MAI – IUN 2010 #II

Ce se întâmplă cu corpul tău artificiali, care cresc şi nivelul de calciu în

dacă bei o Coca-Cola ACUM?
Te-ai întrebat vreodată de ce zâmbeşti când
auzi de Coca-Cola? Se întâmplă din cauză că
această băutură îŃi induce o stare de bine. Au
eliminat cocaina din această băutură acum
aproape o sută de ani. Ştii de ce? Are acelaşi
efect şi fără!
În primele 10 minute, 10 linguriŃe de zahăr
(100% din doza zilnică recomandată) ajung în
corpul tău. Nu vomiŃi imediat de la această
dulceaŃă excesivă din cauza acidului fosforic,
care îi taie gustul şi-Ńi permite să o digeri.
urină. ProprietăŃile diuretice ale cofeinei îşi
intră în roluri (adică îŃi vine să faci pişu).
Acum e sigur că vei elimina calciul, magneziul
şi zincul care erau destinate oaselor tale,
precum şi sodiul, electroliŃii şi apa. În timp ce
frenezia din organismul tău se linişteşte, vei
avea o scădere bruscă a glicemiei. Vei deveni
irascibil. De asemenea, la propriu, ai pişat toată
apa care era în doza de Coca-Cola. Dar nu
înainte de a o infuza cu nutrienŃi valoroşi, pe
care corpul tău i-ar fi putut folosi la lucruri
precum hidratarea întregului organism sau
menŃinerea oaselor şi dinŃilor tăi în stare de
sănătate... virtualNICK

După 20 de minute, nivelul glicemiei îŃi creşte,

provocând o explozie de insulină. Ficatul
răspunde, transformând în grăsimi tot zahărul
pe care-l găseşte, şi găseşte suficient în aceste
momente.

După 40 de minute, absorbŃia de cofeină este

completă. Pupilele Ńi se dilată, îŃi creşte
tensiunea, şi, ca răspuns, ficatul dă drumul
zahărului în organism. Receptorii de adenosină
din creier sunt blocaŃi, ca să prevină
somnolenŃa.

După 45 de minute, corpul tău creşte producŃia

de dopamină, stimulându-Ńi centrii plăcerii din
creier. Fiziologic, exact aşa funcŃionează şi
heroina, apropo!

În mai puŃin de 60 de minute, acidul fosforic

blochează calciul, magneziul şi zincul în
intestinul gros, intervenind, încă o dată, în
metabolism. Acest lucru se întmplă din cauza
dozelor mari de zahăr şi de îndulcitori
 pagina.de.stânga nu promovează nicio

Editorial ideologie. Se vrea a fi un meeting-point

pentru ideologiile de stânga, fără a o
favoriza pe una anume.

Primul număr al paginii.de.stânga a apărut E o tâmpenie să crezi că toŃi oamenii sunt

pe fugă. Trebuia să aibă editorial. Şi mai
multe pagini. De stânga.
Am vrut să-i dăm drumul odată cu
concertul organizat în sprijinul
programului Crucea Roşie din Haiti. Şi a
ieşit. Şi a avut un relativ succes. Şi
concertul, şi fanzinul. Dar, cum pentru
pagina.de.stânga nu e absolut deloc relativ
succesul, vreau să fac acum ceea ce nu am
făcut atunci: să mulŃumesc persoanelor
care merită!
MulŃumesc lui Mircea MPTY, pentru că a
fost alături de mine de la început şi pentru
că m-a ajutat fără să-i cer (cu logo-ul şi cu
cel mai frumos poster de concert!). Şi... în
general, aşa... că e prieten cu mine chiar
dacă ascult OCS! Haha!
sau ar putea fi la fel. Diferite probleme
trebuie abordate diferit. Suntem aici ca să
discutăm soluŃii; avem încredere în
creierul colegilor noştri de supravieŃuire
că vor face alegerile corecte!
În multe locuri din afara României,
treaba e deja bine organizată.
Nu preluăm articole din lipsă de
inspiraŃie. Există site-uri foarte bune care
nu sunt cunoscute. Noi invităm oamenii să
se uite pe ele, şi, totodată, traducem nişte
informaŃii de pe acestea pentru a le face
mai accesibile.

MulŃumesc Biei Anopsia pentru că a avut

încredere în mine. Acum, pagina.de.stânga
este şi partener media Anopsia.

MulŃumesc firmei la care lucrez, pentru că

îmi printez fanzinul pe banii lor (ei nu ştiu
asta...).

MULłUMESC!

În numărul II veŃi avea parte de un alt fel
de perspectivă asupra lucrurilor cu care
ne-am obişnuit, şi cu care sub nicio formă
nu ar trebui să ne obişnuim. Lectură
indignată vă doresc! Să ne vedem cu bine
la numărul III (dacă nu mai apare, ştiŃi, m-
au prins ăştia de la Coca-Cola...).
xoxo, pagina.de.stânga
Marketingul reprezintă „arta şi ştiinŃa de
a vinde”.
Publicitatea se ocupă cu promovarea
bunurilor, serviciilor, companiilor şi
ideilor. Scopul direct al publicităŃii este
stimularea dorinŃelor potenŃialilor clienŃi,
scop care este atins prin folosirea
metodelor de manipulare psihologică.
7 motive ca să nu mai bei Coca-
Cola
Coca-Cola îŃi distruge sănătatea!!!
OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii încearcă să
găsească soluŃii pentru situaŃia obezităŃii şi a
diabetului la nivel mondial. Un raport recent al
OMS recomandă scăderea vânzării şi
promovării sucurilor. Se presupune că există o
relaŃie între creşterea incidenŃelor unor boli
precum obezitatea şi diabetul şi marketingul
agresiv al companiilor producătoare de sucuri.
Coca-Cola şi componenŃii acesteia slăbesc
oasele şi dinŃii, cresc riscul de diabet şi
obezitate, complică problemele de circulaŃie şi
pe cele cu inima; pot cauza atât probleme
serioase din punct de vedere fizic, cât şi psihic,
precum depresie, dereglări alimentare şi
scăderea respectului de sine. Coca-Cola creşte
de asemenea riscul de gastrită.
Coca-Cola foloseşte produse modificate
genetic!!!
MultinaŃionala a fost dată în judecată pentru
discriminare rasială, pentru folosirea iraŃională
a apei, şi pentru distrugerile pe care le
cauzează mediului înconjurător; nu au acceptat
să nu mai folosească materiale nemodificate
genetic.
Coca-Cola contaminează resursele de apă la
nivel mondial!!!
Într-o zonă din India, Kerala, Coca-Cola a fost
acuzată că distribuie reziduuri toxice
fermierilor pe post de îngrăşăminte.
Greenpeace a avut o campanie care a durat mai
bine de un an împotriva unei fabrici Coca-Cola
din Plachimada, din cauză că aceasta polua apa
satului în care funcŃiona, iar acest lucru afecta
populaŃia.
Centrul Indian pentru ŞtiinŃă şi Mediu a
menŃionat că în August 2003 Coca-Cola a
contaminat apa freatică din Plachimada.
Parlamentul Indian a interzis distribuŃia a 12
băuturi care apar în raportul acestui centru.
În Mai 2003, Autoritatea NaŃională de Mediu
din Panama a sancŃionat Coca-Cola pentru
neglijenŃă, din cauză că aceasta a contaminat
cu coloranŃi Panama Bay şi a afectat
ecosistemul oraşului.
Coca-Cola fură apa oamenilor!!!
Mexic este unul dintre cei mai mari
consumatori de Coca-Cola la nivel mondial, iar
Chiapas este unul dintre statele care consumă
cel mai mult. În Chiapas există ciocniri
violente între comunităŃi din cauza consumului
şi distribuŃiei apei. În timp ce într-o comunitate
oamenii se omoară pe apă şi li se taie utilităŃile
dacă au restanŃe mai mari de 50 de pesos,
Coca-Cola este compania care suge cea mai
multă apă de la stat, şi beneficiază de toate
înlesnirile şi facilităŃile ca să poată face asta.
Cel puŃin cinci comunităŃi din India au
probleme cu rezervele de apă din cauză că
vecinii lor, îmbuteliatorii de Coca-Cola,
folosesc cantităŃi enorme de apă pentru a
produce sucuri. Ba mai mult, suferă şi din
cauza poluării cauzate de aceiaşi producători.
Mii de familii din sate sărace sunt afectate de
aceste probleme.
Coca-Cola a finanŃat campaniile lui George
Bush şi, implicit, politicile sale militariste!!!
Pentru mulŃi, consumul de Coca-Cola a
însemnat susŃinerea războiului din Irak şi a
ocupaŃiei de acolo. De ce? Coca-Cola a fost
una dintre companiile care a finanŃat campania
prezidenŃială lui George Bush.
Coca-Cola violează drepturile muncitorilor
săi, nerespectând contractul colectiv de
muncă!!!
În Ńări precum Guatemala, Filipine, Pakistan,
India, Israel şi Venezuela, sindicatele au
denunŃat Coca-Cola pentru utilizarea, directă
sau indirectă, prin filialele sale, a violenŃei,
pentru violarea legilor muncii, pentru abuz şi
pentru finanŃarea sau participarea în campanii
împotriva unor guverne alese democratic.
În 2001, Coca-Cola a plătit despăgubiri de 20
de milioane de dolari pentru 1100 de muncitori
care au susŃinut că această companie nu le-a
plătit orele suplimentare. În 2002, 9 angajaŃi ai
Coca-Cola au raportat că nu au fost plătiŃi mai
mult de 200 de milioane de dolari muncitorilor,
pe o perioadă de 4 ani. Auditorii
Departamentului Muncii din Statele Unite au
auditat compania în 2002, şi au ajuns la
concluzia că muncitorii nu sunt remuneraŃi
corect.
Coca-Cola are probleme cu muncitorii şi în
alte părŃi. De exemplu, în Uruguay, FederaŃia
Fetrabe a decis să oprească distribuŃia
produselor Coca-Cola în 4 departamente, ca
urmare a abuzurilor din contractul de muncă.
Coca-Cola are legături cu crime, torturi,
dispariŃii şi ameninŃări cu moartea, şi este
conectată cu armate şi organizaŃii
paramilitare care le apără interesele!!!
La 2 Ianuarie 1980, Uniunea InternaŃională a
Muncitorilor în AlimentaŃie (UIM), a anunŃat
că sindicalistul Pedro Quevedo, care lucra la
Coca-Cola, a fost ucis. Câteva luni mai târziu,
în Mai, au fost ucişi alŃi patru sindicalişti. În
multe Ńări din America Latină, protestatarii,
revoltaŃi, au dat jos reclamele stradale cu Coca-
Cola şi au schimbat posterele companiei cu
sloganul: COCA-COLA: BULELE MORłII!
Armata guatemaleză şi forŃele armate ale
multinaŃionalei au ocupat fabricile şi sediile
sindicatelor. Într-una dintre aceste fabrici, la 21
Iunie 1980, a fost torturat şi ucis Rene Aldana
Edgar Ruano. În 1989, este ucis primul
sindicalist columbian al Coca-Cola, Avelino
Chicanoy. Acest lucru a reanimat protestele şi
reacŃiile la adresa companiei. În 1994, doi
lideri sindicali sunt ucişi în Columbia. La un
an diferenŃă, mai pică unul. În 1996, încă doi
lideri sindicali ai Coca-Cola sunt ucişi de
organizaŃii paramilitare. În 2001, alt sindicalist
al Coca-Cola moare. Şi în 2002, altul. Sângele
curge încontinuu, iar între 2002 şi 2003 se
lansează cea mai mare campanie anti Coca-
Cola cunoscută.
REVUELTA VERDE
„La 21 Iunie 1980, la 4 după-amiaza, au
intrat violent în fabrica Coca-Cola nişte
body-guarzi din partea companiei şi şase
poliŃişti ai ForŃei Militare Ambulante, care,
şi aceştia, ofereau pază fabricii. După ce au
ameninŃat muncitorii cu armele, l-au
capturat şi l-au torturat pe colegul nostru
Edgar Rene Aldana Ruano, până l-au
omorât. Cu noaptea în cap, l-au băgat într-
o maşină a companiei şi s-au descotorosit
de cadavrul lui la câteva străzi mai încolo.”
+ + + + + + + + + + + + + + + + + +
Utilizări casnice practice ale Coca-
Cola
În multe state din SUA, poliţia de autostradă
ţine în portbagaj sticle de Coca-Cola pentru a
curăţa sângele de pe şosea după un accident.
Şoferii de pe camioanele companiei folosesc
băutura, de 20 de ani încoace, pentru a-şi
curăţa motoarele. Pentru a transporta siropul
Coca-Cola (concentrat), camioanele trebuie să
aibă semnul de “Material periculos”, din cauză
că acest sirop este foarte coroziv.
Poţi curăţa vasul de toaletă turnând o doză de
Coca-Cola în bol, şi, după o oră, doar trăgând
apa. Acidul citric curăţă petele de pe
porţelan.
Ingredientul activ din Coca-Cola este acidul
fosforic; cu un pH de 2.8, va dizolva un cui în
4 zile. Acidul fosforic scoate calciul din oase
şi creşte riscul de osteoporoză. Un os lăsat în
Coca-Cola se dizolvă în aproximativ două zile.
Coca-Cola curăţă muştele moarte de pe parbriz.
Dacă vrei să cureţi rugina de pe capetele
bateriei auto, toarnă o doză de Coca-Cola peste
ele.
Mircea vs. Alexa: Unul mai punk
decât celălalt!
Alexa: Sunt în fanziiiiin! Sunt în fanziiiiin!
Mircea: Da, da!
Alexa: Fii atent! Vreau să te întreb nişte
lucruri...
Mircea: Zi!
Alexa: Vreau să vorbim despre mărci. Să-mi
zici tu ce părere ai despre chestiile astea.
Mircea: OK. Adică ce să mă întrebi?
Alexa: Păi, despre Coca-Cola. Despre de ce nu
e bună Coca-Cola şi de ce ar trebui să fie
ilegală, din multe puncte de vedere.
Mircea: Păi eu beau Coca-Cola, mă!!
Alexa: Da, bei. Multă lume bea.
Mircea: Cola e bună cu CARNE! Cu carne
friptă! Carne în sânge...
Alexa: Lasă-mă cu carnea. Fii atent, deci: Sunt
chestii care nu ne mai şochează şi care ar
trebui să ne şocheze. Gen, Coca-Cola îŃi
DISTRUGE stomacul şi fură apa oamenilor.
Coca-Cola a ajuns să fie reprezentată în
Muzeul łăranului Român!!! Crezi că oamenii
nu mai văd chestiile rele despre Coca-Cola din
cauză că e famous? Sau din ce cauză? Adică,
tu de exemplu, de ce bei? Că sigur ştii toate
fazele astea.
Mircea: Eu beau Cola la mişto. Ăştia de la
alimentară au Cola la intrare... şi mi-e lene să
caut sucuri naturale. Şi sucurile naturale sunt
mai scumpe.
Alexa: ÎŃi dai seama că ceea ce tocmai ai zis e
o mega campanie de marketing? Instinctiv pui
mâna pe Cola, că e aproape. E „mereu
aproape”. Cola şi Antena 1.
Mircea: Da!
Alexa: Well, stăteam de vorbă de curând cu
nişte prieteni despre drogurile legale şi despre
faptul că e bine că le-au interzis, fiindcă erau
nişte porcării. Şi eu le-am zis că dacă ar fi după
mine, eu aş interzice şi Coca-Cola. Ce crezi că
s-ar întâmpla dacă cineva ar interzice Coca-
Cola? Am avea revolte pe străzi?
Mircea: Cred că oamenii ar trebui mai întâi să
se gândească că în lume sunt probleme mult
mai importante decât „a nu avea Cola”; în
fond, Coca-Cola a ajuns „cunoscută”, ca să zic
aşa, datorită publicităŃii... a ajuns să se vândă.
În consumerismul nostru de zi cu zi...
ambalajul face toŃi banii, prezentarea,
reclama... Poate să fie tratată şi cu căcat... dacă
e ambalată bine, e OK!
Alexa: Evident că sunt probleme mai
importante, dar mă refer la altceva: Ar vedea
lumea o măsură ca asta ca pe ceva rău din
punct de vedere individual, din cauză că
(unfortunately) le limitează libertatea de a
alege, sau ar vedea-o ca pe un bine social,
fiindcă s-ar impune o autoritate în faŃa
hoardelor de cretini care nu-s în stare să
gândească pentru ei? Ar învinge hoardele de
cretini? Adică, e cam acelaşi lucru ca şi cu
armele. Dacă aş interzice toate armele, eu,
statul român, sau ăla maghiar, sau oricare, unii
s-ar supăra că le limitez drepturile. Dar mult
mai multă lume bea Coca-Cola şi mănâncă la
Mc decât are arme. Mult mai mulŃi oameni
mor de infarct, diabet, obezitate, atac cerebral,
decât împuşcaŃi.
Mircea: Hmmm... Dacă ai interzice Coca-
Cola... Nu ar ieşi lumea pe stradă să
protesteze... Cred că s-ar orienta spre
American Cola! Dacă vorbim strict de
România, îŃi pot spune că lumea nu ar ieşi pe
stradă dacă s-ar interzice Coca-Cola, pentru că
nu i-ar interesa. Come on... L-au votat pe
Băsescu! În Mexic s-a mărit taxa pe transportul
în comun... A doua zi erau proteste în masă. În
România nu se revoltă ăştia nici dacă le iei
casa! Oricum, protestele în România sunt în
felul următor: iese unu’ anti, anti de tot... îşi dă
foc... ceilalŃi spun „bravooo frate!!!” şi, după
ce moare ăla, se duc acasă şi se uită la TV...
Alexa: Cam... Acum, care crezi că e faza cu
big brands? De ce se duce lumea să mănânce la
Mc în loc să mănânce la shaormeria de la colŃ,
care îi dă mai mult, mai ieftin şi mai bun? De
ce? Eu nu pricep!
Mircea: Păi, hai să-Ńi zic ceva: în ConstanŃa,
Mc-ul e în faliment. Kebab-ul e la putere aici!
Avem o stradă de shaorma şi o „Casă a kebab-
ului”...
Alexa: Păi, uite, la faza asta, constănŃenii-s mai
deştepŃi. Adică, na, io-s vegană, eu nu
încurajez mâncatul de kebab. Dar, între a
mânca un kebab şi un sandviş de la Mc, dude,
go for kebab!! În Bucureşti, şi în multe alte
locuri, dacă te duci la Mc, nu ai unde să stai. E
bătaie! E coadă la locuri! ToŃi kizii de oameni
cu bani se duc la Mc după ore; toŃi liceenii; toŃi
afaceriştii în pauza de masă. TOATĂ LUMEA
mănâncă la Mc, şi nu înŃeleg de ce. Mc-ul
oferă o mâncare care a pornit ca ceva ieftin
care să-Ńi umfle burta repede. It used to be for
construction workers... Nu înŃeleg de ce e o
fiŃă! Adică, aici eu nu mai vorbesc despre
nocivitate, ci despre brand. Şi despre cum un
brand ajunge să fascineze lumea, la modul în
care le spală creierii.
Mircea: Păi suntem în epoca fast-food...
Suntem cu toŃii business-mani. Bem cafeaua pe
fugă... Lucrăm cu calculatoare... Mâncăm la
Mc. După care mergem la fitness. Avem toŃi
Facebook.
Alexa: Ştii că a apărut un nou restaurant la
Unirii, în Bucureşti? Se numeşte BFC,
Bucharest Fried Chicken. Vizavi de KFC. Nu
fac mişto de tine. ...E gol! KFC-ul... plin! Deci
nu e about being fast, it’s about a brand.
Mircea: La noi este un restaurant... Se cheamă
McDobre’s. Şi e gol. Mai mult chiar! A fost
dat în judecată că a copiat M-ul de la
McDonald’s. Vorbesc serios. E lângă
Delfinariu. Şi vinde kebab. Vizavi de
McDrive. Şi, fii atentă, scrie McDobre’s cu M-
ul galben, cum e logo-ul de la McDonald’s. Şi,
pe lângă faptul că toată lumea face mişto de el,
au un kebab foarte, foarte bun... Adică, am
mâncat o dată acolo (că eu nu sunt vegan), şi
nu era nimeni. Şi a fost dat în judecată de
McDrive, că au furat logo-ul...
Alexa: Zi de adidaşi. Ai shoes Abibas acasă?
Mircea: Da. Am o bluză, tricou, teneşi...
(Trece una pe lângă mine acum. Mănâncă o
plăcintă de la Mc.)
Alexa: De ce crezi că dă lumea 3-4 milioane
pe bucăŃi de cauciuc copiate după ceva ce
odată se făcea pe vapor? Adică, de obicei, e
invers. Ştii, se face ceva, şi apoi se contraface.
Dar, de pildă, cu Converşii, situaŃia a fost cam
invers.
Mircea: Hai să-Ńi zic... În primul rând, nu sunt
genul de om care dă foarte mulŃi bani pe haine.
În general, mi le iau de la Mini Prix, unde au
diverse defecte şi costă mai puŃin. Şi, Adidas-
ul, pe lângă faptul că sunt nişte „nenorociŃi de
exploatatori”, fac nişte chestii faine. Şi dacă le
iei şi ieftin, e OK. Iarăşi e vorba de reclamă.
Aşa, am putea vorbi despre Vans... Uite, la
punk e cool să ai Vans.
Alexa: Reclama se aplică la tot. La food, la
clothes, la music, la zines, la tot, tot, tot! De ce
ne conduc brandurile? Şi de ce încercăm să fim
pe aceeaşi lungime de undă cu gagica din
celălalt capăt al crâşmei, bând aceeaşi porcărie
caustică pe care o bea şi ea? Vanşii costă 80 de
euro. Mă piş pe Vanşii lor.
Mircea: Punk-erii în Vans vorbesc despre
capitalism şi exploatare, dar pe Vans scrie tot
„made in China”, ca şi pe Adidas. Deci, ca şi
Adidas, exploatează muncitorii. Şi, ca şi pe
Adidas, sau pe Nike, dai 100 de eurOi pe ei.
Dar, pentru că Tim de la Rancid poartă Vans, e
cool să ai şi tu!
Alexa: Crezi că treaba asta cu brandurile este
aplicabilă peste tot? Adică, nu e OK să
mănânci la Mc, să porŃi Adidaşi şi să bei
Sprite. Dar oare e OK să te uiŃi strâmb la
cineva care habar nu are ce cântă Rancid sau
care poate are o mega-atitudine, da’ ascultă
dance? Şi aici ajungem şi la (ce înŃeleg eu din)
numele fanzinului tău: în România e un battle.
Toată lumea e din ce în ce mai cool. Cum
putem schimba asta? Cum putem să ne dăm
seama de ce avem în comun şi să fuckin’ grow
up, să nu ne mai dăm în petec?
Mircea: Depinde de Ńară. La noi se aplică
perfect sloganul „Ambalajul colorat face
produsul parfumat” (na, că am scos şi un
slogan!). După atâŃia ani în care ne-au fost
interzise toate produsele „bune” (şi, să fim
serioşi, cine vroia o portocală de Crăciun, o
avea; doar că... nu se lăuda că a mâncat o
portocală), imediat după „marea răscoală”, ne-
am dus cu toŃii la turci şi am cumpărat blugi şi
Turbo şi ne-am făcut consignaŃii... A fost
începutul magazinelor „mari”; încet, încet,
pieŃele şi alimentarele au făcut loc
hypermarket-urilor. Pentru că am intrat în era
de consumerism. Am început să importăm
diverse branduri de afară, doar ca să fim şi noi
„în pas cu lumea civilizată”. Încă facem acest
lucru, indiferent de domeniu. Importăm totul.
Când eram mic şi vedeam că Ńestoasele Ninja
mănâncă pizza, îmi doream şi eu pizza. Acum,
mi s-a împlinit visul: avem 100 de pizzerii şi
delivery shops!
Prima marcă de adidaşi fair-trade, Veja, a fost
lansată în 2005, în Londra, Paris şi Tokyo.
Materialele folosite sunt bumbacul organic şi
latexul natural din Amazonia. www.veja.fr
Ubuntu Cola este un suc certificat de The
Fairtrade Foundation (www.fairtrade.org.
uk). Făcut din zahăr fair-trade din Malawi şi
Zambia, Ubuntu Cola este prima băutură de
cola certificată a fi fair-trade. Se poate
cumpăra în UK, Suedia, Norvegia, Irlanda,
Belgia, FranŃa, Italia şi online. Se găseşte în
cutii de 330 ml, în sticle de plastic de 500 ml şi
în sticle de sticlă de 275 ml. www.ubuntu-
trading.com
Strategii publicitare şi strategii de
marketing – minciună şi violenŃă
Nu ar fi mult mai uşor pentru toată lumea să
gândească cu propriul creier? Desigur, ideal
(utopic, ar zice cârcotaşii...) ar fi să nu avem
niciun nume pe produse, nicio marcă. Dar cum
discuŃia asta despre cum să ajungem acolo, ar
dura în sine la infinit, şi ar atinge puncte
sensibile (poate prea sensibile chiar şi pentru
noi), ne plasăm în societatea actuală, şi ne
întrebăm (eu cel puŃin...): de ce e nevoie de
reclame şi de strategii de marketing?
Răspunsul la această întrebare este extrem de
simplu: ca să fim convinşi că ne trebuie ceea
ce cumpărăm.
spun cu convingere. Aşa că nu mai dezbatem
aici acest aspect. Celălalt aspect pe care, însă,
vreau să îl dezbat, referitor la această minunată
strategie, este mesajul subliminal pe care ea îl
sădeşte în creierele fragede ale umanităŃii. Mă
refer la, cu alte cuvinte, următorul mesaj: „Eşti
în competiŃie. Trebuie să câştigi! Produsul
nostru te va ajuta”. Problema cu acest mesaj
este că oamenii, în general, nu Ńin minte decât
primele două propoziŃii, iar pactul acestui tip
de comunicare le implică pe toate trei. Într-o
Ńară în care predomină sărăcia şi mizeria,
mesajul ăsta încurajează ceea ce, generic,
numim „cocălărie”. Dacă ai maşină de teren
marca Y, eşti cel mai cool! Dacă mesteci gumă
Z, ai respiraŃia cea mai proaspătă, etc. E ca un
efect placebo, te face să capeŃi o încredere
cretină şi nejustificată în tine. CHIAR crezi că
ai genele mai lungi cu 300% dacă iei rimelul
ABC!!! Eu văd aici o problemă.

Cea mai celebră şi enervantă strategie

publicitară este aceea a plasării produsului
„reclamat” (aşa-mi place mie, să inventez
cuvinte şi sensuri, da!) în competiŃie cu alte
produse. Întotdeauna, evident, „reclamatul”
iese câştigător. AŃi văzut vreodată vreo
reclamă în care sloganul să fie „#2 la nivel
mondial în...” sau „Conform unui studiu
recent, 3% dintre cumpărători au fost
satisfăcuŃi”? Cum ar fi?! Din punctul meu de
vedere, eu ştiu deja că toate reclamele sunt
nişte minciuni îngâmfate. Nu zic că detergentul
x nu e bun, o fi bun pentru unii, pentru anumite
mărci de maşini de spălat, pentru anumite
Ńesături. Nu cred însă că team-ului creativ îi A doua strategie pe care vreau să o discut, şi
pasă. Cred că ei, şi dacă produsul este cel mai ultima, promit, este aceea a plasării reclamelor.
prost de pe planetă, tot aşa îl vor promova. Ele obişnuiau să fie, în România cel puŃin, doar
Este o minciună prin omisiune. O minciună pe la televizor. Era OK, le vedeam pe TVR (care,
care nimeni nu se presupune să o creadă. Şi by the way!!! nu ar trebui să emită reclame
cine o crede este la fel de cretin ca cei care o DELOC, fiind televiziune finanŃată public,
adică din banii mei şi ai tăi şi ai altor proşti
care încă nu au scos taxa TV de pe factura de
lumină) între filme, că sunt „drăguŃi” şi nu
întrerup filmele după 5 minute de difuzat.
Admisibil, să zicem. Apoi s-au lăŃit prin
reviste. Pe şerveŃele. În lifturi. Pe staŃiile de
autobuz. Pe hârtia igienică. Pe radio. Pe
internet. Pe site-ul MEU de internet. Pe site-ul
TĂU de internet. Pe caietele şcolare. Pe pixuri.
Pe natură.
Pe mine mă instigă treaba asta la o violenŃă
fără limite. Trăiesc într-o lume care e violentă
cu mine. Cum fac, de pildă, dacă vreau să intru
prin tunelul ăla, pentru care oricum EU dau
bani, că plătesc rovignetă şi din astea, plus taxe
pe maşină, şi pe venit, şi pe tot ce vor ei, aşa,
deci vreau să intru fără să văd reclama aia?
Cum fac??? De ce sunt munŃii de vânzare?
Bine că nu au văzut proştii noştri (încă) metoda
asta mirifică, că atât le mai rămâne ne-
„reclamat”: muntele şi castraveŃii...
În ceea ce priveşte minunatele strategii de
marketing, acestea sunt o infinitate a
inutilităŃii, plecând de la produse aşezate
extrem de calculat pe rafturi, până la balsamul
pe care Ńi-l oferă gratuit firma JKL la
cumpărarea unui şampon (apropo, NIMIC nu e
gratuit!). Dacă m-aş băga în ele, aş rămâne
acolo, m-aş uni cu consumerismul într-o
asemenea măsură încât l-aş vomita şi l-aş
mânca iar. E o lume bolnavă!
Mă şochează oamenii care vânează reducerile
şi laudă firmele pentru reducerile pe care le
fac, când, în mod cert, firmele nu fac, în
vremea reducerilor, decât să-Ńi strige în gura
mare: „Prostuleee! Iar te-am fraierit! Nu vezi
că eu dau cu 60% mai ieftin şi tot îmi permit
chiria pe Magheru? Nu îŃi pui întrebări
referitoare la cât profit fac eu?” Ei bine, tot ce
sper este că, după ce am terminat de vândut tot
ceea ce (nu) avem (de fapt), nu ne vom mai
vinde pe noi. La propriu şi la figurat. Pentru a
fi cool.
Atunci când vom învăŃa să nu mai cumpărăm
decât ceea ce ne trebuie, atunci când vom
cumpăra ceea ce ne place, nu ceea ce e la
modă, atunci poate se va opri şi exploatarea. În
mod cert, se vor atenua diferenŃele dintre
exploataŃi şi exploatatori. Atunci ne vom
elibera creierii de monopolul brandurilor,
monopol creat de un grup de oameni care,
probabil, în timpul în care eu am scris acest
articol revoltat, beau margueritas pe plajă în
Bahamas.
pagina.de.stânga

HAUTE CULTURE\by
OAMA
Campaign me!
Găsesc campaniile finanŃate de stat a fi
extrem de haioase. Cel mai mult îmi plac
mesajele împotriva fumatului, de pe
pachetele de Ńigări. SituaŃia e ca într-un
film cu virgine indecise, cu drăcuşorul pe
un umăr şi cu îngeraşul pe celălalt.
Evident, îngeraşul fiind statul... Şi, dintre
toate tâmpeniile de pe pachetele de Ńigări,
cel mai tare mă amuză aia cu „Fumatul dă
dependenŃă, nu începeŃi să fumaŃi!”. Adică,
eu mi-am luat Ńigări pentru prima oară şi,
fiindcă statul mă sfătuieşte să nu mă apuc
de fumat, am să le arunc! Statul ăla, care
chiar acum e reprezentat de „ucigă-l toaca”
(nu pot să-i pronunŃ numele, fiindcă îmi
vine în vis la noapte, şi eu am treabă de
dimineaŃă, nu pot să pierd nopŃile aşa...),
de „necuratul” care apare la TV mort de
beat, cu Ńigara-n bot. Statul ăla, capitalist,
care face grămada de bani din accizele pe
Ńigări! AHAHAHAHA!
Interesante mai sunt şi campaniile
împotriva discriminării, în care, ghiciŃi
cum sunt reprezentate „modelele”: jegoşi şi
cu hainele rupte! Campaniile astea anti-
discriminare se finalizează de obicei cu
rezoluŃii precum cea a locurilor din
facultăŃi dedicate minorităŃilor. Care
rezoluŃii, ia ghiciŃi!, la ce fel de atitudine
duc?!
Îmi mai plac mult de tot reclamele la
medicamente, care se termină cu bâlbâiala
aia indescifrabilă despre medici şi
farmacişti. Farmacişti care îŃi zic efectiv că
ei nu-Ńi pot da decât 4 pastile de antibiotic
dacă nu ai reŃetă. La mine la complex sunt
nu mai puŃin de şase farmacii. 6 x 4...
Şofer fiind, îndrăgesc deosebit de mult
tăbliile alea cu morŃi şi răniŃi (ştiŃi voi, alea
cu „ViaŃa are prioritate”...), plasate
strategic fix acolo unde nu ar trebui să te
uiŃi pe pereŃi după morŃi şi răniŃi, ci la
şosea...
Dar, de la statul român nu mă mai miră
nimic. Şi ca să nu ziceŃi că sunt rea cu
România, mă iau şi de arabi, care, deşi
mari fanatici religioşi, s-au dovedit a fi
extrem de toleranŃi uneori. Totuşi, nu cu
femeile, fiindcă femeile nu sunt oameni...
Aceasta este o campanie arăbească pentru
portul “hejab”-ului. Copy-ul înseamnă:
“Nu te poŃi ascunde de ei, dar îi poŃi ocoli.
Dumnezeu îŃi ştie bunele intenŃii.” Adică
dacă porŃi treaba aia pe moacă, bărbaŃii te
vor lăsa în pace şi Dumnezeu te va iubi pe
vecie! În plus, mai eşti şi dulce ca o
acadea, şi bărbaŃii sunt nişte muşte
jegoase! Eee? E?
Ce pot să zic? La mai multe! Şi, nu uitaŃi!
FeriŃi-vă de APĂ!
Stencil-ul – un alt mod de
exprimare
Pentru acest articol, l-am hăituit pe The
M♥nk, care a fost suficient de amabil să ne
împărtăşească câte ceva despre stenciluri.
Stencil-urile au o existenŃă dovedită destul
de îndelungată. Ele pot fi recunoscute şi
acum, dar şi pe pereŃii peşterilor de acum
mii de ani, locuite anterior de oameni
preistorici. Aceştia aveau un soi de „pai”
(un os găurit de-a lungu’), în care puneau
praf colorat, pe care apoi îl suflau peste
mâna trântită pe perete, pentru a obŃine un
contur. MotivaŃiile de atunci, nu le
cunoaştem. Pe cele de-acum, e foarte
simplu să le identificăm: stencil-ul este o
„nouă” formă de comunicare şi, alături de
graffiti, reprezintă „vocea străzii”,
„reclama” şi „campania” celor fără acces la
spaŃii de emisie. Nouă, zic, pentru
România, unde a început să prindă contur
(like the pun?) în anii 2000.
The M♥nk s-a apucat de stencil-uit prin
2003. A avut o scurtă relaŃie şi cu graffiti-
urile, dar a realizat că the real love o
reprezintă stencil-urile, care au „un mesaj
scris, simplu şi clar, şi este mult mai
vizibil”. Dintre multele lucruri care pot fi
exprimate prin stencil-uri (da, am văzut
campanii electorale făcute cu stencil-uri şi,
nici nu merită menŃionat – totuşi
menŃionez!, campanii publicitare...), The
M♥nk îşi caracterizează munca ca fiind
„socio-politic-nonsense”. Nu are o temă
preferată; este, în schimb, atent la tot ce
mişcă, şi dacă ceva „merită scos în
evidenŃă”, devine imediat stencil.
Cum oameni (de stânga, eu cel puŃin)
suntem, nu ne place distrugerea (şi mai
multă) a spaŃiilor publice şi încercăm să Dincolo de a fi un „artist al străzii”, The
deranjăm cât mai puŃin. Întrebat unde îşi M♥nk se află în luptă cu graniŃa
„dă” munca, The M♥nk menŃionează: undergroundului; nu vrea ca stencil-urile să
„Niciodată nu am realizat un stencil într-un devină un fenomen cunoscut şi „cool”,
loc care să nu fie deja vandalizat, aşa că probabil pentru a nu fi denaturate, dar se
mă uit în special după locuri mai murdare zbate pentru acest fenomen: „Am fost
cu tag-uri, şi mă gândesc ce aş putea să implicat în multe proiecte, pe la galerii şi
desenez ca să se potrivească în acel loc.” expoziŃii de artă, am reuşit să organizez
BineînŃeles, există şi cazuri în care locul în prima expoziŃie exclusivă de stencil din
sine a strigat după un stencil, iar monsieur România, care s-a Ńinut în 2008 la Galeria
s-a întors să-l stencil-uiască. Mora. Şi în permanenŃă documentez
fenomenul de graffiti şi stencil, şi alte
Cum strada e un organism viu, şi spaŃiul forme de street art.” Treburile astea le
public – al tuturor (artişti sau nu), stencil- puteŃi găsi pe site-ul stencil.ro
urile nu rezistă nici ele prea mult. „Dacă
dau într-un loc bun, se mai întâmplă să
vină cineva care face graffiti şi să dea
peste. Cand mai desenez cranii, se mai
întâmplă să le şteargă cineva. Dar, cel mai
des, se întâmplă să se pună afişe la Ultra-
Manele-Concert-2010 peste desenele mele!
Asta este cea mai mare problemă, pentru
că posterele acelea ocupă foarte mult
spaŃiu şi sunt amplasate ilegal.”

bansky
 Vrăjitorul din (slob)OZ
R1: Colonia e o comunitate. Are la centru ceva
care se cheamă comunitate. Deci e foarte
important...
A: Păi nu, colonie înseamnă să invadezi pe
cineva.
R1: Păi oricum noi am ajuns peste tot. Suntem
7 miliarde de oameni!
A: Păi asta e ideea, că tre’ să-Ńi faci
comunitatea ta, gen, într-un loc unde nu sunt
deja...
R2: Da, cu oamenii care-Ńi plac, man! Dacă
vrei... Într-o săptămână mergem în Mozambic.
A: Da mă, e vorba că... şi R2 are dreptate, ştii,
nu? Peste tot sunt oameni OK şi oameni ne-
OK, adică...
R1: Sunt peste tot aşa, da’ eu nu mai vreau
locul ăsta! Asta e ideea!
R2: Eu am înŃeles. Eu te-am înŃeles de la
început. Mai Ńii minte când vorbeam despre Into
The Wild?
R1: De fiecare dată când văd filmul ăla e ca şi
cum stau cu degetu’ pe butonu’ de „Eject”. Plec,
să-mi bag pula! Oaa! Sunt aşa... Eu...eu am dat
eject. Trebuie doar să pleci. Te duci unde vrei
tu...
A: Am citit despre un tip care în 9 ani de zile nu
a cheltuit niciun ban. Hahaha!
R1: Daaa! Da’ eu am vorbit cu un hipiot când
am fost la Transilvania Calling, am vorbit cu un
hipiot francez... Omu’ avea vreo 65 de ani. Şi
am stat de vorbă cu el. Tipu’ fusese în India la
30 şi ceva de ani; a plecat cu avionu’ şi s-a
întors pe jos până în Europa. PE JOS! Pe
picioare! Deci mi-a zis că a trăit tot ce putea să
trăiască în 12 ani. Deci în India a stat aşa... În
India în sud. În sud, acolo, lângă, zi, cum se
numeşte, lângă Sri Lanka, acolo. Şi a luat toată
India la picior... Şi, mă rog, n-a mers în linie
dreaptă, a mers aşa... Adică, oh my God, dacă
vrei să dai eject, dă eject în Asia, cel puŃin.
A: Nu, frate, eu aş pleca... Singurul loc unde aş
pleca, bine, na, să zicem afară din Europa, ar fi
în America Latină.
R1: Mergem, mergem! Noi chiar o să facem
chestia asta. De 3 ani de zile ne gândim la asta.
De 3 ani planificăm chestia asta. Oricum, asta o
să fie... E o băbuŃă acolo care a studiat liniile
Nasca timp de 23 de ani, nu, mai mult... Cu un
VW Transporter de-ăla, van. Şi-a rămas acolo.
A: Nu cred c-aş rămâne în altă parte...
R1: Mă! Momentan vreau să călătoresc. Sau,
uite, să muncesc un an de zile în Noua
Zeelandă.
A: Băi, Noua Zeelandă! E...feeric!
R1: Exact, tu eşti nebun? Într-o Ńărişoară atâtica
ai de la pădure tropicală, palmieri, de-alea,
până la 3000 şi ceva de metri şi pereŃi verticali
de unde faci sky-diving. Deci eu dacă ajung
acolo... Mommy! Whatta fuck! Nu ştiu, mă duc,
curăŃ WC-uri, ce vor ei să fac, trăiesc acolo.
Planul meu cel mai îndrăzneŃ, ca să zic aşa, ar
fi să-mi iau barcă. Nu vă gândiŃi la chestii
luxoase. Să aibă o bucătărie, un pat şi un mic
depozit. Să arunci acolo echipament. Te-ai suit
la bord, şi în 2 săptămâni şi ceva eşti
ORIUNDE pe glob. Faci „x”, te uiŃi pe GPS, îŃi
setezi alea, şi...te-ai dus!
R2: De ce nu te gândeşti la un avion uşor? Sau
la o caravană. Am văzut oameni cu carvană pe
drum şi lucrează pe unde apucă. Stau într-un
loc cât muncesc, să economisească puŃin...
A: Frate, that would be...ideal!
R1: Ce ziceŃi, mă? Hai cu caravana! Cu
caravana de bărci! Haha!
Stare socială (Eugen Jebeleanu)
Nefiind cîine de rasă
şi nici nume bun neavînd,
CranŃ e Ńinut pe-o murdară terasă
în ploaie şi vînt…
Concurs (Marin Sorescu)
Într-o încăpere ca toate celelalte,
Amenajată cu plafon zdravăn,
Ne întrecem la sărituri în înălŃime.
În definitiv, aşa-i semnul de toamnă:
Dinte scos moarte înseamnă...
Mai bine să ne suim în primul tren,
Oriunde ne ducem ajungem în Eden,
Edenul edenat, edenul ardent,
Cu livezi de caişi cât un continent
Încăput tot în căputa roasă
Din vitrina cizmăriei de-acasă.
E, desigur, tot noapte, trec tot tramvaie
Parcă vorbind singure-n ploaie
Şi tot intrăm cu exemplare fox de zgardă
La urgenŃă, în camera de gardă,
Aflată chiar la gară, pe peron, lângă tren,
Sub felii de lumină emanând arsen.

Ştim precis
Că nu poate sări nimeni Recviem invers (Dan Deşliu)
Mai sus decât tavanul,
Să fie şi Dumnezeu, Dacă
Asta din cauza gravitaŃiei ne-am fi gîndit la timp
Care ne trage mereu în jos, la importanŃa
Încă din cele mai vechi timpuri. obiectivă a brontozaurului
ca element de varietate
Dar continuăm şi dacă
Cu o îndârjire diavolească, i-am fi creat condiŃii
Pentru că nu putem sta altfel, de supravieŃuire cu preŃul
Când avem în noi genialul inălŃimii, unor eforturi infime
Ca peştii zburători şi dacă
Dorul aripilor adevărate. brontozaurul ar fi fost
Zi şi noapte continuăm printre noi
În plafonul nostru scund. acest mare
predecesor al rumegătoarelor
Cel mai sprinten, - deci util în principiu –
Care are muşchii cei mai oŃeliŃi, mai dresaŃi atunci
Şi stăpâneşte cel mai bine nu era oarecum altceva?
Legile avântului Nu era
Ia şi cele mai multe pocnituri în cap. totul mai colorat?
Nu era
preferabil să ştim că avem
încă
un brontozaur
Vis cu dentişti (Leonid Dimov) în carne
şi nu numai în oase?
Miezul nopŃii. Dincolo de rampă Şi dacă
S-au aprins braŃele terminate cu lampă. ne-am fi gîndit la timp
E-o clădire albă până la stele la timp
Cu dentişti în alb şi cleşti de oŃele, la timp
Şi tuturor, aşa cum şedem cuminte,
Ni se va scoate, la semnul cuvenit, un dinte.
Apoi vom ieşi, cârduri, pe marile portaluri,
Mereu alŃii, mereu noi, valuri, valuri,
În sunet de fanfare, în noaptea uleioasă,
Care pe jos, care-n caleaşcă de patru iepe trasă,

Einstürzende Neubauten este o trupă
„experimentală” nemŃească care mereu a ştiut
cam ce vrea să transmită şi, mai ales, cum. În
afară de a-şi declara aversiunea faŃă de noul stil
arhitectonic european prin însuşi numele
formaŃiei („Clădiri nou-construite prăbuşindu-
se”, „Neubauten” numindu-se clădirile
construite după anii 1945, în contrast cu
„Altbauten”, sau clădirile vechi), ei au ales să
şi-o exprime şi prin versurile multelor lor
materiale audio (dintre care merită menŃionate
pentru titlu colecŃiile Best-Of Startegies
Against Architecture, I, II şi III...), dar şi
printr-un documentar la care au participat cu
soundtrack-ul, Berlin Babylon. GhiciŃi despre
ce este acest documentar!
Die Befindlichkeit des Landes
Über dem Narbengelände
das langsam verschwindet,
so nur Phantomschmerz bleibt...
Es dringt kaum hörbar ein fieses Lachen
aus der roten Info-Box
und in den Gräbern wird leise rotiert...
Alles nur künftige Ruinen!
Material für die nächste Schicht...
Mela, Mela, Mela, Mela, Melancholia,
Melancholia, mon cher...
Mela, Mela, Mela, Mela, Melancholia
schwebt über der neuen Stadt
und über dem Land.
Über den Schaltzentralen,
über dem Stoppelfeld aus Beton,
über den heimlichen Bunkeranlagen
die nicht wegzukriegen sind;
Marlene go home!
Auch über dem Marlene-Dietrich-Platz,
die neuen Tempel haben schon Risse
künftige Ruinen;
Einst wächst Gras auch über diese Stadt,
über ihrer letzten Schicht...
Mela, Mela, Mela, Mela, Melancholia,
Melancholia, mon cher...
Mela, Mela, Mela, Mela, Melancholia
schwebt über der neuen Stadt
und über dem Land.
Im zerschnittenen Himmel
von den Jets zur Übung zerflogen
hängt sie mit ausgebreiteten Schwingen,
ohne Schlaf, und starren Blicks,
in Richtung Trümmer;
Hinter ihr die Zukunft aufgetürmt
steigt sie langsam immer höher,
übersieht letztendlich das ganze Land!
Was ist die Befindlichkeit des Landes?

pagina.de.stânga: Cine şi ce e ANOPSIA?
ANOPSIA: Istoria e lungă. Am început în
2006, împreună cu un amic al meu, să
„construim” e-net radioul şi să-i dăm drumul
cu difuzarea muzicii. Buget limitat, post de
radio doar pe internet. Pe vremea aia ne
numeam Aici.Haos. A plecat el şi l-a înlocuit
cel mai bun amic al meu; astfel am schimbat şi
profilul radioului, fiind înainte pe heavy metal
şi punk, după 2007 băgăm punk, industrial,
deathrock, etc. Am schimbat şi numele. Nu
ştiu cum mi-a venit ideea de nume. Căutam
ceva care să arate că nu avem nevoie de
ochişor ca să ascultăm muzichie.
pagina.de.stânga: Şi în afară de radio, ce mai
face ANOPSIA?
ANOPSIA: De un an avem concerte. Înainte
era panică; eram doar eu cu Andrei de la
UNCB. Mă mai ajutau câŃiva amici, ba cu un
poster, ba cu lipitul, etc. Ca şi acum. Dar ideea
principală a ANOPSIA este să susŃină scena:
facem concerte, te ajut cu zine-ul, băgăm o
compilaŃie, ne băgăm coada şi-n alte oraşe ca
să ajutăm cu promovarea, etc. Încerc
întodeauna să implic căt mai mulŃi oameni, că
am nevoie de ajutor. Nu am găsit pe nimeni
apropiat care să facă 100% parte din
ANOPSIA, fiindcă mulŃi oameni nu sunt
deschişi către altceva decât ascultă ei. Avem
nevoie de oameni flexibili, deschişi. Nu se fac
doar concerte de punk, ci şi de hardcore şi alte
genuri.
pagina.de.stânga: La început, chemai tu
trupele? Sau îŃi vindeau ponturi alŃi oameni din
alte oraşe? Cum ai ajuns să faci primul
concert?
ANOPSIA: Wow! E de povestit! Mi-a luat 2
luni să fac concertul din Hanul cu Tei.
Headlineri erau Cobe! Au cântat cu 747 şi
Stoned Addams. Punk-rock show by the kids,
for the kids. Trebuia să fac numele cunoscut şi
vroiam să fac concerte; asta mi-am dorit eu de
mică, nu să hang out cu punk-rock stars, ci să
fac ceva pentru muzica care-mi place. Căutam
un club care să ne dea ziua de Sâmbătă şi să
avem intrare gratuită; neauzind nimeni de noi
şi neavând experienŃă, am facut concertul
undeva unde nu avusese demult loc un
eveniment. Şi am atras atenŃia până şi
naziştilor. Dar a fost OK atunci, nu au avut loc
incidente.
pagina.de.stânga: Şi de atunci până acum, ce
s-a schimbat? De ce eşti singura persoană care
face evenimente muzicale mai altfel în
Bucureşti? De ce crezi că în Timişoara, în Cluj,
în Craiova totul e mult mai bine organizat?
ANOPSIA: Primul pas era făcut, atrăsesem
atenŃia! Apoi a venit Hest (Riot Seed Distro)
să-mi spună că el se cară din Ńară, aşa că-mi
face cadou patru trupe din afară. Haha, să vezi
panică pe mine, nu credeam că o să fac faŃă
unui fest de 2 zile. E vorba de vara trecută,
când au venit PO Box, Libido Wins,
Kingdom, etc. Primesc mailuri de la contactele
din Timişoara, Craiova, Cluj cu trupe care trec
prin România. Cei de la BHCB din Cluj fac
mult mai multe (turnee, festuri) şi au mai multe
contacte şi de fiecare dată cand e vorba ca o
trupă să treacă pe la noi, pac mail, pac se face
concert. Sunt sigură că-s mai mulŃi oameni în
alte oraşe. Ştiu că-n Cluj sunt opt. Şi nu d-ăştia
care ajută pentru două, trei concerte, ci oameni
serioşi, constanŃi...
pagina.de.stânga: Lately, lumea nu mai vine
la concerte in Bucureşti.
ANOPSIA: Băi, nu ştiu ce-i cu oamenii, poate
nu cunosc, nu află de eventuri, au crescut, sunt
pe altă felie... Trupele care deschid nu stau la
headlineri... Adică, nu eşti măcar curios cum
bagă trupa pentru care ai deschis??? Şi nu ar
trebui să se plângă membrii unei trupe că nu le
vine lumea la show, pentru că nici ei nu
reuşesc să meargă măcar la un show, frate!
pagina.de.stânga: De peste tot pe unde ai
făcut concerte, unde îŃi place cel mai mult să
chemi trupe?
ANOPSIA: Hanul cu Tei, Suburbia, Fire,
Obey... Este mai comod, mă gândesc, pentru
public, să vină într-un loc familiar, central; şi
mai uşor pentru noi în ziua concertului, că nu-i
nevoie să cărăm scule, deoarece sunt deja la
club (vezi Suburbia, spre exemplu). Dar mie
îmi place mult să văd lume multă la concert; de
fiecare dată când s-a schimbat clubul, a venit
mai multă lume ca de obicei (poate că-s curioşi
să vadă rezultatul). Cu trupele e OK, atâta timp
cât există condiŃii să cânte. Eu vreau să văd că
oamenii se distrează, deci deocamdată trebuie
să mai explorăm locuri noi.
pagina.de.stânga: Ce trupă Ńi-ai dori foarte
mult să aduci, dar nu ai adus-o încă, şi de ce?
ANOPSIA: Îmi plac foarte mult trupele mici,
D.I.Y., astea care sunt la primul turneu
european, plini de entuziasm, şi care sunt
oameni super faini. Dead Swans trebuia să
ajungă la Craiova, dar s-a anulat. Mă oftic că
n-am făcut un show cu Pavilionul 32. De trei
ori i-am chemat, dar nu s-a putut. Şi Stuck in a
Rut trebuie să ajungă neapărat în capitală!!!
Haha! Dacă i-aş putea reînvia pe Send more
Paramedics, am ascuta nişte zombiecore
foarte fain aici la noi. Ca trupă mare...
Necromantix!
pagina.de.stânga: Deci eşti deschisă cam la
orice gen, underground să fie!
ANOPSIA: Da, da, cam aşa stă treaba. Şi mai
ales că, în principal, am vrut să promovez trupe
mici de punk de la noi. Dacă veneau şi trupe
din afară pentru un concert, super. Ajutam
trupele de la noi să-şi facă un CV mai bogat.
Asta a fost ideea principală.
pagina.de.stânga: Ce ne pregăteşte
ANOPSIA?
ANOPSIA: În viitor avem showuri cu trupe de
la post-rock la straight-edge hardcore. Ca de
exemplu: Korrozao, The Detectors,
Forbidden Kings, Nipel Twist, Hang The
Bastard, Voodoohealers... Restul, rămâne
surpriză! Let the black flag fly!
Phoai! Ce-mi plac articolele care încep cu:
„Vreau să va prezint/să vă povestesc despre...”
Neah! Aici nu povestim! Aici facem!
Ce facem? Stăm acasă!
Ei şi ce?
Păi uite ce: se întâmplă o gramadă de
evenimente (ştiu că aici dai din cap aprobând)
şi oamenii stau acasă! Avem şi noi
concertele/festurile noastre, evenimente de tot
felul, petreceri săptămânale, zine-uri, reviste,
trupe care încă mai activează, ateliere, discuŃii,
filme, cărŃi, articole, albume…
Hai să participi şi tu măcar la unul dintre
aceste evenimente, aşa cum ştii şi poŃi tu. Dacă
ai o idee, vrei să faci/schimbi ceva, nu sta într-
un colŃ mut! Cu cât suntem mai mulŃi, cu atât ne
mobilizam mai repede!
Chiar dacă şi tu şi eu simŃim deseori
sentimentul de marginalizare şi, culmea, chiar
din partea apropiaŃilor, nu o lua ca pe un semn
că ar trebui să cedezi. Gândeşte-te că nu
trebuie să renunŃi la ce îŃi place, în ce crezi şi la
cine eşti!
Nu te îndeamnă nimeni să te mişti de pe fotoliu,
faci cum crezi, dar nu sta acolo bombănind că
scena-i de rahat, fiindcă nu este!
ANOPSIA
Este evident că nu Coca-Cola reprezintă Răul Suprem (though, it’s a damn good
impersonator!); fiecare dintre noi are principiile şi „războaiele” sale. Ideea este să ne gândim
puŃin înainte de a consuma tot ceea ce EI vor să consumăm, să ne cântărim principiile şi să ne
întrebăm “Merită?”. În timpul lucrului la acest număr al revistei, am renunŃat total la a mai
consuma sucuri acidulate, îmbuteliate. Este o hotărâre pe care o iau în urma descoperirilor
despre ce fac aceste sucuri cu stomacul meu, cu banii şi cu Pământul meu. Să nu mai vorbesc
despre ce le fac altor oameni. Vanşi am şi eu o pereche, luaŃi cu 16 EUR de la un outlet. Am
şi Skecherşi. Şi Puma. Dar niciunii din piele. Ăsta este principiul meu cel mai puternic, în
cazul de faŃă. În rest…eu îmi cumpăr ce-mi place. Am o tendinŃă ciudată de a ignora complet
şi trendurile, şi reclamele, şi strategiile de marketing…

În lumea actuală, este cam imposibil să nu deŃii ceva care nu este fair-trade, care nu este eco,
care nu este bio, care este “întruchiparea capitalismului”. Nu o să ne uităm niciodată urât la
cineva fiindcă are anumiŃi shoeji în picioare, dar ne vom uita urât la cei care pentru o pereche
de Vans şi-ar vinde sufletul. Nu o să comentăm niciodată în faŃa unei sticle de Coca-Cola, la
fel cum nu comentăm în faŃa unui carnivor la masă, dar ne va deranja teribil să auzim
afirmaŃii de genul “sunt alte lucruri mult mai rele pe lume, iar tu te iei de Coca-Cola” sau
“Dumnezeu a lăsat puiul ca să fie mâncat”... DESCHIDE OCHII şi fă propriile alegeri, şi
atunci, nu te va judeca nimeni. Fă-le conştient, informat şi responsabil. Este greu să recunoşti
“beau Cola fiindcă îmi place şi nu mă interesează altceva”, dar acesta este singurul argument
pe care cineva îl poate accepta în legătură cu aceste lucruri…

pagina.de.stânga
„Coca-Cola nu este nimic altceva decât www.myspace.com/paginadestanga

zahăr, arome şi multă apă (carbonatată). www.scribd.com/paginadestanga

Are acelaşi gust cu nenumărate alte mărci paginadestanga.wordpress.com
de Cola; totuşi, în jurul lumii, oamenii par
să creadă că Coca-Cola este unică, fiind pagina de stânga eşti tu! scrie-ne pe adresa
paginadestanga@myspace.com. spune-ne ce
gata să îi glorifice numele şi să plătească
facem bine, ce facem rău, ce ar trebui să facem,
sume destul de mari pentru ea.”
etc.
GEORGE RITZER, The Globalization of
Nothing

„E adevărat că nu te obligă nimeni să mănânci

la Mc şi se aude aşa printre oameni că meniul
de la Mc nu face bine deloc... Dar asta este altă
mâncare de "Filet-O-Fish"!”

Destăinurile unui angajat McDonald’s