Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-etapa preabecedara;
-etapa abecedara;
-etapa postabecedara.
Etapa preabecedara este etapa in care elevul isi dezvolta capacitatea de a discrimina si
a combina unitati fonetice, ceea ce faciliteaza insusirea citit-scrisului. Aceasta capacitate
presupune operatii de analiza si sinteza (copilul este solicitat sa desparta cuvintele in silabe si
sunete pentru ca ulterior sa poata forma cuvinte prin unirea silabelor si sunetelor). Este
necesar ca elevul sa inteleaga semnificatia cuvintelor prin raportarea acestora la obiectele si
fenomenele pe care le desemneaza.
Etapa abecedara implica capacitatea elevului de a stabili anumite raporturi intre
grafeme si foneme. Intre un anumit fonem si un anumit grafem de stabilesc trei feluri de
legaturi temporale sau asociatii: una de natura acustico-kinestezica (intre fonem si stereotipul
dinamic care determina scrierea grafemului respectiv), alta de natura optico-kinestezica (intre
grafemul vazut si acelasi stereotip dinamic) si o a treia optico-acustica (intre grafemul
perceput vizual si fonemul care ii corespunde). Daca aceste legaturi nu functioneaza, atunci
elevul nu mai poate scrie grafemul cerut.
Etapa postabecedara se caracterizeaza prin faptul ca procesul de citit-scris se
desfasoara fluent, dificultatile in discriminarea grafemelor ce compun cuvintele pentru
redarea in scris si cele legate de unificarea fonemelor pentru citit, fiind din ce in ce mai
putine. Treptat, deprinderile de citit si scris se perfectioneaza devenind automatizate.
J. de Ajuriaguerra a stabilit trei faze ale procesului evolutiv de formare a deprinderilor
in cadrul insusirii scrierii, astfel:
a) Faza precaligrafica
b) Faza caligrafica infantila
c) Faza postcaligrafica
Idealul caligrafic este fixat de scoala si tot mediul scolar este cel care impune anumite
constrangeri determinand un conflict ce isi are originea in contradictia dintre exigentele
vitezei si cele ale calitatii executiei. Aceste exigente pot stimula, dar in acelasi timp si frana
dezvoltarea scrierii. Franarea este uneori foarte evidenta in perioada postcaligrafica. In
aceasta ultima faza, exigenta vitezei se impune in fata exigentelor calitatii, iar influentele
mediului sunt cele care impun transformarile (nevoia de a lua rapid notite, de a organiza
notitele in asa fel incat informatiile necesare sa se detecteze rapid etc). Copilul devine foarte
receptiv fata de influentele externe, fata de modelele si modele grafice; el accepta treptat,
ideea unei personalitati a grafismului si uneori ii atribuie o valoare deosebita. (Sever Purcia,
1998, pag. 25).
4. Forme si manifestari ale dislexo-disgrafiei
Disgrafia si dislexia prezinta o paleta larga de manifestari si caracteristici care depind de
o serie de factori cum ar fi: trasaturile psihice si fizice ale subiectului, starea de sanatate
- grupa subiectilor care scriu incet, al caror scris este mai ingrijit, cu respectarea
organizarii in spatiul paginii, dar calitatea este fragila ceea ce reflecta ca abilitatile lexicografice nu sunt suficient conturate.