BIOMECANICA GENERALA

Curs 1
Bios=viata
Mehame=masina
Def: Stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii, miscare care are ca sursa
actiunea fortelor interne (forte ce sunt generate de organismul nostru) si sunt cercetate si
interpretate legile mecanicii.
Miscarea:
- Forma de existenta a materiei
- Este esentiala si inseparabila de materie deoarece materia nu poate exista fara miscare
si nici miscarea fara materie. Ca si materia, ea este vesnica, nu poate fi distrusa.
Exista o scara extrem de larga a posibilitatilor de miscare:
1. Miscarea microparticulelor materiei: a protonilor, a electronilor -> a particulelor
elementare
2. Miscarea mecanica: deplasarea unor corpuri in spatiu; cea mai veche forma de miscare
cunoscuta
3. Miscarea fizica: miscarea moleculara sub forma de lumina, electricitate, etc
4. Miscarea chimica: agregarea si dezagregarea atomilor
5. Miscarea biologica / locomotia organismelor vii: forma de miscare superioara ce dispune
de calitati si mecanisme speciale.
- Poate fi simpla / complexa si nu este intotdeauna simplu de explicat interpretat pe
baza unor legi fizice sau matematice cunoscute
- Ex: segmentele osoase angrenate intre ele la nivelul articulatiei seamana cu miscarile
parghiilor din fizica; daca insa sunt canalizate mai atent, aceste segmente nu se
comporta ca simple parghii, iar forta lor de actiune nu poate fi interpretata numai
matematic, cu formule matematice clasice. Acest lucru este datorat unor interventii a
unor factori ce nu pot fi incadrati (scripeti de flexie, extensie; existenta unor muschi
poliarticulari; existenta unor muschi ce se pot contracta in alungire)
Originea muschiului punct fix in timpul contractiei
Insertia muschiului- punct mobil in timpul contractiei
Intelegerea si interpretarea miscarilor biologice nu pot fi explicate intotdeauna prin legile
mecanice, chimice sau fizice, aplicarea lor la miscarile corpului uman reprezentand un mod
simplist, mecanicist ce se refera doar la aspecte particulare.
Continutul biomecanicii:
a. Biomecanica generala studiaza legile obiective generale ale miscarii corpului uman
b. Biomecanica specifica studiaza particularitatile miscarii din diferite domenii ale
activitatii motrice
Istoricul biomecanicii
1

Preocupari legate de miscare in general si despre miscarea corpului uman in special au

existat inca din cele mai vechi timpuri.
1. Aristotel primele notiuni legate de stiinta biomecanicii; a scris cateva carti despre
segmentele unor animale si a miscarilor acestora.
2. Arhimede a efectuat studii aprofundate legate de miscarile inotatorilor in apa,
precum si a interactiunii dintre apa si corpul uman.
3. Leonardo da Vinci contributia mai importanta in definirea acestei stiinte, precum si
primele studii relevante. Acesta a studiat miscarile corpului uman si are studii
amanuntite legate de mers si alergare, a descris grupe musculare, pozitia acestora fata
de oase, modul in care se prind de oase si miscarile pe care le produc acestia la
nivelul articulatiri prin contractie. Plecand de la aceste studii, a reusit sa puna la punct
diferite mecanisme prin care sa fie dezvoltate calitatile motrice a caror principia de
functionare au ramas pana astazi.
4. Alfonso Borelli studiile lui s-au axat pe descrierea miscarii articulare a corpului
uman. El a aratat ca segmentele corpului sunt niste parghii actionate de muschi ce
actioneaza conform unor principia mecanice.
5. Isaac Newton a incercat sa interpreteze cat mai mult dpdv matematic miscarile
articulare. Tinand seama de complexitatea miscarii corpului uman raportata la diferite
activitati, Isaac Newton a preferat sa studieze actiunea miscarii raportandu-se mai ales
la aruncarea discului.
6. Steindler Kinesiologie in care a urmarit sa stimuleze metodele si mijloacele de
stiudiu ale miscarii.
Clasificare:
Exista mai multe stiinte a caror obiect de studiu este miscarea organismelor vii:
- Ergofiziologia
- Anatomia functional
- Biofizica
- Etc
Biomecanica
- Foarte strans legata de biofizica (stiinta care s-a dezvoltat de-a lungul timpului,
incercand sa rezolve dilema in ce masura legile biologice guverneaza fizica sau legile
fizice guverneaza biologia)
- Ca stiinta este impartita in 3 ramuri importante:
o Biomecanica umana
o Biomecanica animala
o Biomecanica plantelor
- Daca in prima perioada de dezvoltare accentul s-a pus mai mult pe biomecanica
generala, cu cat inaintam in timp, se observa o tendinta de supraspecializare in
domenii din ce in ce mai restranse.
- Ex: biomecanica inotului, atletismului, a gimnasticii etc.
2

Ex din anatomie: biomecanica functional a cotului, a plamanului, a soldului etc

Biomecanica in sport
- Studiaza miscarea segmentelor corpului uman in activitatea sportiva
- Miscarea segmentelor corpului uman se produce in mod activ prin contractia
musculaturii; acestea produc modificarea raportului dintre segmente si, conform
legilor parghiilor, se produce miscarea mai ales sub forma de miscare locomotorie.
- Cunoasterea unor probleme in acest domeniu poate fi importanta pentru sportivi,
pentru antrenori, pentru medicii de medicina sportive, pentru ktt etc
- Dpdv al specialistului in KT, cunoasterea unor notiuni din biomecanica in sport poate
ajuta in individualizarea programelor de recuperare pentru sportivul de performanta si
de asemenea poate ajuta la intelegerea mecanismului ce poate duce la accidente in
sport
- Daca are ca scop optimizarea performantei sportive, cunoasterea unor notiuni de
biomecanica atat generala cat si pe aparate pentru ktt are importanta in posibilitatea
raportarii fiziologicului fata de pathologic.
Notiuni de baza folosite in biomecanica
In biomecanica se folosesc 2 tipuri de notiuni:
- Reductibile
- Nereductibile
Aceste notiuni nu sunt niste notiuni specifice in biomecanica.
A. Notiuni nereductibile
1. Timpul fizic

[t]SI= 1 s (secunda)
2. Spatiul fizic Euclidian
Utilizat in biomecanica prin notiunea de pozitie. Aceasta este apreciata prin
raportare la planul tridimensional cu axele x, y, z fata de un sistem de referinta
prestabilit
Se foloseste deoarece diferenta dintre 2 pozitii = o lungime sau un spatiu (L)
[L]SI= 1 m
3. Masa (M)
Corpurile, avand un volum si o densitate a materiei, masa este definita ca masura in
care pamantul atrage lucrurile materiale

B. Notiuni reductibile
1. Miscarea
- Expresia schimbarii de pozitie
- Se masoara in metri
2. Viteza (v) = raportul dintre spatiul parcurs raportat la unitate de timp (m / s)
3

3. L.M. = travaliul efectuat pentru deplasarea unei greutati pe o distant de 100 m

4. Puterea (P) = produsul dintre forta si viteza.
Relatii de baza
1. F V
Pentru prima data aceasta relatie s-a realizat in laborator pe preparate din iepure.
Experimentele au incercat sa deduca care este relatia dintre forta si viteza muschiului striat.
Aceasta poate fi demonstrata foarte usor si in activitatea sportiva:
- sarcina muschiului creste contractia muschiului striat se face mai incet => viteza de
contractie scade
- viteza creste cu cat greutatea este mai mica
Matematic, aceasta relatie arata ca produsul dintre greutatea deplasata si viteza de
deplasare reprezinta o constanta.
G 1=mai mica ; V 1=mai mare
Ex: greut: G 2=mai mare ; V 2=mai mica => (legea lui Hill) G1 x V1 = G2 x V2 =
constanta (legea forta-viteza)
Legea este general valabila
Exista totusi 2 situatii limita:
a. In cazul in care greutatea ce trebuie ridicata este foarte mare si astfel viteza
miscarii este cvasinula (nu apare) => avem de-a face cu o contractie
izometrica
b. In cazul in care greutatea este cvasinula, viteza de miscare este maxima si in
acest caz avem de-a face cu o contractie izometrica
2. P t (durata)
Puterea este un debit de energie mare cand t este mica si mica cand t efortului este mare.
In mod concret relatia dintre P si t se poate exprima:
- Intr-o prima faza a efortului, cea de activarea a efortului muscular , P nu atinge valori
mari. In aceasta faza P d.p. cu t
- In faza urmatoare intervine oboseala musculara in care resursele energetic ale
muschiului striat scad
treptat, dar in mod continuu, rezistenta muschiului
nemaiputand reface debitul de energie. In aceasta faza P scade din ce in ce mai mult
pe masura ce t creste (P i.p. cu t). Daca t se prelungeste peste aceasta etapa, se ajunge
la faza finala numita faza de epuizare.

Curs 2
Notiuni de biomecanica adaptate la aparatul locomotor
Grupele si lanturile musculare
Oasele se articuleaza intre ele la nivelul scheletului formand articulatii; ele joaca in aceste
caz rolul unor parghii, formand impreuna cupluri si lanturi cinematice.
4

Oasele elementul pasiv in timpul miscarii

Muschii striati periarticulari partea activa

Cuplul cinematic este miscat de mai multi muschi care, pentru fiecare grad de libertate
a cuplului, alcatuiesc o grupa musculara functionala.
Cuplul cinematic = o articulatie
Un cuplu cinematic poate avea unu sau mai multe grade de libertate => poate fi actionat
de o grupa musculara functionala (uniaxiala) sau de mai multe grupe musculare pentru
articulatiile cu mai multe grade de libertate.
Ex:
1) Articulatia interfalangiana: un grad de libertate => exista 2 miscari posibile
(flexia/extensie) de aceea exista 2 grupe musculare functionale: 1 pentru flexie
(muschii flexori), 1 pentru extensie (muschii extensori)
2) Articulatia umarului: de tip sferic, 3 grade de libertate. O articulatie cu conducere
musculara; in jurul ei exista mai multe grupe musculare functionale, fiecare grupa
producand cate o miscare (flexie, extensie, abd, add, rot int, rot ext)
Lanturile musculare o inlantuire de grupe musculare cu actiune sinergica sau
antagonista care realizeaza miscarea lanturilor cinematice formate din mai multe articulatii.
Lanturile cinematice = mai multe articulatii
Miscarea lanturilor cinematice nu este simpla, nici ca atare, nici de interpretat matematic.
Ea este o miscare complexa, iar participarea lanturilor musculare la realizarea ei este cat se poate
de variata.
Legatura functionala dintre diferite grupe musculare este si activa si variabila a.i.
miscarile complexe sunt realizate de diferite grupe musculare care intervin in diferite grade.
Exista in corpul uman mai multe lanturi musculare (ex: lantul triplei extensii se cheama
asa deoarece prin contractia grupelor din acest lant se obtine o tripla extensie: sold, genunchi si
glezna)
Prin contractia muschilor ce alcatuiesc acest lant se realizeaza un fel de ghid activ al
miscarii a.i. muschii sa realizeze mentinerea pozitiei verticale. Tot acesti muschi participa si la
realizarea unor miscari complexe: mers, alergari, sarituri etc.
Lanturile musculare sunt cu atat mai complexe cu cat miscarile efectuate sunt mai
complexe.
Pozitia pe care o ocupa muschii in jurul lanturilor cinematice are o importanta foarte
mare d.p.d.v. biomecanic, deoarece, prin contractia lor, datorita pozitiei, realizeaza un ghid activ
al miscarilor, in timp ce forma suprafetelor articulare reprezinta un ghid pasiv al acestora,
permitand numai anumite sensuri ale miscarilor.
- Articulatiile cu un singur grad de libertate: muschii sunt dispusi de o parte si de alta a
articulatiei => avem 2 grupe musculare functionale.
- Articulatiile cu doua grade de libertae => 4 grupe musculare functionale.

Articulatiile cu 3 grade de libertate (de tip sferic) => exista mult mai multe grupe
musculare functionale asezate in jurul articulatiei respective.
In functie de pozitia muschilor fata de articulatie, in articulatie, prin contractia muschilor,
se pot produce:
- miscari simple (flexie, abd, extensie etc)
- miscari complexe (se asociaza 2 sau mai multe miscari simple: abd+flexie etc)
In cazul articulatiilor cele mai mobile, grupele musculare sunt asezate in jurul articulatiei
si in functie de care dintre acesti doi muschi se contracta, se pot realiza in articulatii miscari
simple sau miscari complexe.
Exista o situatie speciala cand, datorita structurii unui muschi striat in sensul orientarii
fibrelor, daca se contracta anumite fascicule se produc miscari simple, daca se contracta mai
multe fascicule se produc miscari complexe prin asocierea a mai multor miscari simple.
Clasificare
In functie de modul in care se grupeaza muschii in jurul unei articulatii, ei pot avea roluri
diferite. Avem astfel mai multe categorii de muschi:
a. Muschii agonisti: prin contractia lor realizeaza aceeasi miscare. In corpul uman exista
foarte putini muschi care sa intre in aceasta categorie, deoarece majoritatea muschilor
nostri pot produce mai multe miscari.
b. Muschii sinergici: prin contractia lor pot realiza miscari diferite, dar daca se contracta
simultan, produc aceeasi miscare. Neavand aceeasi directie de tractiune, ei joaca rol
de orientare (ghid), de reglare a directiei de miscare. In aceasta categorie intra destul
de multi muschi striati (ex: in miscarea de coborare a centurii scapulare, actiunea
sinergica o au muschiul pectoral mare si latissimus dorsi)
c. Muschii antagonisti: prin contractia lor realizeaza miscari opuse in aceeasi articulatie.
- Sunt importanti deoarece ei reprezinta frana activa din articulatia respectiva, ei
opresc o anumita miscare in mod activ, iar daca acesti muschi nu actioneaza, atunci
miscarea capata o amplitudine mai mare decat cea fiziologica, iar aceasta tinde sa fie
oprita in mod fiziologic de capsula articulara si de ligamentele care au acest rol. In
acest sens capsula si ligamentele joaca un rol de frana pasiva.
- Cand miscarea are o amplitudine prea mare, rezistenta capsulei si ligamentelor poate
fi invinsa, lucru ce duce la o ruptura a acestor structuri => entorsa de gr III.
- Antagonistii mai au si rolul de a interveni prin contractia lor la modularea sau
adaptarea miscarilor in sensul realizarii unor miscari cu o precizie si o reglare cat mai
fina. Aceasta reglarea deprinde de:
o Particularitatile miscarii executate
o Caracterul si marimea rezistentei care trebuie invinsa
In timpul unei miscari, trebuie mereu invinsa o anumita rezistenta. Aceasta rezistenta
poate sa ramana constanta sau poate sa varia pe parcursul miscarii.
1. Exemplu de rezistenta constanta pe tot parcursul unei miscari: forta de frecare care
functioneaza ca o franare
6

2. Daca rezistenta care trebuie invinsa creste pe parcursul miscarii (intinderea unui
extensor), atunci muschii agonisti se contracta din ce in ce mai putin pana cand
contractia ajunge la valoarea 0, deoarece frana este preluata complet de rezistenta
extensorului.
3. Daca rezistenta scade in timpul miscarii (ex cand intervine inertia) in acest caz,
rezistenta fiind din ce in ce mai mica, trebuie sa intervina o contractie la antagonisti
din ce in ce mai mare care sa devina frana intregii miscari si astfel aceasta se poate
opri.
Curs 3
Tipurile de activitate musculara
Musculatura corpului uman dezvolta 2 tipuri de activitate: statica / dinamica.
1. Activitatea statica
- De asigurare posturala
- Este consecinta contractiei izometrice a grupurilor si lanturilor musculare aflate in
corpul omului
- Contractia izometrica nu duce la scurtarea muschiului, deci nu se deplaseaza
segmentele unele fata de celelalte
- Contractia izometrica este si contractia care provoaca oboseala musculara rapida,
fiind considerata de specialisti o contractie musculara nesanatoasa, deoarece
circulatia sangvina si limfatica devine ingreunata prin comprimarea constanta a
arterelor, venelor si limfaticelor.
o Comprimarea arterelor hipovascularizatie (-O2 si substante nutritive)
o Comprimarea venelor staza venoasa (acumularea de acis lactic -> durere)
- Activitatea musculara statica este de 3 feluri:
o De consolidarea
o De fixare
o De mentinere
a. De consolidare
- Se manifesta in cazul asa-ziselor pozitii de echilibru stabil (pozitii in care CG al
corpului se afla sub baza de sustinere a acestuia)
o Ex: pozitia atarnat
- Grupele si lanturile musculare se opun fortelor de tractiune care au tendinta sa
indeparteze suprafetele articulare una fata de cealalta, punand astfel in tensiune
mijloacele de unire a articulatiei (capsula articulara si ligamentele)
- Forta de tractiune care actioneaza asupra acestora este cu atat mai mare cu cat
articulatia este mai aproape de baza de sustinere.
- Activitatea statica de consolidare actioneaza si solicita in acelasi timp grupele si
lanturile musculare antagoniste.
- Aceste pozitii pot fi folosite atat in kinetoterapie, cat si in antrenamentele sportive,
atunci cand urmareste o crestere a fortei globale a musculaturii corpului.
b. De fixare
7

De echilibrare
Se manifesta in cazul in care exista pozitia de echilibru instabil (pozitie in care CG al
corpului se afla deasupra bazei de sustinere )
o Ex: stand+derivate
- In aceste pozitii apar forte de presiune intre suprafetele articulare. Acestea sunt din ce
in ce mai mai mari cu cat ingreunarea este mai mare
- In acest caz, grupele musculare se opun fortelor care tind sa dezechilibreze corpul,
fixandu-l intr-o pozitie de echilibru
- Aceasta activitate creste cu cat ne apropiem de baza de sustinere.
- Este influentata si de un factor de stabilitate. El este proportional cu unghiul de
stabilitate (unghiul format din verticala CG al corpului si de dreapta ce uneste CG cu
centrul bazei de sustinere). Cu cat acest unghi este mai mare activitatea este mai
mare, cu cat acest unghi este mai mic activitatea este mai mica.
- Acecste pozitii de echilibru instabil solicita concomitent grupe si lanturi musculare
agoniste si antagoniste
- Pozitia care necesita cea mai mare activitate de sustinere: stand pe maini si stand pe
varfuri.
c. De mentinere
- Se manifesta atat in pozitia de echilibru stabil cat si in cea de echilibru instabil
- Intervine in situatiile in care corpul ca intreg sau segmentele acestuia se afla in pozitii
complexe in care G nu mai actioneaza in lungul axei verticale a corpului (pozitii mult
mai frecvente in viata noastra)
- Caracteristica acestei activitati statice de mentinere este ca se realizeaza numai prin
contractia grupelor si lanturilor musculare agoniste. Acest lucru are importanta in KT
deoarece, stiind acest lucru Kttul poate face prgrame de recuperare in care sa
antreneze selectiv dezvoltarea calitatii fizice (F) in functie de patologia pacientului.
2. Activitatea musculara dinamica
- Este rezultatul contractiei izotonice (contractia musculaturii care duce la scurtarea
muschiului, la deplasarea segmentelor corpului unul fata de celalalt si la producerea
de LM)
- LM este proportional cu forta de contractie a muschiului si cu scurtarea muschiului
respectiv.
Contractia izotonica este o contractie sanatoasa: se considera ca favorizeaza circulatia
arteriala si venoasa, mentinerea tonusului muscular, starea de nutritie si oxigenare si circulatia
limfatica la nivelul muschilor, dar si a structurilor adiacente.
!Godeu! edem pufos ->insuficienta renala
- Exista 2 tipuri:
o De invingere
o De cedare
a. De invingere = contractia musculara concentrica
- Muschiul se scurteaza, oasele se mobilizeaza intr-o contractie concentrica de
apropiere.in acelasi timp muschii antagonisti sunt intinsi si franeaza la un moment dat
miscarea
8

b. De cedare = contractie musculara excentrica = contractie paradoxala

- Muschiul afecteaza miscarea respectiva prin cedarea progresiva a starii de contractie.
Astfel, desi muschiul se contracta initial, in mod paradoxal, fibrele musculare se
alungesc
o Ex: flexia coloanei vertebrale
Se realizeaza prin constractia concentrica a peretelui abdominal
Prin contractia excentrica a musculaturii jgheaburilor vertebrale
N.B. Conform legilor generale ale biomecanicii, aceeasi grupa musculara poate sa
execute o miscare prin scurtarea sa, dar si miscarea opusa prin alungire.
Conform biomecanicii muschii flexori (din anatomia functionala), printr-o contractie
paradoxala pot deveni si extensori.
Curs 4
MECANISMELE GENERALE ALE LOCOMOTIEI
Miscarea locomotorie este rezultatul interactiunii dintre fortele interne proprii
organismului si fortele externe caracteristice mediului.
A. Fortele interne
-

Sunt reprezentate de:

o Impulsul nervos
o Contractia musculara
o Parghiile osoase
o Mobilitatea articulara
1. Impulsul nervos
Natura impulsului nervos
In repaus fibrele nervoase cat si fibrele musculare au un potential electric (potential de repaus
sau de echilibru) = 70-90 mV. Acest potential este un potential de membrana care apare asa cum
se intampla la nivelul tuturor celulelor din organism datorita repartitiei inegale ale ionilor
incarcati pozitiv si negativ de o parte si de alta a membranei, adica in mediul intra si extracelular.
Orice modificare care are loc in mediul extracelular determina o modificare a permeabilitatii
membranei fata de ionii incarcati electric. Aceasta duce la un aranjament diferit de o parte si de
alta a membranei si implicit duce la modificarea potentialului electric al membranei.
Modificarile mediului extracelular in cazul celulei nervoase poarte denumirea de impuls
nervos, iar modificarea pe care o produce la nivelul membranei neuronului se numeste potential
de actiune.
Terminatia nervoasa preia informatia provenita din mediul extern si o transmite mai departe
catre un alt neuron numai in masura in care impulsul a fost sufiecient de puternic, in sensul in
care acesta a depasit o valoare prag a potentialului de actiune. Daca aceasta valoare de actiune nu
este atinsa, neuronul nu raspunde la impulsul nervos. Mecanismul actioneaza dupa legea tot sau
nimic
9

Directia
In functie de directia pe care o ia impulsul nervos care pleaca de la periferie la nivelul
receptorului, activitatea musculara poate fi:
- Voluntara
- Reflexa
i.
Miscarile constiente:
- Impulsul nervos pleaca de la nivelul receptorului periferic caile ascendente de la
nivelul maduvei spinarii scoarta cerebrala in zona senzitiva, senzatiile se
constientizeaza de la nivelul zonelor centrale motorii (zone prerolandice) impulsul
nervos sub forma de comanda pleaca caile descendente motorii din maduva spinarii
organul efector (prin neuronul periferic) si determina contractia acestuia. Aceasta
cale este calea piramidala care controleaza miscarile voluntare.
ii.
Sistemul extrapiramidal:
- Este alcatuit din toate structurile de substanta cenusie din creier fara talamusul. Acest
sistem regleaza tonusul muscular si de asemenea este raspunzator de miscarile
automate involuntare
iii.
In cazul miscarilor reflexe vorbim despre realizarea arcului reflex. El este alcatuit
dintr-un receptor periferic care capteaza informatia din mediul extern, din calea
senzitiva aferenta, din neuronul senzitiv, din coarnele posterioare ale maduvei
spinarii, acesta se leaga de neuronul intermediar si apoi cu neuronul motor din
coarnele anterioare. Dupa urmeaza calea eferenta, placa neuromusculara (locul unde
are loc contactul dintre neuron si fibra musculara)
Dintre toate aceste 3 mecanisme, arcul reflex reprezinta calea cea mai rapida de transmitere a
impulsului nervos si a comenzii efectoare.
2. Contractia musculara
- A doua forta care intervine in realizarea locomotiei
Tonusul muscular = starea de contractie permanenta a unui muschi
o este prezent si in repaus,
o este involuntar; are la baza arcul reflex
o reprezinta punctul de plecare pentru contractia musculara
o este foarte puternic influentat de hormonii androgeni in special de testosteron,
motiv pentru care testosteronul sau derivati ai acestuia sunt folositi mai ales in
activitatile sportive pentru a creste tonusul si implicit nivelul performantelor.
Contractia musculara este de 3 feluri:
a. Contractia izometrica: muschiul se contracta fara ca insertia sa se apropie de origine,
contractia in timpul careia muschiul se intareste, isi schimba forma, dar nu produce
deplasarea segmentelor osoase.
- O contractie mai putin sanatoasa, deoarece in timpul izometriei se produce o staza
venoasa cu acumulare de acid lactic si substante toxice care provin din catabolismul
celular si in acelasi timp duce la o ischemie temporala arteriala =>mai putin O2, mai
putine substante nutritive la nivel muscular
10

Are ca rezultat cresterea vitezei si a greutatii muschiului si implicit duce la cresterea

fortei musculare
b. Contractia izotonica: insertia se apropie de origine, muschiul se scurteaza si
segmentele osoase se deplaseaza unul spre celalalt
- Are efecte stimulante asupra circulatiei sangvine in interiorul muschiului ceea ce duce
la o buna oxigenare si nutritie a musculaturii
- Duce la o crestere mai mica a vitezei si a greutatii muschiului deci o crestere mai
lenta a fortei musculare.
c. Contractia in alungire (contractia excentrica): apare atunci cand forta de contractie
este mai mica decat forta de opunere, caz in care se produce contractia paradoxala in
care muschiul se contracta, dar fibrele se alungesc.
Clasificarea muschilor in functie de miscarile pe care le produc prin contractie:
a. Muschi agonisti produc miscarea
b. Muschi antagoniti prin contractie se opun miscarii
c. Muschi de fixare sustin segmentul intr-o pozitie utila conferind un maxim de forta
miscarii
d. Muschi neutralizatori prin contractie intervin in terminarea miscarii, suprimand
miscarea ce poate sa apara la muschiul motor principal.
3. Parghiile osoase
n realizarea micrii intervine aciunea prghiilor osoase. Contraciile musculare
determin deplasarea segmentelor osoase, energia muscular transformndu-se n energie
mecanic.
Segmentele osoase se comport n acest caz, asemeni unor parghii.
Asupra unei prghii acioneaz dou fore:
- fora activ (Fa)
- fora de rezisten (Fr)
Ele acioneaz la diferite distane de punctul de sprijin (Ps).
n cazul oaselor, axul de rotaie (Ps) se afl la nivelul articulaiilor, fora activ este
reprezentat de contraciile musculare, iar fora de rezisten de greutatea segmentelor sau a
corpului.
Oasele corpului uman formeaz prghii de gradul I, II i III.
a. Prghii de gradul I
Ps este situat ntre punctele de aplicare ale Fa i Fr. Ambele fore au acelai sens.
Exemplu: articulaia atlanto-occipital:
- Ps = articulatia
- Fa = contracia musculaturii cefei
- Fr = greutatea capului
n cazul n care cele dou brae ale prghiei sunt inegale, pentru asigurarea echilibrului
asupra braului scurt trebuie s acioneze o for muscular mai mare. Astfel, la articulaia
11

atlanto-occipital, braul forei este mai scurt dect braul rezistenei i din aceast cauz muchii
cefei sunt mai puternici dect muchii regiunii anterioare ai gtului (care acioneaza pe un bra al
prghiei mai lung).
!n corpul uman toate prghiile de gradul I au brae inegale. !
b. Parghii de gradul II
Au Ps la un capt, Fa la cellalt capt i Fr ntre ele.
Exemplu: articulaia talo-crural n poziia "stnd pe vrfuri". n acest caz Fa i Fr au
sensuri contrare.
c. Prghii de gradul III
Au Ps la un capt al prghiei, Fr la cellalt cap, iar Fa se afl ntre ele.
Acest tip de prghii este cel mai rspndit n corpul uman. Ele realizeaz amplificarea
micrilor n detrimentul forei (scade). n cazul prghiei de gradul III, cele dou fore au sensuri
contrare.
Exemplu: articulaia cotului :
- Ps = articulaia cotului
- Fa = contracia muchilor brahial i biceps brahial
- Fr = greutatea antebraului
- micarea = flexia cotului
Exist prghii de acest gen care sunt mobilizate de mai multe fore, aplicate la diferite
distane de punctul de sprijin. Rolul acestor fore este acela de a interveni succesiv pe parcursul
micrii, asigurndu-i o precizie mai mare.
- Pentru meninerea echilibrului, n poziiile statice sunt utilizate prghii care
economisesc fora,
- Pentru efectuarea micrilor se folosesc prghii de gradul III care realizeaa
amplificarea micrilor i se caracterizeaz prin vitez i precizie
4. Mobilitatea articulara
- Element important care intervine in realizarea miscarii.
Impulsul produce contractia musculaturii, aceasta determina miscarea oaselor, iar oasele se
misca intre ele la nivelul articulatiei.
In realizarea diferitelor tipuri de miscari, articulatiile nu joaca intotdeauna un rol pasiv.
Factori care influenteaza miscarea:
- forma suprafetelor articulare,
- gradele de libertate,
- tipurile de capsula articulara,
- pozitionarea ligamentelor fata de miscare
Intr-o articulatie, mobilitatea de tip trohlear (art humero-ulnara) miscarea, mai exact sensul
miscarii este dat de santul trohleei. Acest sant face ca miscarea sa se produca intr-o singura
directie.
Miscarile pasive sunt niste miscari efectuate de o forta externa.
12

o Ex: mana examinatorului intr-un examen clinic

Miscarile active sunt efectuate de individ cu ajutorul fortelor musculare proprii, acesti
muschi activi fiind un test clinic de evaluarea a capacitatii musculare.
Daca se analizeaza miscarea activa dintr-o articulatie vs. cele pasive, se observa ca
intotdeauna cele pasive au o amplitudine mai mare deoarece miscarea activa se opreste atunci
cand partile moi vin in contact in timp ce miscarile pasive se opresc in general prin contact osos.
!Lucrul cel mai important de analizat in mobilitatea articulara este amplitudinea miscarii!
Masurarea amplitudinii se face cu goniometre, examen = goniometrie.
Exista mai multe tipuri de goniometre:
- Simple masurarea amplitudinii unei miscari intr-un singur plan.
- Complexe
Exista mai multe articulatii in care miscarea se realizeaza in 2 sau mai multe planuri.
Elemente ce trebeuiesc precizate in cazul unui examen goniometric:
- Pozitia de start pozitia de la care pleaca miscarea respectiva
- Pozitia finala pozitia unde se termina miscarea respectiva
- Amplitudinea miscarii:
o Activa
o Pasiva
- Diferentele dintre activ si pasiv.

Curs 5
B. Fortele externe
- Sunt caracteristice mediului in care se realizeaza miscarea
1. Forta gravitationala (G)
- Cea mai importanta forta externa
- Majoritatea celorlalte forte externe deriva printr-o forma sau alta din ea
Indiferent de tipul de miscare, in timpul acesteia, organismul uman trebuie sa invinga
atractia continua pe care o sufera segmentele fata de sol.
G actioneaza de sus in jos, in timp ce fortele interne privite in ansamblu actioneaza in
sens invers.
In conditii normale, contractia musculara trebuie sa invinga mai intai G pentru ca apoi sa
produce miscarea propriu-zisa. In acest caz, forta de contractie = forta de contractie relativa.
Exista si o situatie speciala, starea de de hiperimponderabilitate in care G=0 si in acest
caz constractia musculara produce de la inceput miscarea propriu-zisa. Aceste miscari sunt mult
mai ample, iar forta de contractie= forta de contractie absoluta.
2. Presiunea atmosferica

13

Apasa asupra corpului cu o intensitate variabila care este d.p. cu vit de deplasare a
acestuia
In repaus valoarea cu care presiunea atmosferica apasa asupra intrgului corp 2000 Kg
=> pentru a trece de la o stare de repaus la starea de miscare, corpul trebuie sa invinga pe langa
alte forte externe si presiunea atmosferica.
Viteza de deplasare a corpului este mai mare creste valoarea cu care presiunea
atmosferica actioneaza asupra corpului.
Desi presiunea atmosferica este mare, ea nu este nociva, deoarece este repartizata egal pe
toata suprafata corpului (foarte mare) si mai este compensata de presiunea interioara a celor 3
cavitati a corpului.
3. Rezistenta mediului
Pentru a se putea realiza o miscare locomotorie organismul trebuie sa invinga si rezistenta
mediului prin care se deplaseaza. Valoarea acestei rezistente se poate calcula:
R = K x S x v2 x sin
R = rezistenta mediului
V= viteza de deplasare
Sin= sinusul unghiului de atac (unghiul de inclinatie pe orizontala)
K = coeficientul de rezistenta; se calculeaza in functie de forma corpului si forta mediului
S = suprafata sectiunii corpului in raport cu axul de progresie
[R]SI= 1 kg
Rezistenta pe care o invinge organismul in timpul unei miscari, adica rezistenta mediului
extern in care se deplaseaza organismul este d.p. cu K, S, v si sin.
Daca se doreste ca miscarea sa intampine o rezistenta cat mai mica in timpul efectuarii ei,
trebuie sa se micsoreze S, v, sau sin deoarece K este o constanta.
Ex: in sport conteaza vit de executie, vit in general care trebuie sa fie cat mai mare. Ca acest
lucru sa se obtine trebuie sa se efectueze miscarea cu un unghi de inclinatie cat mai mic care sa
ofere o suprafata de contact al corpului cu aerul cat mai mica a.i. rezistenta cu care se opune
mediul sa fie cat mai mica.
4. Inertia
Def: este o forta care tinde sa prelungeasca o situatie data.
Existe 2 tipuri:
a. Inertie de imobilitate = inertie prin care un corp aflat in imobilitate tinde sa ramana in
imobilitate
b. Inertie de miscare = inertia prin care un corp aflat in miscare tinde sa se deplaseze in
continuare chiar daca actiunea fortei motrice a incetat.
La inceputul unei miscari fortele interne trebuie sa invinga mai intai inertia de imobilitate
pentru ca apoi sa genereze miscarea si ca la sfarsitul miscarii, tot aceste forte sa invinga inertia
de miscare.

14

5. Forta de reactie asupra suprafetei de sprijin

In momentul in care corpul se afla in aer, fortele motrice imping corpul de jos in sus, dar G
actioneaza invers, in mod uniform asupra intregului corp pe care il trage in jos.
In schimb, cand corpul se afla pe o suprafata de sprijin, din partea acesteia se manifesta o
forta de reactie care este d.p. dar de sens opus cu G.
a. Corpul este imobil se manifesta o forta de reactie statica asupra fetei de sprijin =
greutatea corpului
b. Corpul se misca el este impins pe verticala, reactie dinamica (Rd) a suprafetei de sprijin
care se calculeaza:
Rd= G + Fi,
Fi=forta de inertie
In cazul unei genuflexiuni, coprul este impins in jos pe verticala si in acest caz Rd = G
Fi.
6. Forta de frecare (Ff)
- Este d.p. cu G x K
Ff= G x K,
G = greutatea corpului
K = coeficientul de frecare
Miscarea unor segmente ale corpului conform acestor formule se pot efectua cu atat mai
usor cu cat frecarea este mai mica.
K este coeficientul de frecare, el are importanta majora si este o constanta care tine de
specificul suprafetei care vine in contact.
Cu cat K este mai mic Ff este mai mica si implicit v este mai mare
MISCARILE COMPLEXE
MERSUL
-

Mersul - este deprinderea motrica prin care se realizeaza in mod obisnuit deplasarea
umana prin spatiu.
Se realizeaza prin miscarea alternativa a celor doua membre pelvine care devin cand
suport, cand propulsor al corpului pe rand, cilclic.

Evolutia mersului
Datorita excitatiilor din mediul extern (sunete, culori, miscarea din jurul subiectului,
exemplul parintilor etc.) copilul incepe prin a se tara, pentru ca apoi sa se ridice in picioare si
apoi sa faca primii pasi
La inceput mersul copilului este foarte nesigur, cu o baza mare de sustinere (merge cu
picioarele departate) cu mers leganat asemanator cu mersul antropoidelor (maimutelor).

15

Catre 3-5 an,i odata cu maturizarea scheletului, a musculaturii si a SNC si SNP, mersul
copilului incepe sa semene cu cel al adultului, in aceasta schimbare avand rol foarte important
inafara de maturizarea nervoasa, aparitia reflexelor catenare (reflexele in care sfarsitul unui
reflex reprezinta excitantul pentru reflexul urmator, sunt legate si implicite). Aparitia acestor
reflexe reprezinta punctul final din punct de vedere emotional al formarii mersului, mersul
devine automat. (mers pe stanci, pe tocuri, pe obstacole..)

Etapele evolutiei mersului:

48 saptamani copilul este sustinut de ambele maini, copilul se tine in echilibru si
avanseaza singur fara sa fie tras inainte.
52 saptamani copilul poate sa mearga daca este sustinut de o singura mana;
15 luni copilul este in stare sa faca singur cativa pasi;
18 luni copilul merge nesustinut, mersul este aproape de cel al adultului, cade foarte rar.
5 7 ani copilul capata reflexele catenare, mersul devine asemanator cu cel al adultului
si devine automat.

Mersul este caracterizat de 3 elemente:

1. Se realizeaza cu maximum de conservare de energie, consum minim.
2. In timpul mersului se realizeaza o foarte buna stabilitate a corpului, care este esentiala
deoarece balansarea corpului si echilibrul acestuia trebuiesc mentinute si sustinute in
timpul accelerarii, decelerarii si oscilatiilor care se produc la fiecare pas in timpul
mersului.
3. Stabilitatea corpului nu se realizeaza in detrimentul mobilitatii, aceasta este realizata
printr-un mecanism complet de coordonare a musculaturii (contractie/relaxare), tinanduse
seama de gravitatie, de inertie si de legile parghiilor.
Curs 7
Traiectoria CG in timpul mersului
Mersul reprezinta modul cel mai simplu de a ne deplasa in mediul extern. In deplasare,
corpul interactioneaza cu 2 forte. Acestea actioneaza asupra CG al corpului:
- Forta gravitationala (G) cea care trage corpul in jos
- Forta de rezistenta a aerului (A) cea care se opune inaintarii corpului
A si G se compun dupa legea paralelogramului si se obtine o rezultanta R. Biomecanica arata
ca, daca vrem ca corpul sa se deplaseze prin mers in mediul extern, forta cu care actioneaza
individul trebuie sa fie mai mare decat R. Aceasta rezultanta mai depinde si de rezistenta solului,
dar si de aderenta suprafetei de sprijin a corpului la sol (Ff dintre talpa si sol).
Toate aceste forte externe trebuiesc invinse de fortele interne generate de corp. Acestea sunt
determinate de contractia grupelor musculare striate care mobilizeaza parghiile osteoarticulare.
Odata initiat mersul, fortei musculare i se adauga inertia si forta de propulsie. Aceste 2 forte
pot suplini pana la un punct forta musculara care genereaza mersul, lucru care este folosit in
programele de recuperare a mersului, atunci cand avem paralizii partiale a corpului.
16

In mersul normal rectiliniu, individul se deplaseaza pe distanta cea mai scurta dintre 2
puncte.
Marginea interna a fetei plantare a picioarelor cade pe aceeasi linie, caz in care se obtine cea
mai mare economie de energie musculara si cea mai buna stabilitate.
N.B. In mersul fiziologic se observa oscilatii ale corpului in sens vertical, transversal si
longitudinal. Aceste oscilatii complica de fapt adevarata treiectorie pe care o parcurge CG.
- Oscilatiile verticale 4,5 cm. Se produc in cele 2 faze pendulante
o In faza posterioara a membrului pendulant corpul se ridica
o In faza anterioara a membrului pendulant corpul coboara
- Oscilatiile transversale 4,5 cm. Corespund inclinarilor alternative ale trunchiului de
partea membrului inferior de sprijin. Scopul biomecanic al acestor oscilatii este de a
apropia cat mai mult posibil proiectia CG al corpului de baza de sustinere a acestuia.
- Oscilatiile longitudinale: inclinarile trunchiului in sens anteroposterior.
o In pozitia de sprijin bilateral, corpul are o pozitie verticala
o In faza posterioara de sprijin unilateral, trunchiul se inclina inapoi
o In faza anterioara a sprijinului unilateral, trunchiul se inclina inainte.
In afara acestor oscilatii care se pot observa usor la o analiza in timpul mersului se
observa ca bazinul face niste miscari mult mai mici de rotatie in ax vertical si de rotatie in jurul
unui ax anteroposterior.
Asadar proiectia CG nu este cum pare dreapta ci este sinuoasa, doar ca amplitudinile sunt
greu perceptibile.
Fazele mersului
Mersul normal reprezinta o insiruire de miscari, de reflexe catenare care incep din
apropierea CG al corpului.
1. Ttrunchiul se apleaca anterior, proiectia CG iesind inafara patrulaterului de sustinere
(echilibrul stabil echilibru instabil)
In acelasi timp membrul inferior de sprijin se extinde si corpul este proiectat
inainte si in sus.
2. Piciorul ramas liber paraseste solul si este proiectat inaintea piciorului de sprijin,
fixandu-se in final pe sol.
Biomecanic, mersul poate fi definit ca momente de sprijin unilateral separate de sprijin
bilateral.
Pasul cuprinde urmatorii timpi:
1. Debutul dublului sprijin
2. Dublu sprijin propriu-zis
3. Sprijin unilateral:
a. Semipasul posterior
b. Momentul verticalei
c. Semipasul anterior
4. Debutul dublului sprijin urmator

17

1. Debutul dublului sprijin

- Se face cu membrul inferior anterior, cu piciorul la unghi de 90 pe gamba,
genunchiul in extensie si soldul in flexie de 30 in timp ce membrul inferior posterior
are calcaneul ridicat de pe sol, genunchiul in usoara flexie.
- Lantul muscular al triplei flexii se contracta
- Principalul muschi al elanului este tricepsul sural care realizeaza flexia plantara a
piciorului. Cu cat pasul va fi mai lung, cu atat contractia tricepsului va fi mai
puternica, flexia plantara ajungand pana la 30.
- In acelasi timp fesierul mare extinde soldul si cvadricepsul franeaza flexia excesiva a
coapsei pe gamba
- Dupa desprinderea calcaiului de pe sol se produce o deviere usoara in valgus al
piciorului.
2. Dublu sprijin propriu-zis
- Ocupa aproximativ 1/6 din durata semipasului
- In timpul lui, membrul situat anterior isi aseaza piciorul pe sol
- Gamba face un unghi de 10 cu verticala
- Genunchiul este usor flectat apoi se extinde
- Soldul isi reduce lent flexia
- Concomitent, membrul inferior posterior trece de la 15 flexie dorsala a piciorului, la
90
- Genunchiul face o flexie de 50 a.i. piciorul sa paraseasca solul.
3. Sprijinul unilateral
- Urmeaza totdeauna dupa sprijinul dublu
- Membrul inferior paraseste solul si devine pendulant (semipas posterior), trece pe
langa membrul de sprijin (momentul verticalei). Extensia pisiorului pe gamba se
realizeaza intr-o prima faza pe principiul unei parghii de gr II. In faza urmatoare,
corpul fiind ridicat pe varful piciorului, proiectia CG se deplaseaza anterior anterior
de punctul de sprijin, iar miscarea se efectueaz dupa principiul unei parghii de gr I.
- Concomitent cu toate aceste miscari ale membrului de sprijin, membrul inferior
pendulant prezinta si el actiuni importante. Astfel:
o Ineinte de a deveni pendulant (la sfarsitul dublului sprijin), el prezinta o
miscare de extensie a soldului si de flexie a genunchiului. La un moment dat
calcaiul intra in contact cu solul. In acest moment se intra in perioada de
sprijin bilateral.
4. Debutul dublului sprijin urmator
- Treptat, in timp ce ambele picioare ruleaza pe sol, greutatea se transmite dinspre
piciorul posterior pe piciorul anterior, pana cand piciorul posterior se desprinde de pe
sol
Miscarile membrului superior in timpul mersului:
Mersul fiziologic este mereu insotit de miscari ale membrelor superioare. Aceste miscari
variaza destul de mult in functie de varsta, sex, rasa etc.

18

Umerii si membrele superioare (centura scapulara) sunt proiectate cand inainte, cand
inapoi prin torsiuni ale coloanei vertebrale in acelasi timp cu deplasarea membrelor
inferioare, dar in sens opus. Aceste miscari sunt necesare pentru echilibrarea
mersului.
- Miscarea de rotatie se realizeaza mai ales la nivelul coloanei vertebrale cu precadere
la nivelul coloanei lombare.
- Rotatia este mai ampla cu cat pasul este mai lung.
- Flexia de umar contribuie prin inertie la deplasarea CG al corpului.
Miscarile combinate ale membrelor superioare si ale trunchiului ajuta la balansarea
corpului, la un mers elastic, putin traumatizant pentru articulatii si coloana si ajuta la mentinerea
CG al corpului intr-o pozitie convenabila.
ALERGAREA
Generaliti
Alergarea este o micare ce const n trecerea succesiv a unui membru inferior naintea
celuilalt, sprijinul efectuandu-se numai pe un singur picior.
Alergarea ajut la deplasarea mai rapid a corpului omenesc.
Spre deosebire de mers, ea nu prezint perioade de dublu sprijin, naintarea fcndu-se prin
mici srituri, separate ntre ele prin perioade de sprijin unilateral.
Ca i n mers i n alergare, CG al corpului sufer o deplasare n realizarea creia intervin
aceleai trei fore:
- fora muscular (F), la care se adaug i rezistena podelei,
- greutatea corpului (G)
- rezistena aerului (A)
Dac viteza este constant, aceste trei fore se menin n echilibru.
G acioneaz n jos, A acioneaz orizontal, n sens opus direciei de alergare.
Rezultanta (R), indic valoarea ce trebuie s o aib fora muscular, pentru a realiza
deplasarea.
- Dac viteza scade i A se micoreaz, F va aciona pe o direcie mai puin nclinat i
va avea o valoare mai mic.
- Dac viteza de deplasare crete, A va crete i ea, ceea ce atrage o mrire a R.
F va trebui s acioneze pe o direcie mai nclinat i va avea o valoare mai mare.
CG nu se deplaseaz rectiliniu, ci sinusoidal. n momentul n care membrul inferior
posterior se extinde, fora muscular deplaseaz CG n sus i nainte.
Cnd aciunea forei musculare se epuizeaz, CG, datorit ineriei, i continu deplasarea
nainte dar coboar.
n prima faz a momentului de sprijin pe membrul inferior anterior, el continu s coboare,
apoi o dat cu extensia membrului anterior, CG ncepe iar s se ridice.
n afara acestor deplasri verticale CG se deplaseaz i lateral.

19

Propulsia succesiv a membrelor inferioare ndreapt CG, cnd ntr-o parte, cnd n
cealalt.
Asadar, distana parcurs de corp n alergare nu corespunde lungimii traiectoriei parcurse
de CG, care este ntotdeauna mai lung.
Lungimea traiectoriei CG este cu att mai lung, cu ct tehnica de alergare este mai
deficitar.
Fazele alergrii
Alergarea este compus din dou faze:
- faza de sprijin unilateral (perioada de cibtact cu solul)
- fuleul (faza de zbor)
A. Perioada de sprijin unilateral
- ncepe n momentul n care membrul inferior ia contact cu solul i se termin n momentul n
care membrul inferior se desprinde de sol.
- Se mparte n cinci faze:
o Debutul sprijinului
o Cursa membrului inferior pendulant spre momentu verticalei
o Momentul verticalei (membrul inferior pendulant ajunge in dreptul membrului
inferior de sprijin)
o Cursa membrului inferior pendulant dupa momentul verticalei
o Sfarsitul sprijinului 1
1. Debutul sprijinului.
- Momentul contactului membrului inferior anterior cu solul.
- Membrul inferior de sprijin acioneaz ca un lan cinematic nchis.
- Pentru meninerea greutii corpului, prin contracia izometric a tractului iliotibial i a
muchilor coapsei, membrul inferior, devenit de sprijin, formeaz o coloan rigid care
mpinge capul femural n cavitatea acetabular.
- Micarea oldului i n parte a genunchiului, este frnat, n timp ce contracia tensorului
fasciei lata i a muchiului fesier mare, fixeaz bazinul.
- Contracia muchiului triceps sural oprete cderea gambei nainte.
- Bazinul, coapsa i genunchiul fiind blocate, ntreaga for de presiune se transmite bolii
plantare.
- Muchiului tibial anterior i revine rolul cel mai important n susinerea bolii plantare.
2. Cursa membrului inferior pendulant spre momentul verticalei.
- Odat fixat membrul inferior de sprijin ncepe naintarea membrului inferior pendulant
care ajunge n dreptul membrului inferior de sprijin, realizndu-se "momentul verticalei".
- Cursa membrului inferior pendulant spre momentul verticalei, reprezint "faza de sprijin
- frecare".
- Membrul inferior de sprijin suport i amortizeaz ocul cderii corpului pe sol, prin
intrarea n aciune a lanului triplei extensii.
- CG se apropie de sol.
3. Momentul verticalei.
20

n aceast poziie, CG se gasete n punctul cel mai apropiat de sol

Soldul, genunchiul i glezna sunt uor flectate.

4. Cursa membrului inferior pendulant dup momentul verticalei.

- Reprezint "faza de sprijin - propulsie".
- Membrul inferior de sprijin ncepe s se extind, n timp ce genunchiul membrului
inferior pendulant este proiectat nainte i n sus.
Extensia membrului inferior de sprijin este o micare complex, compus dintr-o serie de
micri secundare:
o flexia plantar a piciorului,
o flexia gambei pe coaps
o flexia coapsei pe bazin.
Ca i la micarea de mers, flexia plantar a piciorului se realizeaz la nceputul micrii,
dup principiul unei prghii de gradul II, Ps fiind reprezentat de vrful piciorului, Fr fiind
reprezentat de greutatea corpului iar Fa fiind reprezentat de contracia muchiului triceps sural.
Odat ridicat pe vrfuri, corpul se nclin nainte, deplasandu-se naintea CG. n acest
caz, rezistena trece de cealalt parte a punctului de sprijin, ceea ce duce la formarea unei prghii
de gradul I (FSR).
Flexia plantar este urmat de extensia gambei pe coaps i a coapsei pe bazin. Micarea
membrului inferior pendulant, care este semiflectat din genunchi, se realizeaz prin semiflectarea
coapsei pe bazin. Ea are loc n articulaia oldului, n jurul unui ax biomecanic ce trece prin
vrful marelui trohanter i prin centrul cavitii acetabulare.
Flexia coapsei pe bazin se face numai pn la 90. n acest moment, genunchiul se afl n
poziia cea mai anterioar posibil. Extensia genunchiului nu se face n mod activ, prin contracie
muscular, ci datorit greutii gambei i ineriei ei. Muchii intervin numai pentru a frna
aceast micare la momentul optim.
5. Sfritul sprijinului.
- Extensia complet a membrului inferior de sprijin se termin prin contracia muchilor ce
produc flexia degetelor piciorului, n articulaiile metatarso-falangiene.
- Ca i la mers, halucele ncepe s acioneze ca prghie de gradul III (SFR), dar n ultima
faz, rezistena (R) trece naintea punctului de sprijin (S) i ncepe s acioneze ca o
prghie de gradul I (RSF).
B. Fuleul (faza de zbor)
Datorit forei de propulsie corpul este proiectat nainte i n sus, apoi revine pe sol atras
de G.
Momentul n care ambele picioare nu ating solul poart numele de fuleu. Fuleul poate fi
asemnat cu o mic sritur.
amplitudine mai mare n articulaia oldului, cu ct gamba va pendula spre un unghi mai
favorabil de atac al solului i cu ct fora de extensie a membrului inferior de sprijin, va fi mai
mare.
21

Fuleul va fi cu att mai mare cu ct membrul inferior pendulant se va mica cu o

Echilibrul static
Ortostatismul = rezultatul contractiei coordonate a musculaturii prin care elementele de
mobilitate ale corpului, mai precis ale scheletului, asigura o pozitie verticala a corpului impotriva
G.
In mod normal, sub influenta G, tinde sa cada. Stabilitatea acestuia in pozitia verticala se
realizeaza printr-o contractie permanenta, complexa, echilibrata, a tuturor muschilor striati
antigravitationali.
Fie ca este vorba despre mentinerea pozitiei unui segment sau a intregului corp in
ortostatism, contractia musculaturii trebuie sa echilibreze intotdeauna greutatea segmentului sau
a corpului si sa fixeze CG a corpului intr-o pozitie avantajoasa in poligonul de sustinere (in
centrul poligonului de sustinere).
Ortostatismul = rezultatul sumarii la nivele diferite a unui ansamblu de reflexe elementare
a caror coordonare asigura nu numai ortostatismul ci si permanenta corectare automata a
echilibrului prin reglarea tonusului muscular la necesitatile de moment.
Mentinerea echilibrului omului in ortostatism depinde de impulsuri aferente:
- Somestezice (prorpioceptive si exteroceptive)
- Labirintice (urechea interna)
- Vizuale (analizatorul vizual)
Toate la un loc informeaza creierul despre pozitia corpului in fiecare moment.
Inhibitia centrilor motori determina relaxarea musculaturii striate (ex in timpul
somnului), ortostatismul devenind imposibil. De asemenea anestezia tegumentara plantara face
imposibil ortostatismul.
Impulsurile aferente se indreapta catre situsuri din zona mediala a cerebelului ca si in
lobul flocului modular. Dintre toate aceste aferente, cele mai importante pentru mentinerea
ortostatismului sunt cele somestezice care culeg informatii senzitive, lucru fiind demonstrat de
faptul ca o persoana oarba poate sa isi pastreze pozitia verticala in timp ce un tabetic (boala
Tabes) isi mentine cu dificultate echilibrul in ortostatism, fiind ajutat mai mult in mentinerea
acestuia de informatia vizuala. In cazul inchiderii ochilor acesta nu isi poate mentine echilibrul si
apare semnul Ronberg pozitiv.
La om, ortostatismul apare dupa o lunga invatare de tip stadial, din aproape in aproape a
unor reflexe statice.
- La copil:
1. Ridica capul -> lordoza cervicala
2. Isi controleaza pozitia trunchiului -> cifoza toracala
3. Se ridica si sta in picioare cu dificultate, cu baza mare de sustinere si cu oscilatii
-> lordoza lombara
22

Incet incet, copilul isi mentine ortostatismul din ce in ce mai bine si cu un efort muscular
mai mic cand caile de conducere si centri nervosi se maturizeaza.
Urmeaza mersul care se face la inceput cu ajutor si apoi singur.
- La adult ortostatismul implica interventia musculaturii posterioare striate a corpului care
trebuie sa actioneze obligatoriu, continuu, impiedicand caderea inainte a corpului si
mentinerea pozitiei ortostatice. In afara musculaturii posterioare striate, intervine si
musculatura striata a lantului triplei extensii la nivelul membrului inferior care mentine
cele trei articulatii in extensie.
Curs 6
Musculatura posterioara a corpului este controlata prin 2 tipuri de stimuli:
- Exteroceptivi
- Proprioceptivi
Cei mai importanti sunt stimulii generati de presiunea piciorului pe sol, stimuli care
provin din talpa.
Echilibrul pe care corpul il castiga prin contractia muschilor posteriori ai corpului
echilibru de sustinere si este mentinut prin interventia celui de-al doilea mecanism de reglare a
posturii care poate fi descries obiectiv ca fenomen reflex de impingere (la impingere) deoarece
acest reflex este foarte bine observat in momentul in care subiectul este impins inainte sau
inapoi. In acest moment, al impingerii, echilibrul este imediat restabilit printr-un reflex de
contractie a musculaturii posterioare sau anterioare a musculaturii trunchiului.
- Pozitie de echilibru instabil (plecarea CG)
- Pozitie de echilibru stabil (ortostatism)
S-a demonstrat ca in ortostatismul de repaus corpul nu este perfect imobilizat, ci prezinta
o serie de oscilatii foarte mici in toate directiile necesare mentinerii pozitiei CG al corpului in
interiorul poligonului de sustinere.
Posturografia = inregistrarea dinamica (in timp) a acestor oscilatii, a demonstrat ca:
- Deplasarile antero-posterioare sunt ceva mai ample decat cele laterale;
- Amplitudinea deplasarilor oscilatiilor creste cu varsta (musculatura slabeste, apar
deficiente fizice, echilibrul dispare si reflexul si impulsul nervos ajung mai greu) baza de
sprijin se largeste odata cu varsta, ciclul copil-batran.
- Echilibrul este cu atat mai stabil cu cat distanta deplasarilor este mai aproape de centrul
poligonului de sustinere. Studiile arata ca in jur de 80% dintre cazuri proiectia CG se face
ceva mai in dreapta si mai inapoia acestuia.
- Aplitudinea deplasarilor minime in ortostatism, creste odata cu inchiderea ochilor.
Sprijinul in ortostatism nu se realizeaza simetric pe ambele membre inferioare,
posturografia arata ca la fiecare individ predomina sprijinul pe un membru sau altul. In
majoritatea cazurilor, sprijinul este preferential pe membrul inferior drept, lucru care explica de
ce exista o prevalenta a coxartrozelor sau gonartrozelor pe partea dreapta. Inegalitatea
23

membrelor inferioare sub 2cm nu apar modificar fizice, peste 2 cm apar modificari la nivel de
CV.
O recuperare se incepe si se sfarseste cu o evaluare (masuratori)!
In cazul purtarii unor greutati pe spate sau in mana, proiectia CG se deplaseaza
obligatoriu in partea opusa greutatii, catre marginea poligonului de sustinere si pt stabilirea
echilibrului corpului trunchiul se apleaca in sens opus greutatii.
Mentinerea ortostatismului se realizeaza prin contractia activa si reflexa a musculaturii
posturale, adica prin tonusul static, prin contractia permanenta a acestei musculaturi si, de
asemenea, prin mijloace de sustinere pasive: prin intermediul capsulelor si ligamentelor
articulare, actiune care poate deveini in cazuri patologice - dominanta (ex: paralizie post
poliomelitica).
Poliomelita o boala foarte grava, virusul polio care afecteaza neuronul motor din
coarnele anterioare; a fost o boala care ajungea foarte des la kinetoterapeuti.
In ortostatism diferitele parti osoase cu exceptia bratelor se gasesc aproape unele in
prelungirea celorlalte, cea ce determina un minim de consum energetic si un minim de oboseala
musculara. Cu toate acestea statiunea bipeda/ortostatismul, presupune o oarecare plasticitate/
adaptare la conditii variate in spatiu si timp la care este supus corpul pentru a ramane in
ortostatism.

ECHILIBRUL STATO-KINETIC
Mersul, definit ca deplasarea, micarea dintr-un loc n altul sau deprinderea motrica
prin care se realizeaz n mod obinuit locomoia corpului omenesc, este o activitate n msur
s tulbure mai mult coordonarea dect ortostatismul, att din cauza implicrii mai multor muchi
ntr-o aciune alternativ sau sinergic, ct i din cauza succesiunii unor mecanisme reflexe
complexe, posturale i kinetice.
Mecanismul principal prin care se realizeaz mersul este micarea alternativ i constant
a membrelor inferioare, care i asum pe rnd funcia de suport i de propulsor, mecanism
definit de Holmes ca o cdere continu, cu ridicare proprie continu.
n deplasare, corpul omenesc, considerat ca un mobil, este supus mai multor fore care
acioneaz asupra CG al su:
- fore externe (G ce tinde s trag n jos corpul, rezistena aerului din fa)
- fore interne (contracia muscular i sistemul de parghii osteo-articulare) ultimele fiind
mai puternice dect primele.
Odat declanat micarea de mers, forei musculare i se adaug ineria i viteza de
propulsie, care pot suplini, pn la un punct, contracia muscular (factori mecanici la care se
poate apela n programul de reeducare a mersului la bolnavii cu deficiene musculare).
Mersul normal drept nainte, dei este considerat ca o deplasare pe o linie de progresie
imaginar, cea mai scurt dintre dou puncte, prezint o serie de oscilaii:
24

oscilatii n sens vertical (ridicri ale corpului, n timp ce membrul inferior pendulant
execut faza posterioar a coborrii, iar membrul inferior pendulant execut pasul
urmtor, cu un maxim n momentul verticalei i cu un minim n perioadele de sprijin
bilateral)
- oscilaii transversale (nclinri alternative ale trunchiului spre partea membrului de
sprijin, ce ating maximum n momentul verticalei i care au ca scop apropierea CG de
interiorul poligonului de susinere)
- oscilaii longitudinale (nclinrile posterioare ale trunchiului n faza posterioar a
perioadei de sprijin unilateral).
n afar de aceste oscilaii, bazinul prezint i o micare de rotaie n jurul unei axe
verticale (de 4 de fiecare parte), precum i una n jurul unei axe antero-posterioare (de 5), fapt
ce face ca nregistrarea traiectoriei CG din timpul mersului s fie alctuit dintr-o linie sinuoas
i una rectilinie, ca i cum corpul omenesc nu s-ar nfige, ci s-ar numba n spaiu.
Dei nou-nscutul nu poate merge nesusinut, el posed de timpuriu toate automatismele
mersului, neputnd merge ns pn ce reflexele de meninere a ortostatismului i de reglare a
echilibrului nu sunt dezvoltate i stabilizate.
Coordonarea mersului este obinut progresiv prin ncercri repetate i corectarea unor
greeli continue, ncepnd cu coordonarea voluntar de origine cortical i apoi devenind din ce
n ce mai utile informaiile senzoriale i vizuale, pentru ca n final s asistm la transformarea
rapid a mersului ntr-o succesiune de micri automate.
Atenia i voina nu sunt necesare dect pentru nceperea i oprirea mersului normal,
scoara neintervenind n mers, exceptnd elaborarea ordinelor. Deoarece att animalele
hemisferectomizate ct i cele talamice pot merge normal, s-a emis ipoteza implicrii n mers a
structurilor mezencefalice.
Numai atunci cnd exist informaii anormale sau fluxul informaio-nal de la nivelul
proprioceptorilor, exteroceptorilor sau receptorilor de distan se modific potrivit unor condiii
schimbate n funcie de momentul respectiv, centrii superiori sunt implicai s regleze i s
coordoneze ordinea i secvena micrilor, astfel nct s asigure coordonarea temporo-spaial
adecvat condiiilor respective.
De exemplu, atunci cnd un individ prete suprafaa plan i n-cepe s mearg pe un
teren denivelat, vzul, starea de contien, sensibilitatea profund incontient i stimulii
labirintici informeaz rapid cortexul cerebral i cerebelul despre schimbarea survenit i, ca
urmare, mecanismul reflex al mersului ncepe s se modifice printr-o adaptare a tonusului i prin
intervenia unor noi mecanisme ale coordonrii adecvate noilor condiii.

25