Sunteți pe pagina 1din 8

Problema 1.

Se consideră sistemul caracterizat de ecuaţia cu diferenţe finite :

y [ n ] a y [ n 1 ] = x [ n 1 ] a x [ n ]

a). Desenaţi o formă de implementare a sistemului folosind un singur circuit de înmulţire cu o constantă diferită de ± 1, doar două linii de întârziere şi sumatoare.

b).

Scrieţi ecuaţia cu diferenţe finite care caracterizează sistemul

obţinut prin conectarea în cascadă

a

două

sisteme

de

tipul

celui de

la

punctul a).

Rezolvare.

a). y [ n ] = a ( y [ n 1 ] x [ n ]) + x [ n 1 ]

Forma de implementare a sistemului este cea din figura 1.1.

Problema 1. Se consider ă sistemul caracterizat de ecua ţ ia cu diferen ţ e finite

Fig.1.1. Forma de implementare cerută.

b).

Luând în ambii membri ai ecuaţiei cu diferenţe finite din enunţ

transformata z se obţine:

Y(z) ( 1 - a z -1 ) = X(z) (z -1 - a )

Expresia funcţiei de transfer a acestui sistem este:

H

a

( z ) =

Y ( z ) X ( z )

1

z

a

1

a

1

z

=

9 - i

Expresia funcţiei de transfer a celui de al doilea sistem este:

H b
H
b

( z ) =

1

z

b

1

b

1

z

Expresia funcţiei de transfer a sistemului obţinut prin conectarea în cascadă a celor două sisteme este:

H ( z )

=

H

a

( z )

H

b

( z )

=

z

2

(

a

+

b

)

z

1

+

ab

1

(

a

+

b

)

z

1

+

ab

z

2

Ţinând seama de legătura dintre expresia funcţiei de transfer a unui sistem şi ecuaţia cu diferenţe finite care-l descrie, pe baza ultimei relaţii se obţin următorii coeficienţi ai ecuaţiei cu diferenţe finite care descrie sistemul global:

b

2

=

1 ;

b

1

(a

= − +

b

);

b

0

=

ab ;

Ecuaţia cu

următoarea:

diferenţe

finite

care

= ab ; caracterizează

a

2

a

1

(a

= − +

sistemul

b

);

a

0

=

1

global

este

y [ n ] (a + b)y [ n 1 ]

+ ab y [ n 2 ] = ab x [ n ] ( a + b ) x [ n 1 ] + x [ n 2 ]

Problema 2.

Pentru sistemul în timp discret din figura următoare:

Expresia func ţ iei de transfer a celui de al doilea sistem este: H b (

Fig. 1.2. Schema sistemului de analizat.

9 - ii

Scrieţi ecuaţia cu diferenţe finite corespunzătoare.

Stabiliţi expresia răspunsului la impuls al sistemului.

Care este expresia răspunsului în fecvenţă al sistemului considerat ?

Desenaţi o formă de implementare a sistemului constând din două sisteme

conectate în paralel.

Rezolvare.

Sistemul considerat este compus din două sisteme de ordinul întâi conectate

în cascadă. Coeficienţii acestora sunt:

Primul sistem.

 

1

  • 1 b

=

1 ;

=

1 ;

  • 1 b

1

= −

= −

1

a

01

= ⇒

a

01

01

Funcţia sa de transfer este:

 

a

11

= ⇒

  • 3 11

11

3

a

;

2

H

1

Cel de al doilea sistem.

1

  • 1 b

=

1 ;

=

1

( z ) =

1

1 ) − ( ⋅ z 2 1 − 1 1 ) − ( ⋅ z
1 )
(
z
2
1
− 1
1 )
(
z

3

1

  • 1 b

=

1

=

1

 

a

02

= ⇒

a

02

02

4

;

a

12

= − ⇒

  • 2 12

a

;
2

12

 

Funcţia sa de transfer este:

 
 

1

1

 

H

2

( z ) =

+ z 4 1 − 1 1 + ( ) ⋅ z
+ z
4
1
− 1
1 +
(
)
z

2

 

Funcţia de transfer a sistemului global este:

H ( z )

=

H

1

( z )

H

2

( z )

=

9 - iii

1 7 1 − 1 − 2 + z − z 4 8 2 1 1
1
7
1
1
2
+
z
z
4
8
2
1
1
1
2
1
+
z
z
6
6

Ecuaţia cu diferenţe finite corespunzătoare este:

y [ n ] +

1

1

1

7

1

y [ n

1 ]

y [ n

2 ]

x [ n ]

x [ n

1 ]

6

6

4

8

2

=

+

x [ n

2 ]

b) Pentru stabilirea expresiei răspunsului la impuls al sistemului se

calculează transformata z inversă a funcţiei sale de transfer. Pentru aceasta

se descompune H ( z ) în fracţii simple:

A

B

1 +

1

z

1

+

1

1

z

1

+ C

2

3

  • 1 1

A

=

( 1

+

z

) H ( z )
2

z

1 13 − 1 z ) H ( z ) = − − 1 3 z
1
13
− 1
z
) H ( z )
= −
− 1
3
z
=
3
20

21

13

3

10 1 − 1 1 + z
10
1
1
1
+
z

20 1 − 1 1 − z
20
1
1
1
z

H ( z ) =

unde:

 

C

=

lim

H ( z )

=

3 ;

 

z

1

→ ∞

şi:

 

B

=

( 1

Deci:

21 = − − 1 = − 2 10
21
= −
− 1
= − 2
10

H ( z ) =

2

3

Inversând fiecare fracţie simplă se obţine răspunsul la impuls al sistemului

global:

 

h [ n ]

= δ

3

[ n ]

c)

Răspunsul

în

frecvenţă

[

21

1

)

n

13

(

1

(

10

2

20

3

+

)

n

]

σ

[ n ]

al

sistemului

considerat

se

particularizarea funcţiei sale de transfer:

obţine

prin

9 - iv

H (

) =

H ( z )

z

=

e

j

=

1 1 − j Ω − j Ω ( 1 − e )( + e )
1
1
j
j
( 1 −
e
)(
+ e
)
2
4
1
1
j
j
( 1 +
e
)( 1
e
)
2
3

Modulul răspunsului în frecvenţă are expresia:

H ( Ω )
H (
)

=

17 1 5 ( + cos Ω )( − cos Ω ) 16 2 4 5
17
1
5
(
+
cos
)(
− cos
)
16
2
4
5
10
2
(
+
cos
)(
cos
)
4
9
3

În figura următoare este prezentat graficul său.

H ( Ω ) = H ( z ) z = e j Ω = 1

Fig. 2.2. Modulul răspunsului în frecvenţă.

Făcând apel la descompunerea în fracţii simple obţinută mai sus se poate

scrie:

9 - v

H ( z ) =

9 3 13 − 1 + z 10 2 20 − 1 1 − 1 −
9
3
13
− 1
+
z
10
2
20
1
1
1
1
1
+
z
1 −
z
2
3

Coeficienţii primei funcţii de transfer din membrul drept sunt:

b 01

=

9

3

;

1

b

1 ;

10

2

2

;

11

=

a

01

=

a

11

=

Coeficienţii celei de a doua funcţii de transfer din membrul drept sunt:

b 02

= −

  • 13 1 ;

20

;

a

02

=

1

3

a

12

= −

Prin conectarea în paralele ale formelor canonice II de implementare a

acestor două sisteme se obţine implementarea cerută în enunţ, prezentată în

figura 2.3.

H ( z ) = 9 3 13 − 1 + z 10 2 20 −

Fig. 3.2. Schema de implementare a sistemului considerat obţinută prin conectarea în paralel a două sisteme de ordinul I.

9 - vi

Problema 3.

Se notează prin

X [ k ] valoarea transformării z a unei secvenţe

durată N, nulă pentru n 0 , N 1 .

Exprimaţi X [ k ] în funcţie de x [ n ] .

Demonstraţi că dacă x [ n ] =

1

N

N 1

k = 0

jk

X [ k ] e

2

π

n

N

, atunci:

x [ n ] de

X ( z ) =

  • 1 z

N

N

N 1

k = 0

X [ k ]

1

e

jk

2

π

n

N

1

z

Demonstraţi

că

dacă x[ n]

=

ax [ n]

1

+

bx [ n] atunci X [ k ]

2

=

aX [ k ]

1

+

bX [ k ] .

2

Care este legătura dintre X ( ) şi X [ k ] ?

Rezolvare.

X [ k ]

=

X ( z )

jk

z = e

2

π

N

=

N 1

x [ n ] e

jk

2

π

n

N

n = 0

Membrul drept reprezintă exprimarea lui X[k] în funcţie de x[n].

b) Ţinând seama de relaţia din enunţ se poate scrie:

X ( z )

N 1

= ∑

x [ n ] z

n

n = 0

=

1

N

N

1

n

=

0

=

1

N

N 1

X [ k ]

k = 0

1 e

j

2 k

π

z

n

1 e

j

2 k

π

N

z

1

N 1

X [ k ] e

k = 0 e

j 2 k

π

= 1

=

jk

2

π

n

N

n

z

  • 1 z

N

N

=

N 1

k = 0

X [ k ]

1 e

jk

2

π

N

z

1

adică tocmai ceea ce trebuia demonstrat.

9 - vii

c)

x [ n ]

X [ k ];

x

1

[ n ]

X

1

[ k ];

x

2

[ n ]

X

2

[ k ];

X [ k ]

N

= a

2

π

n

2

π

n

N

1

= ∑

c) x [ n ] → X [ k ]; x 1 [ n ] →

N

= ∑

n

=

0

( ax

1

[ n ]

+

bx

2

[ n ])e

N

2

π

N

n

+

N

1

b

x

2

jk

[ n ] e

2

π

N

n

=

aX

1

[ k ]

+

jk

N

1

jk

x [ n ] e

n

=

0

1

x

1

[ n ] e

jk

=

bX

2

[ k ]

n

=

0

n

=

0

Transformarea considerată este liniară.

d)

X [ k ]

=

X ( z )

2 π , X ( Ω ) = X ( z ) , ⇒ X [
2
π
,
X (
Ω ) =
X ( z )
,
X [ k ]
=
X (
)
2
π
jk
j Ω
z
=
e
Ω = k
N
z
=
e
N

Deci transformata X[k] se obţine prin eşantionarea transformatei Fourier în

timp discret a aceluiaşi semnal, X ( ) , cu pasul

2π

.

N

9 - viii