Promenadele lui Magritte

Sabin Corneliu Buraga

"Ce reprezinta pictura este ideile si sentimentele noastre."

Nascut in Belgia, in localitatea Lassines, la 21 noiembrie
1898, Ren Franois Ghislain Magritte este unul dintre
cei mai importanti pictori suprarealisti ai veacului.
Dupa desavirsirea studiilor, se stabileste in 1918 la
Bruxelles pe care nu-l mai paraseste, decit pentru scurte
perioade, pina la sfirsitul vietii (15 august 1967). Daca
primele pinze sint influientate de cubism si abstractionism,
in 1922 il intilneste pe Giorgio de Chirico a carui pictura
metafizica ii schimba modul de a gindi si tehnica. Activind
in miscarea artistica suprarealista europeana de dupa
primul razboi mondial, Magritte si prietenii sai stabilesc in
perioada 1924-1925 un program suprarealist. Din 1927 se
alatura grupului suprarealist parizian condus de Andr
Breton si Paul Eluard, devenind unul dintre principalii
reprezentati ai curentului. Ca si alti artisti suprarealisti,
Magritte intrebuinteaza in pinzele sale "automatismul",
penetrind "ansamblul domeniului psiho-fizic (in care sfera
constiintei nu reprezinta decit o parte redusa)" (Breton).
Scopul este obtinerea tangibilitatii nesperatului, a absurdului, care poate rasari din asocierea
contrariilor, conform cu "intilnirea intimplatoare pe masa de disectie intre o masina de cusut
si o umbrela" (Lautramont). La Ren Magritte (ca si, mai tirziu, la Dali), fantasticul este o
urmare a comportarii neasteptate a obiectelor plasate intr-un spatiu halucinant, creatiile sale
avind un caracter protestatar tocmai prin negarea ordinei standardizate a societatii
hipermecanizate ("Jocheul ratacit", "Carnavalul inteleptului").

O alta constanta este onirismul, visul avind o importanta egala, daca nu mai mare decit
starea de veghe, productiile activitatii psihice oferind "cheia capabila sa deschida indefinit
aceasta carte cu multiple adincuri numita om". (Breton)

"Ceea ce se vede pe un obiect este alt obiect ascuns", justifica artistul combinatiile insolite,
avind tendinte iluzioniste, halucinante, infatisind lumi stranii, care provoaca spaima si
teroare prin revelatia unui "au del" amenintator.

Titlurile operelor sale participa ele insele la desavirsirea atmosferei picturale. Magritte cauta
sa etaleze misterul intrinsec al obiectelor banale printr-o dispunere neasteptata, totul fiind
pictat intr-un stil realistic, academic, asemeni pinzelor daliene. Artistul este profund interesat

de procesul gindirii si doreste sa anticipeze ideile privitorului, distrugindu-le. De exemplu,

elementele naturii se comporta impotriva oricaror legi cunoscute, insa fiecare detaliu al
constructiei compozitionale este o reprezentare precisa a modului fizic din natura, in cele
mai intime si exasperante detalii ("Oglinda falsa", "Conditia umana I", "Promenadele lui
Euclid", "Viata secreta", "Cutia Pandorei").

In 1930, Magritte revine la Bruxelles, dar continua sa participe la expozitiile grupului

suprarealist. Experimenteaza diverse tehnici si stiluri (impresionism, fovism), parafrazind
picturi celebre (ca de exemplu "Doamna Rcamier" de Louis David: un sicriu bizar ia locul
personajului ce simbolizase frumusetea suava si senzualitatea).

In anii '50, pictorul realizeaza diverse comenzi, cele mai importante fiind pentru cazinoul
Knokke, pentru Muzeul de arte frumoase Charleroi si pentru Palatul Congresului din
Bruzelles. In peisaje, interioare si portrete, adopta o tehnica apropiata de hiper-realism
("Marele cerc", "Imperiul luminilor", "Castelul din Pirinei"), in perioada 1950-1965. De
asemeni, Magritte realizeaza fotografii suprarealiste, ramase inedite.

Credinta creatorului este ca "facind apel la cea mai mare libertate cu putinta, privitorul
poate vedea tablourile mele drept ceea ce sint, straduindu-se asemeni celui care le-a pictat,
sa se gindeasca la sens: adica la imposibil".

Referinte:
1. * * * - "Dictionnaire encyclopdique de la peinture", Bookking International, Paris,
1994
2. J.Debichi, J.Faure, D.Grnewald, A.Pimentel - "Istoria artei", RAO, Bucuresti, 1998
3. Gh.Ghitescu - "Antropologie artistica", Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981
4. K.Keranen, M.Lourila - "Magritte", Amsterdam Press, 1998
5. Al. Husar - "Izvoarele artei", Meridiane, Bucuresti, 1988
6. D.Grigorescu - "Aventura imaginii", Meridiane, Bucuresti, 1982