşii sunt nevoiţi să tot bată în retragere de sute de ani. La
început zeii se găseau peste tot. >> Telescopul în astronomie, microscopul în biologie şi

1
genetică, săpăturile şi fosilele geologilor şi paleontologilor, ca şi multe altele, continuă zi
de zi să micşoreze regatul zeului suprem.
Unii cred ca stiinta nu este in contradictie cu Dumnezeu chiar daca tu vrei sa o pui
intr-o postura ingrata. Iar modul atomist de a vedea lucrurile se pare ca este depasit sau
cel putin fizica, filosofia s.a. tind spre alte orizunturi de intelegere.atomismul spune ca Gnoza
orice intreg poate fi divizat si analizat in partile componente precum si in relatiile
existente intre aceste parti componente. Holistii afirma ca intregul este in realitate mult
mai mult decat o simpla suma a partilor sale.atomistul divide lucrurile pentru a le
cunoaste mai bine; holistul abordeaza lucrurile sau sistemele ca un agregat si este de
parere ca putem sa aflam mai mult despre ele, „privite” din aceasta perspectiva si sa
intelegem mult mai bine natura lor esentiala si scopul lor.
Acum citeva secole cind fizica clasica se dezvolta datorita teoriilor atomiste si
reductioniste Spinoza a dezvoltat o filosofie holistica conform careia toate diferentierile si
separarea aparenta pe care le percepem in univers reprezinta in esenta aspecte efemere ale
ale unei singure substante, ale unei energii esentiale, ale unei vibratii fundamentale, pe
care el o numea DUMNEZEU sau Natura. filosofia lui Spinoza accentueaza unitatea care
sta la baza universului, unitate reflectata in conceptia mistica a majoritatii traditiilor
spirituale ale umanitatii ; de asemenea unitatea esentiala este reflectata de descoperirile
facute in domeniul teoriei cuantice moderne, teorie care descrie existenta ca o „excitatie”
a vidului cuantic ca si cum toate lucrurile ar fi ca valurile unui ocean. cu ajutorul teoriei
cuantice si al dependentei existentei si chiar a identitatii fiecarei entitati cuantice de
contextul si relatiile cu mediul, holismul a fost recunoscut ca o realitate indubitabila fiind
acceptat chiar de cele mai sceptice minti (inzestrate totusi cu bun simt-sa nu uitam ca
EINSTEIN a zis: „mai usor dezintegrezi un atom decat o prejudecata umana
prosteasca”).. si iarasi ajungem la bunul simt.. holismul dupa cum am inteles reprezinta in
esenta ideea ca intregul este mult mai mult decat suma partilor sale. Acesta teorie s-a
dovedit a fi de o importanta covarsitoare pentru fizica. ( iata cum stiinta descopera pe
Dumnezeu !) un adevar initial facut public in lumea stiintei cu privire la starea de
nonseparabilitate este: 'starea intregului nu este constituita din stari ale partilor'.
Trasatura cruciala a fizicii este aceea ca observatorul uman nu este doar necesar
pentru a observa proprietatile unui obiect, dar este necesar si pentru a defini aceste
proprietati. In fizica atomica nu putem vorbi despre proprietatile unui astfel de obiect. Ele
au sens doar in contextul unei interactiuni intre obiecte si observator.
Nimic nu este mai important in principiul fizicii cuantice decat acesta: faptul ca
este distrus conceptul lumii de “ a fi in afara”, cu un observator separat in siguranta de ea
de un perete de 20 cm de sticla. Chiar si pentru a observa un obiect atat de minuscul cum
este un electron, el trebuie sa sparga aceasta sticla. el trebuie sa patrunda inauntru si sa-si
instaleze echipamentul de masurare ales. Depinde de el sa decida pozitia si momentul in
care se va face masurarea. A instala echipamentul pentru masurarea uneia dintre calitati
exclude instalarea echipamentului pentru masurarea celeilalte. mai mult, masurarea
schimba starea electronului. universul nu va fi niciodata acelasi dupa masurare. Pentru a
descrie ce s-a intamplat trebuie sa inlocuim cuvantul “observator” si sa punem in locul
sau cuvantul “participator”. intr-un sens ciudat universul este un univers participator.” .. si
fiecare va fi judecat dupa masura pe care el a folosit-o ca sa-i judece pe ceilalti..

Holism = Concepţie care interpretează teza ireductibilităţii întregului la suma părţilor


sale, socotind drept „factor integrator“ al lumii un principiu imaterial şi incognoscibil.

1
Alte citate, din discutii avute pe aceaste teme:
„Conceptele formulate de Heisenberg, inclusiv demonstraţia matematică a
relaţiilor de nedeterminare. Extinse la maxim pe plan filozofic, acestea ar putea sugera că Gnoza
nu este posibilă cunoaşterea absolută şi e bine dacă e aşa, mereu se mai poate descoperi
ceva, dar nu totul. Sunt de acord şi cu abordarea holistică în multe aspecte ale ei. Ca să
revin la tonul uşor glumeţ, aş da un exemplu binecunoscut: nu vi se întâmplă să
consideraţi o anumită femeie frumoasă, deşi luată pe "bucăţi" nu are nimic grozav? Sau
invers, una la care fiecare subansamblu e OK, dar, cum spunem noi, nu îl are pe vino-
ncoa. Un mod categoric, întregul este mai mult decât suma părţilor componente. Cu toate
acestea, când vrei să analizezi o ipoteză sau un mecanism, eşti forţat să te uiţi la
elementele concrete disponibile. Dacă marea majoritate par a indica un anumit lucru, e
puţin probabil ca ansamblul să fie cu totul altceva. Prin discuţia pe care am iniţiat-o legată
de Biblie şi care v-a amuzat chiar şi pe voi pe alocuri, căutam să arăt că aceste piese sunt
foarte găunoase. Oricât de mult ai încerca să cosmetizezi Biblia, cu toate imperfecţiunile
de traducere, cu toate metaforele, ea tot rămâne un basm scris cândva de cineva, cu puţin
peste Mioriţa sau Făt-Frumos din Lacrimă. Ca să merg pe ideea ta, cum a reuşit Noe să
obţină diplomatul cu informaţia genetică? Nu exista tehnologia necesară (nici azi nu
există complet). Iar dacă diplomatul i-a fost pus la dispoziţie de Dumnezeu sau oricine ar
fi avut o asemenea putere, nu crezi că acel cineva ar fi putut mult mai simplu să oprească
ploaia şi să evite toate complicaţiile? Sunt întrebări banale, dar peste care e greu de trecut.
Poţi răspunde la una, dar apar 10 în loc, care fac evenimentul discutat şi mai puţin
plauzibil.”
„Vi se întâmplă să consideraţi o anumită femeie frumoasă, deşi luată pe "bucăţi" nu are
nimic grozav? Sau invers, una la care fiecare subansamblu e OK, dar, cum spunem noi, nu îl are
pe vino-ncoa.”

Contrar celor de mai sus:


„Reincarnarea se fundamenteaza pe ideea ca anumite structuri energetico-
informationale se pastreaza chiar si dupa moartea corpului fizic. Ele pastreaza intr-o
forma "zippuita" toate experientele de viata si toate cunostintele acumulate de-a lungul
incarnarilor. Aceste structuri nu pot fi percepute de simturile obisnuite si nici nu pot fi
masurate cu aparatele pe care le avem in prezent. (Totusi, fotografiile de tip Kirlian pot sa
puna in evidenta o parte din aceste structuri).
- reincarnarea urmeaza o logica evolutiva. Astfel, un om nu se va putea reincarna
intr-o musca, un soarece sau o vaca. El se va incarna de regula tot intr-un om (sau o
specie similara, pe undeva prin Univers). Mai mult, de obicei reincarnarea se face "in
grup" adica cei care au trait impreuna, s-au iubit sau s-au urat f mult de regula se intalnesc
de-a lungul existentelor. - omul urmeaza un program evolutiv: care se intinde pe
parcursul a mai multor vieti, in care el este pe rand, femeie, barbat, este sarac, bogat,
puternic, slab, etc ... toate aceste ipostaze existentiale aduc ceva, contribuie cu ceva la o
maturizare spirituala care apare in timp”.
- Exista dovezi stiintifice ! Este adevarat , lumea academica le admite doar in parte
iar stiinta oficiala deloc. Dar sunt o gramada de cazuri (daca ai chef poti sa cauti pe net) in
care oameni cu puternice amintiri din viata anterioara au descris locuri, obiecte sau

1
persoane care fie au fost apoi identificate fie gasite in arhive. Daca avem cu adevarat un
"spirit stiintific" trebuie sa admitem ca anumite fenomene pot sa scape deocamdata
cunoasterii sau perceptiei nostre. Daca noi nu putem masura sau cuantifica reincarnarea
sau existenta unei vieti dupa moarte nu inseamna ca ea nu exista.
Gnoza

Epilog

Citate celebre:

„Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gandit”


Buddha

„Nimic nu ne împiedicã mai mult a fi naturali decât dorinta de a pãrea


astfel.“
„Nu suntem niciodatã nici atât de fericiti si nici atât de nefericiti pe cât
ne imaginãm.“
LA ROCHEFOUCAULD

„Copiii mici, înainte de vârsta de sapte ani, sunt plini


de Simplitate si adevãratã Frumusete Interioarã
datoritã faptului cã prin ei se exprimã doar via Esentã
a vieþii, în absenþa Eului Psihologic.”
SAMAEL AUN WEOR – „Educaþie Fundamentalã”

"Lumea este propria ta oglindire".


Mahatma Ghandi
"Esti ceea ce gandesti"
proverb chinez

Maica Teresa de Calcutta


"Exteriorul este reflexia interiorului”

"Omul seamana un gand si culege o actiune


Omul seamana o actiune si culege un obicei
El seamana un obicei si culege un caracter
Semanand un caracter el culege un destin"
Swuami Shivananda

Cu cât avem mai puţin,


cu atât dăm mai mult.
Pare absurd, dar aceasta

1
este logica dragostei.
Kant

Singurătatea - fizică, psihică şi spirituală


Gnoza
Atunci când ne simţim singuri
să ne oprim o clipă...
şi să ne amintim de noi înşine,
să privim în jur la ceea ce până
atunci nu am văzut;
oamenii, plantele, animalele, viaţa care palapaie de energie

Iar in rezumat 
> suntem direct responsabili de trecut, prezent si viitorul nostru. A gandi pozitiv va atrage
„tot” ce ne inconjoara ca pozitiv, activitate, oameni, lucruri, a gandi negativ la fel.
> deci depinde de noi ce dorim si cum vrem sa gandim!

„Ai grija ce-ti doresti ca poate vei si primi”


Noi atragem binele prin cea ce facem, la fel si raul

Daca te-ai impotmolit, ia o pauza.

Omoara raul din interiorul tau :


Tu esti binele, dar si raul > treb sa omori raul din tine prin:
Iubire, daruire, cunoastere, gandirea pozitiva
3 naturi umane:
Binele
Raul si
Si sufletul care se lupta intre ale.
Dar nu avem puterea sa ne luptam pt noi. Sufletul este iubirea > cu ea invingem raul !
« Raul e blestemul speciei noastre si nu-l va cruta nici pe cel mai bun om. »
 Kant (filozof german sec. 18)

Diavolul sta in detalii.


Visul reprezinta strea noastra psihica reala >Freud< „cea mai sigura cale spre
inconstient.” La care daca mai adaugam kabala si alte informatii putem interpreta cea ce
inconstientul ne transmite pentru binele nostru.

Cu toate că uneori ne dăm seama de faptul că am comis o eroare, totuşi ne justificăm


acţiunile prin diferite mijloace, terminând prin a repeta mereu şi mereu aceleaşi greşeli,
care se întorc mai devreme sau mai târziu împotriva noastră. Deci facand bine atragem
bine, facand rau atragem rau.
(Legea karmei)

1
Omul a fost, este si va fi intodeauna dependent de altii, de „unii”, dar si de anumite unelte.
A simtit si va simti nevoia unui ajutor exterior, fie el de la un prieten, parinte, guvern sau
dumnezeu.
Omul nu a fost, si nu va fi liber niciodata pana la impacarea cu el insusi. Cei ce-i
ingradesc dorintele, sunt statul, religia, educatia, datorita acestora omul poate crea diferite Gnoza
probleme pt. el si/sau alte persoane, fie acestea fizice sau psihice.
Intodeauna omul a simtit ca ar putea face ceva pentru el, dar ca ceva anume il retine –
lucru inefabil, insa dupa mai multe incercari, acestea pot crea fie o lipsa de incredere in
sine, fie o stare anxioasa, fie nevoia unui ajutor exterior,etc. Deoarece el nu ca nu ar putea
insa nu vrea sa „incalce” anumite reguli impuse de „unii”.

Deci daca:
Atomul = energie = iubire = dumnezeu = omul
Atunci:
Iubeste; ajuta; ajuta-te; uita de probleme, invata, studiaza, introspecteaza, autocontroleaza
Nu te razbuna, nu distruge, nu te distruge, nu fi orgolios, egoist <> fi bun iubeste si iarta.

Avand in vedere faptul ca emotiile, stresul, problemele si/sau orice nu ne place sunt in
functie de interpretarile noastre – treb sa invatam sa le interpretam altfel (sau sa trecem
peste ele).
Copilaria este ceva care-si pune ampreanta asupra viitorului si al tiparului dupa care noi
vom vedea si interpreta diferite incoveniente, neplaceri si insatisfactii.
Visele sunt calea spre adevarata stare psihica a noastra. Visele apar simbolic, necenzurate,
atemporal, uneori incomprehensibile, dar ele incearca sa ne previna, akute sa ne simtim
mai bine si sa ne controlom mai bine.

Cucerirea inconstientului se face prin eliminarea defectelor, egourilor cu rabdare, calm,


cunoastere, iubire si intelegere, etc. Si are ca scop trairea vietii in mod constient asa cum o
descrie gnoza si religia prin explicatiile ei metaforice, privind viata lui Isus si drumul ce
ni l-a aratat spre iliminare, la care doar cei cu constiinta trezita o pot intelege si ajunge.

1
Gnoza

Consi.psihodmp@yahoo.com
D.
Mircea