Harap Alb - comentariu

de Ion Creanga

Basmul "Povestea lui Hara-Alb" se ncadreaza n genul epic, iar ca specie literara este un bas
deoarece are un autor, IonCreanga. A aparut n revista "Convorbiri literare", la 1 august 1877, apoi n
an n ziarul "Timpul".

mpletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaza fantasticul, ca specific ancestral (strav
basmelor, nsa, n ace 414d31e asta creatie narativa, Creanga mbina supranaturalul popu
evocarea realista a satului moldovenesc de unde reiese si originalitatea unica a acestei creatii.

Semnificatia titlului "Harap-Alb" reiese din scena n care spnul l pacaleste pe fiul craiului sa
fntna: "Fiul craiului, boboc n felul sau la trebi de aieste, se potriveste Spnului si se baga n f
fara sa-1 trasneasca prin minte ce i se poate ntmpla". Naiv, lipsit de experienta si excesiv de cred
craiului si schimba statutul din nepot al mparatului Verde n acela de sluga a Spnului: "D-acum n
stii ca te cheama Harap-Alb, aista ti-i numele, si altul nu." Numele lui are sensulde "rob alb", deoarece
nseamna "negru, rob". Devenit sluga spnului, si asuma si numele de Harap-Alb, dovedind n
timp loialitate si credinta fata de stapnul sau, ntruct jurase pe palos. El devine robul-tigan, desi e
nedumerind astfel chiar pe unchiul sau,mparatul Verde, precum si pe fetele acestuia, care simt pe
o simpatie spontana. Cu toate acestea, flacaul nu-si ncalca juramntul facutspnului, si respecta cuvn
rod al unei solide educatii capatate n copilarie, de a fi integru si demn, capabil sa-si asume vinov
toateurmarile ce decurg din faptul ca nu urmase sfatul tatalui.
Constructia si momentele subiectului

Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi si motive populare, iar ca mo
narativa, incipitul este reprezentat de formula initiala tipica oricarui basm: "Amu cica era odat
tara". "Povestea lui Harap-Alb" este nsa un basm cult, deoarece are autor cunoscut, Ion C
perspectiva narativa fiind aceea de narator omniscient. Naratiunea la persoana a
mbina supranaturalul cu realul, armoniznd eroii fabulosi cu personajele taranesti din Hum
natal al autorului. Actiunea are la baza conflictul dintre fortele binelui si ale raului, dintre ade
minciuna, iar deznodamntul consta totdeauna n triumful valorilor pozitive asupracelor negative

Expozitiunea relateaza faptele ce se petrec ntr-un tinut ndepartat, peste mari si tari, la
lumii, n timp mitic. Asadar, relatiile temporale si spatiale se definesc prin evocarea tim
fabulos cronologicsi a spatiului imaginar nesfrsit: "Amu cica era odata ntr-o tara" un crai ca
trei feciori si un singur "frate mai mare, care era mparat ntr-o tara mai ndepartata", pe nume
mparat. Cei doi frati nu se vazusera de multa vreme, iar verii nu se cunoscusera ntre ei, pen
mparatia fratelui mai mare era "tocmai la o margine a pamntului" , iar fratele mai mic traia '

margine ". In acest cadru spatio-temporal miticse deruleaza - ntr-o nlantuire cron
- ntmplarile reale si fabuloase la care participa personajelebasmului.

Verde mparat i cere fratelui sau, craiul, sa-i trimita "grabnic pe cel mai vrednic" si viteaz
fiii sai, ca sa-i urmeze la tron, ntruct el avea numai fete. Ca sa-i puna la ncercare, pentru a
care dintre feciori "se simte destoinic a mparati peste o tara asa de mare si bogata ca aceea", cr
mbraca ntr-o piele de urs si se ascunde sub un pod. Cei doi fii mai mari se sperie de urs si se
rusinati la curtea craiului, care este dezamagit de neputinta lor si rosteste moralizator: "nici tu
de mparat, nici mparatia pentru tine", ceea ce evidentiaza elementele reale ale basmuiui.

Mezinul, impresionat de amaraciunea tatalui, se duce n gradina "sa plnga n inima sa". D
"o baba grbova de batrnete" i cere de pomana, apoi l sfatuieste sa ceara tatalui sau "calul, ar
hainele cu care a fost el mire", desi hainele sunt "vechi si ponosite", iar "armele ruginite" si sa
tava cu jaratic n mijlocul hergheliei ca sa aleaga acel cal care va veni "la jaratic sa mannce". U
ntocmai sfaturile babei, (calauzirea flacaului catre pretuirea si respectarea tra
stramosesti), voinicul pleaca la drum, lund carte din partea tatalui si, prin dreptul podului,
iaca i iesa si lui ursul nainte". Trece cu bine de aceasta prima proba,primeste binecuvntarea pa
sau si pielea de urs n dar, apoi sfatul ca n calatoria lui sa se fereasca "de omul ros, iara mai ale
spn", sa nu cumva sa aiba de-a face cu ei. Ca trasaturi ale basmului, sunt prezente aici f
initiale tipice si cifra magica trei, care face posibila depasirea primei probe de catre eroul princ

Intriga. Fiul craiului si calul pleaca la drum, basmul continund cu formule mediane tip
merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua" pna cnd ntlnesc n codru "un om sp
se ofera drept "sluga la drum". Voinicul l refuza de doua ori, dar a treia oara spnul i iese
"mbracat altfel si calare pe un cal frumos" tocmai cnd fiul craiului se ratacise
codrii ntunecosi. Deprins sa urmeze sfatul parintelui sau, acela de a nu se nsoti cu omul sp
pentru ca i mai iesisera n cale nca doi, el se gndeste ca "aiasta-i tara spnilor" si-1 angajeaza drept c
n aceasta secventa narativa este inclusa o pauza descriptiva, care ntrerupe povestirea si
codrii desi si ntunecosi, ce contureaza un peisaj de basm

Ajunsi la o fntna care "nu avea nici roata, nici cumpana, ci numai o scara de cobort pna
spnul intra n put, umple plosca, apoi l sfatuieste pe fiul craiului sa coboare si el ca sa se racoreasca. T
l asculta pe spn, dar acesta trnteste capacul peste gura fntnii si-1 ameninta ca daca nu-i povestes
despre el, "cine esti, de unde vii, si ncotro te duci", acolo i vor putrezi oasele. Sub amen
mortii, feciorul de crai jura "pe ascutisul palosului" ca va fi sluga supusa a spnului, care se va d
nepotul mparatului si ca va pastra taina "pna cnd va muri si iar va nvia", anticipnd astfel
basmului. Spnul i da numele de Harap-Alb, care-1 va sluji cu credinta, respectndu-sijuramntul fac

Desfasurarea actiunii ncepe odata cu sosirea la palatul mparatului Verde, unde Spnul se d
nepotul sau si, nfumurat peste masura, l trimite pe Harap-Alb sa stea la grajduri, sa aiba grija de calu
altfel va fi "vai de pielea ta", dndu-i si o palma - "ca sa tii minte ce ti-am spus"-, ca altfel "prinde ma
coaja". De remarcat este aici elipsa narativa, adica trecerea sub tacere a secventei calatoriei facute
ca sluga a spnului pna la mparatia unchiului sau, naratorul sugernd numai ca aceasta s-a efectua

Basmul este structurat n mai multe episoade nlantuite, care se constituie n tot attea probe
este supus protagonistul. ntr-o zi, avnd la masa "niste salati foarte minunate", care se capa
multa greutate, spnul hotaraste sa-si trimita sluga sa-i aduca acele bunatati din gradina ursului
fabulos l duce n zbor pe Harap-Alb la SfntaDuminica, iar aceasta l ajuta sa-si ndeplineasca mis
sa treaca proba. Urmatorul episod are loc dupa alte cteva zile, cnd mparatul i arata spnului nist
pretioase foarte frumoase, iar acesta si trimite sluga sa-i aduca "pielea cerbului cu cap cu tot, asa ba

pietre scumpe, cum se gasesc". Din nou Sfnta Duminica l ajuta pe Harap-Alb sa ia pielea si capul c
pe care se aflau nestematele si sa le duca spnului, eroul trecnd cu bine si aceastaproba fabuloasa.

Dupa un timp, mparatul da un ospat foarte mare n cinstea nepotului sau, la care a invitat m
crai, voievozi "si alte fete cinstite", n timpul petrecerii, incitat de povestile bizare despre fata mp
Ros, spnul i porunceste lui Harap-Alb sa i-o aduca degraba pe aceasta tnara, ca altfel "te-ai dus de
pamntului".

Harap-Alb, gndindu-se la sfatul pe care i-1 daduse tatal sau, acela de a se feri de omul sp
omul ros, este nspaimntat, plngndu-se calului: "parca dracul vrajeste, de n-apuc bine a sca
una si dau peste alta", apoi pornesc mpreuna catre Rosu mparat. Episodul calatoriei este
din mai multe secventenarative. Pe un pod, Harap-Alb ntlneste o nunta de furnici si trece p
ca sa nu curme "viata attor gzulite nevinovate". Regina furnicilor i da voinicului o aripio
atunci cnd va crede ca are nevoie de ea sa dea foc aripii. Dupa un timp, calatorii vad un roi de
care se nvrteau bezmetice, neavnd pe ce sa se aseze. Atunci, Harap-Alb si scoate palaria, o a
pamnt cu gura n sus, iar albinele se ngramadesc acolo. Voinicul ciopleste un bustean si le f
adapost, dupa care craiasa albinelor i da o aripa, ca, n caz de nevoie, Harap-Alb sa-i dea foc s
veni n ajutor.

Actiunea continua cu formule mediane -"Mai merge el ct merge"- si Harap-Alb nt

pe rnd, cinci personaje fabuloase, descrise detaliat de narator: Gerila, Flamnzila, Setila, O
Pasari-Lati-Lungila. Calatoria alaturi de cei cinci oameni ciudati este plina de peripetii, ca "p
treceau, prjol faceau". Harap-Alb le este tovaras "si la paguba si la cstig" si se poarta priete
fiecare, ntruct simtea ca va avea nevoie de ei la curtea mparatului Ros, despre care aflase ca
om pclisit (negru la suflet) si rautacios la culme". De aceea, flacaul considera ca "la unul fara
cum era mparatul, era nevoie de "unul fara de lege", spernd ca, "din cinci nespalati" cti er
veni "vreunul de hac", conform proverbului: "Lumea asta e pe dos,/ Toate merg cu capu-n jos/
suie, multi coboara,/ Unul macina la moara."

ntr-un trziu, ajung cu totii la mparatie - episodul de la curtea mparatului Rosu fiind in
deformula mediana "Dumnezeu sa ne tie, ca cuvntul din poveste, nainte mult mai este"
mparatul Ros i supune la probe fabuloase si foarte periculoase, care se constituie n se
narative. Mai nti i cazeaza ntr-o casa de arama, careia i se da foc pe dedesubt, dar Gerila s
trei ori, "cu buzisoarele sale cele iscusite" si casa ramne "nici fierbinte, nici rece", tocmai b
dormit ntr-nsa. Urmatoarea proba este un ospat cu foarte multe bucate si bautura, p
Flamnzila si Setila le fac sa dispara ntr-o clipa, apoi ncep sa strige n gura mare, unul ca "m
foame" si celalalt "ca crapa de sete", spre disperarea mparatului, care nu-si putea crede ochilor.

Cernd nca o data fata, Harap-Alb este supus unei alte probe. El primeste zece ban
"samnta de mac, amestecata cu una de nasip maruntel" si porunca de a alege pna dimineata
de nisip Atunci Harap-Alb si aminteste de craiasa furnicilor, da foc aripioarei si ntr-o clipa o
de furnici, "cta frunza si iarba" au ales "nasipul de o parte si macul de arta parte", fiind si aceasta o se
fabuloasa specifica basmelor.

mparatul refuza din nou sa le dea fata si-i supune altei probe, anume sa o pazeasca toata noa
fata, iar "daca mine dimineata s-ar afla tot acolo, atunci poate sa ti-o dau", altfel "v-ati dus pe cop
sase prieteni s-au asezat de paza de la usa fetei pna la poarta mparatiei, dar fata mparatului, avnd
supranaturale, se preface ntr-o pasarica si "zboara nevazuta prin cinci straji". Ochila si Pasarila se tin
si abia izbutesc s-o prinda si s-o duca napoi n odaia ei.

Plin de ciuda, mparatul le spune ca el mai are o fata luata de suflet, dar care seamana perfect
sa.Daca Harap-Alb va depasi aceasta proba si le va deosebi, "ferice de tine va fi", dar daca nu va reusi v
imediat de la curtea mparateasca, deoarece "nu va mai pot suferi". Harap-Alb da foc aripioarei de albin
-l ajuta sa o identifice pe fatamparatului. Trecnd si aceasta proba cu bine, Harap-Alb ce
iar mparatul, "ovilit (ofilit) si sarbad (palid) de suparare si rusine", i ureaza sa fie vrednic s-o stap
pentru ca i-o da din toata inima.

Fata vrea si ea sa-l supuna la o proba. Trimite calul lui Harap-Alb mpreuna cu turturica ei sa adu
smicele (nuiele, crengute) de mar dulce si apa vie si apa moarta" dintr-un loc numai de ea stiut, acolo "
bat muntii n capete". Calul se ntoarce primul si fata mparatului Ros porneste cu ei la drum spre
mparatului Verde, "Dumnezeu sa ne tie, ca cuvntul din poveste, nainte mult mai este". Lui Haraptulbura mintile privind fata care era tnara, frumoasa "si plina de vina-ncoace" si nu ar vrea sspnului, "fiind nebun de dragostea ei".

Punctul culminant. ntre timp, turturica ajunsese cu vestea la mparatul Verde si acesta se apu
faca pregatiri pentru primirea fetei mparatului Ros. Vaznd ct este de frumoasa fata, spnul se reped
n brate, dar ea l mbrnceste si-i spune ca a venit acolo pentru Harap-Alb, caci "el este adevaratul n
mparatului Verde". Turbat de furie ca a fost dat n vileag, spnul se repede la Harap-Alb "si-i
capul dintr-o singura lovitura de palos", strignd ca asa trebuie sa pateasca cel ce-si ncalca jura
Atunci calul lui Harap-Alb se repede la spn, l nsfaca de cap, "zboara cu dnsul n naltul ceriului" de
da drumul si acesta se face "praf si pulbere". Fata mparatului Ros, ca personaj fabulos, are
supranaturale si-l poate renvia, prin leacuri miraculoase, pe Harap-Alb. Ea pune capul lui Harap-A
si prin ritualuri stravechi cu "cele trei smicele de mar dulce" si cu apa moarta i lipeste capul de corp. Ha
se trezeste ca dintr-un somn adnc, fata l
saruta cu drag, apoi ngenuncheaza amndoi n fata mparatului Verde ca sa pri
binecuvntarea, jurndu-si credinta unul altuia.

Deznodamntul basmului consta totdeauna n triumful valorilor pozitive asupr

negative,victoria adevarului, asa ca nunta ncepe "s-apoi da, Doamne, bine!". S-a strns lu
priveasca, ba chiar"soarele si luna din ceriu rdea". Au fost poftiti la nunta mparateasca, p
craiasa furnicilor, craiasa albinelor si craiasa znelor, crai si mparati, oameni important
pacat de povestariu (povestitor)/ Farabani n buzunariu". S-au bucurat si au petrecut cu totii: "
mare ntre toti era,/ Chiar si saracimea ospata si bea!". Finalul este fericit si deschis, de
veselia a tinut "ani ntregi si acum mai tine nca".

Compozitional, basmul contine formule specifice finale, prezente si n creatia lui Creanga
orice nunta mparateasca din basme, veselia a tinut ani ntregi, "si acum mai tine nca. Cine s
acolo bea si mannca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mannca, iara cine nu, se uita si rabda".