Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
V.Barsan - Procesul Ilascu
V.Barsan - Procesul Ilascu
1. Contextul istorico-politic
1.1. Moldova, Nistrul si Rusia
In 1792, in urma castigarii razboiului ruso-turc din 1787-1792, frontiera sud-vestica a
Imperiului Tarist se muta de pe Bug pe Nistru.
Tot in 1792, este intemeiat orasul Tiraspol, pe vatra satului romanesc Sucleia.
In 1812, in urma castigarii razboiului ruso-turc din 1806-1812, Rusia anexeaza
interfluviul dintre Prut si Nistru (numit, de atunci incolo, Basarabia), care reprezinta
jumatatea estica a Principatului Moldovei.
Atat Basarabia, cat si Transnistria (regiunea de pa malul stang al Nistrului) sunt supuse
unei intense politici de rusificare. In acest sens, este ilustrativ de consemnat modificarea
componentei etnice a populatiei Tiraspolului: in 1799 - 2% rusi, 69% romani (in rest,
tatari, armeni, evrei); in 1905 - 14% rusi, 21 ucraineni, 42% romani;(ultimul
recensamant, din 1989, a indicat existenta a 41,3% rusi,32,2% ucraineni, 17,7% romani).
In 1918, in urma prabusirii puterii tariste, Basarabia se intoarce la patria-mama.
1.2. Politica sovietica fata de Basarabia
Rusia Sovietica a incercat sa redobandeasca Basarabia prin metode politicodiplomatice. Dupa ce a devenit clar ca aceasta cale nu are sorti de izbanda, a fost creata,
in Transnistria, o formatiune pseudo-statala: Republica Autonoma Sovietica Socialista
Moldoveneasca (RASSM).
Intr-un memoriu strict secret adresat CC al PC (bosevic) din Rusia in legatura cu
utilitatea creerii RASSM, se spune [bibliogarfie: "Memoriul cu privire la necesitatea
crearii RSSM" semnat de Gr. Kotovski,etc., traducere si prezentare de Anton Moraru, in
Cugetul (Chisinau), nr.5-6, p.55]:
"Republica Moldoveneasca ar putea juca acelasi rol de factor
politico-propagandistic, pe care il joaca Republica Bielorusa fata de Polonia si cea Carela
- fata de Finlanda. Ea ar focaliza atentia si simpatia populatiei basarabene si ar crea
pretexte evidente in pretentiile alipirii Basarabiei la republica Moldoveneasca. (...) Unirea
teritoriilor de pe ambele parti ale Nistrului ar servi drept bresa strategica a URSS fata de
Balcani (prin Dobrogea) si fata de Europa centrala (prin Bucovina si Galitia), pe care
URSS le-ar putea folosi drept cap de pod in scopuri militare si politice".
contopit, iar ca presedinte a fost ales Ilascu. In sedinta de alegeri, Ilascu a fost criticat
pentru elaborarea Hotararii nr.6, dar s-a considerat ca aceasta greseala politica poate fi
iertata, avand in vedere meritele sale, abnegatia si curajul puse de el in lupta pentru
integritatea Moldovei.
Propaganda sovietica a speculat in mod copios Hotararea nr.6, incercand sa o prezinte
ca o dovada a intentiilor agresive ale moldovenilor, a unor comploturi criminale contra
populatiei rusofone, a necesitatii ca rusii din Transnistria sa primeasca un ajutor
consistent din partea rusilor din restul Uniunii.
In realitate, Hotararea nr.6 trebuie evaluata in contextul politic in care a fost difuzata si
elaborata: o societate civila imatura, de-abia formata; oameni politici lipsiti de experienta
vietii politice si lipsiti de o cultura politica solida; o explozie de organizatii si asociatii,
care in multe situatii reprezentau doar un nucleu restrans in jurul unei personalitati; o
inflatie de declaratii, hotarari, apeluri, prea multe si prea confuze pentru ca societatea sa
le ia in serios; un numar covarsitor de personaje dubioase, provocatori costumati in haine
de patrioti, gata oricand sa furnizeze textul unui apel teribilist, tocmai bun de folosit de
propaganda sovietica pentru incriminarea "nationalismului moldovenesc". Caci tocmai
fantasma acestui "nationalism moldovenesc" obliga etern-agresata comunitate rusa sa isi
ia "masuri de aparare" si sa creeze un stat secesionist, pe malul stang al Nistrului.
Aceasta arestare nu era o operatie de rutina. Secesionistii erau deja puternici, avand de
partea lor garzile paramilitare si complicitatea tacita a Armatei a 14-a. Fata de asemenea
forte, cele cateva sute de politisti ai Ministerului de Interne din Chisinau reprezentau un
efectiv infim.
I.I.: La arestari au participat si vreo 50 de membri ai Frontului.
Rep: Care era rolul dumneavoastra ?
I.I.: Atunci, Smirnov, Iakovlev, Maracuta, Reliakov erau fugari. Noi ii cunosteam la
fata si le cam stiam si ascunzisurile. Politia, subunitatile speciale nu-i cunosteau si nu
stiau de unde sa-i ia. Si nu uitati ca era si olecuta periculos, puteau sa iasa incaierari si
varsari de sange. Pe urma, am inteles ca dansii isi faceau ascunzisul pe teritoriul unei
unitati militare a Armatei a 14-a, unde era comandant generalul Iakovlev.
Rep.: Cum aratau unitatile trimise sa-i aresteze ?
I.I.: Erau oameni in civil, dar inarmati si pregatiti anume pentru asemenea operatii. Ma
gandeam ca aceste unitati chiar vroiau sa-i aresteze, dar dupa o saptamana de lupte, de
nesomn, de fugarit pe Smirnov si pe ceilalti prin toate padurile ...
Rep.: Prin paduri ?!
I.I.: Prin paduri, pe la vile, pe la padurari, pe unde aveam noi informatii ca se ascund ...
Asadar, dupa multa alergatura, am inteles ca domnii de la Chisinau nici n-aveau de gand
sa-i aresteze. Asta a fost o farsa pentru a potoli spiritele la Chisinau si in republica. Eu am
simtit-o personal. Totul s-a facut atat de ilogic, de parca li s-ar fi spus separatistilor: hai,
hai, opuneti rezistenta ! Caci simuland arestarile astea, in timp de doua saptamani, s-au
ridicat femeile de acolo, la inceput 10 femei, apoi 20, apoi 100, apoi 1000 de femei, s-au
asezat pe calea ferata protestand.
In semn de protest fata de actiunile autoritatilor de la Chisinau, un grup de femei
rusofone au blocat calea ferata, oprind circulatia trenurilor pe ruta Chisinau -Tiraspol Odessa si Chisinau - Tiraspol - Moscova. Pagubele inregistrate in urma acestei actiuni au
fost de peste 70.000.000 ruble. Ulterior, femeile au devenit tot mai agresive, formand
grupuri de presiune care, impreuna cu gardistii si cazacii, au atacat cazarmi si au capturat
armament.
I.I.: Atunci si Smirnov a fost arestat. Dar pe el au fost nevoiti sa-l ieie.
Rep.: Smirnov a fost arestat la Kiev ...
I.I.: La Kiev ! ... Nemaigandind ca gruparea pentru arestarea lui Smirnov, formata din
30 de oameni din unitatile speciale plus 5 frontisti, l-au prins de cateva ori pe Smirnov
aici, in Transnistria, cand era insotit doar de 1-2 oameni de paza, neinarmati, intr-o vila la
Tirnauca si n-au vrut sa-l ieie. Comandantul a spus, zambind cu subinteles: "Stiti ...
hm, ... chiar nu intelegeti ?"
Rep.: In afara de Smirnov a mai fost arestat cineva ?
I.I.: Inca alte cateva persoane, de ochii lumii ... Nici nu se auzise de dumnealor. Si
Topal, presedintele "republicii gagauze". Dupa o luna le-a dat drumul la toti. Smirnov a
fost eliberat dupa o luna si ceva.
Rep.: A fost gratiat ?
I.I.: A fost eliberat ilegal. Dosarul a fost inaintat procuraturii pentru cercetari. Nu stiu
cum procuratura republicii a putut face asa ceva. Sa deie drumul ilegal unui om vinovat
de inalta tradare. Nu putea fi pus in libertate decat prin decret semnat de presedinte. Si nu
stiu cum in capul tarii poate sa steie asa om, care nici idee nu are de lucruri ca acestea ...
In cursul lunii octombrie, la Chisinau sosise Medvedev, presedintele Comisiei pentru
relatii interetnice a Sovietului Suprem, care ceruse eliberarea lui Smirnov si evacuarea
politiei din Dubasari si Grigoriopol, garantand in schimb ca nu vor mai avea loc nici un
fel de incidente si ca Transnistria nu va mai cere niciodata sa fie republica.
Rep.: Cum a reactionat Smirnov ?
I.I.: Cum a iesit din puscaria din Chisinau, in prima zi a si facut conferinta de presa la
Tiraspol si a spus ca i-a amagit. "Am iscalit si am spus: voi respecta legile. Dar n-am spus
care legi ! N-am spus ca legile Moldovei. Las' sa gandeasca ce vor". Adica si-a batut joc.
Rep.: Cine este in fond Smirnov ?
I.I.: E un personaj trimis de la Centru in Republica Moldova, acum trei ani. E nascut in
Magadan, la Marea Ohotk, spre Kamceatka. Si-a facut studiile in Ural, apoi a lucrat in
Ural, in posturi de conducere. A fost director la o intreprindere din Kerson, in Ucraina.
Apoi a venit director la complexul militar din Tiraspol, care fabrica aparatura militara.
Dupa un an de stat in Tiraspol a inceput activitatea separatista. E fricos. Repeta ca un
papagal ce i se spune de la Centru. Are comportament de terorist. Pot sa zic ca un terorist
ca dansul nu mai este. Indeamna mereu la violenta, la varsare de sange. Cand intra pe
linia asta, a incitarilor, nu se mai poate opri, fie ca vorbeste la mitinguri, fie la radio, fie la
televiziune. Incita la ura impotriva frontistilor, cu amenintari: ca vor fi nimiciti, striviti,
toti frontistii din Tiraspol.
Toamna lui 1991 a marcat o intarire considerabila a separatistilor. La 1 decembrie 1991
autoritatile nistrene au organizat alegeri "prezidentiale" - cu ajutorul formatiunilor
paramilitare proprii si al militarilor Armatei a 14-a; alesul "poporului nistrean" a fost Igor
Smirnov, sosit in Moldova in 1987. La 8 decembrie, in republica au avut loc alegeri
prezidentilae; lista candidatilor continea un singur nume: Mircea Snegur. In Transnistria,
1.8. Razboiul
La 1 martie, Moldova este primita in ONU. In aceeasi zi, efective ale garzii
transnistrene si unitati de cazaci ataca postul de politie din Dubasari - ultimul care, in
Transnistria, era inca sub controlul Chisinaului. Acest incident marcheaza inceputul
razboiului dintre "republica nistreana" si Republica Moldova. Este un razboi in care
Moldova intra practic fara a avea armata (armata nationala se infiinteaza de-abia in mai
1992); este, probabil, singurul razboi din lume in care o tara, atacata de forte armate
redutabile, se apara folosind in principal efective ale politiei.
O data cu declansarea razboiului, situatia transnistrenilor care sustineau autoritatile de
la Chisinau devenea tot mai dramatica. Incitarile la ura contra cetatenilor fideli Moldovei,
la alungarea lor sau chiar la lichidarea lor fizica devin moneda curenta a propagandei
tiraspolitane. De exemplu, in ziua de 5 martie 1992, cand la Tiraspol au fost inmormantati
luptatorii separatisti cazuti in primele zile ale razboiului, la postul de radio local, care a
transmis in direct mitingul de doliu, numele lui Ilascu a fost rostit de cel putin 23 de ori,
populatia fiind incitata la acte de violenta impotriva lui [bibliografie: Masacrul
inocentilor. Razboiul din Moldova, 1 martie - 25 iulie 1992. V. Brsan, Bucuresti 1992].
Prietenilor care il sfatuiesc sa plece din oras, caci poate plati cu viata pentru convingerile
sale, Ilie Ilascu le raspunde ca ramanerea sa la Tiraspol este un simbol al rezistentei
romnesti in Transnistria, care trebuie mentinut cu orice pret.
Iata cum povesteste Ilascu atmosfera acelor prime zile de razboi [citat din interviul
acordat revistei Alianta Civica Bucuresti, martie 1992]:
I.I.: Situatia din Transnistria e atat de incordata ... si nemaivazuta ... multi romni au
plecat ... care la parinti, care la rude ... mai ales cei implicati in activitatea Frontului (...)
Foarte mult au avut de suferit oamenii care au activat in politie. (La Tiraspol nu mai
exista politie moldoveneasca, dar multe dintre fostele cadre de politie continua sa
locuiasca in oras, n.n.) Sunt 85 de politisti care au refuzat sa depuna juramant
separatistilor. Printre ei sunt si rusi - chiar fostul comandant, colonelul Serbati, care
intelege ce-i legitim si ce nu-i legitim. Si ca rasplata, e atacat mereu si murdarit din cap
pana-n picioare.
Rep.: Atacat fizic ?
I.I.: Numai moral. Fizic sunt agresati moldovenii. Sunt batuti, batuti ... E periculos si a
vorbi romneste la Tiraspol. E o psihoza nemaivazuta in Transnistria, ca-n timpul
fascismului, o campanie de romnofobie la radioul si televiziunea locala, tot timpul. Se
aduc oameni care au suferit in timpul razboiului de la romni, si care povestesc ca
romnii i-au batut (dar nu spun si de ce i-au batut) si zic iaca, ce? vreti in Romnia ?
Situatia se agraveaza cand pleaca Snegur din republica. Toate acestea se fac intentionat,
pentru ca intre Snegur si Smirnov exista o legatura.
Rep.: O complicitate ?
I.I.: Noi avem probe clare in aceasta privinta. Pentru toate varsarile de sange e
raspunzator Snegur. El are o tactica comunista: intai agraveaza situatia la maximum,
situatia explodeaza cand el pleaca, iar cand se-ntoarce, se face liniste si se potolesc si
varsarile de sange. Si, in felul acesta, el devine un pacifist nemaivazut. Snegur are
legaturi secrete cu Smirnov ...
Dar de aceasta data nu se va face pace decat dupa patru luni de razboi.
__________________________________________________________________
Aici se incheie Capitolul 1 - Contextul istorico-politic - al cartii document
"Procesul Ilascu" . Autor: Victor Brsan. Bucuresti 1994.
Reprezentantii nostri (ai Frontului Popular, n.n.) sunt in toate sferele, la toate
intreprinderile. Noi nu ne-am dedat la actiuni teroriste, ci ne-am limitat doar la
activitatea politica si propagandista. Anume aceasta activitate a devenit cea mai
periculoasa pentru Smirnov si clica lui. Tocmai din acest motiv el a hotarat sa ne
elimine.
Si vreau sa va declar in mod oficial ca a facut-o nu fara sprijinul fortelor proimperiale
si procomuniste de la Chisinau, inclusiv al Ministerului Securitatii Nationale (KGB-ul de
la Chisinau). De ce? pentru ca nu exista un minister al securitatii Transnistriei si un
minister al securitatii Moldovei in mod independent. Este un tot. Ei au lucrat impreuna in
acest rastimp. Masacrul de la Tighina este opera lor. Macelul organizat la Tighina de
comun acord prin intelegerea dintre Tiraspol si Chisinau a urmarit scopul de a nimici pe
de o parte fortele patriotice care luptau pentru eliberarea nationala a Moldovei, iar pe
de alta parte de a neutraliza unele batalioane care in acel moment iesisera de sub
controlul separatistilor, batalionul lui Kostenko, bunaoara. Eu stiu ce spun.
Nici in timpul anchetei preliminare, nici in timpul asa-zisului proces judiciar, nimeni
nu si-a dat osteneala sa clarifice cine suntem noi in realitate, de ce ni se incrimineaza ca
am fi agenti si colaboratori ai Ministerului Securitatii Nationale din Republica Moldova.
Sa va dau doar un argument care elimina orice acuzatie. In 1991, la 7 iulie, in ziarul
Pravda - care, slava Domnului, a fost inchis - si sper ca pentru totdeauna - jos pe prima
pagina, este publicat un interviu cu presedintele de atunci al KGB-ului moldovenesc,
Botnaru, in care e scris negru pe alb ca impotriva lui Ilascu este intentat un dosar penal.
Impotriva mea a fost intentat un dosar penal inca din 1985. Dosarul a fost intocmit la
Tiraspol si la Slobozia de Iuri Alexeevici Rescikov si Vadim Turcan, iar la Tiraspol,
incepand din 1989, de un oarecare colonel caruia i-am uitat numele.
In perioada respectiva (pregatirea si savarsirea atentatului contra lui Ostapenko, n.n.)
eu pur si simplu nu ma aflam la Tiraspol. Aceasta o dovedeste si adeverinta de la hotel
privind sederea mea la Chisinau. Eram de fata cand avocatul meu i-a inmanat acest
document procurorului Starojuk, insa acesta a refuzat sa-l anexeze la dosar, iar mai
tarziu "a uitat" sa-l anexeze si judecata. In schimb n-au uitat s-o interogheze, sub
amenintari, pe sotia mea, care in luna iulie se afla in partea dreapta a Nistrului. Au
sunat-o de la Tiraspol sa vina urgent, mintind-o ca s-a intamplat ceva cu mine. Dar ea a
refuzat bineinteles sa plece. Starojuk si Averina, adica Larina, incercau s-o "convinga",
spunandu-i: "Dumneata vei veni sa depui marturii: in caz contrar, nu-l vei mai vedea pe
sotul tau". Va intreb: ce putea sa faca sotia mea ? Ea era atat de inspaimantata, incat
putea depune orice marturie. Cu atat mai mult ca era ingrijorata de soarta celor doi
copii, stiind prea bine ca eu eram vandut de mult de "baietii cu ochi albastri". De ce
judecata n-a dat citire textului integral al acestei interogari ?
Cat priveste armamentul. Am cerut de nenumarate ori, si in timpul anchetei
preliminare si la judecata, sa se dea lamuriri in privinta acestei cantitati enorme de
armament care figureaza la dosar. Este vorba despre zeci de pistoale-automat, lazi cu
grenade si multe altele. Pe cand aici au fost adunate si ni se arata cateva pistoale si o
pusca. Unde este celalalt armament la care se face trimitere, incriminandu-ni-se ca l-am
fi pastrat, l-am fi transportat, s.a.m.d.? Nu este. Dar de ce nu este ? Daca noi am tras,
atunci unde este macar arma cu care au fost ucisi acesti oameni, fapt ce ni se imputeaza
noua ? Nu exista acest armament. Si nici nu putea fi. Am cerut de la judecata sa fie
determinate, dupa cea mai simpla metoda, asa cum s-a facut recent la Moscova,
numerele de serie ale armelor din care s- tras. La Moscova, expertiza a stabilit ca este
vorba de armamentul Armatei a 14-a (Ilascu se refera la armamentul folosit de catre
rebeli in timpul "loviturii de stat" de la 3 octombrie 1993, supus ulterior unor expertize la
Moscova, pentru a-i determina provenienta, n.n.). Tot asa ar fi trebuit sa se procedeze si
in acest caz: de unde si al cui este armamentul ? Din care depozite a fost sustras ? Si
totul ar fi devenit clar, deoarece Armata a 14-a si serviciile speciale ale Rusiei nu puteau
sa nu stie aceste lucruri.
Trimiterile la Biblie facute de d-na Averina in discursul ei de acuzare sunt de-a dreptul
caraghioase. Si cine face aceste trimiteri ? O comunista ai carei colegi de partid timp de
70 de ani au distrus bisericile si au umplut Siberia de preoti.
Cine este acest Garbuz, pe ce se bazeaza, ca sa zicem asa, toate acuzatiile ? Numai pe
"marturiile sincere" a lui Garbuz. Cine este acest Garbuz ? Din 1990 Garbuz a inceput
sa vina la adunarile Frontului Popular, la Institutul Pedagogic, sa stea chitic intr-un
ungher fara a-si scoate trenciul si palaria. Camarazii mei au remarcat de la bun inceput
ca tipul este de la KGB. Dar fiindca adunarile Frontului Popular se tineau cu usile
deschise, noi nu puteam sa interzicem nimanui accesul in sala. Veneau si reprezentanti ai
OSTK-ului, si d-na Volkova, si Bolsakov s.a. Dar Garbuz avea alta misiune.
Eu am stiut la ce merg si nu regret ca am inceput aceasta lupta impotriva
totalitarismului. Sunt mandru ca, incepand cu anul 1988, am contribuit, intr-o masura
mai mare sau mai mica (ramane sa aprecieze istoria), la daramarea acestui monstru
numit Uniunea Sovietica, la distrugerea totalitarismului comunist.
Pe parcursul anchetei preliminare toata presa din Tiraspol a incercat din mers sa
modeleze opinia publica a "poporului transnistrean". Desi nu exista un asemena popor,
pentru ca nu se incadreaza in nici o definitie de popor. Rasfoiti doar colectia ziarului
Dnestrovskaia Pravda care numai dupa 4 zile de la arestarea noastra scria: "vina celor
arestati este pe deplin dovedita". Si n-ar fi fost nimic daca aceste afirmatii nu ar fi purtat
o semnatura. Dar ea este semnata de procurorul Boris Lucik. Deci, in acel moment Lucik
stabilise deja ca am fi vinovati, desi vina noastra o poate dovedi numai judecata. Asa se
procedeaza in tarile civilizate, dar nu aici. Deci este clar ca toata aceasta masinarie
trebuia sa demonstreze cu orice pret vina noastra. Si s-a lucrat zi de zi, saptamana de
saptamana, luna de luna, conform instructiunilor lui Sevtov, pana cand "totul a fost
demonstrat". Rezultatele anchetei au fost tinute in taina. De ce ? Pentru ca autorii
acestei anchete trebuiau sa-si acopere propriile crime, atribuindu-le unui agresor
imaginar.
Referitor la Hotararea nr.6. Eu am scris aceasta hotarare, dar intre textul original
semnat de mine si ceea ce a fost publicat in Dnestrovskaia Pravda este o diferenta. Eu
atunci nu am intervenit pentru ca nu-mi ardea de asta. (In acest moment, pare imposibil
de reconstituit textul exact al Hotararii nr.6: originalul s-a pierdut, fie in redactia ziarului
Dnestrovskaia Pravda, fie in redactia ziarului Trudovoi Tiraspol ; textul publicat nu a
respectat originalul, iar Ilascu nu a semnalat atunci, public, abaterile respective. In locul
originalului, exista doar niste copii xerox, a acaror provenienta exacta nu este cunoscuta.
O asemena copie xerox - pusa la dispozitie de o persoana refugiata din Tiraspol - am
folosit si noi ca document de lucru, inclusiv pentru citarile de la cap. 1.6, n.a.)
Ancheta si judecata scot din context acele puncte care le convin, dar, citit in intregime,
textul nu contine apelurile la aplicarea fortei. Sensul era ca vom opune rezistenta numai
in cazul in care vom fi atacati. Dar cine s-au inarmat primii ? Cine a sustras armament
din depozitele Armatei a 14-a? Oare nu gardistii din Transnistria? Oare nu amazoanele
Galinei Andreeva ?
In prezent, cand parlamentele si guvernele lumii, inclusiv ale Romaniei si Republica
Moldova, precum si Biserica Romana, cer incetarea acestei farse, in Transnistria,
colectivul retelei alimentatiei publice din Slobozia cere pedeapsa cu moartea. Si alaturi
sta scrisoarea d-nei Catherine Lalumire, secretar general al Consiliului Europei, care
cere curmarea acestei faradelegi ...
Comunistii de pe malul stang si de pe malul drept al Nistrului tot comunisti raman. In
Republica Moldova nu este un guvern democratic, ci comunist. In Tiraspol, asa-zisul
guvern este fascisto-comunist. Cinste lui Eltin care se debaraseaza de bolsevici. Poate va
ajunge si el la Tiraspol.
La sfarsit, Ilascu a spus cateva fraze in romaneste:
Vreau, in incheiere, sa multumesc tuturor organizatiilor obstesti, guvernului, corpului
diplomatic din Romania, din Republica Moldova, din alte tari, care au luat atitudine fata
de procesul de la Tiraspol; sa le multumesc din partea colegilor mei de cusca pentru
acesta atitudine si sa-i incredintez ca pe noi nu ne-au invins. Nu ne-au biruit.
El a multumit persoanelor din Romania care au sprijinit, in aceasta perioada, familiile
lor; presei din Romania si Republica Moldova, Frontului Popular, patriotilor romani din
Tiraspol.
Am fost si raman membru al Frontului Popular, pentru ca lupta noastra nationala,
ideea noastra de reintregire a tarii, de refacere a Romaniei Mari, pe care hoardele
comuniste au distrus-o in 1940, ramane la ordinea zilei. Lupta continua.
Cuvantarea lui Ilascu a trezit reactii diverse. Ea a starnit adesea admiratia celor din sala,
inclusiv a gardistilor, in ciuda adversitatii de principiu a acestora. In mai multe randuri,
atunci cand Ilascu a vorbit despre drepturile istorice ale Romaniei, persoane din asistenta
au scuipat. Judecatoarea Ivanova a anuntat in final amanarea procesului pentru data de 15
noiembrie, fara a motiva in nici un fel aceasta hotarare.