UNIUNEA INTERNAȚIONALĂ PENTRU TELECOMUNICAȚII

Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT) este o instituție specializată din cadrul

Organizației Națiunilor Unite (ONU), având sediul la Geneva. UIT are ca principiu
fundamental asigurarea cooperării dintre sectorul guvernamental și cel privat, pentru
dezvoltarea domeniului tehnologiei informațiilor și comunicațiilor la nivelul infrastructurii și
serviciilor, în vederea susținerii procesului de dezvoltare economică și socială la nivel
mondial.

Istoric

UIT a fost creată la 17 mai 1865 prin semnarea, la Paris, a primei Convenții Internaționale
privind Telegrafia. Conferința Radiotelegrafică Internațională (Berlin, 1906) a adoptat
Convenția Internațională privind Radiotelegrafia , care avea o anexă privind reglementarea
radiotelegrafiei, anexă devenită, după amendamente succesive la conferințele de
radiocomunicații ulterioare, Regulamentul radiocomunicațiilor (Regulamentul radio). Pentru
coordonarea studiilor tehnice necesare interconectării rețelelor de telecomunicații
internaționale, au fost create trei comitete consultative: Comitetul Consultativ Internațional
Radio (CCIR, 1927), Comitetul Internațional Consultativ privind Telefonia (CCIF, 1924) și
Comitetul Internațional Consultativ privind Telegrafia (CCIT, 1925). La Conferința de la
Madrid (1932) s-a decis combinarea Convenției Internaționale privind Telegrafia cu
Convenția Internațională privind Radiotelegrafia și schimbarea numelui în Uniunea
Internațională a Telecomunicațiilor. În 1947, prin acordul aprobat de Adunarea Generală a
ONU și de Conferința Plenipotențiară de la Atlantic City, UIT a devenit o agenție specializată
a ONU.

Organizare

UIT se diferențiază de alte agenții specializate ale ONU prin rolul rezervat sectorului privat.
Pe lângă state membre și observatori, UIT admite și membrii de sector și membrii asociați,
care pot fi operatori, laboratoare de cercetare, producători de echipamente și alte organizații
similare. Parteneriatul cu sectorul privat permite echilibrul financiar, reprezentarea tuturor
părților interesate, aportul de expertiză tehnică, etc. UIT are în componență 193 de state
membre și 567 membrii de sector. Uniunea este împărțită în trei sectoare: Standardizarea în
Telecomunicații (ITU-T) care are ca obiectiv problemele tehnice referitoare la comunicațiile
telefonice și telegrafice și stabilește standarde internaționale necesare interconectării rețelelor
naționale de telecomunicații; Standardizarea în Radiocomunicații (ITU-R) care se ocupă de
problemele tehnice referitoare la radiocomunicații și gestionează spectrul de radiofrecvență
precum și orbitele sateliților de radiocomunicații; Dezvoltarea Telecomunicațiilor (ITU-D) al
cărui obiectiv îl reprezintă dezvoltarea comunicațiilor la nivel mondial, în special în țările în
curs de dezvoltare.

Consiliul Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, ales de către Conferința Mondială

Plenipotențiară, o dată la patru ani, conduce organizația, având între atribuții stabilirea
politicii UIT, precum și coordonarea programelor în derulare și administrarea resurselor
financiare. Calitatea de stat membru în Consiliul UIT oferă astfel posibilitatea de a contribui
în mod direct la deciziile, reglementările și regulile create sau ce urmează a fi create, având
drept de inițiativă, modificare sau abrogare a unor prevederi cuprinse în Actele Uniunii.

Ca structură organizatorică, UIT cuprinde:

a) Conferința plenipotențiarilor, organ suprem al uniunii;

b) Consiliul, care acționează ca mandatar al conferinței plenipotențiarilor;

c) Conferințele mondiale ale telecomunicațiilor internaționale;

d) Sectorul radiocomunicațiilor, inclusiv conferințele de radiocomunicații mondiale și

regionale, adunările de radiocomunicații și Comitetul Regulamentului radiocomunicațiilor;

e) Sectorul standardizării telecomunicațiilor, inclusiv conferințele mondiale de standardizare a

telecomunicațiilor;

f) Sectorul dezvoltării telecomunicațiilor, inclusiv conferințele mondiale și regionale de

dezvoltare a telecomunicațiilor;

g) Secretariatul general.

Secretarul General al UIT este din ianuarie 2015, Houlin Zhao din China, iar Secretarul
General adjunct este Malcolm Johnson din Marea Britanie.

Principalele activități ale UIT

 UIT este cea mai importantă organizație de standardizare în domeniul

telecomunicațiilor. Standardele elaborate de UIT (cunoscute ca recomandări) acoperă
practic toate aspectele telecomunicațiilor. Colaborarea cu alte organizații de
standardizare, globale sau regionale, a permis reducerea incompatibilităților și
accelerarea ritmului de introducere a unor noi tehnologii.
 UIT constituie un forum de dezbatere adecvat pentru noile orientări ale sectorului și
promovarea unor noi modele economice și tehnologice. Aceste dezbateri pot avea loc
atât în cadrul adunărilor și conferințelor, cât și în cadrul Forumului de politici de
telecomunicații, al seminarului global pentru experți în reglementare sau în alte
întâlniri organizate periodic.
 Efectuează alocarea benzilor spectrului de frecvențe radio, distribuirea frecvențelor
radio și înregistrarea alocărilor de frecvențe radio, pentru servicii de spațiu, a oricărei
poziții orbitale asociate pe orbita gestionară de satelit sau a oricărei caracteristici
asociate cu sateliții de pe alte orbite, pentru a evita interferența dăunătoare dintre
stațiile radio și diverse țări. Administrarea acestor resurse, alături de interconectarea
rețelelor și interoperabilitatea serviciilor, constituie, de fapt, scopul originar pentru
care UIT a fost creat.
 La nivelul resurselor umane, UIT promovează transferul de competențe prin
organizarea de cursuri și seminarii, acordă burse de studiu, finanțează dezvoltarea unor
 materiale educative și furnizează experți și consultanți care sprijină realizarea
anumitor proiecte în țările în curs de dezvoltare.
 Secretarul General al UIT servește ca depozitar al unor tratate legate de
telecomunicații, cum ar fi acordurile regionale de radiodifuziune Stockholm 1961,
Geneva 1975, Geneva 1984, Rio de Janeiro 1985, Geneva 2006, Memorandumul de
Înțelegere privind GMPCS (Comunicații Mobile Globale Personale prin Satelit) etc. Și
ține evidența și pe domeniul telecomunicațiilor internaționale prin satelit, cât și a celor
mobile prin satelit.
 Promovează și oferă asistență tehnică țărilor în curs de dezvoltare în domeniul
telecomunicațiilor, promovează mobilizarea resurselor materiale, umane și financiare
necesare implementării acestora, cât și accesul la informație.
 Promovează și dezvoltă facilitățile tehnice și operativitatea cea mai eficientă cu privire
la îmbunătățirea eficienței serviciilor de telecomunicații, crescând utilitatea și făcându-
le pe cât posibil general valabile pentru public.
 Promovează, la nivel internațional, adoptarea unei abordări generalizate a problemelor
de telecomunicații în economia și societatea informațională globală, prin cooperarea
cu alte organizații guvernamentale și non-guvernamentale regionale și internaționale
preocupate de telecomunicații.
 Promovează adoptarea măsurilor pentru asigurarea securității vieții prin intermediul
cooperării pe servicii de telecomunicații.

România în UIT

România este membră a Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor din anul 1866 și, în
prezent, este membră a Consiliului UIT pentru al patrulea mandat consecutiv. De altfel,
Cătălin Marinescu, președintele ANCOM, deține, din 11 iunie 2013, în numele României,
președenția Consiliului UIT. România a mai deținut această poziție în anul 1981.

Potrivit Ministerului pentru Societatea Informațională, ocuparea de către România, pentru un

al patrulea mandat consecutiv, a unui loc de membru în Consiliul UIT, oferă țării noastre
oportunitatea afirmării pe plan internațional – atât la nivel multilateral, cât și
interguvernamental – a potențialului de care dispunem și a rolului pe care poate să îl joace în
promovarea dezvoltării domeniului TIC și transformarea acestuia în motor al creșterii
economice, în contextul dezvoltării Societății Informaționale.

În perioada 7-9 noiembrie 2002, Bucureştiul a găzduit Conferinţa Regională Ministerială Pan
Europeană în pregătirea Summit-ului Mondial pentru Societatea Informaţională, care s-a
desfăşurat în două etape, la Geneva - 2003 şi la Tunis - 2005. Reuniunea de la Bucureşti a
adunat reprezentanţi din 55 de state membre din Comisia Economică a Naţiunilor Unite
pentru Europa (însemnând toate statele europene), împreună cu S.U.A., Canada şi Israel.
Scopul principal al conferinţei a fost de a obţine o poziţie comună a regiunii pan-europene
pentru Summit-ul Mondial privind Societatea Informaţională. În consecinţă, acest eveniment
ce a avut loc în capitala României a fost un pas foarte important pentru pregătirea Summit-
ului Mondial, concentrându-se pe reducerea "decalajului digital" şi pe intensificarea
cooperării internaţionale, astfel încât beneficiile societăţii informaţionale să fie accesibile
tuturor ţărilor din lume. La această conferinţă au participat miniştrii din 18 ţări.
În perioada 18-20 aprilie 2005, a avut loc la Bucureşti, Reuniunea Regională Pregătitoare
pentru Conferinţa Mondială de Dezvoltare în Telecomunicaţii, eveniment organizat de
Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale sub egida UIT. Acest eveniment a
reunit reprezentanţi din 24 de ţări, cât şi membrii de sector ai ITU-D. Subiectele identificate şi
dezbătute au fost: dezvoltarea modelului guvernamental de informaţie şi comunicaţii; accesul
universal/serviciul universal; reforma de reglementare şi cooperarea între reglementatori.
Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale şi Uniunea Internaţională a
Telecomunicaţiilor au semnat în 2006 un Acord Tehnic de Cooperare, în urma căruia se
permite dezvoltarea în România a unor programe ce urmează apoi a fi preluate de către alte
ţări din UIT şi se doreşte ca experienţa României în domeniul TIC să poată reprezenta un
exemplu de dezvoltare şi pentru celelalte ţări membre ale UIT.

BIBLIOGRAFIE
1. https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/02/27/organizatii-internationale-uniunea-
internationala-a-telecomunicatiilor-10-25-55

2. http://www.cissb.ro/Revista_comunicatiilor_informaticii_2012/BIRSAN.pdf

3.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Interna%C8%9Bional%C4%83_pentru_Telecomunica
%C8%9Bii