Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru-o lopata de rumena pine,

nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de mine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Pentru sngele neamului tau curs prin santuri,
pentru cntecul tau tintuit n piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus n lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Nu pentru mania scrsnita-n masele,
ci ca sa aduni chiuind pe tapsane
o claie de zari si-o caciula de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi
si-n ea sa te-afunzi ca un cer n bulboane
si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Si ca sa pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Cntec de leagan
Dormi copilul mamii, nani, nani,
a plecat si ultimul lastun.
Ruginira plopii si tufanii
si din temnita ce-i surpa anii
nu s-a mai ntors taticul bun.
Dormi copilul mamii, toamna plange
dezgolindu-si umarul ranit.
Cade frunza, cade si se frange,
orice frunza-i lacrima de sange
si taticul nu a mai venit.
Nani, nani, maini de crin plapande,
La ferestra pasari plang si ploi.
Lupii beznelor ranjesc la pande,
Tara-i toata temnite flamande
si taticu-i dus de langa noi.
Nani, nani, tata nu mai vine,
maica sta cu sufletul rapus.
Cine sa-ti mai spuie basmul, cine
sa-ti sarute pleoapele senine ?
Maica plange si taticu-i dus.

L-au svarlit n temnita dusmanii

pentru sfanta-i lege din strabuni.
Or sa-i ninga peste tample anii,
sa cresti mare, puiul mamii, nani,
Neamul si parintii sa-ti razbuni.