Sunteți pe pagina 1din 50

Suport de curs iniţial

Suport de curs ini ţ ial OPERATOR RADIOTELEFONIST ÎN SERVICIUL RADIOTELEFONIC PE CÂILE DE NAVIGA Ţ

OPERATOR RADIOTELEFONIST ÎN SERVICIUL RADIOTELEFONIC PE CÂILE DE NAVIGAŢIE INTERIOARĂ

Expert consultant 1A Ion BÂRGĂU

2013

Ion Bârg ă u 1. REGLEMENTÂRI INTERNE Ş I INTERNA Ţ IONALE REFERITOARE LA RADIOCOMUNICA

Ion Bârgău

1. REGLEMENTÂRI INTERNE ŞI INTERNAŢIONALE REFERITOARE LA

RADIOCOMUNICAŢII

1.1 Regulamentul Radiocomunicaţiilor - Uniunea Internaţională a

telecomunicaţiilor

Telecomunicaţiile s-au dezvoltat în România în strânsă legătură cu evoluţia domeniului pe plan internaţional. Această evoluţie a fost marcată de activitatea organizaţiilor internaţionale de telecomunicaţii, create pentru a facilita cooperarea în acest domeniu. Contribuţia României, care s-a încadrat în această activitate internaţională încă din 1865, este larg apreciată. Principalele organizaţii internaţionale interguvernamentale al căror obiect de activitate principal îl constituie telecomunicaţiile şi la care România este parte sunt:

-Conferinţa Europeană a administraţiilor de Poştă şi Telecomunicaţii (CEPT), -Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (UIT), -Organizaţia Mondială de Comerţ, -alte organizaţii internaţionale de sateliţi

Telecomunicaţiile sunt prin excelenţă o activitate internaţională. Dezvoltarea tehnologică şi implicaţiile politice ale utilizării telecomunicaţiilor pledează pentru o abordare globală, facilitată de colaborarea între state şi eventual sectorul privat în cadrul unor organizaţii internaţionale. Multitudinea organizaţiilor internaţionale interguvernanamentale al căror obiect de activitate principal este legat de telecomunicaţii are mai multe explicaţii: tradiţia în domeniu, rolul important jucat de telecomunicaţii, nevoia de vizibilitate şi pluralitatea de interese care pot fi reprezentate optim în anumite cadre organizatorice specifice, între altele. Acestea sunt CEPT, UIT, WTO (World Trade Organization)

1.2 Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (UIT)

Uniune Internaţională a Telecomunicaţiilor este cea mai veche dintre organizaţiile internaţionale interguvernamentale, fiind practic însuşi prototipul acestora. Dezvoltarea UIT reflectă procesul tehnologic şi specificul sectorului, precum şi evoluţia concepţiilior privind organizaţiile internaţionale.

UIT se diferenţiază de alte agenţii specializate ale ONU prin rolul rezervat sectorului privat. Pe lângă state membre şi observatori, UIT admite şi membri de sector şi membri asociaţi, care pot fi operatori, laboratoare de cercetare, producători de echipamente, şi alte organizaţii similare. Parteneriatul cu sectorul privat permite echilibrul financiar reprezentarea tutror părţilor interesate, aportul de expertiză tehnică, etc.

România a participat activ încă din 1865, în special, prin trimiterea unor delegaţii la diverse reuniuni organizate de UIT, găzduirea unor evenimente sub egida UIT şi contribuţii tehnice (de exemplu propuneri de rezoluţii) la diverse reuniuni. De asemenea, România s-a implicat foarte mult în promovarea unor iniţiative ale UIT, cum ar fi

1

preg ă tirea Conferin ţ ei la nivel înalt pr ivind societetea informa ţ ional

pregătirea Conferinţei la nivel înalt privind societetea informaţională. Între altele, ca o recunoaştere a acestor contribuţii, România a fost aleasă în consiliul UIT în 1992, şi realeasă în 1994, 1998 şi 2002.

1.2.1 Obiective ale UIT

Potrivit Constituţiei, obiectivele UIT sunt următoarele :

Să menţină şi să extindă cooperarea internaţională între statele membre în vederea ameliorării şi utilizării raţionale a telecomunicaţiilor.

Să promoveze şi să crească participarea diverselor entităţi şi organizaţii la activităţile sale, şi să faciliteze cooperarea fructuoasă între acestea şi statele membre în vederea atingerii obiectivelor UIT

Să promoveze şi să acorde asistenţă tehnică ţărilor în curs de dezvoltare în domeniul telecomunicaţiilor, şi să promoveze mobilizarea resurselor necesare pentru ameliorarea accesului la servicii de telecomunicaţii în aceste ţări.

Să promoveze dezvoltarea echipamentelor şi utilizarea lor cât mai eficientă, în vederea creşterii eficienţei serviciilor de telecomunicaţii, crescându-le utilitatea şi făcându-le, pe cât posibil, disponibile pentru public.

Să promoveze extinderea beneficiilor noilor tehnologii de telecomunicaţii la toată lumea.

Să armonizeze acţiunile statelor membre şi să promoveze cooperarea fructuoasă şi constructivă între state membre şi membri de sector în atingerea acestor scopuri.

Să promoveze, la nivel internaţional, adoptarea unei abordări globale a chestiunilor legate de telecomunicaţii în societetea şi economia internaţională globale, prin cooperarea cu alte organizaţii interguvernamentale mondiale sau regionale, precum şi cu organizaţiile neguvernamentale relevante.

1.2.2

Activităţi principale ale UIT

UIT este cea mai importantă organizaţie de standardizare în domeniul telecomunicaţiilor.Standardele elaborate de UIT (cunoscute ca recomandări) acoperă practic toate aspectele telecomunicaţiilor. Colaborarea cu alte organizaţii de standardizare, globale sau regionale, a permis reducerea incompatibilităţilor şi accelerarea ritmului de introducere a unor noi tehnologii. UIT gestionează numerotaţia telefonică, spectrul radio şi poziţiile orbitale, contribuind la accesul echitabil al tuturor statelor la aceste resurse. Administrarea acestor resurse, alături de interconectarea reţelelor şi interoperabilitatea serviciilor, constituie, de fapt, scopul originar pentru care UIT a fost creat. UIT constituie un forum de dezbatere adecvat pentru noile orientări ale sectorului şi promovarea unor noi modele economice şi tehnologice. Aceste dezbateri pot avea loc atât în cadrul adunărilor şi conferinţelor, cât şi în cadrul Forumului de politici de telecomunicaţii, al Seminarului global pentru experţi în reglementare sau în alte întâlniri organizate periodic. Recunoscând rolul crucilal al resurselor umane, UIT promovează transferul de competenţe prin organizarea de cursuri şi seminarii, acordă burse de studiu, finanţează dezvoltarea unor materiale educative şi furnizează experţi şi consultanţi care sprijină realizarea anumitor proiecte în ţări în curs de dezvoltare.

2

1.3 Directiva 2005/44/CE Aa parlamentului european si a consiliului din 7 septembrie 2005 privind serviciile

1.3 Directiva 2005/44/CE Aa parlamentului european si a consiliului din 7 septembrie 2005 privind serviciile de informaţii fluviale (RIS) armonizate pe căile navigabile interioare de pe teritoriul Comunităţii

Aceasta directivă stabileşte un cadru pentru desfăşurarea şi utilizarea serviciilor de informaţii fluviale (RIS) armonizate în cadrul Comunităţii pentru a sprijini transportul pe căile navigabile interioare în vederea creşterii siguranţei, eficienţei şi protecţiei mediului, precum şi pentru a facilita interfeţele cu alte moduri de transport.

De asemenea ea asigură un cadru pentru stabilirea şi dezvoltarea în continuare a cerinţelor, specificaţiilor şi condiţiilor tehnice pentru a asigura RIS armonizate, interoperabile şi deschise pe căile navigabile interioare de pe teritoriul Comunităţii. Comisia, asistată de comitetul menţionat la articolul 11, stabileşte şi dezvoltă în continuare cerinţele, specificaţiile şi condiţiile tehnice. În acest context, Comisia acordă atenţia cuvenită măsurilor adoptate de organizaţiile internaţionale relevante, precum PIANC, CCNR şi CEE-ONU. Se asigură continuitatea cu alte servicii de gestionare a traficului modal, în special serviciile de gestionare şi informare pentru traficul maritim.

1.4 Ordin nr. 1057/2007 privind armonizarea serviciilor de informaţii pe căile navigabile interioare (RIS) din România cu cele din Comunitatea Europeană

Obiectiv

Art. 1. - (1) Prezentul ordin stabileşte cadrul pentru implementarea şi utilizarea serviciilor de informaţii pe căile navigabile interioare (RIS) din România, pentru a sprijini transportul pe căile navigabile interioare, crescând siguranţa, eficienţa şi protecţia mediului înconjurător şi facilitând interfaţa cu celelalte moduri de transport. (2) RIS din România se organizează ca un sistem deschis, armonizat şi interoperabil cu sisteme similare de pe căile navigabile interioare ale Comunităţii Europene, şi este implementat şi dezvoltat ulterior în conformitate cu cerinţele tehnice, specificaţiile şi condiţiile stabilite de Comisia Europeană.

Domeniul de aplicare

Art. 2. - Prezentul ordin se aplică în scopul implementării şi operării RIS pe următoarele căi navigabile ale României: fluviul Dunărea de la km 1.075 până la Marea Neagră pe braţul Sulina, braţele navigabile ale Dunării, Borcea, Bala, Măcin, Vâlciu, Caleia, braţul Chilia şi braţul Sfântul Gheorghe, Canalul Dunăre - Marea Neagră (64,410 km lungime) şi Canalul Poarta Albă - Midia Năvodari (29,410 km lungime), incluzând porturile de pe acestea.

3

1.5 Regulamentul (CE) nr. 414/2007 al Comisiei din 13 martie 2007 privind orient ă rile

1.5 Regulamentul (CE) nr. 414/2007 al Comisiei din 13 martie 2007 privind orientările tehnice pentru planificarea, punerea în aplicare si utilizarea operatională a serviciilor de informatii fluviale (RIS)

Acest regulament defineşte orientările pentru planificarea, punerea în aplicare şi utilizarea operaţională a serviciilor de informaţii fluviale (RIS).

1.6 Regulamentul (CE) nr. 415/2007 al Comisiei din 13 martie 2007 privind specificatiile tehnice pentru sistemele de urmărire si reperare a navelor mentionate la articolul 5 din Directiva 2005/44/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind serviciile de informatii fluviale (RIS) armonizate pe căile navigabile interioare de pe teritoriul Comunitătii

Acest Regulament se refera la specificaţiile tehnice pentru sistemele de urmărire şi reperare a navelor menţionate la articolul 5 din Directiva 2005/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind serviciile de informaţii fluviale (RIS) armonizate pe căile navigabile interioare de pe teritoriul Comunităţii

2. ARANJAMENTUL REGIONAL REFERITOR LA SERVICIUL RADIOTELEFONIC PE CĂILE NAVIGABILE INTERIOARE

A fost încheiat la Basel la 6 aprilie 2000 între administraţiile următoarelor state: Austria, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Elveţia, Franţa, Germania, Luxemburg, Moldova, Olanda, Polonia, România, Republica Slovacă, Republica Cehă, Ungaria şi Serbia. Ţări în curs de recunoaştere a prevederilor Aranjamentului regional: Federaţia Rusă, Ucraina şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

2.1 Preambul

În vederea stabilirii principiilor şi regulilor de securitate comune pentru persoane şi mărfuri pe căile de navigaţie interioară, şi considerând că armonizarea serviciului radiotelefonic va contribui la o navigaţie mai sigură pe căile de navigaţie interioară, în particular în condiţii meteorologice nefavorabile, delegaţii Administraţiilor ţărilor sus- menţionate, s-au reunit la Basel în conformitate cu dispoziţiile articolului 6 din Regulamentului Radiocomunicaţiilor al Uniunii Internaţionale deTelecomunicaţii (UIT) pentru o Conferinţă regională şi au adoptat de comun acord, sub rezerva aprobării de către Administraţiile respective, dispoziţiile următoare relative la serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară europene.

2.2 Serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară

Serviciul mobil radiotelefonic internaţional pe VHF şi UHF acoperă căile de navigaţie

interioară.

Serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară permite stabilirea de

radiocomunicaţii în scopuri determinate pe

operare recunoscută. Serviciul radiotelefonic pe căile navigaţie interioară cuprinde cinci servicii:

canale definite şi urmând o procedură de

- navă-navă

- informaţii nautice

4

- nav ă -autorit ăţ i portuare - radiocomunica ţ ii de bord - radiocomunica

- navă-autorităţi portuare

- radiocomunicaţii de bord

- radiocomunicaţii de corespondenţă publică (serviciu neobligatoriu)

2.3 Serviciul navă-navă

Radiocomunicaţii desfăşurate între staţiile de navă (aşa numitul serviciu „punte de

comandă la punte de comandă”).

2.4 Serviciul de informaţii nautice

Radiocomunicaţii desfăşurate între staţiile de navă şi staţiile autorităţilor însărcinate cu

supravegherea traficului navelor pe căile de navigaţie interioară. Staţiile autorităţilor sus-menţionate pot fi staţii terestre fixe sau staţii mobile.

2.5 Serviciul navă – autorităţi portuare

Radiocomunicaţii desfăşurate între staţiile de navă şi staţiile autorităţilor însărcinate cu exploatarea tehnică a porturilor de pe căile de navigaţie interioară. Staţiile autorităţilor sus-amintite trebuie să fie staţii de ţărm fixe. (Atenţie ! Autoritatea portuară NU ESTE acelaşi lucru cu Autoritatea Navală Româna, care reprezintă o entitate separată)

2.6 Serviciul radiocomunicaţii la bord

Radiocomunicaţiile desfăşurate la bordul unei nave sau radiocomunicaţiile desfăşurate

în mijlocul unui grup de nave, remorcate sau împinse, cuprinzând şi cele privind instrucţiunile relative la manevrele de constituire de convoi şi amarare.

2.7 Serviciul de radiocomunicaţii de corespondenţă publică

Radiocomunicaţii desfăşurate între staţiile de navă şi reţelele de telecomunicaţii publice

naţionale şi internaţionale.

2.8 Staţia de navă

Staţia mobilă a serviciului radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară amplasată la

bordul unei ambarcaţiuni care nu este amarată în permanenţă.

2.9 Coordonarea asignării frecvenţelor

Asignările de frecvenţe şi coordonarea lor se fac, în măsura posibilului, în conformitate

cu HCM Vilnius în ultima sa versiune în vigoare pentru frecvenţele cuprinse între 29,7 MHz şi 39,5 GHz sau, pentru ţările care nu au semnat acest Aranjament de coordonare, în măsura posibilului, în conformitate cu Recomandarea T/R 25-08 a Conferinţei Europene de Poştă şi Telecomunicaţii (CEPT), sau în conformitate cu aranjamentele bilaterale sau multilaterale.

2.10 Tabelele canalelor, frecvenţelor de emisie şi categoriile de servicii pentru căile de navigaţie interioară Tabelul 1

Canal

Obs.

Frecvenţe de emisie (MHz)

Navă-

Navă

-

Informaţii

Navă

Autorităţi

Nautice

Staţie de

Staţie terestră

portuare

navă

60

a)

156.025

160.625

   

X

01

a)

156.050

160.650

   

X

5

61   a) 156.075 160.675       X 02   a) 156.100 160.700  

61

 

a) 156.075

160.675

     

X

02

 

a) 156.100

160.700

     

X

62

 

a) 156.125

160.725

     

X

03

 

a) 156.150

160.750

     

X

63

 

a) 156.175

160.775

     

X

04

 

a) 156.200

160.800

     

X

64

 

a) 156.225

160.825

     

X

05

 

a) 156.250

160.850

     

X

65

 

a) 156.275

160.875

     

X

06

a)

b)

156.300

156.300

X

   

66

a)

156.325

160.925

     

X

07

a)

156.350

160.950

     

X

Canal

Obs.

Frecvenţe de emisie

Navă-

 

Navă-

 

Informaţii

Staţie

de

Staţie

Navă

Autorităţi

nautice

navă

terestră

portuare

 

67

a)

c)

156.375

156.375

     

X

08

a)

q)

156.400

156.400

X

   

68

a)

156.425

156.425

     

X

09

a)

b) d)

156.450

156.450

     

X

69

a)

156.475

156.475

     

X

10

e)

156.500

156.500

X

   

70

a)

156.525

156.525

Apel Selectiv Numeric pentru pericol, siguranţă şi apel (DSC)

11

 

156.550

156.550

 

X

 

71

 

156.575

156.575

 

X

 

12

 

156.600

156.600

 

X

 

72

a)

r)

156.625

156.625

X

   

13

f)

156.650

156.650

X

   

73

f)

g)

156.675

156.675

   

X

14

q)

156.700

156.700

 

X

 

74

a)

156.725

156.725

 

X

 

15

h)

156.750

156.750

     

75

o)

156.775

156.775

 

X

 

16

i)

156.800

156.800

     

76

j)

d) o)

156.825

156.825

   

X

17

h)

156.850

156.850

     

77

a)

k)

156.875

156.875

X

   

18

 

156.900

161.500

   

X

78

 

156.925

161.525

   

X

19

 

156.950

161.550

   

X

79

a)

156.975

161.575

   

X

20

 

157.000

161.600

   

X

80

 

157.025

161.625

   

X

21

a)

157.050

161.650

   

X

81

a)

157.075

161.675

   

X

22

 

157.100

161.700

   

X

82

l)

m)

157.125

161.725

   

X

23

m)

157.150

161.750

   

X

83

a)

m)

157.175

161.775

   

X

6

24 m) 157.200 161.800     X 84 m) 157.225 161.825     X Canal

24

m)

157.200

161.800

   

X

84

m)

157.225

161.825

   

X

Canal

Obs.

Frecvenţele de emisie

Navă-

Navă-

Informaţii

Staţie

de

Staţie

navă

Autorităţi

nautice

navă

terestră

portuare

25

m)

157.250

161.850

   

X

85

a)

m)

157.275

161.875

   

X

26

m)

157.300

161.900

   

X

86

a)

m)

157.325

161.925

   

X

27

m)

157.350

161.950

   

X

87

a)

d)

157.375

157.375

   

X

28

m)

157.400

162.000

   

X

88

a)

p)

157.425

157.425

   

X

AIS 1

a)

n)

161.975

161.975

     

AIS 2

a)

n)

162.025

162.025

     

2.10.1

Observaţii generale asupra tabelului 1

 

Canalele pentru serviciile de radiocomunicaţii navă-navă şi informaţii nautice pot, de asemenea, să fie utilizate pentru sistemele de control trafic de nave de către centrele de trafic. În anumite ţări, unele canale sunt utilizate pentru o altă reţea sau serviciu radio. Aceste ţări sunt: Austria, Bulgaria, Croaţia, Ungaria, Moldova, România, Republica Slovacă, Republica Cehă şi Serbia (cu excepţia canalelor 08, 09, 72, 74 şi 86). Administraţiile implicate vor depune eforturi pentru a face disponibile aceste canale serviciului radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară , în scopul stabilit.

2.10.2 Explicaţii asupra notelor specifice din tabelul 1

a) În Austria, Bulgaria, Croaţia, Ungaria, Moldova, România,Republica Slovacă, Serbia şi Republica Cehă (cu excepţia canalelor 08, 09, 72, 74, şi 86) este strict interzis să se utilizeze acest canal.

b) Acest canal nu poate fi utilizat pe Rhin între kilometrul 150 şi kilometrul 350.

c) În Olanda acest canal este utilizat pentru comunicaţii în cursul operaţiunilor de securitate în Marea Nordului, Ijsselmeer, Waddenzee, Osterschelde şi Westerschelde.

d) Acest canal poate fi de asemenea utilizat pentru pilotaj, amarare, remorcaj şi alte scopuri nautice.

e) Acest canal este primul canal navă-navă, în afară de cazul în care autoritatea competentă a definit un alt canal. În ţările menţionate la a) puterea de ieşire poate fi reglată între 6 şi 25 Watt până la 1 ianuarie 2005.

f) In ţările menţionate la a) acest canal este utilizat pentru radiocomunicaţii navă- autorităţi portuare

g) Acest canal nu poate fi utilizat decât pentru categoria de serviciu radiocomunicaţii la bord

h) Acest canal poate fi utilizat doar pentru comunicaţii între navele de pe mare şi staţiile de coasă care participă la comunicaţii de pericol şi securitate în zonele maritime.

7

i) Acest canal nu poate fi utilizat decât pentru primejdie, securitate ş i apeluri. j)

i) Acest canal nu poate fi utilizat decât pentru primejdie, securitate şi apeluri.

j) Puterea de ieşire trebuie să fie în mod automat redusă la o valoare cuprinsă între 0,5 şi 1 Watt

k) Acest canal poate fi utilizat pentru comunicaţii de ordin particular.

l) În Olanda şi Belgia, acest canal poate fi utilizat pentru transmiterea mesajelor relative la realimentare şi aprovizionare. Puterea de ieşire trebuie redusă manual la o valoare cuprinsă între 0,5 şi 1 W.

m) Acest canal poate fi de asemenea utilizat pentru corespondenţa publică.

n) Acest canal va fi utilizat pentru un sistem automat de identificare şi de supraveghere (AIS) capabil de a fi utilizat la nivel mondial pe mare şi pe căile de navigaţie interioară.

o) Acest canal este disponibil pe o bază voluntară. După 10 ani de la intrarea în vigoare a acestui aranjament, orice echipament existent va trebui să fie capabil să funcţioneze pe acest canal.

p) Cu aprobarea unei autorităţi competente acest canal poate fi utilizat pentru evenimente speciale cu caracter temporar.

q) În Republica Cehă, acest canal este utilizat pentru serviciul de comunicaţii de informaţii nautice.

r) În Republica Cehă acest canal este utilizat pentru serviciul de comunicaţii navă- autorităţi portuare.

Tabelul 2

Frecvenţe de emisie (MHz)

457.525

457.5375

457.550

457.5625

457.575

467.525

467.5375

467.550

467.5625

467.575

2.10.3 Explicaţiile notelor specifice din tabelul 2

a) Aceste frecvenţe pot fi utilizate pentru serviciul radiocomunicaţii de bord. Utilizarea acestor frecvenţe poate fi supusă reglementărilor naţionale

b) La nevoie, echipamentele destinate unui ecart de 12,5 kHz pot de asemenea utiliza aceste frecvenţe suplimentare car pot fi introduse pentru radiocomunicaţii de bord. Utilizarea acestor frecvenţe poate fi supusă reglementărilor naţionale ale Administraţiei interesate.

c) In ţările următoare utilizarea acestor frecvenţe este interzisă: Germania, Austria, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Franţa, Luxemburg, Moldova, Olanda, România, Republica Slovacă, Elveţia, Republica Cehă şi Serbia

8

2.11 Puterea echipamentelor

2.11 Puterea echipamentelor 2.11.1 Puterea de ie ş ire (P e m ) pentru echipamentele VHF

2.11.1 Puterea de ieşire (P em ) pentru echipamentele VHF fixe ce utilizează canalele menţionate în tabelul 1

Puterea de ieşire pentru echipamentele VHF fixe trebuie să fie reglată la o valoare cuprinsă între 6 şi 25 W Totodată :

a) P (em) a canalelor pentru serviciile de radiocomunicaţii navă-navă, navă- autorităţi portuare şi radiocomunicaţii de bord trebuie să fie redusă automat la o valoare între 0,5 şi 1 W

b) In ceea ce priveşte informaţiile nautice, Administraţiile pot cere navelor ce navigă pe teritoriul lor o reducere a P (em) la o valoare cuprinsă între 0,5 şi 1 W

c) P (em) pentru sistemele AIS nu poate să depăşească 25 W

2.11.2 Puterea aparent radiată (PAR) a echipamentelor VHF portabile ce utilizează canalele menţionate în tabelul 1

PAR-ul echipamentelor VHF portabile trebuie să fie reglat la o valoare cuprinsă între 0,1 şi 1W

2.11.3 Puterea aparent radiată (PAR) a echipamentelor UHF portabile care

utilizează frecvenţele menţionate în tabelul 2

PAR-ul echipamentelor UHF portabile trebuie să fie reglat la o valoare cuprinsă între 0,2 şi 2W

2.12 Ghidul serviciului radiotelefonic pentru căile de navigaţie interioară

Comitetul RAINWAT pentru Aranjamentul regional cu privire la serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară (Basel, 6 aprilie 2000)

Considerând:

Că este de cel mai mare interes ca utilizatorii serviciului radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară să dispună de un ghid la zi;

hotărăşte:

- Comisia Centrală pentru navigaţia Rhinului (CCNR) şi Comisia Dunării (CD) să pregătească un ghid al serviciului radiotelefonic pentru căile de navigaţie interioară după un model uniform şi să-l publice;

- ca Administraţiile competente să supună cel mai repede cu putinţă CCNR-ului şi CD-ului contribuţiile şi adaosurile necesare Ghidului serviciului radiotelefonic pentru căile de navigaţie interioară;

- ca Administraţia să ia măsurile necesare pentru ca acest ghid să fie prezent la bordul navelor;

- ca Administraţiile contactante să publice o formă adecvată a informaţiilor complementare ghidului serviciului radiotelefonic pentru căile de navigaţie interioară.

9

2.13 Autoriza ţ ia de asignare a frecven ţ elor pentru sta ţ ie de

2.13 Autorizaţia de asignare a frecvenţelor pentru staţie de navă (ASN)

Comitetul RAINWAT pentru Aranjamentul regional cu privire la serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară (Basel, 6 aprilie 2000)

considerând:

a) că autorizaţia de staţie de navă trebuie să fie disponibilă în permanenţă la bordul navei

b) că toate autorizaţiile de staţii de navă trebuie să fie păstrate de o asemenea manieră încât să permită prezentarea lor la solicitarea de examinare

c) că se poate efectua un control al staţiei de navă de către Administraţia ţării vizate de către navă

d) că pot apărea dificultăţi rezultate din utilizarea diferitelor limbi în timpul efectuării unui astfel de control.

luând notă

a) că Aranjamentul regional acoperă o zonă întinsă de căi de navigaţie interioară;

b) că Anexa 1 a Aranjamentului regional prevede că o autorizaţie de staţie de navă trebuie să fie eliberată de autoritatea competentă a ţării unde este înmatriculată nava;

c) că autorizaţiile de staţii de navă conforme cu condiţiile Aranjamentului sunt valabile în toate ţările contractante.

recomandă:

ca, în vederea armonizării formei şi conţinutului autorizaţiei de staţie de navă, Administraţiile contractante să urmărească pe cât posibil ca forma şi conţinutul ASN să fie conforme cu Anexa nr.1 la Recomandarea nr.7 a WRC-97

2.14 Banca de date informative despre navele care conţin codurile ATIS şi MMSI

Comitetul RAINWAT pentru Aranjamentul regional cu privire la serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară (Basel, 6 aprilie 2000)

considerând

a) că pentru scopurile unei inspecţii pe loc, identificarea prin mijlocirea codului ATIS nu furnizează suficiente informaţii, de exemplu numele navei, astfel încât un control urgent şi necesar pe loc nu se poate realiza în timpul necesar;

b) că Administraţiile contractante trebuie să identifice puncte de contact care să permită furnizarea informaţiilor complementare cerute asupra staţiilor de navă;

c) că lista staţiilor de nave a UIT, de asemenea accesibilă prin INTERNET/MARS, nu conţine decât staţiile din serviciul mobil maritim;

luând notă

a) că Aranjamentul regional comportă dispoziţii obligatorii cu privire la identificarea emisiunilor cu ajutorul ATIS;

b) că obiectivul introducerii sistemului de identificare este acela de a furniza în mod automat identificarea tuturor emisiunilor unei staţii de navă;

10

c) c ă , în cele mai multe cazuri, acest sistem de identificare prevede o

c) că, în cele mai multe cazuri, acest sistem de identificare prevede o translatare directă din cod în indicativul de apel al navei;

d) că în cele mai multe cazuri, nu este posibil de a transpune direct un indicativ de apel într-un cod ATIS corespondent.

recomandă

1)

ca Administraţiile contractante să furnizeze şi să faciliteze informarea asupra navelor din navigaţia interioară acoperite de Aranjamentul regional;

2)

ca Administraţiile contractante să încurajeze stabilirea unei bănci de date comune despre navele din navigaţia interioară, cuprinzând codurile ATIS şi numele navelor.

2.15 Armonizarea programei de examinare în vederea obţinerii certificatului de

operator radiotelefonist pe căile de navigaţie interioară

Comitetul RAINWAT pentru Aranjamentul regional cu privire la serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară (Basel, 6 aprilie 2000),

considerând

a) că certificatul de operator dedicat pentru utilizarea pe căile de navigaţie inetrioară este sub incidenţa Aranjamentului regional şi guvernat de prevederile Regulamentului Radiocomunicaţiilor al Uniunii Internaţionale pentru Telecomunicaţii, ca şi de alte prevederi naţionale sau reguli internaţionale;

b) că cerinţele de bază cu privire la conţinutul certificatului de operator sunt stabilite în Anexa 5 a Aranjamentului Regional;

c) că este de dorit sa se stabilească standarde comune de competenţă pentru personalul de operare al staţiilor din serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară, fapt ce va conduce la uşurarea recunoaşterii mutuale a certificatelor de operator;

d) că administraţiile sunt responsbile pentru luarea unor astfel de măsuri, pe care le consideră necesare, pentru verificarea calificării operaţionale şi tehnice a persoanelor care doresc să obţină certificatul de operator pentru staţiile ce operează în serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară;

recomandă

serviciul

radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară pentru candidaţii care au trecut cu succes examinarea bazată pe programa decrisă în Anexă;

b) ca această Recomandare să intre în vigoare la 1 septembrie 2004.

a) ca administraţiile contractante să elibereze un certificat de operator pentru

11

2.16 Programa armonizat ă de examinare pentru certificatul de operator în serviciul radiotelefonic pe c

2.16 Programa armonizată de examinare pentru certificatul de operator în

serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară

Examinarea va consta în teste teorectice şi practice şi va trebui să includă cel puţin:

A. CUNOAŞTEREA

ELEMENTELOR

DE

BAZĂ

ALE

SERVICIULUI

RADIOTELEFONIC PE CĂILE DE NAVIGAŢIE INTERIOARĂ

1.

Tipuri de categorii de servicii:

comunicaţii navă-navă;

informaţii nautice;

navă-autorităţi portuare;

comunicaţii la bord;

corespondenţă publică.

2.

Tipuri de comunicaţii:

comunicaţii de primejdie, urgenţă şi securitate;

comunicaţii de rutină;

apel selectiv numeric (DSC).

3.

Tipuri de staţii:

staţii de navă;

staţii de coastă;

echipamente portabile radiotelefonice.

4.

Cunoştinţe elementare despre frecvenţe şi benzi de frecvenţă:

conceptul de frecvenţă şi de canale radio; simplex, semi-duplex şi duplex;

propagarea frecvenţelor VHF şi UHF.

5.

Cunoştinţe elementare despre scopul şi modul de formare al codului ATIS şi despre relaţia acestuia cu indicativul de apel.

6.

Alocarea canalelor:

aranjarea canalelor pentru radiotelefonia VHF şi UHF;

urmărirea simultană a două canale (dual-watch);

limitări de putere.

7. Cunoştinţe elementare despre regulamente şi publicaţii existente:

responsabilitatea utilizării echipamentului radio;

secretul comunicaţiilor;

documente obligatorii;

“Ghidul cu privire la serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară”.

regulamente

interne

şi internaţionale

şi aranjamente care conduc serviciul

radiotelefonic;

alte publicaţii naţionale.

12

3. GHID DE SERVICIU

3.1 Definiţii

3. GHID DE SERVICIU 3.1 Defini ţ ii RADIOTELEFONIC PENTRU NAVIGA Ţ IA INTERIOAR Ă 3.1.1

RADIOTELEFONIC PENTRU NAVIGAŢIA INTERIOARĂ

3.1.1 Procedura de apel

Procedură referitoare la stabilirea de legături de radiocomunicaţii 3.1.2 ATIS-Automatic Transmitter Identification System

Sistem de identificare automată a emiţătorilor radio din componenţa staţiei de navă

3.1.3 Radiotelefonie pe căile de navigaţie interioară

Serviciul mobil radiotelefonic VHF între staţiile de navă de pe căile de navigaţie interioară, cuprinde următoarele categorii de servicii:

- navă – navă,

- informaţii nautice,

- navă – autorităţi portuare,

- corespondenţă publică.

3.1.4 Canalul radio impus

Canalul radio utilizat în Olanda şi Belgia de punctele de control trafic şi de staţiile de

navă pentru comunicarea de informaţii cu privire la securitatea persoanelor şi a navigaţiei. Canalul radio impus este canalul utilizat pe un sector dat simultan pentru radiocomunicaţii în categoriile de servicii navă – navă (de exemplu determinarea rutei

de urmat) şi informaţii nautice.

Acronimul centrului francez de alertă şi informare de la Gambsheim

3.1.5 Veghe alternată (dual watch)

Veghea alternativă pe două canale (neautorizată în radiotelefonia navigaţiei interioare)

3.1.6 Instalaţii radiotelefonice

O staţie

aparate emiţătoare.

de radiotelefonie la bordul unei nave; ea poate fi compusă din mai multe

3.1.7 Centru de trafic

Centrală care recepţionează apelurile provenite din navigaţie (de exemplu apeluri de pericol) şi care informează navigaţia despre situaţia căii navigabile.

3.1.8 Scanner

Aparatul admis pentru veghea canalelor cu excepţia canalului 10 – dar care nu permite garantarea veghei simultane a celor două canale.

3.1.9 Staţia de navă

Staţia serviciului radiotelefonic pe

nave, al

nu sunt amarate în permanenţă.

căile navigabile interioare amplasate la bordul unei

unei ambarcaţiuni mici, al unui bac, al unor masini si instalatii plutitoare care

3.1.10 Radiotelefonia ecluzelor

Exploatarea unui canal în categoria de servicii informaţii nautice pentru desfăşurarea traficului de nave în sectorul unei ecluze.

13

3.1.11 Exploatarea duplex Modul de exploatare dup ă care transmisia este posibil ă simultan în

3.1.11 Exploatarea duplex

Modul de exploatare după care transmisia este posibilă simultan în cele două sensuri ale legăturii de radiocomunicaţii.

Ca şi în convorbirile telefonice, emisia şi recepţia sunt posibile simultan. Exploatarea duplex nu este posibilă decât pentru categoriile de servicii informaţii nautice. Cu excepţia exploatării prin releu pe canalele impuse, emisia unei staţii de navă nu poate fi ascultată de o altă staţie de navă.

3.1.12 Exploatarea Semi-Duplex (transmisiune simultană condiţionată)

Modul de exploatare simplex la o extremitate a legăturii de radiocomunicaţii şi duplex la cealaltă

3.1.13 Exploatarea Simplex (transmisiunea alternativă)

Modul de exploatare după care transmisia devine posibilă alternativ în cele două sensuri ale legăturii de radiocomunicaţii prin intermediul unui sistem de comandă manuală; în timpul emisiei staţiei de navă, recepţia unei alte legături de radiocomunicaţii nu este posibilă.

3.1.14 Categorii de servicii

Repartizarea canalelor în scopuri determinate.

3.1.15 Categoria radiocomunicaţii la bord

Legătura de radiocomunicaţii la bordul unei nave, unui convoi, unui bac, maşini şi instalaţii plutitoare sau al unei nave maritime cum sunt cele privind instrucţiunile referitoare la amaraj. Exploatarea acestei categorii este interzisă pe ambarcaţiunile mici.

3.1.16 Categoria informaţii nautice

Legătura de radiocomunicaţii între staţiile de navă şi staţiile autorităţilor însărcinate cu exploatarea tehnică a canalelor de apă (de exemplu radiotelefonia ecluzelor, canalelor

impuse, radiotelefonia centrului de trafic)

3.1.17 Categoria radiocomunicaţii navă – autorităţi portuare

Legătura de radiocomunicaţii între staţiile de navă şi staţiile autorităţilor portuare însărcinate cu exploatarea porturilor interioare.

3.1.18 Categoria radiocomunicaţii navă – navă

Legătura de radiocomunicaţii directe între staţiile de navă.

3.2 Desfăşurarea traficului radiotelefonic

3.2.1 Generalităţi Pentru desfăşurarea convorbirilor în serviciul radiotelefonic al navigaţiei interioare, sunt aplicabile reguli fixate prin aranjamente internaţionale. În principiu, nu pot fi transmise decât informaţii privind securitatea persoanelor, navigaţiei sau siguranţa navelor. Pentru legăturile de radiocomunicaţii de ordin personal poate fi utilizat doar canalul

77.

14

3.2.2 M ă suri de precau ţ ie Înainte de a începe o convorbire radiotelefonic

3.2.2 Măsuri de precauţie Înainte de a începe o convorbire radiotelefonică ar trebui să existe asigurarea că nici o altă convorbire nu va fi stingherită. Totuşi, această dispoziţie nu se aplică apelurilor de pericol care au prioritate absolută.

3.2.3 Ordinea priorităţii convorbirilor radiotelefonice

- Staţiile (de navă sau terestre) trebuie să acorde prioritate tuturor informaţiilor referitoare la viaţa umană pe apă, pe pământ, în aer sau în afara atmosferei.

- Ordinea priorităţii comunicaţiilor este următoarea:

1.

Apel de pericol (MAYDAY);

2.

Apelde urgenţă (PAN PAN);

3.

Mesaj de siguranţă (SECURITE);

4.

Convorbiri de rutină.

Pentru a

asigura ordinea priorităţilor, staţiile trebuie să anunţe urgent apelurile

prioritare.

3.3 Forma de desfăşurare a convorbirilor

3.3.1 Forma apelului

Apelul este constituit după cum urmează:

- de trei ori, cel mult, numele staţiei apelate;

- cuvântul “AICI” (sau DE silabisit cu ajutorul cuvintelor de cod DELTA ECHO în caz de dificultăţi de limbaj);

- de trei ori maxim numele staţiei care face apelul.

Totuşi, atunci când contactul se stabileşte uşor, apelul descris mai sus poate fi înlocuit cu apelul descris mai jos:

- o dată numele staţiei apelate;

- cuvântul “AICI” (sau DE silabisit cu ajutorul cuvintelor de cod DELTA ECHO în caz de dificultăţi de limbaj);

- de două ori numele staţiei care face apelul.

După stabilirea contactului, numele staţiei nu poate fi emis decât o singură dată.

3.3.2 Forma de răspuns la apel

Răspunsul la apel este constituit după cum urmează:

- de trei ori maxim numele staţiei care face apelul;

- cuvântul”AICI” (sau DE silabisit cu ajutorul cuvintelor de cod DELTA ECHO în caz de dificultăţi de limbaj);

- de trei ori maxim numele staţiei apelate. când contactul este uşor de stabilit apelul descris mai sus poate fi

Totuşi, atunci

înlocuit cu apelul descris mai jos:

- o dată numele staţiei care face apelul;

- cuvântul “AICI” (sau DE silabisit cu ajutorul cuvintelor de cod DELTA ECHO în caz de dificultăţi de limbaj);

- de două ori numele staţiei apelate.

După stabilirea contactului numele staţiei nu poate fi emis decât o singură dată. În virtutea prescripţiilor internaţionale, pentru staţiile terestre trebuie să fie enunţat mai

întâi

ecluză).

numele locului şi apoi serviciului de exemplu “Koblenz Schleuse” (Coblence

15

Indicativele de apel pot fi de asemenea cons tituite din grupuri de nave “spre aval”,

Indicativele de apel pot fi de asemenea constituite din grupuri de nave “spre aval”, “spre amonte” sau alte denumiri.

3.3.3 Disciplina comunicaţiilor

Disciplina

radiotelefonice impune:

necesară

pentru

garantarea

desfăşurării

corecte

a

comunicaţiilor

- ca acestea să fie limitate la minimul indispensabil;

- să se folosească fraze scurte, vorbindu-se lent şi clar, fără să se forţeze vocea;

- să se respecte interdicţia de a întreţine convorbiri personale sau comerciale pe categoriile de servicii navă-navă, informaţii nautice şi comunicaţii de bord (în afara canalului 77 pentru convorbirile personale);

- să nu se apese pe maneta aparatului mai mult decât este necesar;

- să se limiteze puterea de emisie pe categoria informaţii nautice pe cât posibil pentru evitarea bruiajelor celorlalte legături de radiocomunicaţii;

- să nu se difuzeze emisiuni muzicale.

3.3.4 Limba

În legăturile de radiocomunicaţii între staţiile de navă se utilizează, în principiu, limba statului în care se găsesc aceste staţii.

3.3.5 Încercări

Atunci când este necesar ca o staţie să emită semnale de încercare, aceaste semnale trebuie să fie reduse la minimum şi să nu dureze mai mult de 10 secunde. Semnalele trebuie să cuprindă numele staţiei urmat de cuvintele “în încercare”.Numele staţiei şi cuvintele “în încercare” trebuie să fie pronunţate lent şi distinct.

3.3.6 Instrucţiunile staţiei terestre

În legătură de radiocomunicaţii cu o staţie terestră trebuie să fie observate instrucţiunile

acesteia din urmă referitoare la desfăşurarea convorbirilor. Aceste instrucţiuni pot fi de exemplu:

- obligaţia de tăcere radio pe o perioadă determinată de timp;

- reducerea puterii de ieşire a staţiei de navă;

- veghea pe un canal determinat.

Notă:

În caz de pericol instrucţiunile staţiilor terestre pot fi ignorate. Staţia terestră trebuie să

fie informată îndeaproape.

3.3.7 Confirmarea de primire a mesajelor

La cerere, mesajele primite trebuie să facă obiectul unei confirmări de recepţie.

3.3.8 Convorbirea de pericol

O convorbire de pericol este o convorbire în caz de pericol iminent pentru

sau navă. Aceasta se aplică şi pentru pericole pe uscat.

persoane

MAYDAY (pronun ţ at de trei ori) Pentru a cere aplicarea m ă surilor de

MAYDAY (pronunţat de trei ori)

Pentru a cere aplicarea măsurilor de salvare trebuie apelate staţiile categoriei de servicii informaţii nautice. Staţia de navă în pericol poate de asemenea informa navigaţia pe un canal al categoriei radiocomunicatii navă-navă. În timpul unei convorbiri de pericol staţiile care nu participă la această operaţiune trebuie să respecte tăcerea radio.

În timpul tăcerilor din cursul convorbirii de pericol staţia care asigură dirijarea traficului

de pericol poate accepta temporar alte convorbiri sau să aloce alte canale. Autorizarea unui trafic restrâns de radiocomunicaţii este introdus prin semnalul “PRUDENŢĂ”(PRUDENCE). Preluarea unui mesaj de pericol de o staţie care nu este ea însăşi în pericol este semnalată prin semnalul ”RELAY” după semnalul de pericol “MAYDAY”.

O staţie care nu participă la convorbirea de pericol poate impune tăcerea unei staţii

care perturbează prin semnalul”PERICOL”(DETRESSE).

Un mesaj de pericol cuprinde:

1. Semnalul de pericol (MAYDAY),

2. Numele staţiei apelate,

3. Numele navei în pericol,

4. Pozi