Vulnerabilitatea financiar-valutara internationala.

Reforma sistemului financiar international.

Dereglementarea pietelor financiare in tarile in curs de dezvoltare a dus adesea la

niveluri ridicate ale activitatii speculative, stimulata in mare masura de influxuri de
capital pe termen scurt.
Ex.: Criza peso-ului mexican din 1994-1995, care a contaminat (restul Americii
latine, Asia de Sud-Est)
Efectele globalizarii sistemului financiar

Bretton-Woods :

- controale asupra capitalului;

- izolarea pietelor monetare interne de pietele valutare;

- libertatea guvernelor de a administra cursurile de schimb;

- active interne active externe (interventia pe pietele valutare ar avea implicatii

monetre interne si invers).

Acordul Plaza-Luvru, 1985: tarile G5 (SUA, Marea Britanie, Germania, Franta,

Japonia) au consimtit la o interventie coordonata pe piata valutara globala, initial
pentru a reduce valoarea dolarului (clar supraevaluat), apoi pentru a o stabiliza.
Aceste interventii planificate au fost compensate in mare masura pe pietele lor
monetare interne pentru a lasa masa monetara a fiecarei tari neafectata.

Sterilizarea interventiei pe pietele valutare

Se refera la incercarea guvernelor de a-si compensa operatiunile pe pietele valutare

prin interventii de contracarare pe pietele monetare interne.
Aprecierea cursului de schimb: vanzarea monedei nationale sporirea masei
monetare.
Compensare: vanzarea obligatiunilor reducerea masei monetare cresterea ratei
dobanzii ISD/investitii de portofoliu.

Curs de schimb fix sporirea masei monetare; Curs de schimb flotant

aprecierea cursului de schimb ( cererii pentru respectiva moneda).
Cursurile de schimb flotante pot duce la modificari rapide si spectaculoase ale
valorilor valutelor tinta guvernelor spre o inflatie stabila/redusa ar putea fi
periclitata.

Fixarea valorii cursului de schimb de o moneda cu inflatie

redusa.

Aceasta era o strategie antiinflationista eficienta inainte de crizele valutare din 1990
(Europa, Mexic, Asia), insa in conditiile actuale (mobilitatea deplina a capitalului
global) nu mai este posibila sustinerea unei politici a cursurilor de schimb
controlate/fixe.
In aceste conditii singurele optiuni pentru o politica eficienta sunt fie cursurile care
fluctueaza liber, fie uniunea monetara irevocabila.

Analiza economica pune n evidenta aspectul multidimensional al volatilitatii

fenomenelor macroeconomice, respectiv volatilitatea cursului de schimb,
volatilitatea cheltuielilor destinate consumului, volatilitatea cursurilor bursiere,
volatilitatea ratei dobnzii, volatilitatea PIB-ului.
S-a impus, astfel, repozitionarea FMI n contextul economiei globale si schimbarea

strategiei participarii la sistemul relatiilor economice si financiare internationale.

Reforma continua a FMI vizeaza n principal: cresterea transparentei activitatilor

sale, dar si a politicilor si evolutiilor macroeconomice a tarilor membre; accentuarea
importantei functiei de supraveghere, n special prin evaluarea sectorului financiar
si prin diseminarea unor standarde si coduri internationale de practici bune;
rationalizarea si modernizarea politicilor de mprumut; refocalizarea asupra
responsabilitatilor sale centrale (n special promovarea stabilitatii financiare
internationale ca pe un bun public) cu scopul prevenirii crizelor financiare n tarile
membre; modernizarea conditionalitatilor atasate programelor de sustinere
financiara.

Toate acestea stau sub umbrela eforturilor de a satisface cerintele globalizarii, de a

potenta efectele sale benefice si de a minimiza costurile induse.
Daca un curs valutar este pur si simplu supraevaluat si de nesustinut, atunci un atac
speculativ este inevitabil. Daca angajamentul unui guvern fata de un curs de schimb
stabil este credibil, asemenea atacuri vor esua, dar exista cateva moduri in care ele
pot deveni realitate.

Daca ratele dobanzii sunt marite fortat pentru a proteja un anumit curs de schimb,
atunci costurile interne d.p.d.v al ocuparii fortei de munca, costurile mai ridicate ale
ipotecilor ar putea fi prea mari pentru ca guvernul sa le suporte.

Daca exista o datorie nationala mare, majorarea ratei dobanzilor nu va putea fi

sustinuta; la fel si daca sistemul bancar este fragil, pot fi necesare rate ale dobanzii
de peste 100% - de nesustinut chiar si pe termen scurt.

Din moment ce cotroalele asupra capitalului au fost eliminate (Europa, ca parte a

Pietei Unice Europene), mijloacele nationale de aparare impotriva atacurilor
speculative sunt foarte limitate, motiv partial al crizelor valutare din 1992 si 1993.
Paritatile valutare pot fi mentinute eficient doar atunci cand tara-ancora, intr-un
sistem al cursurilor de schimb fixe cumpara cantitatile necesare din valutele aflate
sub atac.

Este cert ca modelele contemporane de globalizare financiara au modificat costurile

si beneficiile diverselor strategii de administrare a cursurilor de schimb, de la
stabilirea unei tinte oarecare pana la uniunea monetara.
Mai mult, ele au complicat obtinerea compromisurilor intre obiestivele economice
interne si stabilitatea cursului valutar.
Este greu de crezut ca vreun guvern isi poate administra cursul de schimb fara
cooperarea altor guverne si banci centrale.

Globalizarea financiara a sporit stimulentele atat pentru cooperarea, cat si pentru

competitia monetara internationala.
Tot aceasta modifica forma si functiile statului modern in economia politica globala.

Pietele financiare globale sunt concepute ca fiind esentiale in stabilitatea preturilor,

pentru asigurarea unor deficite publice reduse, restrangerea cheltuielilor publice,
impozitarea directa scazuta, privatizarea si dereglementarea pietei muncii.

In acest context, globalizarea financiara inclina si mai mult balanta avantajului

economic in favoarea capitalului si in defavoarea fortei de munca.
Strategiile expansioniste si programele sociale nu sunt impiedicate de globalizarea
financiara, ci de piete, care impun guvernelor costuri mai mari la imprumuturile
internationale sau cursuri de schimb in scadere (ex. Criza datoriei internationale
1982).

Agenda politica a statelor capitaliste avansate reflecta constrangerile sistemului

global al finantelor, chiar daca efectele specifice globalizarii financiare difera de la
stat la stat.

Riscurile sistemice sunt acele riscuri care pot afecta mai degraba sistemul financiar
ca intreg, decat un singur stat sau grup de institutii financiare.
Pietele financiare moderne permit ca riscurile sa fie constituite in pachete si
redistribuite, institutiile putandu-se proteja impotriva unor riscuri specifice, precum
fluctuatiile cursului de schimb; totusi ele doar transforma si redistribuie riscul, in
loc sa-l elimine sau sa-l reduca pentru sistem ca intreg.

Fluxurile financiare transfrontaliere transforma riscul sistemic in masura in care

dificultatile financiare intampinate de una sau mai multe institutii dintr-o tara pot
avea efecte de ricoseu majore asupra restului sectorului financiar global.
Deasemenea, produsele derivate reprezinta un risc in crestere pentru sistemul
financiar international.

Riscurile de reglementare apar atunci cand participantii la o tranzactie rezida in

zone intre care exista diferente de fus orar: primul participant la o tranzactie si-ar
putea indeplini partea lui de contract, in timp ce celalalt participant ar putea da in
acel moment faliment si nu ar mai elibera valuta compensatorie.

Riscul de lichiditate poate aparea atunci cand institutiile financiare nu pot strange
suma necesara pentru a finanta tranzactiile la timp. Ex.: Bancile au 2 mld. $ in
circulatie peste noapte; desi facilitatile de imprumut pe termen scurt le permit sa
acopere aceasta suma, un esec operational semnificativ ar putea atrage probleme
serioase. Acest risc apare mai ales pe pietele emergente, unde au loc frecvent
tranzactii mari, insa sistemele de plata si reglementare sunt subdezvoltate.
Globalizarea si contangiunea crizelor financiare

Succesiunea crizelor din anii 90 ( Mexic, Thailanda, Indonezia, Coreea, Rusia,

Turcia, Brazilia, Argentina) i-a determinat pe unii analisti sa considere crizele
financiare ca fiind un rezultat inevitabil al globalizarii.
Aceste crize au ratiuni complexe ce tin de legaturile si interactiunile dintre politicile
nationale si sistemul financiar international. Astfel apare fenomenul de
contangiune. Aceasta consta in transmiterea socurilor economice sau financiare
intre natiuni.

Contangiunea este asociata efectelor negative, in timp ce perioadele pozitive sunt

asociate cu efectele de antrenare (spillover effects) .
Contangiunea crizelor se poate transmite prin legaturile fundamentale dintre
economiile lumii :
Legaturile financiare

Legaturile economiei reale

Legaturile politice
Cresterea riscurilor de tara in noul context al globalizarii

Riscul de tara este un macrorisc, adica rezultatul evolutiei conditiilor generale ale
mediului economic national, avand un impact major atat asupra creditarii externe a
tarii respective, cat si asupra investitiilor private.
Cel mai renumit sistem de analiza a riscului de tara este cel utilizat de BERI
(Business Environmental Risk Inteligence

Riscul de tara este de multe ori asociat cu Prima de risc practicata pe pietele
financiare. Astfel s-a ajuns la crearea primei de risc de tara ce se calculeaza in
functie de : durata creditului, probabilitatea de reesalonare a datoriei publice
externe si elasticitatea cererii.

Riscul de tara a atins in anul 1998 cel mai mare nivel din ultimii 15 ani. Criza
asiatica din 1997 ce a avut ca nucleu Thailanda s-a extins rapid sub diferite forme
si manifestari :

Crize financiare in Indonezia si Rusia

Atacuri speculative puternice asupra Braziliei

Caderi ale cotatiilor bursiere si ale cursurilor de schimb valutar in Europa Centrala
si de Est, America Latina, Africa de Sud.

Pietele emergente au fost mult mai afectate decat pietele mature. Astfel s-a agravat
riscul de tara in Tarile in curs de dezvoltare, manifestandu-se sub diferite forme :

risc suveran si risc de nontransfer in Rusia si Argentina

risc sistemic al creditului in Coreea, Indonezia si Thailanda

risc sistemic al pietelor financiare in Coreea de Sud, Indonezia, Filipine,

Thailanda

In general crizele sunt precedate de o perioada de optimism excesiv al pietelor,

comparativ cu situatia efectiva a economiilor. Acest optimism survine in urma
subestimarii investitorilor asupra nivelului de risc de tara, ceea ce a condus la
existenta bulelor de optimism semnal de risc de criza de incredere, caci aceste
bule s-au dezumflat rapid,transformandu-se in bule de pesimism.
Anul 2000 a cunoscut puternice reveniri ale riscului de tara in intreaga lume, fiind
anul celei mai mari rate de crestere economica mondiala si a comertului mondial
din deceniul trecut. In ultimii patru ani, trendul ratingurilor in Europa Centrala si
Sud-Estica a fost pozitiv, a urmare a faptului ca majoritatea tarilor si-au imbunatatit
performantele macroeconomice, s-au materializat eforturile lor de restructurare
economica in scopul aderarii la UE. Doar Ucraina, Moldova si Romania au
cunoscut revigorari mai lente.
Evaluarea vulnerabilitatii externe

In urma Crizei financiare asiatice, summitul anual FMI/Banca Mondiala a realizat

un acord privind mecanisme internationale de supraveghere mai eficiente si o mai
mare transparenta in emiterea de informatii financiare.
FMI a decis evaluarea vulnerabilitatii externe la crize a tarilor membre. De
asemenea, politicile FMI s-au redirectionat astfel :

Politica monetara trebuie sa fie conceputa astfel incat sa fie capabila sa gestioneze
presiunile ce pot aparea asupra cursurilor de schimb
Reformele fiscale trebuie aplicate in intregime

Momentele decise pentru implementarea reformelor structurale nu trebuie

intarziate.
FMI incearca realizarea unui sistem de indicatori ai vulnerabilitatii externe, pentru a
se putea implementa modele sistemice de avertizare optima (EWS- Early Warning
Systems), ceea ce ar diminua efectele unei contangiuni negative.

In cazul Romaniei, principalele surse de vulnerabilitate rezida in :

incapacitatea potentiala de a prelungi datoriile pe termen mediu si lung din

surse private ajunse la scadenta
investitiile straine directe inca destul de reduse

scurgere de depozite in valuta din sistemul bancar si iesirea acestora din

Romania.
FMI

1. Fondul Monetar Internaional - prezentare general

Fondul Monetar Internaional (FMI) este o instituie financiar internaional

care reunete 184 de ri membre. nfiinat n iulie 1945, n urma Conferinei
Naiunilor Unite de la Bretton Woods (SUA), FMI are ca principale obiective :
1) promovarea cooperrii monetare internaionale ;
2) facilitarea expansiunii i creterii echilibrate a comerului internaional ;
3 ) promovarea stabilitii cursurilor de schimb ;
4) furnizarea de asisten n scopul crerii unui sistem multilateral de pli ;
5) i punerea la dispoziie a resurselor sale rilor membre care se confrunt cu
dezechilibre ale balanei de pli;
n atingerea acestor obiective, FMI ndeplinete 3 funcii principale:

1)supraveghere,

2)asisten tehnic

3)creditare.

De la nfiinarea sa n decembrie 1945, scopurile urmrite de FMI au rmas

neschimbate, dar operaiunile sale, care includ supravegherea i asistena financiar
i tehnic, au evoluat pentru a rspunde cerinelor economiei mondiale n
schimbare.

Resursele fondului
Resursele Fondului sunt asigurate din contribuia statelor membre, prin
plata unor cote

in funcie de puterea economic a fiecrei ri. Fiecare ar achita cota sa la Fond n

proporie de 25% ntr-una dintre valutele acceptate pe plan internaional (dolarul
american, euro, yenul japonez sau lira sterlin) sau n DST, iar restul de 75% n
moneda naional. Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani. n urma unei majorri cu 45
% a cotei de subscriere ncepnd cu 22 ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridic
n prezent la aproximativ 311 miliarde dolari SUA. Puterea de vot a fiecrei ri este
proporional cu cota subscris.

FMI rspunde n faa guvernelor din rile membre.

Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul
Financiar i Monetar Internaional i Consiliul Director. n vrful structurii
organizaionale se afl Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii
bncilor centrale sau minitrii de finane din fiecare dintre cele 184 de state
membre. Toi guvernatorii se ntlnesc o dat pe an n cadrul ntlnirii
Anuale a FMI i a Bncii Mondiale. Consiliul Director este format din 24
de membri i conduce activitile curente. Directorul general al FMI este
Dominique Strauss-Kahn din Franta.

Articolul I din Acordul FMI stabilete principalele responsabiliti ale FMI:

promovarea cooperrii monetare internaionale; facilitarea expansiunii i creterii
echilibrate a comerului internaional; promovarea stabilitii cursurilor de schimb;
furnizarea de asisten n scopul crerii unui sistem multilateral de pli; punerea la
dispoziie a resurselor sale rilor membre care se confrunt cu dezechilibre ale
balanei de pli.

FMI isi recunoaste esecul

Ultimii ani au fost martorii unor critici tot mai dese
indreptate impotriva Fondului Monetar International.Reprosurile cele mai
grave constau in diagnosticele gresite puse de Fond in problemele
principalele:situatia economica din Asia sau Argentina,politica
monetara,problema datoriei tarilor cele mai sarace,reforma arhitecturii
financiare internationale ,lupta impotriva saraciei(nu s-au inregistrat progrese
notabile)-se spera insa ca programele FASR(facilitati intarite de ajustare
structurala) care acorda tarilor sarace imprumuturi cu dobanzi
preferentiale,vor contribui la solutionarea acestui flagel;
FORTAT de recentele crize asiatice,ruse si argentiniene sa si asume functii entru
care nu a fost niciodata gandit,FMI-ul a avut mari dificultati in a intelege
impactul politic si social al actiunilor sale.

In numele conceptului de piata libera,FMI a incercat de cele mai multe ori sa

elimine dintr-o data slabiciunile din sistemul economic al tarii in
dificultate,netinand seama daca acestea au provocat sau nu criza.Creditul
FMI nu este,asadar,suficient pentru rezolvarea problemelor,ci trebuie ca tarile
asistate financiar de FMI sa aplice o politica de ajustare coerenta,adecvata
conditiilor proprii.Guvernele au acordat uneori prea mare importanta,iar
alteori au neglijat complet recomandarile FMI.

In prezent ,Fondul Monetar International (FMI) a examinat foarte drastic

greselile pe care le-a facut in identificarea factorilor ce au dus la criza
financiara mondiala si a recunoscut ca a esuat in rolul de principal
supraveghetor al sistemului financiar. Intr-o serie de documente ce trateaza
concluziile initiale ale crizei, FMI a precizat ca supravegherea necoordonata si
comunicarea ineficienta au facut ca institutia sa nu identifice si sa nu atraga
atentia asupra riscurilor pe care le prezenta boom-ul mondial al creditelor, ce a
dus la cea mai mare criza economica din ultimele decenii.
In lunga lista a propriilor esecuri, FMI recunoaste ca sistemul sau de
supraveghere ori a ratat ori a subestimat riscurile, in timp ce starea de calm
din piata a fost sustinuta de evaluarile optimiste.
Fondul a precizat ca, desi a identificat multe riscuri posibile in rapoartele despre
starea economiei mondiale, mesajele au fost adesea codate si integrate in discutii
ample sau in liste intregi de temeri.
De asemenea, FMI a subestimat legatura dintre riscurile macroeconomice si
evolutia pietelor interne si financiare.

n prezent, FMI dispune de fonduri de 200-250 de miliarde de dolari. Extinderea

crizei economice n toate rile lumii i-a fcut pe europeni s cear dublarea
sumelor, americanii solicitnd chiar triplarea resurselor financiare.

Cui a acordat FMI imprumuturi de urgenta in ultimele sase luni?


Armenia - FMI a aprobat n luna noiembrie a anului trecut un program pe trei ani,
in valoare de 13,6 milioane de dolari, de susinere a economiei pn n 2011.
Totodata, Armenia negociaza cu alti creditori internationali pentru accesarea unui
imprumut in valoare de 525 milioane de dolari pentru a ajuta companiile afectate de
criza economica.

Belarus - FMI a aprobat, in data de 12 ianuarie, un pachet de sprijin financiar in

valoare de 2,46 miliarde de dolari. Prima transa a acestui pachet, de 788 milioane de
dolari, a fost deja eliberata, iar restul banilor vor fi deblocati in urmatoarele 14 luni.

El Salvador - FMI a dat acordul final pentru un imprumut de 800 milioane de

dolari in data de 16 ianuarie, insa reprezentantii institutiei au anuntat ca aceasta tara
nu se confrunt cu nevoi financiare imediate i nu va retrage fondurile.

Ungaria - FMI, Uniunea Europeana si Banca Mondiala au aprobat in luna

noiembrie un pachet de sprijin in valoare de 25,1 miliarde de dolari, acesta fiind cel
mai mare imprumut acordat unei economii emergente de la inceperea crizei
economice. Ungaria a cerut sprijinul FMI dupa ce deficitul bugetar urias si
puternica dependenta de capitalul strain a speriat investitorii odata cu intensificarea
crizei globale, ceea ce a dus la deprecierea puternica a monedei nationale.
Conditiile impuse de FMI au fortat guvernul sa fac reduceri suplimentare de
cheltuieli, inclusiv n ceea ce privete cheltuielile sociale i salariile angajailor din
sectorul public, domeniu considerat tabu pn in prezent.

Islanda - FMI a aprobat in data de 19 noiembrie un imprumut de 2,1 miliarde de

dolari. Principalele bnci din Islanda i moneda naional s-au prbuit ca urmare a
unor datorii de miliarde de dolari acumulate n timpul extinderii internaionale
agresive n sectorul serviciilor financiare. Acordul cu FMI a fost completat cu
mprumuturi de peste trei miliarde de dolari de la rile nordice, Rusia i Polonia,
precum i cu credite de aproape cinci miliarde de dolari de la Marea Britanie,
Olanda i Germania, ntregul pachet financiar ridicandu-se la aproximativ zece
miliarde de dolari. Analitii au laudat decizia noii coalitii guvernamentale condusa
de Johanna Sigurdardottir de a menine acordul cu FMI.

Letonia - Statul baltic a trebuit sa acceseze un imprumut in valoare de 7,5 miliarde

de euro in 2008, de la o serie de organizatii internationale si state in frunte cu FMI,
printre care Uniunea Europeana, tarile nordice, Cehia, Polonia, Estonia si Banca

Mondiala. Partea FMI a fost de 1,68 miliarde de euro.

Malawi - FMI a anunat pe 3 decembrie c a aprobat un pachet de 77,1 milioane de

dolari, prin care s ajute Malawi s reduc impactul scumpirii combustibililor i al
ngrmintelor. FMI estimeaza ca scumpirea combustibililor, a ingrasamintelor si a
altor bunuri din import a facut ca deficitul extern al acestui stat sa ajunga la 156
milioane de dolari.

Pakistan - Statul asiatic va ncerca s i asigure finanare suplimentar de la FMI

n cadrul discuiilor ce vor avea loc n luna aprilie. FMI a aprobat un imprumut de
7,6 miliarde de dolari in data de 24 noiembrie, pentru a evita o criz a balanei de
pli i intrarea n incapacitate de plat a guvernului. Guvernul a avut acces imediat
la fonduri de 3,1 miliarde de dolari, iar restul sumei va fi deblocata in urma unor
discutii trimestriale.

Serbia - Se estimeaza ca Serbia va incheia un acord cu FMI in valoare de doua

miliarde de euro in luna aprilie, avand in vedere ca autoritatile incearca sa
renegocieze un nou acord stand-by. FMI a aprobat deja un imprumut de 402,5
milioane de euro in data de 16 ianuarie. Termenii acestui acord prevad ca Serbia sa
isi reduca deficitul bugetar cu 1,75% din PIB in 2009, de la 2,7% din PIB in 2008.

Seychelles - FMI a acordat in data de 14 noiembrie un pachet de salvare in valoare

de 26 milioane de dolari, pe o perioada de doi ani, aceasta tara avand o datorie
externa evaluata la 800 milioane de dolari. Initial, Seychelles va primi 9,1 milioane
de dolari. Pachetul depinde de indeplinirea unor reforme economice.

Sri Lanka - Statul asiatic incearca sa incheie un acord stand-by cu FMI, a carui
valoare s-ar ridica la aproximativ 1,9 miliarde de dolari. Sri Lanka are o economie
care se confrunta cu presiuni cauzate de diminuarea castigurilor din exporturi, in
vreme ce rezerva valutara a scazut la jumatate, dupa ce banca centrala a incercat sa
sustina moneda nationala.

Turcia - Guvernul a negociat un acord cu FMI care urma sa contribuie la

consolidarea finantelor statului, insa discutiile su fost suspendate luna trecuta dupa
ce cele doua parti nu au reusit sa isi rezolve divergentele. FMI s-a opus anterior
planurilor de relaxare fiscala ale autoritatilor de la Ankara, precizand ca aceasta ar
dezechilibra finantele publice si asa fragile. Analistii sunt de parere ca s-ar putea
ajunge la un acord in valoare de 25 miliarde de dolari, care ar fi cea mai mare cerere
de mprumut din istoria Turciei.

Ucraina - Fondul a aprobat pe 6 noiembrie un imprumut in valoare de 16,5 miliarde

de dolari pentru a ajuta fostul stat sovietic sa faca fata crizei. Dupa primirea primei
transe de 4,5 miliarde de dolari, discutiile dintre FMI si autoritati s-au impotmolit
datorita deficitul bugetar. FMI a suspendat deblocarea celei de a doua trane a
imprumutului, de aproximativ 1,84 miliarde de dolari, datorita mai multor
dezacorduri, printre care marimea deficitului bugetar si a lipsei unor politici de
lupta impotriva crizei economice unitare.

O delegatie a Fondului Monetar International a inceput miercuri o vizita in

Romania pentru discutii asupra programului de finantare multilaterala, sustinut de
Uniunea Europeana si Banca Mondiala si alte institutii financiare internationale.

Ce spun economistii?

Celebrul economist Joseph Stiglitz avertizeaza: FMI face aceleasi greseli ca in

timpul crizei asiatice din 1997 ;
Economistul american Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru Economie
in 2001, declara ca Fondul Monetar International (FMI) si celelalte institutii
financiare mondiale reiau aceleasi greseli pe care le-au facut in timpul crizei
asiatice din 1997, impunand conditii prea restrictive tarilor afectate de criza.

"Cand FMI imprumuta bani Pakistanului, Islandei si Ucrainei, cum se intampla

acum, le impune dobanzi ridicate si o politica monetara restrictiva. (...) Rezultatul
este ca banii imprumutati in asemenea conditii vor duce probabil la slabirea
economiei acestor tari care vor putea inapoia tot mai greu aceste fonduri", a explica
Stiglitz.

Intr-o tara ca Pakistanul, acest imprumut ar putea creste sprijinul pentru talibani, de
exemplu, a adaugat economistul. "Ironia este ca actuala criza nu este rezultatul unor
politici gresite in tarile in curs de dezvoltare, ci in Statele Unite, care au drept de
veto in FMI.

In urma aderarii la FMI, Romania a obtinut urmatoarele drepturi:

- dreptul de a obtine credite in regim normal sau ca facilitati. Incepand cu anul

1990, Romania a beneficiat de facilitati sub forma tragerilor curente, acordurilor
stand-by, finantarilor compensatorii si a facilitatilor de transformare sistematica;

- dreptul de a obtine credite in monedele altor tari membre sau in DST din resursele
generale ale Fondului, in schimbul unei sume in moneda nationala, in conditii mult
mai avantajoase decat cele ale pietei, fiind obligata sa respecte in schimb o serie de
conditii impuse de FMI tuturor tarilor membre aflate in postura de debitor fata de
Fond;

- dreptul de alocari de DST in cazul unor noi emisiuni de DST. Datorita faptului ca
FMI a intrerupt emisiunile de DST incepand din 1972, Romania nu a putut
beneficia de astfel de alocari decat incepand cu anul 1979;
- dreptul de participare la luarea deciziilor in cadrul FMI. Romania detine un numar
de voturi corespunzator cotei sale de

participare, iar acest drept de vot se exercita prin intermediul unui grup format din
12 tari (Armenia, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Cipru, Georgia, Israel,
Macedonia, Moldova, Olanda si Ucraina), grup condus de reprezentantul Olandei,
care reprezinta si interesele tarii noastre in Consiliul Executiv al FMI;

- dreptul de aderare la BIRD si la filialele sale;

In urma aderarii la FMI, tara noastra si-a asumat si o serie de obligatii, si anume:

- subscrierea si varsarea cotei-parti de capital;

- convenirea cu FMI a unui curs reprezentativ al leului fata de dolarul american;

- sa nu aplice restrictii asupra efectuarii platilor curente in relatiile economice

internationale;

- sa se consulte cu FMI si sa colaboreze cu celelalte tari membre;

- sa furnizeze informatii cu caracter economic si financiar privitoare la detinerile

oficiale de aur si de mijloace de plata internationale, evolutia importurilor si a
exporturilor, balanta de plati, investitiile straine, cursul de schimb si altele.

FMI a oferit Romaniei asistenta tehnica in numeroase domenii, cum ar fi

administrare fiscala si vamala, politici fiscale, managementul cheltuielilor bugetare,
politici monetare si organizarea bancii centrale, supraveghere bancara, tintirea
inflatiei, statistica si practici procedurale si institutionale pentru prevenirea spalarii
banilor.

Una dintre responsabilitatile principale ale FMI este sa acorde imprumuturi tarilor
care au dificultati de balanta de plati, oferind acestor tari posibilitatea de a-si reface
stocul de rezerve internationale, de stabilizare a cursului valutar, de continuare a
platii importurilor si de reinstaurare a conditiilor de crestere economica. Spre
deosebire de bancile de dezvoltare, FMI nu acorda imprumuturi pentru proiecte
specifice.

Asistenta financiara pentru Romania s-a materializat in programe de imprumut de

tipul Acord Stand-by. Incepand cu 1972, Romania a folosit resursele FMI in noua
ocazii (detaliate mai jos) ca suport financiar pentru programele economice ale
guvernului.