Zona Padis din Muntii Bihor

geografie

Zona Padis din Muntii Bihor

Delimitarea

ALTE DOCUMENTE
Portugalia
Inelul de foc -vulcanii Terrei
Litoralul romanesc al marii negre
Efectul de sera asupra Pamantului
Ariile Protejate in Romania
Suprafete de referinta si sisteme de coordonate
APA
REGIUNEA NEOTROPICALA
DIN CIUDATENIILE CIMPIEI BIRSEI
Gaura Cornii

Putine unitati muntoase ale Europei sunt

binecuvantate cu atata varietate a reliefului si, in
acelasi timp, in mod paradoxal, cu atata unitate,
precum
Muntii
Apuseni.
Iar
masivul Bihor, asezat in inima Apusenilor, este
un fel de 'diamant al coroanei'', cu trecerile sale
Search
surprinzatoare de la sesuri inalte si domoale la
chei adanci, de la rauri cristaline ce sclipesc sub
soare la rauri intunecate ce curg pe sub pamant, iesind la zi prin incredibile izbucuri. Unicitatea
acestui masiv pleaca de la rocile predominante ce-l construiesc - calcarele.
Masivul se sprijina pe prelunga si inalta creasta formata din roci vulcanice, ce curge din
varful Bohodei si pana departe spre nord-est, in Vf. Vladeasa. Acest adevarat zid delimiteaza
masivul spre nord. Fiind o mare cumpana de ape. aceasta creasta da nastere unor cursuri de ape
importante pentru toata jumatatea nordica a Apusenilor. De pe clinele ei isi culeg
apele Draganul si Iada la nord, Crisul Pietros la sud si Somesul Cald la est-sud-est. Spre sud,
batranul Aries taie perpendicular structura calcaroasa a Bihorului, delimitand astfel masivul de
fratele sau de la sud - masivul Biharia. La vest. dincolo deCrisul Pietros (care in partea sa de
izvoare se numeste Valea Rea, se imbogateste cu apele Izbucului Boga si devine Valea Boga, iar
aval, dupa ce mai culege si apele Vaii Galbena, devine cu adevarat Crisul
Pietros) masivul Bihor se prabuseste obosit in bratele Depresiunii Beiusului, dincolo de :are. tot
spre vest, muntii mai zvacnesc odata prin culmea Codru-Moma spre a se stinge definitiv in
OrizontalitateaCampiei Panonice. La rasarit, masivul Gilau ofera Somesului Cald rocile sale
metamorfice spre a fi macinate si duse spre pantecul adanc alDepresiunii Transilvaniei.
Relieful carstic
Pentru ca acesta este principala sursa de atractie a masivuluiBihor, poate ca n-ar fi rau sa
spunem cateva cuvinte despre el : cuvantul " carst ' este de origine germana (,. karst ') avand insa
ca sursa cuvantul sloven " Kras ', care (in aceasta grafie) desemneaza zona geografica de la est
de Golful Trieste - arhetipul reliefului carstic. Acest relief este singurul in care, o forma de
suprafata induce o forma subterana (un fel de imagine reflectata pe dos sub pamant). Toate
acestea pentru ca 'motorul' modelarii nu este (ca in absoluta majoritate a celorlalte forme de
relief) eroziunea mecanica ci coroziunea chimica. Apa de ploaie si cea a raurilor 'digera' calcarul
si pana la urma. il restituie oceanelor de unde a fost furat cu ere in urma de catre miscarile
tectonice. Cele doua componente ale reliefului carstic sunt:
1) Exocarstul (relieful de suprafata), ale carui forme tipice sunt (in ordinea marimii):

lapiezurile = santuri si canale de obicei (dar nu intotdeauna) paralele cu panta.

d o l i n e l e = depresiuni inchise de forma unei palnii, cu diametre de la ordinul metrilor

pana la sute de metri. Diametrul lor este intotdeauna mai mare decat adancimea.

u v a l e l e = depresiuni inchise mai mari decat dolinele, nascute prin fuzionarea

(coalescenta) mai multor doline.

p o l i i l e = depresiuni inchise de talie mare, cu fund plat aluvionar, cu unul sau mai multe
cursuri de apa care ipar in depresiune din izbucuri si se pierd in ponoare.

izbucuri = izvor carstic situat la baza unui versant calcaros, in roca.

ponoare = punctul in care un curs de suprafata (aflat tot la baza unui versant calcaros) se
pierde in subteran in roca).

vale oarba = un curs de suprafata care se pierde intr-un ponor situat la baza unui abrupt
calcaros.

vale de recul = inversul unei vai oarbe - o vale care porneste dintr- un izbuc situat la baza
unui abrupt calcaros. delimitata de versanti abrupti

2) Endocarstul (relieful subteran) are doua forme tipice:

-

pestera = o cavitate subterana penetrabila de catre om, cu o dezvoltare predominanta pe

orizontala.

avenul = put natural cu deschidere la suprafata, urmat (sau nu) de unul sau mai multe puturi
subterane legate intre ele prin galerii.

In zona Padis, relieful carstic a dus la o organizare a cursurilor subterane extrem de

elaborata. La periferia zonei exista doar doua izbucuri mari (Izbucul Galbenei si Izbucul
Boga), care descarca toate apele care au apucat-o pe :ai subterane in Padis. Astfel, toate cursurile
situate la nord de Paraul Renghii (inclusiv acesta) se dreneaza prinIzbucul Boga. iar toate
cursurile la sud de Paraul Renghii ajung in final in Izbucul Galbenei.
Flora si fauna
Padurile de conifere ocupa mari suprafete in perimetrul nostru, molidul fiind absolut
predominant, in detrimentul bradului care este din ce in ce mai rar. Exista si cateva paduri de
amestec, cu fagi, carpeni si paltini presarati printre molizi. Foarte rare sunt tufele de alun, care se
gasesc numai in extremitatea sudica a perimetrului, in zone altitudinale mai joase. In raristi si
zonele de taieturi, zmeurul creste des, atragand deopotriva turisti si ursi. Murul este mai rar, fiind
prezent mai ales in apropierea cursurilor de apa, in luminisuri. Afinul este destul de frecvent in
mai tot perimetrul, cu o zona extrem de densa pe Magura Vanata. Vegetatia ierboasa este destul
de saraca in specii (mai ales datorita suprapasunatului) fiind destul de densa pe toate sesurile si

clinele despadurite. O oaza floristica este inca Poiana Florilor, care-si merita pe deplin
toponimul! Exista o specie endemica perimetrului nostru, foarte rara, cu cele mai apropiate rude
tocmai in Himalaya! Este vorba de liliacul transilvanean (Syringajosikaea).
Fauna este relativ specifica cadrului natural: caprioare, mistreti, , rare pisici salbatice,
lupi, rasi,(ambele specii extrem de greu de vazut), cocosi de munte, bufnite, huhurezi mari, ulii,
vulturi, fluturasi si lastuni de stanca. Uneori, pe lacurile de dolina pot fi vazute rate salbatice
chiar cu boboci! Cerbul carpatin si ursul au fost reintroduse, ursul dezvoltandu-se foarte bine. Un
element neobisnuit si specific Sesului Padisului il reprezinta caii lasati in libertate deplina timp
de 3 luni. Dimineata devreme, cand ceata este inca deasa, caii sunt un extraordinar spectacol, de
o extrema fotogenie.
Clima
Prin faptul ca Muntii Bihor reprezinta prima bariera muntoasa importanta la est de
Campia Panonica, acest masiv este unul din cele mai umede din Romania, cu o medie anuala a
precipitatiilor la peste 1.000 m altitudine, ce depaseste 1.400 mm. De altfel. Stana de Vale
este chiar polul precipitatiilor din Romania (peste 1.600 mm medie multianuala). Media termica
anuala este in jurul valorii de 4C in zonele inalte si 9C in zona Padis. In zilele senine de vara.
temperatura poate fi chiar caniculara. Este demn de retinut ca 2/3 din sezonul estival, cerul este
acoperit. De altfel, ploaia si umezeala sunt cel mai inversunat dusman al turistului in timpul verii.
Trecerile de la vreme frumoasa la ploaie pot fi uneori extrem de bruste. Vest este directia spre
care trebuie cautati norii aducatori de ploaie. Perioada ideala (din punctul de vedere al stabilitatii
vremii) este finele lui septembrie, perioada in care pasunatul este incheiat iar culorile toamnei
sunt in plin avant, elemente ce ar putea compensa temperatura mai scazuta si durata mai redusa a
zilei.
Una din cele mai spectaculoase caracteristici ale Padisului, cel mai bine individualizata in
Sesul Padisului , este ceata. Legata de prezenta numeroaselor lacuri de dolina, aceasta ceata,
extrem de densa, se mentine uneori la mai putin de 2 m de-asupra solului, miscandu-se molatec.
CADRUL UMAN
Este greu de spus care a fost prima comunitate umana traitoare in zona. Probabil ca cei
care au lasat amprentele plantare (urme de picior) in pestera Ghetarul de la Vartop, a caror varsta
minima este de 26.000 ani. Iata cum in acele timpuri indepartate, omul era deja constient de
potentialul speologic al zonei Apoi, dupa aceasta dovada indubitabila, multe, multe milenii nu
mai exista urme ale prezentei umane. Este sigur ca in timpul imperiului austriac (sec.XVII) se
practica exploatarea lemnului in perimetrele limitrofe, iar de la inceputul acestui secol, padurile
pana arunci virgine ale Padisului, au cunoscut lama toporului si fierastraului
In Padis nu exista nici azi asezari umane permanente, ci doar stane care apartin unor
localitati bihorene de pe rama vestica a Apusenilor.
Traditiile legate de acest perimetru sunt si ele putine la numar, cel mai remarcabil
fiind Targul de Dat care se tine in a doua duminica a lui iulie, cu o saptamana inaintea Targului

de Fete de pe Gaina, in Poiana Calineasa. Acest targ este unic in felul sau, 'datul' semnificand
literalmente pumni! Este de fapt o zi in care ciobanii care pasuneaza in zona Calineasa (cea mai
buna pasune a Apusenilor) isi rezolva fizic divergentele acumulate timp de o vara.
In perioada estivala, 'populatia' Padisului creste dramatic cu zeci de mii de turisti!
SCURT ISTORIC
Muntii Apuseni apar pentru prima data in constiinta scrisa a umanitatii in Istoriile lui
Herodot (513 i.Ch.) unde se mentioneaza ca agatarsii - tracii din valea Muresului - erau
producatori de aur, pe care-l extrageau din Apuseni.
Dupa Schmidl (1863) intreaga zona a Apusenilor centrali era denumita de catre
romani 'Tiera Biharia'. In 1567. Zundt (originar din Nurnberg) numeste in scrierile sale muntii
dintre Oradea si Cluj 'Kaldte Mons'. In 1571, Sambucus numeste aceeasi
zona 'M.Kalati', denumire ce reapare pe harta lui Vischer din 1624. Bleau (1664) foloseste pentru
prima data denumirea de 'Biliar', care reapare apoi pe hartile lui Reiner (1682) si Voigt (1689). Pe
harta lui Visconti (1699) - nunmita de Schmidl 'ciudat de dezorientata' - apare denumirea 'Bihor
Mons'. Pe o harta din 1750, Crisul Alb izvoraste din 'Igfon Sylva' iar pe harta lui Hell din Tabula
geogr.Ungarie (1772) muntii de unde izvoresc Crisul Repede si Somesul Mic sunt numiti 'Nyr
Sylva sau 'Sylva Igfon'. Pe harta lui Reilly (1796) la nord de izvorul Somesului Cald apare
denumirea 'Magura Mare'. In atlasul lui Gorog (1802) se regaseste denumirea Biliarprecum si
prima mentionare a celui mai inalt varf - 'Kukurbita '. In aceeasi lucrare, pe foaia 'Bihor
Varmegye ' se gaseste marcat varful 'Zire Bihari Hegy' (hegy = munte). Peters (1861) face prima
mentiune a platoului Padis, pe harta geologica a Apusenilor, realizata de el in urma expeditiei
organizate de Academia de Stiinte din Viena. Geograful aceleiasi expeditii a fost Schmidl,
carstolog si speolog cunoscut prin realizarile sale in carstul triestin. El face prima descriere
ampla si serioasa a masivului Bihor, in cartea sa publicata la Viena in 1863 - Das Bihor
Gebirge.Aceasta carte prezinta prima cartare a Ghetarului de la Scarisoara. Este interesant modul
in care autorul a aflat de existenta ghetarilor subterani in acesti munti - a consumat inghetata in
miezul verii la Beius, afland ca gheata este adusa dintr-o pestera de catre localnici. In 1884, Bielz
a descris 73 de cavitati naturale (pesteri) din carstul transilvan. In 1886. Hazay face prima
mentiune asupra Cetatilor Ponorului. La inceputul secolului XX, juristul aradean Czaran Gyula
si-a dedicat intreaga viata si ce mai mare parte din avere, explorarii si popularizarii carstului
bihorean, publicand chiar un mic ghid turistic, tiparit in 1903 la Beius. Armean de origine, el s-a
inscris la 45 de ani la cursurile Academiei de Mine din Ungaria, pentru a cunoaste corect detaliile
tehnice pentru amenajari. Acestea au inceput cu Cascada Rachitele, continuand cu Bazarul
Somesului Cald (l 901), Izbucul Galbenei (1902), Cetatile Ponorului (1903) si pestera Vadu
Crisului. A fost fara indoiala un personaj unic, vorbind 5 limbi dar trudind cot la cot cu oamenii
de rand, instruind primii ghizi specializati din Apuseni.
Odata cu infiintarea la Cluj, in 1920, a primului institut de speologie din lume, sub
conducerea lui Emil Racovita, patrimoniul speologic al Apusenilor a inceput sa fie popularizat
mai substantial. Un efort deosebit a facut Puscariu prin numeroasele lucrari publicate In Anuarul
turistic al Touring Clubului Roman, in revista O.N.T. Romania etc. indelungata activitate de
cercetare geologica desfasurata de Bleahu si Borde-a in zona, le-a permis sa elaboreze o serie de

ghiduri turistice de mare valoare, dintre care cel publicat in 1981 - Bihor-Vladeasa - este o
lucrare de referinta (care ne-a fost utila si noua).
Cea mai veche (si de fapt singura!) statiune montana permanenta este Stana de Vale,
infiintata in 1883 dar dezvoltata cu adevarat din 1932. In perimetrul Padis, prima amenajare a
constituit-o o mare cabana ridicata pe scheletul unei cladiri mai vechi, in 1956. Aceasta a ars in
1957, ramanand pana in 1963 doar o anexa la care s-a adaugat o modesta casa de prefabricate. La
aceasta s-au adaugat o sumedenie de casute construite de diverse organizatii. In 1975 a ars si
vechea anexa iar in anii '80 s-a adaugat o noua constructie - baza de cazare pentru sondori. Pe
ansamblu, capacitatea de cazare si deservire de astazi este cu totul neadecvata unui flux de turisti
care ajuns in 1997 la peste 60.000!
TURISMUL
Cai de acces
Exista doua directii din care poate fi abordata - pe cai rutiere - zona Padisului. Dinspre
vest, pe soseaua Beius -Deva (DN 76). din localitatea Sudrigiu spre Pietroasa si de aici mai
departe, in lungul Crisului Pietros, pana la Boga. de unde incep cei 5 km de serpentine care urca
in Saua Scarita. Drumul este asfaltat pana la Pietroasa, restul fund drum forestier in stare
acceptabila.
Dinspre est de pe DN l Cluj - Orade-a, din localitatea Huedin, urmandu-se indicatorul
'Beius', drumul este asfaltat pana la intrarea in Scrind-Frasinet (cca. 15 km). In continuare este un
drum forestier bine intretinut pana la Valea Izbucului Mic (23 km), de unde urcarea spre Saua
Parului (1,2 km) este la limita rulajului. Din sa mai sunt 750 m pana la Cabana Padis.
Accesul cu trenul se poate face pana la Huedin (de unde exista autobuze pana la
Rachitele, de unde mai raman 20 km pana In Padis) si respectiv pana la Sudrigiu (pe linia
Oradea-Vascau). Autobuzele venind de la Beius merg numai pana la Pietroasa, de unde mai
raman 22 km de mers pana la Cabana Padis.
Accesul cu piciorul se mai poate face dinspre Stana de Vale (vezi traseul 1), Ghetarul de la
Scarisoara (vezi traseul 2), dinspre Arieseni (vezi traseul 4), dinspre Cabana Vladeasa (vezi tr.2)
si valea Sighistelului (vezi tr.lC)
Tipuri de obiective
Dincolo de latura peisagistica a perimetrului - motivatia fundamentala a turismului in
aceasta zona exista obiective speciale, de factura carstica. Este vorba de o serie de pesteri
vizitabile de catre orice turist experimentat, si pesteri care necesita echipament de profil
(salopeta, casca cu sistem de ecleraj, cizme, corzi, echipament de coarda, neopren) si multa
experienta speologica. Exista de asemenea obiective de suprafata la care accesul este destul de
dificil, necesitand experienta (spre exemplu canionul Galbenei aval de izbuc).
Datorita maretiei peisajului si unicitatii multor fenomene carstice, zona va fi declarata in
curand, parc natural. De aceea . in cazul unui sejur de cel putin o saptamana, si in general atunci

cand se alege varianta camparii, sunt permise doar doua locuri de campare de la care se pot
atinge mai usor anumite obiective. Astfel, pentru obiectivele din jumatatea nordica (traseele l, 2,
9, 10 si 11) camparea este permisa la sud de Cabana Padis, respectiv in lungul
vaii Tranghiesti, unde exista apa potabila (conducte ramase de la instalatiile de foraj, chiar langa
drum) si apa paraului (non-potabila). Locul permis de campare pentru obiectivele din jumatatea
sudica , (traseele 5. 6, 7, 8) este'La Grajduri". In valea Cetatilor unde se percepe o taxa de
campare de catre primaria din Pietroasa. Aici exista un excelent izvor si o ghereta unde se pot
face cumparaturi. Tabelul urmator sintetizeaza si ierarhizeaza principalele obiective.
Denumirea obiectivului

Traseul Conditii de vizitare

Interes

01 Avenul Gemanata

Speolog
verticale

experimentat ****

02 Avenul Negru

Speolog
verticale

experimentat ****

03 Cetatile Ponorului

Turist standard

*****

Turist experimentat

****

04 Circuitul
Galbenei)

Galbenei

(Izbucul 6

05 Circuitul Somesului Cald

11

Turist experimentat

****

06 Ghetarul Focul Viu

1,6

Turist standard

****

07 Groapa de la Barsa

Turist standard

***

08 Groapa Ruginoasa

Turist standard

*****

09 Pestera Cetatile Ponorului

Speolog experimentat

*****

10 Pestera Ghetarul de la Barsa

Speolog experimentat

**

11 Pestera Onceasa

12

Turist standard

**

12 Pestera din Padis

Turist standard

13 Pestera Sura Boghii

Turist standard

14 Pestera Zapodie (sau si Neagra)

Speolog experimentat

***

15 Piatra Bouhii

Turist standard

****

16 Polia Poiana Ponor

4.6

Turist standard

***

17 Saua Cumpanatelu

1, IA

Turist standard

***

18 Saritoarea Bohodeiului

1B

Turist standard

****

19 Sesul Padisului

1,2,3

Turist standard, auto

***

***** obiectiv 'obligatoriu' (emblematic)

**** obiectiv foarte interesant
*** obiectiv destul de interesant
** obiectiv interesant
* obiectiv recomandat
Cazare si alte facilitati
Pentru cei ce nu campeaza in corturi, exista o baza limitata de cazare in perimetru si ceva
mai dezvoltata la periferie.
1. Cabana Padis si casutele ofera cca. 40 locuri. La cabana se poate servi si masa.

2. Cabana Sondorilor (langa Cabana Padis) ofera 20 locuri. AICI SE GASESTE SEDIUL
ECHIPEI SALVAMONT.
3. Cabana si casutele din Poiana Varasoaia ofera cazare pentru 10-12 persoane.
4. Cabana 'Bulz' pe Crisul Pietros imediat amonte de confluenta cu Galbena ofera cazare si
masa pentru 18 persoane.
5. Cabana 'Boga' aflata in proximitatea barajului hidroelectric de la Boga, ofera cazare pentru
12 persoane.
TRASEUL l (banda rosie): Stana de Vale - Saua Cumpanatelu - Poiana
Cuciulata - Poiana Vaaraasoaia - Sesul Padisului (sau Cabana Padis) - Focul
Viu - Piatra Galbenei - Poiana Florilor - Valea Seaca - Groapa Ruginoasa - Saua
Vartop.
Durata =15 ore, Lungime = 38 km, Diferenta de nivel = 1.927 m (+1.077; -850 m).
Acesta este cel mai lung traseu din perimetru, constituind in fond traversarea sa de la
nord la sud (sau invers) si in acelas timp 2 cai de acces in perimetru dinspre Stana de Vale. Se
recomanda efectuarea lui cu o noapte de popas. In varianta de la nord la sud, recomandam
camparea in zona cabanei Padis, iar in varianta de la sud la nord. in zona 'La
Grajduri'. Varianta dinspre Stana de Vale este una din cele mai agreabile si instructive intrari
pedestre in perimetru.
Traseul marcat cu banda rosie demareaza din fata hotelului 'Iadolina' pe soseaua dinspre
Beius, traversand dupa 2-3 minute spre stanga, spre pastravarie. Dincolo de aceasta, ramanand in
versantul drept al Vaii Pastravariei,urca aproape fara oprire, fiind intersectata de numeroase
drumuri forestiere (nu le urmati!). In apropierea golului alpin, dupa aproape o ora de urcus,
poteca coteste spre dreapta, parasind creasta prelunga pe care am urcat, ajungand intr-o mare
poiana ce acopera cumpana de ape dintre Valea Iadei (la dreapta) si Valeu Draganului (la
stanga). Poteca trece pe langa o coliba si continua pe linia de maxima panta, ignorand cele doua
drumuri ademenitoare din proximitatea colibei. La un moment dat, poteca paraseste creasta,
cotind spre est (stanga) deasupra izvoarelor Vaii Ciripa, afluent al Vaii Draganului. Acesta este
punctul in care ajungem in suprafata reprezentata pe harta. In cca. 10 minute, poteca urca din nou
pe creasta, de unde spre stanga se vede varful Poieni(1.627 m). Poteca ocoleste varful, ajungand,
peste un versant puternic erodat, pe un mic platou si mai departe, bine definita, spre sud-est de-a
curmezisul versantului sud-vestic al Vf. Poieni, apoi incepe sa coboare usor pana la un izvor aflat
la baza unui stei de piatra, unde se gaseste si o amenajare sumara pentru popas. De la izvor,
coborarea se accentueaza pana In saua Bohodei (1.469 m). Din sa se desprinde spre dreapta (sudvest) marcajul triunghi albastru spre Saritoarea Bohodeiului (Traseul l B). Poteca trece apoi In
stanga culmii, revenind dupa vreo 200 m in axul culmii intr-o a doua sa. Traseul continua spre
dreapta, ocolind pe la vest varful Bohodei (1.654 m). Versantul estic al Bohodeiului este ocolit In
continuare, urmand curba de nivel pana intr-o larga sa ce desparte Vf Bohodei de varful Fantana
Rece spre sud. De aici se deschide o vasta panorama asupra Depresiunii Beiusului, cu firul
sclipitor si meandrat al Crisului Negru strabatand-o aproape prin mijloc. Se vad orasele Vascau,

Stei si Beius si. dincolo de depresiune, ultimul bastion muntos dinaintea marii Campii Panonice
- masivul Codru-Moma.
Din sa poteca urca usor spre nord-est trecand pe langa o ramificatie spre sud-vest, o
poteca ce coboara puternic spre Valea Aleului. Dupa cca. 15 minute, poteca coboara lin pana
la Fantana Rece - un izvor puternic care este de fapt izvorul Vai Draganului. Acesta este ultimul
izvor cu apa de calitate pentru urmatoarele 4-5 ore. De la izvor, o poteca nemarcata urca spre
vest si coboara apoi pe langa varful Cornu Muntilor (1.652 m) in Valea Sebiselului (afluent
al Aleului). Marcajul banda rosie continua pe un drum larg, la nord de culme. Mai departe poteca
coboara lin spre Saua Cumpanatelu (1.640 m), inainte, usor stanga, spre est se vede zona de
izvoare a Somesului Cald cu tancurile calcaroase ce marcheaza varful cheilor. Mai la sud,
dincolo de intunecata culme prelunga a Magurii Vinete, complet acoperita de padure de molid, se
deschide larga priveliste a acestui uluitor platou in miez de munte - Padisul - o admirabila
intretesere de plaiuri incredibil de plate din care se ridica, aidoma unor cusme taranesti, varfuri
acoperite de paduri. In planul urmator strajuieste varful conic al Tapului la stanga caruia, in zilele
cu vizibilitate buna, se vede triunghiul roscat al Gropii Ruginoase. In ultimul plan se vede culme
prelunga a Bihariei,culminand cu varful Cucurbata Mare (1.848 m) cu un releu de televiziune
sporindu-i un pic altitudinea. Chiar in fata acestuia se vede varful Vartop, capatul sudic al
traseului nostru.
In Saua Cumpanatelu se intalnesc o serie de trasee. Spre nord-est, pe culme, porneste
traseul IA - triunghi rosu - spre Vf.Buteasa. Pentru o bucata, acesta este comun cu traseul 12 cruce rosie - spre Poiana Onceasa.Traseul nostru continua spre est, coborand oblic pana
intalneste un drum de tractor pe care-l urmeaza pana inPoiana Cuciulata. La Piatra Arsa - un
monticul stancos in dreapta drumului - se desprinde traseul 11 - punct rosu - circuitul
izvoarelor Somesului Cald. Drumul de tractor coboara mai departe in serpentine stranse si, dupa
ce traverseaza cateva paraie, ajunge intr-o veche taietura de padure, devenita astazi o turbarie.
Drumul ocoleste turbaria pe latura vestica (dreapta) si apoi revine pe stanga, de-asupra ei. De aici
se poate face o scurta deviatie de 10 minute spre nord (stanga) pe o poteca ce intra in turbarie (de
fapt traseul 2 - banda albastra). Cu putina atentie poate fi evitat noroiul si apa, iar peisajul straniu
merita efortul: este un adevarat cimitir, rezultat prin desradacinarea unor molizi, cu radacinile
profiland pe cer impletituri bizare. Resturile de trunchiuri contorsionate dar si puii de molid ce
cresc chiar din trunchiurile moarte, dau intregului peisaj un aer ciudat si totusi solemn.
Cele doua trasee reunite traverseaza spre stanga la liziera padurii si coboara dupa 2-3
minute pana in depresiunea Varasoaia Nord. Poteca ajunge intr-un drum forestier ce continua
spre stanga (trecand pe langa un izvori apoi coteste 90 la dreapta (sud) printre doua dolineponor adanci. Spre stanga, chiar in axul cotului, porneste traseul 11 - punct rosu - spre
izvoarele Somesului Cald. Continuand pe drum, ajungem urcand usor cca.5 minute, intr-o mica
sa ce desparte Magura Vanata (in stanga noastra) de Vf. Varasoaia (1.461 m). Traseul urmeaza
mai departe drumul forestier care coboara pe latura nordica a unei alte depresiuni carstice
- Poiana Varasoaia. Pe dreapta se vede Taul Varasoaia, cuibarit in una din cele 71 de doline de
sufoziune (doline formate nu in roca ci in sedimentele necimentate depuse peste calcar) din
aceasta depresiune. Spre stanga se desprinde marcajul triunghi galben - Traseul 10 ce urca
pe Magura Vanata. In fata, usor dreapta, dincolo de sesul surprinzator de plat. se ridica
varful Piatra Boghii (1.435 m). Drumul trece dupa inca cca.7 minute pe langa un mic complex

turistic privat ce poate oferi conditii decente de cazare in casute. Dupa alte 5-7 minute drumul
(orizontal) ajunge la albia seaca a parauluiCutilor, al carui ponor ramane pe stanga drumului ce
face un cot de aproape 180C spre dreapta, ajungand in marea depresiune carstica numita Sesul
Padisului (Nord). Traseul nostru marcat dublu - banda rosie si banda albastra - se ramifica aici.
Banda albastra (Traseul 2) nu urmareste drumul ci coteste la stanga ponorului si continua prin
pasune apoi prin padure, traversand Paraul Renghii si mai tarziu Paraul Arsurii, ajungand la
cabana Padis dupa cca. l ora. In dreapta drumului porneste un alt traseu, secundar. care ne
conduce cale de 25 minute, la Pestera din Padis. Sesul Padisului este o suprafata incredibil de
plata, ciuruita de 126 doline de sufoziune, multe adapostind mici lacuri, inchisa pe trei laturi de
culmea sinuoasa de calcare Cuculeu - Oselu. Pe bordura nordica (dreapta) se gaseste cantonul
silvic Padis.. Traseul nostru o traverseaza spre inainte (sud-vest) pentru a ajunge la saua dintre
culmeaCuculeu/ui (pe stanga) si Vf.Oselu (pe dreapta). Ajunsa la liziera padurii ce marcheaza si
limita depresiunii, poteca patrunde printre molizii rari, in lungul unei vai abia schitate cu o
sumedenie de doline pe firul si versantii ei. Dupa cca. 10 minute poteca intersecteaza drumul ce
vine dinspre Pietroasa spre Cabana Padis. Traversand drumul, coboram printre doline spre un alt
drum ce se vede mai jos. Spre dreapta se deschide Uvala Balileasa, cu cele 39 de doline de
sufoziune ale sale. Practic fiecare dolina are micul sau grup de molizi. Depresiunea se termina
spre vest (dreapta) cu Saua Scarita pe unde trece drumul ce vine de la Pietroasa. In fata se vede
culmea Balasei ce desparteGroapa de la Barsa de uvala. Usor spre stanga se vede depresiunea
adanca a Vaii Cetatilor, cu varful Glavoiu (1.401 m) inchizand-o spre sud. Aici se gaseste cel mai
mare si popular punct de campare din perimetru, numit La Grajduri.Traseul nostru coboara pana
la drumul care vine din dreapta, traversandu-l si inscriindu-se in versantul drept al vaii ce-si are
originea chiar sub drum. Urcam apoi oblic spre dreapta, cand prin padure cand prin taieturi pline
de zmeuris. Odata ajunsa pe culmea dintre Valea Cetatilor si Groapa de la Barsa, poteca reintra
in padurea de molizi amestecati cu foioase. Dupa cca.5 minute intalneste traseul 6 - punct galben
- Circuitul Galbenei, cu care este comun cca. 2 km pana intr-o poiana cu iarba mare unde se
gaseste o amenajare rudimentara pentru popas. Tot aici se afla una din iesirile din traseul 8 banda galbena - Circuitul Gropii de la Barsa. Urmandu-l putin, ajungem la un izvor cu apaa
acceptabilaa. Din poianaa pleacaa spre stinga o variantaa a traseului 6 care urcaa spre Piatra
Galbenei, varianta ce poate fi urmata, revenirea la marcajul banda rosie facandu-se prin dosul
varfului, spre nord, prin padure, urmand punctul galben. Daca alegem varianta din dreapta
(comuna si cu punctul galben), ne vom gasi pe o poteca bine definita ce serpuieste prin padurea
deasa. Dupa cca. 15 minute ajungem la o noua intersectie. Spre stanga, punctul galben ne duce
pe langa doua doline din care una continua spre adanc cu putul de 40 m alAvenului
Ghetarului (ce gazduieste un mic bloc de gheata pe fundul sau), pana pe varful Piatra
Galbenei (1.241 m) punct de belvedere de-a dreptul obligatoriu, cu o perspectiva magnifica
asupra limitei sudice a masivului Bihor:dincolo de marele abrupt aproape vertical, la piciorul
caruia se gaseste Poiana Florilor - splendid loc de campare - la stanga, in padurea deasa, se vede
micul intrand vertical al vaii de recul a Izbucului Galbenei. Valea Galbeneitraverseaza planul
median al panoramei de la stanga la dreapta, primind aproape drept in fata afluentul de stanga
numit Valea Seaca (sursa a nisipului galben ce a dat denumirea Vaii Galbenei). Acesta coboara
vertiginos din Groapa Ruginoasa al carei triunghi galben rosietic se vede drept in fata. Mai la
dreapta, se inalta piramida Vf.Tapului (1.475 m) si mai departe spre dreapta Taartaaroaia (1.231
m). Coborand inapoi la intersectie, continuam spre stanga pana la un punct de popas in mijlocul
padurii. De aici, spre dreapta se ajunge la pestera Focul Viu cu un mic ghetar subteran (frumosul
nume al pesterii vine de la culoarea deosebita pe care o ia gheata in momentul in care soarele

patrunde perpendicular prin deschiderea din tavan). Pestera este amenajata rudimentar, dar se
poate vizita fara dificultati. Atentie la alunecus si la hainele groase! De la punctul de popas
urmeaza coborarea accentuata pana in Poiana Florilor. Aici, un stalp de marcaj indica drumul,
drept la vale, pana ajungem la un frumos izvor carstic, loc de popas si separare de trasee. Acesta
este punctul cel mai coborat al traseului 6. Traseul nostru continua pe firul paraului ce pleaca de
la izbuc si intersecteaza dupa cca.8 minute drumul forestier ce urca pe Valea Galbenei spreValea
Luncsoarei. Coboram pe acest drum cca. 1,5 km, trecand pe langa marele izbuc
al Paulesei (practic un afluent de stanga al Galbenei) apoi urcam usor spre stanga
pana intalnim Valea Paulesei (alt afluent de stanga alGalbenei). Din punctul in care drumul
traverseaza valea, se desprinde un drum spre stanga, drum pe care-l urmam. Dupa cca. 2 km
acesta ajunge la confluenta vailor Seaca si Tiganului. Traseul duce mai departe pe firul Vaii
Seci(valea din stanga in sensul inaintarii noastre) ajungand in incinta unui vechi santier minier
abandonat. Traversam repede acest jalnic loc, abandonand firul vaii, pentru a urca pe versantul
stang al Vaii Seci prin padure, urmand un drum taiat intre mici pereti de roci magmatice Mai sus
traseul ajunge intr-un drum de tractor, chiar pe culmea ce desparte Valea Sibisoara (spre dreapta)
si Valea Seaca. Pe o coasta despadurita din versantul V.Sibisoara se vad doua drumuri forestiere
ce ne pot duce in cca. 30 minute la soseaua nationala - in cazul in care nu dorim sa
vizitamGroapa Ruginoasa. Tot pe acest drum avem acces spre traseul IC care coboara in Valea
Sighistelului si satul Sighistel. Traseul marcat urca mai departe pana pe rama sudica a Gropii
Ruginoase. Aceasta este o uriasa ravena de aproape 500 m largime si peste 100 m adancime,
fiind de fapt zona de izvoare a Vaii Seci. Este una dintre cele mai impresionante forme de
ravinare din Romania. Pe langa culoarea rosietica si mai ales nisipul galbui (care, asa cum am
vazut, da culoarea Vaii Galbena, nisipul ajungand pana in zona comunei Pietroasa),
impresionante, chiar halucinante, sunt numeroasele bucati de versant desprinse, gata sa alunece
in adancul ravenei. Pe aceste bucati molizii se chinuie, contorsionandu-se in mod bizar, sa le tina
pe loc. De pe buza Gropii Ruginoase, privelistea spre nord ne permite sa revedem aproape toate
locurile prin care am trecut pana aici. Spre dreapta se desprinde marcajul triunghi albastru
(traseul IC) care coboara spre Valea Sighistelului. Pentru a continua, sarim gardul ce impiedica
animalele sa 'viziteze' adancurile ravenei si trecem printr-o rariste, apoi printr-o padure, in
versantul drept al paraului. Coboram destul de accentuat pana ajungem in albia paraului chiar
langa soseaua nationala. La stanga avem 10 km pana la Arieseni. La dreapta, taind serpentinele,
avem 5 km pana in Baita sau 9 km daca ramanem pe sosea.

TRASEUL l A (triunghi rosu si cruce albastra): Stana de Vale - Ciripa - Piatra

Talharului - Piatra Graitoare - Saua Cumpanatelu.
Durata = 8 ore, Lungime = 18 km, Diferenta de nivel = 1.220 m (+830 -290 m)
Traseul pleaca tot din fata hotelului 'Iadolina' spre Izvorul Minunilor, izvor cu ape de o
calitate exceptionala. Drumul forestier continua, dupa terminarea asfaltului, pe versantul stang.
TRASEUL NOSTRU URCA PE VERSANTUL DREPT. Dupa ce trece printr-o padure de fag,
apare zona de amestec a molidului, unde poteca o coteste spre dreapta, ajungand ceva mai sus la
un excelent izvor cu o sumara amenajare pentru popas. De aici traseul paraseste drumul, urcand
abrupt deasupra izvorului, spre dreapta, pana la o zona defrisata iar de aici. mai departe,
spre Aria Vulturilor - o creasta cu poieni si palcuri de molizi. Poteca coboara pana la obarsia

paraului Aria (afluent al Iadei) de unde urca printr-o serie de mlastini. Pe culme ajungem
in Poiana Munceilor, loc de salas pentru cateva stane. Traseul spre Ciripa incepe cu un coboras
domol spre dreapta, prin pasune, apoi intra treptat in padure devenind abrupta in apropierea Vaii
Draganului. La o jumatate de ora de la inceputul coborarii ajungem la cantonul forestierCiripa (l
.046 m). De la canton continuam prin poiana, traversand Valea Draganului.. Poteca este larga la
inceput, urcand abrupt apoi se mai domoleste, urcand prin dreapta crestei. Dupa o dubla
serpentina poteca iese in creasta, intr-o poienita la 1.323 m altitudine. De aici, spre stanga se
poate cobori la cascada Moara Dracului, cale de 10 minute pana la parau, de unde se urca pe
firul apei cam 100 m, traversandu-se apoi in versantul drept, urcand pieptis, urmarind marcajele,
prin padure. La cca.30 minute de la traversare ajungem la picioarele cascadei Moara
Dracului, cu o saritura insumata de 20 m. Returul la poteca principala se face riguros pe acelas
traseu.
Din poienita urcam inca vreo 20 minute prin padure, pana la golul alpin. De aici, drumul
urca mai departe pana la cantonul silvic Gruiesu. la picioarele varfului Stanisoara. De la canton
marcajul continua prin golul alpin, iesirea in creasta facandu-se spre stanga, ajungand in saua
putin adanca dintre Vf.Stanisoara si Vf.Buteasa, la altitudinea de 1.682 m. De aici se poate alege
inca o derivatie, spre stanga, spre marele varf Buteasa (1.792 m). Drumul merge pe culme timp
de 30 minute.
Continuarea traseului se face spre dreapta, pe culmea plata, coborand lin spre Piatra
Talharului. Aici intalnim marcajul banda albastra al traseului 2 care vine de la
cabana Vladeasa si coboara spre Poiana Onceasa. Piatra Talharului este un soi de baliza
naturala, formata din 2 stanci puternic dezagregate, aidoma unei cetati in ruina.
Traseul triunghi rosu continua spre stanga (vest-sud-vest), revenind de pe Piatra
Talharului pe sub culmea principala, fara dificultati, lasand in dreapta Vf.Britei si apoi in stanga
varful Piatra Graitoare. La 15-20 minute dupa ce-l depasim intalnim, venind din stanga,
marcajul cruce rosie al traseului 12 care urca din Poiana Onceasa. De aici se ajunge la capatul
traseului - Saua Cumpanatelu - in cca. 50 minute. Panorama din acest punct este descrisa la
traseul l pe care-l putem urma in sens invers spre Stana de Vale sau in sens direct, spre Padis.
TRASEUL 1B (triunghi albastru): Pietroasa - Valea Aleului - Saritoarea
Bohodeiului - Vf.Poieni -(Stana de Vale).
Durata = 6(8) ore, Lungime = 14(20) km, Diferenta de nivel = 1.300[1.800 m] (+1.300;
-500 m).
Acest traseu ne da acces spre un obiectiv interesant - Saritoarea Bohodeiului
- (monument al naturii). El prezinta mai multe optiuni de iesire, fiind una din variantele - mai
putin comode - de traversare spre Stana de Vale.Este accesibil cu masina pe primii 10 km.
Din centrul comunei Pietroasa se urmeaza drumul forestier spre Padis, in lungul Grisului
Pietros pana amonte de cariera Pietroasa (de la care se trage numele comunei) unde se gaseste
confluenta cu Valea Aleului. Traseul nostru urmeaza drumul forestier de pe Valea Aleulit. Lasam
in dreapta confluenta cu Valea Sibiselului si continuam lasand pe stanga o ramificatie (drum de

carute) spre Valea Mare (afluent de dreapta). Dupa inca 30 minute ajungem la capatul asfaltului,
la cantonul silvic Valea Aleului. Drumul forestier continua inca cca. 5 km ajungand la doua
baraci forestiere. Spre dreapta curge Apa Popii (sau Apa Rapii), in stanga V.Aleului. Traseul
triunghi albastru continua in stanga, peste pod, in malul stang al Aleului. In locul in care drumul
traverseaza spre dreapta spre a se inscrie in malul stang al vaii, parasim drumul, urmand o poteca
ce urca de-a coasta. Dupa ce traverseaza firul vaii, poteca ajunge la picioarele Saritoarei
Bohodeiului - un gigantic plan inclinat pe care se prelinge apa parauluiBohodei, pe o diferenta de
nivel de 80 m. De aici. daca alegem sa continuam spre Stana de Vale, avem doua variante:
-

continuam pe versantul drept (geografic) al saritoarei, revenind deasupra acesteia, in golul

alpin , de unde un urcus foarte accidentat ne duce de-a dreptul in creasta principala, in stanga
(nord-vest) varfului Bohodei, unde intalnim marcajul banda rosie al traseului. Urmam acest
traseu pana la Stana de Vale (vezi descrierea traseului).

desi mai lunga, aceasta varianta ne ofera un obiectiv suplimentar - Izbucul de la Apa
Popii. Pentru aceasta revenim de la saritoare la drumul forestier si-l urmam pana la o tripla
confluenta, unde se gaseste o veche exploatare forestiera. Urmam mai departe drumul de
tractor pe Apa Popii. Pe versantul opus coboara in cascade un parau ce izvoraste din Izbucul
de la Apa Popii, 200 m amonte. Amfiteatrul taiat in calcare si dolomite situat deasupra
izbucului merita efortul deviatiei de 200 m. Continuam pe drumul de tractor pana ce acesta
parasesteApa Popii, urcand in versantul opus. Mergem mai departe pe firul apei pana iesim in
golul alpin, unde ne asteapta un ultim urcus anevoios, direct peste versantul brazdat de
numeroase poteci de oi. Iesim In creasta la est de Vf.Bohodei, intalnind marcajul banda rosie
al traseului 1. Spre stanga, la l ora si 45 minute se gasesteStana de Vale. Spre dreapta putem
ajunge fie la cabana Padis (in cca. 4 ore si jumatate), fie urma traseul de creasta (1A)
spre Vf.Buteasa (5 ore) sau traseul 2, spre cabana Vladeasa (8 ore).
TRASEUL 1C (triunghi albastru) Vf. Tapu - Valea Sighistelului - Sighistel.
Durata = 6 ore, Lungime = 12 km, Diferenta de nivel = -1.027 m

Aceasta este o varianta de iesire din traseul l, la extremitatea lui sudica. Cea mai mare
parte a traseului nu figureaza pe harta.
Traseul incepe dintr-o curba a drumului forestier pe care l-am amintit ca varianta de iesire
rapida din traseul l spre Saua Vartop (DN. 75), fara a mai trece pe la Groapa Ruginoasa. El are
aspectul unui vechi drum de care - a si fost vechiul drum utilizat de moti. La cca. l ora de
coborare urmand marcajul, ajungem pe calcare si intalnim o prima pestera dintr-un lung sir ce ne
va 'baliza' drumul mai spre aval. Este vorba de Pestera din Dealul Muncelului (sau P. din
Plai). Este o cavitate prea putin atractiva, cu o lungime insumata de 215 m. Ea se gaseste la
picioarele unui perete de calcar de unde izvoraste si valea Cheia Rea. Dupa pestera ajungem intro poiana -Poiana Muncelului - cu numeroase doline. Aici marcajul este greu de gasit, motiv
pentru care recomandam a se urmari liziera padurii, dupa traversarea poienii, pana se regaseste
marcajul pe copaci. La cca. 3 minute de la reintrarea in padure ajungem la drumul de care pe
care-l urmam cam 2-3 minute, pana cand marcajul paraseste drumul, coborand In lungul unui
valcel sec, cale vreo 25 minute, pana intr-o poienita. Traversand poienita intram in versantul

drept al vaii aproape seci a Sodolului Mare (de fapt sectorul amonte al Vaii
Sighistelului). Urmam aceasta vale pana la confluenta ei cuCheia Rea, un afluent de dreapta taiat
adanc in roca. ATENTIE! Putin inainte de confluenta poteca trece in malul drept. Coborarea pe
firul vaii nu este practicabila datorita marilor saritori din aval. Poteca intersecteaza mai jos un
vechi terasament de cale ferata. De aici traseul urmeaza sa parcurga Cheile Sighistelului, cale de
inca 2 ore, cu un mare numar de pesteri vizitabile (cele doua ore se refera doar la parcurgerea
cheilor, fara vizitarea vreunei pesteri). Traseul se sfarseste in satul Sighistel, de unde mai sunt 2
km pana la DN. 75.
TRASEUL 2 (banda albastra): Cabana Vladeasa - Cabana Padis - Vf.Batrana Ghetarul de la Scarisoara.
Durata = 19 ore, Lungime = 56 km, Diferenta de nivel = 1.500 m (+550; -950 m)
Traseu de doua zile, acesta este unul din traseele de acces spre perimetru fie dinspre nord
(masivulVladeasa) fie dinspre sud (platoul carstic Ocoale - Calineasa). Vom descrie doar acea
parte care intra in harta noastra.
De la cabana Vladeasa pana la Piatra Talharului traseul este destul de putin denivelat,
urmand in general creasta de roci eruptive care constituie " coloana vertebrala' a Apusenilor
Nordici. Durata medie a traseului pana aici este de 6 ore. Pana la cabana Padis mai sunt 4 ore.
De pe Piatra Talharului se paraseste creasta (unde traseul se intersecteaza cu traseul IA),
coborandu-se spre sud pana in Poiana Onceasa, ciuruita de doline. In mijlocul poienii - balizat
printr-un stalp de marcaj - se gaseste intersectia cu traseul 12 (dinspre Saua
Cumpanatelu spre Pestera Onceasa, situata la limita sud-estica a poienii). Spre sud. spre padure,
continua marcajul dublu cruce rosie si punct rosu - racordul cu circuitul izvoarelor Somesului
Cald (traseul 11). Traseul nostru coteste puternic spre dreapta (nord-vest) fiind comun pentru o
vreme cu traseul 12 (cruce rosie). Dupa cca. 10 minute ajungem la un lac cu ape negre, cuibarit
intr-o dolina - Dolina Neagra . Dupa alte 15 minute ajungem intr-o poiana larga ce ne va lua
aproape o jumatate de ora pentru traversare. Ajungem in curand la punctul unde traseul 12 se
desprinde spre dreapta, urcand spre Saua Cumpanatelu. Continuam usor spre stanga, intrand
pentru aproape o jumatate de ora in padurea deasa. Iesim apoi intr-o noua poiana, pe o culme
larga, in stanga careia se afla varful impadurit al Cuciulatei (l .475 m). Traversand poiana,
intersectam mai jos un drum lat ce ne conduce la firul apei. Traversam paraul si urcam peste o
culme apoi mai traversam un parau - Piatra Arsa - peste lespezile de gresie rosie pe care curge si
urcam pana la o panta larga pe care o traversam pe curba de nivel, direct spre sud, putin deasupra
lizierei. Intersectam la un moment dat punctul rosu al traseului 11 care coboara spre stanga - in
fapt un racord al sau care urca pana la varful Piatra Arsa (1.488) aflat in dreapta noastra.
Continuam pe curba de nivel pana ajungem intr-o zona mlastinoasa - straniul 'cimitir' descris la
traseul l, traseu pe care-l interceptam de altfel imediat, pe un drum forestier. Pana la cabana Padis
cele doua trasee sunt comune (vezi descrierea la tr.l).
De la cabana, unde este bine sa ne improspatam rezervele de apa potabila caci pentru
urmatoarele cateva ore nu este sigur ca vom gasi izvoare active, urmam drumul spre le Ponor Huedin, care trece prin stanga cabanei. Dupa 10 minute ajungem In Saua Parului (1.344 m). In

fata se deschide larga perspectiva a bazinului Vaii Izbuculuisi a Vaaii Batrana. Coboram pe sosea
pana la curba 'in ac de par' spre stanga, unde parasim soseaua, mergand drept inainte pe marcajul
dublu (banda albastra si triunghi albastru) ce urca usor spre stanga, pe langa o serie de doline.
Ceva mai departe, marcajele se despart. Triunghiul albastru urca pe firul vaii seci pana pe creasta
de unde coboara in Sesul Garzii. Banda albastra merge mai departe urmand stalpul de marcaj si
urcand pana pe cumpana de ape dintre bazinul Somesului Cald la stanga (al carui afluent Valea
Batrana este) si al Ariesului (in care se varsaValea Gardisoara). Culmea coboara lin pana la
padurea de foioase. Urmam creasta la stanga (ce urca continuu pana pe varfurile Batranei) pana
intr-o sa, de unde continuam tot spre stanga, pana la un drum larg. il urmam pana intr-o vale
seaca (dolinara). Ceva mai departe, la picioarele unei stancarii este marcat izvorul Apa clin
Piatra care din pacate poate seca in verile secetoase. Langa izvor, un stalp indicator marcheaza
directia de urmat - spre est, spreDealul Pesterii (1.509) unde chiar pe culmea din fata se
gaseste Avenul din Batrana sau Hoanca Mare din Grumazul Batranei. Pentru a ajunge la aven,
trebuie sa parasim marcajul in dreptul izvorului si sa urcam pieptis cca. 350 m si cam 60 m
diferenta de nivel, pana pe culmea golasa a Dealului Pesterii. Pe la mijlocul acestei culmi trebuie
sa 'baleiem' putin pentru a gasi avenul, undeva in poiana de pe culme. Palnia de 20 m diametru a
avenului este marcata de rupturi ale solului subtire. Putul are 87 m si este din pacate colmatat in
baza de zapada si gheata. Pentru a reveni pe marcaj, mergem mai departe pe culme, coborand
dincolo, pe la marginea padurii pana intalnim marcajul.
Daca nu dorim sa vizitam gura avenului, urmam mai departe traseul care continua fara
probleme de orientare, pana la Ghetarul de la Scarisoara - cel de al doilea ghetar subteran al
lumii (ca volum de gheata).
TRASEUL 3 (cruce albastra): Pietroasa - Boga - Cabanu Padis.
Durata (auto) = l ora. Lungime = l 22 km, Diferenta de nivel = +850 m.
Este una din caile principale de acces in perimetru - cea mai frecventata cale auto. Pentru
conducatorii auto ea nu reprezinta nici o problema, drumul pietruit fiind relativ bun si putand fi
parcurs pana la cabana Padis. Din Pietroasa se urmeaza firul Crisului Pietros, cale de 9,5 km,
pana la Boga. ATENTIE! la km 2 (dupa cariera de granodiorite) unde spre stanga se deschide
drumul de pe Valea Aleului (traseul l B). Traseul nostru continua amonte pe Crisul Pietros. La
km 5. unde drumul trece printr-o padure umbroasa, la dreapta se desprinde un drum care
serpuieste urcand puternic la inceput, in versantul stang al Galbenei, cale de 9 km pana
in Poiana Florilor. La km 6 pe Crisul Pietros se gaseste podul peste Valea Galbenei (locul se
cheama 'Intre Ape'). Pentru turistii pedestri, aici se gaseste o varianta de acces in perimetru
prin Poiana Florilor. Luand-o la dreapta pe malul stang al Galbenei, pe langa vilele construite la
gura vaii, se intercepteaza poteca ce urca oblic cale de 3 km, pana in drumul amintit mai sus. De
la intersectie, trebuie urmat acest drum pe urmatorii 5 km, pana In Poiana Florilor, unde se face
racordul cu traseele l si 6.
Dincolo de podul peste Galbena, pe stanga, se gaseste cabana Boga care ofera conditii
decente de cazare si masa. Cam l km amonte ajungem in dreptul Pietrei Bulzului - o stanca ce
seamana cu profilul unui incas, aflata in malul drept (geografic) al Vaii Boga. Din Boga (nume
generic dat confluentei dintre valea omonima si Valea Plaiuluidar si grupului de vile) drumul se

ramifica: spre stanga urca in lungul Vaii Boga spre Amfiteatrul Boghii. Spre dreapta urca drumul
spre cabana Padis (14 km). Si turistii pedestri trebuie sa urmeze acest drum pana la prima curba
mare spre dreapta, deasupra primelor vile. Aici, drumul trece peste un parau - un afluent al Vaii
Plaiului. Pe acest afluent urca pieptis traseul marcat cu cruce albastra pana sus in Saua
Scarita (numita si Saua Balileasa),poarta de intrare in Padis. Aici ajunge de altfel si drumul pe
carte urca automobilele. In sa drumul se bifurca : spre dreapta coboara, cale de 2 km, pana La
Grajduri si de acolo inca 2 km pana la Cetatile Ponorului. Spre stanga (traseul propriu-zis), mai
sunt inca 7 km pana la cabana Padis.
TRASEUL 4 (triunghi rosu): Cabana Padis - Poiana Ponor - Caput - Bortig Cobles - Arieseni
Durata = 5 ore, Lungime = 16 km, Diferenta de nivel =1.110 m (+230: -880 m).
Traseul este comun pe o portiune cu alte trei trasee (5 - punct albastru, 6 - punct galben,
si 7 - cruce galbena). De la cabana Padis se coboara pe un drum in lungul vaii Garjoaba (la
stanga cabanei). Dupa traversarea albiei (seci uneori) ajungem la un mic palc de molizi printre
care trece drumul nostru. In stanga drumului se vede adancul ponor al vaii Garjoaba. Apele care
se pierd in albie sau, la ploi, chiar in ponor, reies la lumina 150 m mai jos. in Poiana Ponor. Dupa
cca. 5 minute de la ponor drumul coteste usor la dreapta, intrand in Uvala Rachita.Traseul
marcat se desprinde de drum putin inaintea ponorului, trecand pe deasupra lui prin stanga. Dupa
ce trece printre cateva doline mari. poteca se inscrie intr-o depresiune de forma unei vai, cu trei
doline ovale in axul ei. Traversam depresiunea, lasand dolinele in dreapta. In capatul ei, poteca
urca usor spre stanga, in padure. Marcajele ne conduc rara dificultate pe langa alte doline, pana
intr-o sa - Poiana Rotunda. Imediat dupa poiana, traseul 7 - cruce galbena - se desprinde,
continuand inainte, usor stanga, intrand in versantul stang al vaii. Celelalte trei trasee incep de
aici coborarea destul de abrupta, in versantul drept al Paraului Bradateanului, pana in Poiana
Ponor. Odata ajunsi la firul vaii, poteca intra intr-un drum forestier care ne conduce pana la
intrarea in polia Poiana Ponor. Din dreapta vine un parau bogat cu ape foarte reci - este Paraul
Ponorului care vine din Izbucul Ponorului, aflat la cca.200 m amonte, la baza unui perete. Merita
sa vizitam acest izbuc aproape didactic, urmand poteca pe versantul stang (geografic). Prima
incercare de plonjare a izbucului dateaza din 1972, cand o echipa ceha i-a sondat misterele, cu
pretul accidentarii grave a unuia din scufundatori. Oradeanul G.Halasi s-a scufundat la randul
sau in 1984. dar datorita spatiilor inecate foarte mari. nu a reusit sa gaseasca continuarea.
Revenind la poteca principala, celelalte doua trasee se despart, traversand pe malul opus.
Pentru continuarea traseului nostru, urmam malul stang al paraului. Dupa cca. 500 m ajungem in
mijlocul poliei (singura polie adevarata din Romania) pe o terasa ce se ridica la 2.5 m deasupra
paraului. In fata, un semicerc de calcar inchide depresiunea. Paraul dispare la picioarele zidului
de calcar prin cateva sorburi in argila. Apele reapar dupa cateva ore de parcurs subteran
in Cetatile Ponorului, in ciudatul izbuc poreclit 'narile', in peretele drept al galeriei (vezi
descrierea traseului 6).
De pe terasa ne intoarcem spre stanga, spre saua ce se schiteaza dincolo de limita
stancariilor si liziera padurii. Sus pe creasta intalnim un drum pe care-l urmam spre vest, apoi
coboram (dupa marcaje) la stanga prin padure.

Sus pe creasta intalnim un drum pe care-l urmam spre vest, apoi coboram (dupa marcaje)
la stanga prin padure. Poteca ne duce la firul Paraului Ursului, sec pe aceasta portiune care
coteste spre stanga, spre un ponor aflat la baza unui perete calcaros. Ponorul nu este altceva
decat Pestera Caput, cu o lungime totala a galeriilor de l .950 m. Vizitarea pesterii necesita
experienta si echipament de verticala. Cursul subteran din pestera (de fapt apele paraului care se
pierd ceva mai sus, in albie) reapar sub portalul Cetatilor Ponorului, (in stanga lui) pentai a pleca
pe ultimul drum subteran prin marea pestera, pana la Izbucul Galbenei. Ajunsi in drumul
forestier, lasam in stanga ramasitele pamantesti ale unei constructii (fostul canton
silvic Caput) spre a intra in micile chei care se vad drept in fata. Imediat dincolo de chei. poteca
urca spre dreapta, ajungand langa o mare constructie de caramida - fosta amenajare de santier
pentru exploatarea lemnului. Aici intersectam drumul ce vine din Saua Scarita. Traseul spre
Arieseni continua Insa spre stanga, urcand domol prin padure. Dupa cca. 15 minute se aude apa
micului parau care se pierde In ponorul de la Barsa Cohainilui (cohan = locuitor din Vascau).
Mai departe, drumul o coteste spre dreapta, ajungand mult deasupra Cetatilor Ponorului. Poteca
paraseste drumul si urca mai departe spre stanga varfului Bortig, trece pe deasupra izvoarelor
paraului Glavoaia unde se gaseste si un mic loc de popas 'dotat' si cu un izvor. In continuare,
poteca bine definita merge aproape pe curba de nivel. De aici avem prima perspectiva spre sud.
spre culmea masiva a Bihariei, cu varful Cucurbata Mare (1.848 m) spre dreapta. In planul
imediat anterior se vede marea ravena a Gropii Ruginoase si mai departe piramida
varfului Tapu. De pe culme coboram o vreme pe drumul intersectat de poteca, apoi il parasim,
luand-o pe curba de nivel spre stanga, traversand doua paraie, dupa care ajungem la liziera
padurii, de unde se vad primele case din satul Cobles. Marcajul coboara prin fanete pana la
drumul forestier spre Cobles si Arieseni, la confluenta vailor Ponorasului (din stanga)
si Coblesuliii (din dreapta). Pana la Arieseni mai raman 6.2 km.
TRASEUL 5 (punct albastru): Circuitul Cetatilor Ponorului.
Durata = 5 ore, Lungime = 12 km, Diferenta de nivel = 600 m (+300; -300 m)
Traseul are doua puncte de plecare, de la cele doua arii de cazare (cabana Padis si 'La
Grajduri'). De la acest din urma punct de plecare, traseul (comun cu tr.6) se intercepteaza la 1,2
km aval pe drumul ce urmareste Valea Ceratilor. El vine din stanga drumului, il traverseaza si
coboara in dreapta lui.
De la cabana Padis, traseul este comun cu tr. 4 pana in Poiana Ponor. De la punctul de
despartire (vezi descrierea tr. 4) poteca continua pe malul drept al P.Ponor. Ajunsi dupa 500 m in
centrul poliei, observam un drum ce urca spre dreapta. Urmandu-1 ajungem in 20 minute la
cantonul Glavoi si aria de campare 'La Grajduri'. Drept inainte se vede bariera calcaroasa
semicirculara care inchide complet traseul vaii. Aceasta, pragmatica, si-a croit o cale subterana
(dupa numai l km de la iesirea ei la zi prin Izbucul Ponorului) care o duce in Cetatile
Ponorului. Apa se pierde in fapt prin cateva sorburi conice, sapate in argila. Poteca merge drept
inainte pana langa sorburi, pe care le ocoleste pe dreapta, pentru a urca apoi abrupt prin padure,
peste mica culme ce desparte polia de Valea Cetatilor. Din varf, poteca coboara rapid pana la
drumul forestier pe care-l traverseaza , coborand mai departe oblic spre stanga, prin padure.
Ajungem dupa 5 minute in fundul unei mari doline, cu un mic perete de calcar spre stanga. Aici.
traseul 6 - punct galben - se desparte, luand-o la stanga pentru a ocoli marea depresiune

a Cetatilor Ponorului. Traseul nostru merge mai departe, pentru a cobori in fundul depresiunii.
Urcam mai inainte pe buza dolinei, de unde ne asteapta 15 minute de coborare pana la marele
portal, vizibil deja de la jumatatea coborarii. Acesta este cel mai mare portal de pestera al
Romaniei, avand 73 m inaltime. O descriere a perspectivei este de-a dreptul inutila, maretia
peisajului, considerat de geomorfologul francez E.de Martonne 'cel mai spectaculos fenomen
carstic al Europei', fiind covarsitoare. Pentru a intelege ce avem in fata (vezi harta si schita), este
suficient sa retinem urmatoarele: marele perete din fata este capatul aval al Vaii Cetatilor (o vale
oarba prin excelenta); pestera este de fapt ponorul acestei vai. Parcursul subteran este accesibil
numai speologilor experimentati si echipati fie cu barci de cauciuc, fie cu costume de neopren,
pe o lungime de 2,050 m. Capatul aval al pesterii este un lac de sifon, de unde mai raman 850 m
pana la Izbucul Galbenei. In stanga si in dreapta portalului se gasesc doua mari doline de
prabusire, numite dolina sudica (la stanga) si dolina nordica (la dreapta). Ambele au pe fundul
lor galerii ce coboara la cursul subteran (una in dolina sudica si doua in dolina nordica). Traseul
nostru ne va duce pe buza celor doua doline.
Ultima portiune a coborarii se face pe o scara metalica, apoi pe bolovani. Din fata
giganticului portal avem de ales doua variante de continuare. Pentru cei mai experimentati, dotati
cu lanterne (sau lampi de carbid) propunem vizitarea galeriilor subterane pe primii cca. 300 m.
Pentru aceasta se coboara pe sub portal, peste o saritoare verticala de 3 m. folosindu-se un cablu
de otel fixat aici (ATENTIE! la eventualele capete de sarma ce v-ar putea rani) si prizele de
picior destul de lunecoase. Se traverseaza in dreapta peste bolovanii uriasi apoi, trecand pe langa
marea fereastra ce se deschide spre dolina nordica, se ajunge la firul vaii. Cum desele viituri au
distrus cele cateva menajari precare iar morfologia cursului se schimba des, este greu de
recomandat o cale anume in jos pe firul apei. Ramane la latitudinea fiecaruia sa-si gaseasca
drumul. Cu putin noroc, traversarea se poate face fara scaldarea bocancilor. Imediat in stanga
portalului sosesc apele Paraului Ursului, dupa aventura lor subterana dinPestera Caput. 100 m
aval, inaintea celei de a doua ferestre spre dolina nordica, din peretele drept se gasesc 'narile'
- doua orificii apropiate prin care tasneste apa ce vine din Poiana Ponor. Dupa un cot puternic la
stanga, se vede inainte lumina ce vine din galeria de racord cu dolina sudica. Ajunsi in dreptul ei
(tinand-o pe langa peretele stang), urcam panta abrupta pentru a regasi lumina zilei pe fundul
marii doline.
Cei ce nu doresc sa faca traversarea subterana, vor urca in stanga portalului, pe o alta
scara metalica, pana in sxaua dintre ponor si dolina sudica. De aici coboram usor spre dreapta,
spre a ajunge in impresionanta dolina, cu un perete vertical de aproape 200 m. Sus, pe buza lui se
vad doua din cele 4 balcoane la care vom ajunge mai tarziu. In punctul cel mai coborat al potecii
simtim boarea rece a pesterii (daca avem noroc putem prinde chiar "respiratia pesterii' - un
norisor rezultat din ciocnirea aerului rece si foarte umed ce iese din pestera si aerul mult mai cald
de pe fundul dolinei) ce vine din larga gura a galeriei de racord cu cursul subteran. Coborarea
pana la raul subteran nu este prea dificila (65 m diferenta de nivel). Poteca continua spre stanga,
pana la un jgheab abrupt prin care urca direct pana pe buza dolinei. Urcusul este destul de greu;
pe prima portiune grohotisul fiind periculos. Recomandam ca grupurile sa urce in cupluri, pe
bucati, spre a evita caderile de pietre. E bine de asemenea ca cei care urca sa dea semnale
acustice, pentru a avertiza eventualii turisti care coboara pe jgheab (facand circuitul in sens
invers). Dupa 30 minute de urcus obositor, ajungem intr-o poteca orizontala pe care o urmam
spre dreapta, Suntem din nou pe o portiune comuna cu traseul 6, pana intr-un valcel, de unde

punctul galben merge spre stanga in timp ce traseul nostru continua inainte, usor dreapta. In
curand ajungem pe buza dolinei sudice si. imediat mai departe, la primul balcon (aici urmeaza ca
fiecare sa adauge propriile impresii - autorii isi declina aceasta responsabilitate!). De aici poteca
serpuieste prin padure si printre lapiezuri, trecand pe la inca trei balcoane, ultimele doua pe buza
dolinei nordice. De la ultimul balcon, poteca urca pana la un drum forestier, pe care-l urmeaza
spre dreapta, paralel cu Valea Cetatilor. Dupa cca. l km, poteca traverseaza valea si urca in
drumul forestier principal. Spre dreapta ajungem in 10 minute la punctul de intersectie cu traseul
nostru pe ramura descendenta. Spre stanga mai avem 400 m pana la Grajduri, de unde putem
alege alte variante de intoarcere, fie spre Poiana Ponor (prin stanga cantonului silvic, pe drumul
de tractor ce urca pieptis) fie mai departe pe drumul principal, spre Uvala Balileasa si de acolo
mai departe (tr.l, tr.3).
TRASEUL 6 (punct galben): Circuitul Galbenei.
Durata = 10 ore, Lungime = 19 km. Diferenta de nivel = l .445 m (+745; -700 m).
Acesta este un traseu clasic si un simbol al Padisului. Ca aproape toate traseele, are mai
multe variante de abordare, in functie de locul de campare (cazare) sau de punctul de acces in
perimetru. O prima abordare se poate face dinspre Grajduri (vezi traseul 5). Traseul poate fi
abordat si din Poiana Florilor, venind dinspre Pietroasa (vezi traseul 3). El poate fi de asemenea
abordat venind din Saua Vartop, pe traseul l (in sensul invers descrierii acestuia).
De la cabana Padis, traseul este comun pe o mare portiune cu traseul 5 (vezi descrierea).
De la punctul de despartire, traseul ocoleste dolina sudica a Cetatilor Ponorului. Dupa vreo 20
de minute, marcajul punct albastru reapare din dreapta (urcand din fundul dolinei sudice) fiind
din nou comun cu traseul nostnj. Dupa cateva minute, despartirea celor doua trasee este
definitiva. Pentru cei ce nu vor mai apuca sa faca circuitul Cetatilor Ponorului, o jumatate de ora
este suficienta pentru a face macar turul balcoanelor urmand (dus-intors), punctul albastru, pana
la balconul al patrulea. Perspectiva merita timpul (caci efortul este minim, traseul fiind aproape
orizontal).
De la ramificatie, o luam la stanga (dreapta pentru cei ce revin de la balcoane) urcand
cale de o jumatate de ora pana pe creasta ce desparte bazinul inchis al Vaii Cetatilor de Valea
Galbenei. Imediat dupa creasta, o deviatie spre stanga ne conduce la Avenul Bortig - un put de 35
m diametru si 38 m adancime. Pe fundul lui zac prinsi in capcana frigului, mai bine de 30.000
m de gheata. Reintorsi la poteca principala, incepem marea coborare in trepte, care ne va duce cu
360 m mai jos. Dupa vreo 20 minute, intersectam un vechi drum forestier orizontal, pe care-l
urmam pana ajungem pe o culme lata. La un moment dat o serie de marcaje atrag atentia ca
trebuie sa parasim drumul (altfel vom rata Izbucul Ga/benei). Coboram deci spre stanga, pana
la Izbucul Galbenei, pe care-l vedem in stanga noastra - un ochi de apa de 6-8 m, pitit sub un
perete de stanca. Cascada navalnica din dreapta este singurul indiciu ca 500 litri de apa tasnesc in
fiecare secunda de sub perete (si acesta este un debit mediu, el putand ajunge la metri cubi pe
secunda!), incercarile de scufundare in izbuc nu au depasit 25 m lungime.
Aval de izbuc se deschide un mare canion - o vale de recul - rezultat din retragerea spre
amonte a izbucului, prin prabusiri succesive. Traseul, care dupa o traversare peste un bustean, se

mentine in peretele stang al canionului, este destul de dificil deoarece din anii '60, cand a fost
bine amenajat, totul a fost lasat in paragina. Cum valea se adanceste rapid, poteca ramane
suspendata la un moment dat la mai bine de 100 m deasupra firului apei. Ceva mai departe ea
coboara inapoi la apa ce se pierde tumultuos intr-un ponor. Dincolo de acesta urmeaza o portiune
de traseu lunecos, cu un grohotis ce trebuie coborat pana la firul vaii. O splendida cascada reda
luminii apele inghitite mai sus, printr-o gura de pestera. De aici ne asteapta o portiune mai grea trebuie sa coboram pe firul apei. pe bolovani, cca. 250 m, pana la punctul de unde, traversand pe
dreapta, vom urca la mai bine de 200 m deasupra vaii. Punctul de urcare se gaseste chiar inainte
de un cot spre stanga al vaii unde, in malul drept se vede un valcel cu pamant, aval de o mica
gura de pestera. Poteca este abia schitata prin valcel, iesind brusc spre dreapta, de unde urcusul
continua abrupt cale de vreo 30 minute, pana pe o creasta aeriana pe care exista in anii '60 un
balcon. De aici urcusul e ceva mai decent si ne duce prin padurea de fag, pana aproape de locul
de unde am inceput coborarea in canionul Galbenei, doar ceva mai la vest. Poteca intercepteaza
din nou aici drumul pe care l-am parasit la coborare. Urmam acest drum pe linia de maxima
panta, spre stanga si, dupa 25 minute, ne gasim in mijloculPoienii Florilor, unde intersectam
traseul l (vezi descrierea poienii la acest traseu). Dupa popasul binemeritat de la izvor, vom
continua drumul dupa cum am ales: spre drumul forestier de pe valea Galbenei (vezi traseele l si
IC) sau spre pestera Focul Viu si Piatra Galbenei (vezi traseul l, in sens invers). Punctul galben
se desparte de banda rosie pe culmea ce desparte Groapa de la Barsa de bazinul Vaii
Cetati/or (vezi tr.l).
TRASEUL 7 (cruce galbena): Cabana Padis - Lumea Pierduta.
Durata = 230ore (dus!), Lungime = 7 km, Diferenta de nivel = 350 m (+150: -200 m)
Traseul pleaca de la cabana Padis, fiind comun cu traseele 4, 5 si 6, pana in Poiana
Rotunda vezi tr.4). De aici, in loc sa coboram spre dreapta in Paraul Bradateanului, mergem
inainte, pe deasupra izvoarelor paraului, apoi aproape pe curba de nivel cale de vreo 35 minute.
Mai departe ajungem intr-o poiana de unde continuam tot pe curba de nivel pana pe o culme
plata. Coboram direct spre sud, cale de 10 minute, pana intalnim Paraul Ursului.Traversam
lunca si ajungem in drumul forestier care urca pe vale. Pe partea cealalta, dincolo de drum, la
picioarele unui mic grohotis, se gaseste un puternic izbuc - Izvorul Rece - care descarca sistemul
subteran al Lumii Pierdute.Poteca urca in dreapta izbucului pe un valcel. Dupa 10-15 minute de
urcus ajungem in platoul carstic Lumea Pierduta. Acest nume romantic era binemeritat in anii
'50, cand BLEAHU si colaboratorii sai au botezat acest colt uitat de lume si ciuruit de doline si
avene. Nebunia exploatarii lemnului a ajuns insa si aici si acea lume aparte a fost 'gasita'
Drumuri forestiere si taieturi au alterat definitiv misterul acestui platou. Ajunsi aici, continuam
pe marcaj pana la o bifurcatie, aflata la vreo 20 minute de la izbuc. Marcajul care se desprinde
spre stanga, merge cam 10 minute pana la un cavernament aflat la picioarele unui mic perete de
calcar - Avenul Acoperit - care incepe cu o verticala de 4 m ce poate fi coborata cu grija la liber,
urmata de o galerie de 20 m si apoi un put larg, adanc de 29 m, unde echipamentul de verticala
este obligatoriu. La baza acestui put se gaseste si terminusul avenului.
Reveniti la bifurcatie, urcam mai departe pe marcaj si dupa 5 minute ajungem la Avenul
Gemanata, ce-si deschide genunea in fundul unei doline mari. Cele doua guri ingemanate au dat
denumirea avenului. Exista doua variante de abordare a avenului (pentru cei pregatiti,

bineinteles). Pentru iubitorii de verticale, plecarea din versantul nordic al intrarii situate la cea
mai mare inaltime, asigura o coborare a pic de 96 m. Cei ce doresc o cale mai scurta, pot aborda
intrarea in palnie din dreapta, unde de pe buza putului verticala este de doar 68 m, cu o treapta
intermediara (rezultata dintr-o aglomerare de busteni) la -40. ATENTIE!! O limba de gheata ce
se formeaza in interiorul avenului, este sensibila la vibratii. Au fost cazuri in care s-a rupt
(este vorba de cateva sute de kg de gheata!!) in urma unor dialoguri strigate intre speologi aflati
pe corzi. Din fericire nimeni nu a fost lovit
La baza putului se ajunge, printre trunchiuri, la un rau subteran (care iese la zi in Izvorul
Rect'}. Spre aval, cursul mai continua accesibil 192 m, pana la sifonul terminal. Spre amonte se
poate ajunge, dupa un parcurs de 350 m prin apa, la baza putului din Avenul Negru (vezi mai
departe).
De la gura avenului urcam domol inca vreo 400 m, apoi o cotim usor spre dreapta printrun jgheab. Parasind mai departe jgheabul spre dreapta, ajungem (dupa 15 minute de
la Av. Gemanata) la Avenul Negru. Cel mai mare dintre avenele Lumii Pierdute, a fost din
nefericire mutilat de tampenia elementara a forestierilor care au aruncat in el mari cantitati de
lemne. Unul din cele mai frumoase avene ale Romaniei, putul acesta are 50 m diametru si peste
100 m adancime. Cel ce coboara astazi in aven, ajunge la -90 m pe busteni printre care cu mare
greutate se poate ajunge la cursul subteran care serpuieste spre Avenul Gemanata si mai departe
spre Izvorul Rece.
Intoarcerea pe acelas drum, pana la Izvorul Rece dureaza cam 40 minute. De aici in cazul
in care se doreste intoarcerea pe alt drum, se urmeaza drumul forestier aval, cale de l .5 km, pana
In drumul de pe Valea Cetatilor, de unde exista mai multe variante (tr.5 sau 6). De la Pestera
Caput se poate alege traseul 4.
TRASEUL 8 (banda galbena): Circuitul Gropii de la Barsa.
Durata = 2 ore (fara vizitarea pesterilor), Lungime = 5 km, Diferenta de nivel = 200 m
(+100; -100 m).
Acest traseu nu este un circuit in sensul propriu al cuvantului. El trece pe la cele mai
importante obiective carstice ale depresiunii inchise numite Groapa de la Barsa. In cei doar 1,79
km2 ai sai se gasesc 172 de doline si 17 pesteri dintre care 3 formeaza cel mai mare sistem din
perimetru (si unul din cele mai mari din masivul Bihor) - Pestera Zapodie si Pestera
Neagra insumand 10,8 km de galerii si pestera Ghetarul de la Barsa (2.750 m), care, desi este
morfologic si genetic legata de celelalte doua. ramane separata de acestea printr-o portiune
impenetrabila omului de doar 79 m. 12 mici paraie strabat Groapa, toate pierzandu-se in ponoare
si revenind la zi prin Izbucul Galbenei.
Exista doua cai de intrare in circuit (de fapt cele doua capete): prima pleaca din drumul
forestier ce leagaSaua Scarita de Cetati/e Ponorului (vezi tr.3), la cca. 500 m de la sa, pe dreapta
se vede o alta sa. in care urca de fapt poteca. Noi vom descrie in continuare traseul in sens invers.
El incepe la punctul de despartire a traseelor l si 6 (vezi descrierea tr.l) unde se gaseste un mic
punct de popas. In stanga se gaseste continuarea morfologica a Gropii de la Barsa

- numita Groapa Stevia Lupii. Spre dreapta, o poteca coboara spre un izvor la care ajungem in 5
minute. Aici ne gasim deja in Groapa de la Barsa. In alte 20 de minute de coborare in serpentine
ajungem in fundul depresiunii, intr-o albie seaca. Spre stanga (pe traseul nostru) se vede un
perete de calcar, la picioarele caruia se deschid cele doua intrari ale Pesterii Negre. Explorarea ei
necesita echipament de profil si, data fiind lungimea de 10,8 km a galeriilor ei si ale Pesterii
Zapodie, necesita de asemenea o buna experienta speologica. De la gura pesterii, poteca urca in
lungul peretelui de calcar, trecand pe langa un ponor si o dolina dubla. Urcam mai departe pe o
faleza calcaroasa si ajungem pe un platou potopit de vegetatie. Din nefericire, o multime de
vechi puturi de explorare pentru bauxita ciuruiesc padurea, lemnul cu care au fost acoperite fiind
putrezit de mult. De aceea recomandam a nu se parasi poteca. Ea trece la un moment dat chiar pe
buza unei doline cu un lac -Taul Negru -abia ghicit in dreapta potecii, printre molizi. La vreo 200
m de la tau, calcarele reapar pe stanga, sub forma unui pinten puternic dezagregat, intre
numeroasele sale fisuri se gaseste si o intrare secundara in pestera Ghetarul de la Barsa. Intrarea
principala se gaseste la 30 m, langa poteca. Primii 200 m ai pesterii, in care s-a cuibarit si un mic
bloc de gheata, sunt vizitabil! pentru turistii obisnuiti. Restul de 2,500 m necesita echipament
speologic si experienta.
Din fata pesterii pleaca o derivatie marcata cu punct galben, pana la Pestera
Zapodie, aflata la cca. 400 m sudvest. Intrarea ei este o despicatura de 8 m inaltime, infundata la
baza de zapada si gheata. Imediat dupa intrare se gaseste o treapta verticala de 3 m - capatul
limbii de gheata. Dincolo de acesta , dupa o serie de stramtori, pestera devine larga, gazduind
doua rauri subterane. Data fiind complexitatea galeriilor, pestera nu este recomandata
vizitatorilor neavizati.
Prin fata pesterii trece un drum forestier pe care-l putem urma aproape l km,
traversand Poiana Zapodie,pana intr-o serpentina a drumului ce urca de la Pietroasa-Boga
spre Saua Scarita.
Revenind la Ghetarul de la Barsa, traseul nostru urca din fata pesterii cale de o jumatate
de ora, pana intr-o sa, de unde avem o superba priveliste asupra Uvalei Balileasa, cu acele doline
'inmolidite', atat de tipice ei. In fata, dincolo de ea se vede drumul ce urca spre cabana Padis.
Spre dreapta, pe langa stana din capatul estic al uvalei, trece traseul 1. traversand drumul.
TRASEUL 9 (punct rosu): Cantonul Padis - Piatra Boghii - Sura Boghii - Poiana
Varasoaia -(Pestera din Padis).
Durata = 4 ore (fara P.din Padis) Lungime = 4 km, Diferenta de nivel = 245 m (+175;
-70m)
Desi scurt, acest traseu ofera o perspectiva interesanta asupra Amfiteatrului
Boghii precum si vizitarea celei mai vechi pesteri cunoscute in perimetru, vizitare ce nu necesita
echipament special. Optional, este inclusa vizitareaPesterii din Padis.
De la canton (vezi traseul 2 pentru accesul pana aici) ocolim pe dreapta gardul acestuia si
revenim spre stanga, deasupra lui. Pe coasta se observa un mic afloriment de calcar pe care se
mai vede marcajul nostru. Urcam pieptis pe poteca ce se formeaza de aici, traversand (In sus si

apoi spre stanga) o taietura de padure inundata de zmeuris. Ajunsi la liziera padurii, urmam
poteca ce urca spre stanga prin padure, pana pe o culme plata, intr-o poiana cu un vechi drum
forestier ce se indreapta spre nord. In fata vedem culmea prelunga dintre varful Cornu
Muntilor si Vf.Carligatele. In stanga, dincolo de poiana se vede o mica creasta calcaroasa
impadurita. Pe aici regasim marcajul nostru. Urmandu-1 coboram destul de repede pe buza unei
uriase rupturi - Pietrele Boghii. In fata se deschide magnificul Amfiteatru al Boghii - o imensa
potcoava in scobitura careia (cu aproape 800 m sub noi) se gaseste (ascuns de versant) Izbucul
Boghii. Pe versantul de sub noi, spre stanga, coboara vijelios peste o serie de cascade,
paraul Oselu, avandu-si izvoarele In izbucul omonim. Dincolo de el il imita
paraul Bulbuci, plecat dinIzbucul Bulbuci, resurgenta Pesterii de la Fantana Rosie. La limita
stanga a perspectivei se vede culmea Stirbina - Tartaroaia. In dreapta acesteia, dincolo de
amfiteatru, se vad doua piramide muntoase - Magura Guranilor si apoiMagura Fericii. Dincolo
de ele, in zile fara negura, se vede Depresiunea Beiusului si chiar bordura ei vestica - Muntii
Codru-Moma.
Poteca continua abia schitata spre stanga, incepand coborisul printr-o serie de strungi
taiate in muchia Pietrei Boghii. Ajungem pe un mic platou de unde spre stanga se vede un perete
la baza caruia se gaseste pestera Sura Boghii. Coboram abrupt peste calcare, traversand un con
de grohotis si ajungem la un diedru unde se gaseste mica intrare a pesterii care insumeaza 212 m
de galerii. Prima sala de cca. 40 m lungime continua cu o galerie pe care ajungem intr-o salita, cu
30 m deasupra salii mari. Tavanul salitei continua cu un horn foarte inalt. Pestera nu arc
concretiuni iar vizitarea ei poate fi considerata mai degraba un pretext pentru a avea acces la
perspectiva unica aAmfiteatrului Boghii.
Intoarcerea pana la culmea plata cu poiana se face pe acelas traseu. Pentru cei doritori a
vizita o pestera mai interesanta, sugeram urmatorul traseu nemarcat: din poiana continuam spre
stanga (nord) pe vechiul drum forestier si incepem sa coboram spre Gruniajii (sau Gardit)
Boghii - saua dintre amfiteatru si Depresiunea Varasoaia Sud.Ajunsi in pasune, coboram spre
dreapta (est) traversand timp de 25 minute intreaga depresiune, pana la locul in care din stanga se
face jonctiunea cu lobul nordic al depresiunii (in care se gaseste Lacul Varasoaia). Aici. unde
depresiunea este perfect orizontala, o luam spre dreapta, spre liziera padurii ce coboara de
pe Piatra Boghii, pana la saua prelunga cu pasune. La cca. 100 m, pe dreapta, in padure, se
gaseste intrarea in Pestera din Padis, in fundul unei doline de prabusire. Pestera este formata
dintr-o sala descendenta cu o sala secundara la stanga. In fundul salii o galerie stramta da acces
la punctul cel mai coborat (-52 m) de unde mai ramane o galerie ascendenta de 20 m pana la
terminusul pesterii. Lungimea insumata a galeriilor pesterii este de 160 m.
Revenind in sa pe pasune, continuam spre dreapta, urmand poteca ce ne trece peste mica
creasta ce inchide spre sud saua. ajungand in Sesul Padisului dupa 10 minute.
TRASEUL 10 (triunghi galben): Cabana Padis - Magura Vanata - Varasoaia.
Durata = 4 ore Lungime = 11 km, Diferenta de nivel = 600 m (+400; -200 m).

Magura Vanata este un masiv important, un fel de pilon ce separa Padisul, Bazinul Vaii
Batrana si Bazinul Somesului Cald. Traseul strabate aproape in intregime una din cele mai mari
dese si nealterate paduri de rasinoase din Romania.
Traseul pleaca de la cabana Padis (dar poate fi abordat si dinspre Varasoaia), traversand
drumul spre Huedin, avand ca obiectiv culmea ce coboara pana la limita pasunii. Marcajul urca
nu prea abrupt dar monoton mai bine de 2 km pentru o diferenta de nivel de 300 m. Dupa ce iese
intr-o rariste aproape de culme, o ia prin stanga varfuluiMagura Mare (1.641 m). De aici,
marcajul nu mai exista, el fiind inlaturat odata cu copacii taiati. Dupa cca. 600 m pe curba de
nivel, ajungem intr-o sa la 1.530 m altitudine. Poteca intalneste un drum forestier ce coboara de
pe varf; urmam acest drum spre nord. Coboram mai departe printre dese tufe de afin si
musuroaie acoperite de muschi. Spre stanga se gasesc izvoarele Vaii Renghii, care. biata de ea,
nici nu apuca bine la loc drept si este inghitita de un ponor ce-o trimite tocmai in Izbucul Boghii
Dupa ce ocolim pe la sud Vf. Magura Mica, incepem coborarea, regasind marcajul care
ne va scoate in drumul forestier dinspre Varasoaia spre cabana Padis, unde intersectam traseele l
si 2.
TRASEUL 11 (punct rosu): Circuitul izvoarelor Somesului Cald.
Durata = 6 ore Lungime = 12,5 km, Diferenta de nivel = 900 m (+500; -400 m).
Este cel mai spectaculos traseu, cu o mare densitate de obiective, mai ales carstice
(pesteri, izbucuri, chei). Desi in mod obisnuit un traseu de obiectiv cu plecare de la cabana Padis,
el poate fi si un traseu de acces, pornind din drumul forestier (carosabil) din cheile Somesului
Cald. Traseul este de asemenea accesibil din traseele 1 si 2. ATENTIE! datorita numeroaselor
rupturi de panta si obiective nemarcate, recomandam a nu se parasi marcajul. Deviatiile sunt
marcate cu cercuri concentrice si semnul de pestera. Parcurgerea traseului se va face In sens
antiorar (coborare pe Somes in versantul drept, urcare in versantul stang).
Vom prezenta in continuare varianta cea mai populara - dinspre Padis. Accesul se face pe
marcajele traseelor l si 2 in sens invers (de la cabana Padis) pana la capatul
depresiunii Varasoaia Nord. Din punctul In care drumul forestier coteste in unghi drept spre
stanga, trecand printre doua doline-ponor, parasim drumul urcand in saua despadurita din fata,
unde intalnim marcajul.
Din sa poteca coboara rapid, odata cu apele ce izvoresc din mai multe locuri, si dupa 10
minute, ajungem la un ponor. Aval de acesta, aproape de fundul vaii, marcajul se bifurca. In
versantul stang urca varianta pe deasupra pesterii Cetatile Radesei. Sugeram traseul prin pestera,
intoarcerea facandu-se pe deasupra. Strabaterea marii galerii nu ridica dificultati la ape mici; o
lanterna este obligatorie! ATENTIE la viituri (ploi)! Parcursul subteran masoara 212 m si ne
scoate la capatul aval, la confluenta cu Valea Feredeului, care vine din stanga printr-un canion
ingust, cu o cascada. De la aceasta confluenta raul se numeste Somesul Cald. Continuam in
lungul lui spre aval. pana la confluenta cu paraul Cuciulata (afluent de stanga) in Poiana
Radeasa. Aici, traseul se bifurca; o luam spre dreapta, pe versantul drept al Somesului
Cald, urcand pana la primul afluent de dreapta, pe care-l traversam. Continuam sa urcam auzind

doar vuietul cascadelor prin care acest afluent se napusteste spre Somesul Cald. Vom vedea
aceasta cheie salbatica de pe celalalt versant, la reintoarcere). Paraul acesta a fost botezat de
CZARAN'Moloh' - numele unui zeu fenician care cerea sacrificii de copii. Si desi cam departe
de Fenicia, numele a ramas caci, data fiind salbaticia zonei, localnicii nu s-au intrecut cu
toponimiile Dupa traversarea paraului ajungem la o mica deviatie spre stanga - 'La Belvedere'
- obiectiv aflat in varful unui perete de 150 m. Departe spre stanga se vede Vf. Varasoaia de sub
care tasnesc Pietrele Radesei. In fata, abruptul Cuciulatei, iar, dincolo de el, culmea Brifa Vladeasa. Spre
dreapta,
turnurile
calcaroase
ale Dosului
Capitei par
a
bara
drumul Somesului. Reveniti in poteca, incepem coborarea ce ne duce dupa 40 minute, trecand pe
la picioarele celor doua turnuri ale Dosului Capitei, la firul apei. Dupa traversare, intalnim pe
malul stang, spre dreapta, marcajul punct rosu ce face racordul cu traseul 12, spre Pestera
Onceasa. Circuitul nostru continua spre stanga, spre amonte, dar urcand mai intai abrupt prin
padure cale de 15 minute, pana cand poteca se hotaraste s-o ia la stanga, mai domol. Aici se
deschide (in dreapta) gura Pesterii Honu - un tunel ca de metrou de 75 m lungime, fara
formatiuni. Poteca continua amonte, pe sub peretii Cuciulatei, urcand si coborand printre
grohotisuri si copaci cazuti. Dupa cca. 500 m. ajungem la o bifurcatie. Un semn dublu coboara in
serpentine spre stanga, pana la Somes. Continuand pe langa Somes, spre amonte, cale de 100 m nemarcati!! - ajungem la Pestera Uscata, cu o unica sala de mari dimensiuni.
Traseul propriu-zis, continua de la bifurcatie spre dreapta (venind din vale). Imediat dupa
bifurcatie, o derivatie la stanga ne conduce la o belvedere impresionanta, de unde este vizibila
cheia Molohului, de fapt un soi de conducta verticala elicoidala, taiata in lung.
Revenind in poteca, mai avem mai putin de 10 de minute pana la un stalp indicator In
padure. Coboram in stanga si dupa cca. 30 m. o derivatie spre dreapta ne conduce la Tunelul Mic
- o strapungere a Vaii Cuciulata.Revenind din nou in poteca, continuam sa coboram la dreapta,
pana la firul Vaii Cuciulata (aval de tunel). Traversam valea si coboram putin pana in Poiana
Radeasa. Urcam pe Somesul Cald pana aproape de iesirea pesterii Cetatea Radesei. Aici, in loc
sa intram in pestera, urmam poteca ce urca in trepte pe muchia din dreapta pesterii. Ajunsi
deasupra acesteia, avem o prima derivatie marcata spre stanga, derivatie ce ne duce pe un fel de
balcon de unde dominam canionul Radesei, avand chiar sub noi arcada pesterii. Continuand pe
poteca principala, ajungem dupa 45 m la o a doua derivatie spre o dolina In stanga, ce se termina
cu un put - fereastra cea mai mare din pestera, inca trei astfel de puturi se gasesc (cu marcajele
aferente) pe urmatorii 50 m. Revenind in poteca, un ultim put - al cincilea - se deschide langa
aceasta. Dupa 100 m de urcus, ajungem intr-o poiana, de unde coboram pe un grohotis pana la
firul vaii, in fata magnificului portal amonte al Cetatii Radesei, inchizand astfel circuitul propriuzis. Calea de intoarcere este identica cu cea de venire.
TRASEUL 12 (cruce rosie) Saua Cumpanatelu - Poiana Onceasa - Pestera
Onceasa - Ic Ponor
Durata = 7 ore (cu vizitarea pesterii). Lungime = 16 km. Diferenta de nivel = -700 m.
Acest traseu este mai degraba unul 'de pasaj' , dinspre Stana de Vale spre Ic Ponor. El
poate fi insa abordat si dintr-o perspectiva diferita. Astfel, venind pe traseul 2, de la Vladeasa, se

poate merge la Pestera Onceasa iar de aici. coborand pe valea Alunul Mic (tot pe marcaj cruce
rosie) se poate urma partea de inchidere spre amonte a traseului 11 - punct rosu (vezi descrierea).
In varianta enuntata in titlu, traseul pleaca din Saua Cumpanatelu fiind comun cu traseele
l si 1A. Punctul in care traseul nostru se desprinde, luand-o spre sud, se gaseste la cca. 900 m
sud-vest de varful Piatra Graitoare. In cca. 15 minute de coborare ajungem intr-o caldare nivala
ce seamana cu un circ glaciar. Traversand caldarea, intram in padure si dupa inca 20 minute
ajungem intr-o poiana unde intalnim marcajul banda albastra al traseului 2. Pentru vreo alte 20
minute, pana In Poiana Onceasa, cele doua trasee sunt comune. Frumoasa Poiana a Oncesei. cu
o abundenta de doline (multe pastrand pana tarziu zapada), trebuie traversata spre est, pana la
marginea ei, unde ne gasim pe versantul drept al Paraului Oncesei, care se formeaza chiar in
poiana. La intrarea in padure, traseul marcat trebuie cautat cu mare atentie. Traversam padurea
pana ajungem pe versantul drept al Vaaii Ponorului (al carui afluent este P.Onceasa). De aici
coboram un grohotis cale de vreo 20 minute si apoi o luam spre dreapta, reintrand in padure, pe o
poteca aflata la baza unui perete calcaros care ne duce pana la gura pesterii. Aceasta este una din
cele mai vechi pesteri transilvane mentionate in literatura, fiind deseori numita Pestera Zmeilor
din Onceasa,nume legat de marele numar de schelete de Ursus spelaeus (ursul de pestera,
disparut de pe planeta cu mai bine de 10.000 ani in urma). Multe din aceste schelete au ajuns prin
muzeele Europei. Cei 340 m ai pesterii sunt usor de vizitat, topografia fiind extrem de simpla.
De la gura pesterii - unde se termina marcajul - o poteca ne conduce cale de 15 minute
in Valea Ponorului, la drumul forestier ce coboara 4.5 km in lungul ei, pana la confluenta
cu Somesul Cald. De aici mai sunt 1,2 km pana la Ic Ponor, pe drumul de acces Huedin - Padis