SUPRAEXPLOATAREA RESURSELOR ENERGETICE SI DE

MINEREU
Procesul intens de dezvoltare economica, specific epocii
contemporane, imprima ritmuri accelerate valorificarii tuturor resurselor
naturale si impulsioneaza activitatea de cercetare si atragere n circuitul
economic de noi regiuni. Desi dezvoltarea fara precedent a economiei
tarilor lumii antreneaza toate categoriile de resurse, acest proces este mai
evident n cazul acelor resurse de substante care au un rol cu totul
deosebit n economie. Valorificarea resurselor energetice si metalurgice, ca
si a altor categorii de resurse naturale, constituie un factor deosebit de
important al dezvoltarii economice n general, al intensificarii procesului de
industrializare n special. n acelasi timp nsa, prin utilizarea resurselor
naturale se produc modificari ale peisajului, substantial, dar diferite n
raport de tip si de volumul utilizat.
Exploatarea resurselor de combustibili fosili are un rol important n
modificarea mediului. Repartitia teritoriala a industriei dintr-o regiune
sau tara oarecare capata o anumita configuratie, influentata tocmai de
aceste elemente.
a) Exploatarea carbunelui care precede valorificarea celorlalte
resurse energetice clasice, a produs mari transformari n peisaj, nu numai
prin procesul de extractie si prelucrare, dar si prin rolul pe care l are
aceasta resursa n atragerea si fixarea altor subramuri industriale. nca de
la mijlocul sec. al XIX-lea, exploatarea carbunelui a contribuit la aparitia
unor industrii variate, nct regiunile carbonifere importante s-au
transformat treptat n puternice concentrari industriale. ntre acestea, pot
fi mentionate Yorkshire, Appalachi, Ruhr, Donet, Kuznetk, Silezia
Superioara si altele. Carbunele n general si cel cu slaba putere calorica n
special se valorifica n zona de extractie. Ca urmare, aceasta resursa a
exercitat o forta de atractie puternica asupra energiei electrice si termice,
asupra productiei de cocs si produse siderurgice, - ct si asupra celor care
deriva -chimice, neferoase, etc.
Primele unitati industriale aparute pe baza carbunelui care imprima
un plus de originalitate peisajului acestor regiuni sunt centralele termoelectrice.
Prezenta lor este determinata de marele consum de energie
electrica din instalatiile de spalare si tratare de la suprafata, precum si
cele din subteran. Industria extractiva a carbunelui este astfel, n parte,
consumatoarea propriei sale productii.
Productia carbunelui cocsificabil atrage industria cocsului, n care
pe lnga cocs, produs indispensabil industriei siderurgice, se obtin gaze. n
aceste conditii devine avantajoasa construirea uzinelor siderurgice, care
au la ndemna cocsul fara a mai utiliza mijloace de transport. Ca urmare,
dupa anul 1950, se generalizeaza productia de fonta pe baza de cocs,
nct uzinele siderurgice se desprind treptat de zonele care le furnizau
carbunele din lemn si graviteaza tot mai mult spre bazinele carbonifere.
Aceasta repartitie teritoriala a uzinelor siderurgice nu are un
caracter exclusiv: ea este specifica numai acelor ntreprinderi n care este
mai avantajoasa aducerea minereului de fier n zonele producatoare de
1

cocs. Productia cocsului este nsotita de cea a gazelor care constituie o

materie prima de baza n industria chimica.
Valorificarea acestor gaze constituie o realizare deosebita deoarece
se obtin o serie de produse importante: acid azotic, ngrasaminte, produse
de sinteza, ajungndu-se pna la mase plastice.
O alta grupa de industrii grefate pe resursele de carbune utilizeaza
energia produsa fie direct sub forma de carbune, fie indirect sub forma de
energie electrica. Dintre industriile care sunt mari consumatoare de
energie termica, fac parte cele de ciment, de produse refractare, care
servesc totodata si siderurgia (otelariile, furnale, cocseriile). Posibilitatile
largi de aprovizionare cu energie electrica se concretizeaza n diversitatea
subramurilor industriei constructiilor de masini (utilaj minier, masini grele).
De asemenea, pretul scazut al energiei electrice atrage de cele mai multe
ori industria de aluminiu. Un exemplu n acest sens l constituie uzina de la
Lnen din bazinul Ruhr. Pe de alta parte, ramurile legate de carbune "obligatorii"
(termocentrale),
"derivate"
(cocsochimia),
"asociate"
(siderurgia, constructiile de masini), "paralele" (caramizi refractare) necesita un numar apreciabil de forta de munca. Concentrarea populatiei,
determinata de aceste activitati, a impus implantarea unor subramuri ale
industriei bunurilor de consum. Astfel, treptat, se accentueaza diversificare
industriei, desi rolul cel mai important continua sa-l detina subramurile
bazate pe carbune.
Concentrarea puternica a industriei pe baza carbunelui se
caracterizeaza printr-un trafic foarte intens si de aceea nsotita de
puternica dezvoltare a mijloacelor de transport terestre si pe apa.
Prezenta carbunelui de calitate superioara si n cantitati apreciabile
are consecinte dintre cele mai vizibile n peisaj, att datorita aparitiei unor
puternice concentrari industriale cu o structura complexa, ct si datorita
procesului de urbanizare extrem de evoluat n aceste zone.
Sunt numeroase regiunile industriale aparute pe baza carbunelui,
dar caracterizate n prezent printr-o puternica diversificare a structurii
industriei.
Concentrarea si diversificarea industriei n regiunile aparute pe
baza carbunelui se traduc n densitati mari de populatie (500-1000
loc./km2) si n aglomeratii urbane de tipul celor din Anglia centrala, Ruhr,
Donet.
b) Spre deosebire de carbune, a carui valorificare se reflecta pregnant
chiar n peisajul regiunilor de exploatare, utilizarea hidrocarburilor si
ndeosebi a petrolului, mai usor transportabil, contribuie la modificarea
peisajului att n zonele de extractie, ct si n regiuni mult mai
ndepartate.
Utilizarea hidrocarburilor ca sursa de energie termica si productia
mare de energie electrica atrag dezvoltarea industriei electro-metalurgice
si ndeosebi a aluminiului. Un exemplu n acest sens l constituie cmpurile
gazeifere din Louisiana (SUA) si Lacq (Franta). Folosirea hidrocarburilor n
zonele de extractie, ca si n cazul carbunelui, atrage diverse subramuri ale
industriei materialelor de constructii (ciment, ceramica), mari
consumatoare de combustibili.
n zonele bogate n hidrocarburi apare, de asemenea, dar nu
obligatoriu, si industria petrochimica, care valorifica superior aceste
2

resurse. Gazele obtinute n procesul de rafinare constituie materii prime

care stau la baza productiei de mase plastice, cauciuc sintetic, detergenti,
produse farmaceutice, etc.
Daca exploatarea si prelucrarea petrolului nu coincid teritorial,
dect uneori, fiind n general vorba de o disociere, asocierea extractieprelucrare devine mult mai necesara n cazul gazelor naturale, imprimnd
anumite caracteristici valorificarii. Astfel, gazele naturale din regiunea
Lacq, din Texasul de vest sau Algeria, cu un continut ridicat de hidrogen
sulfurat, cu actiune coroziva, impun un proces de purificare pentru a putea
fi transformate si livrate consumatorilor. De aceea, uzinele de desulfurare
constituie parte integranta a peisajului din zonele gazeifere respective.
Volumul rezervelor indica anumite directii valorificarii gazelor
naturale. Astfel, exploatarea zacamintelor mici (cteva mil. m 3) nu se
justifica dect n masura n care exista o zona apropiata de consum,
exploatarea servind n acest caz la aprovizionarea unui oras.
Zacamintele mari de ordinul miliardelor de m 3, ca Lacq (Franta) sau
Hassi-R' Mel (Algeria), prezinta importanta deosebita si justifica
implantarea unor industrii bazate pe gaze. Crearea unor astfel de industrii
n zonele de extractie sau n apropiere a fost determinata de dificultatea
transportului gazelor la mari distante. Activitatea de lichefiere a gazelor
naturale - prezenta ntr-un numar restrns de state care dispun de gaze
naturale, dar care se gaseste n plina ascensiune - favorizeaza extinderea
valorificarii acestei resurse si n regiuni situate departe de locul de
extractie.
Rolul gazelor naturale n dezvoltarea economica depinde ntr-o
larga masura de alegerea directiilor de valorificare: utilizarea lor ca
materie prima n industria chimica reprezinta orientarea cea mai
judicioasa, dar si cu implicatii mai profunde asupra mediului nconjurator.
Peisajul creat prin valorificarea resurselor de petrol si gaze prezinta
trasaturi specifice. Marea varietate a industriilor constituie nota distincta a
regiunilor industriale bazate pe valorificarea hidrocarburilor lichide sau
gazoase. Pornind de la rafinarea petrolului sau tratarea gazelor, regiunile
se pot dezvolta n doua directii, n raport cu utilizarea chimica a gazelor
sau pentru producerea energiei termice si electrice. De aici o varietate de
industrii: petrochimica, metalurgica (otelarii electrice, uzine de aluminiu
aprovizionate cu energie electrica produsa de termocentrale care folosesc
petrolul si gazele naturale), industria constructoare de masini pe baza
materialului propriu. Aceste trasaturi sunt specifice regiunii Golfului Mexic,
sud-vestul Californiei si n special regiunii Los Angeles, regiunii Lacq, etc.
c) Industria extractiva si de prelucrare a resurselor de minereuri
feroase si neferoase imprima si ea un aspect deosebit teritoriului.
Prezenta centralelor miniere, dezvoltarea complexelor siderurgice si ale
metalurgiei neferoase, care presupune existenta unui sistem de transport
corespunzator, constituie factorii care genereaza densitati mari de
populatie odata cu puternica dezvoltare a centrelor urbane. Anumite
particularitati ale acestor resurse date de marimea volumului rezervelor si
mai ales de calitatea minereurilor, determina deosebiri de la o regiune la
alta, n ceea ce priveste valorificarea si ca urmare contributia lor la
modificarea mediului. Cantitatea uriasa de minereu solicitata de industria
metalurgica, continutul mediu sau slab n metal, constituie factori
3

hotartori n amplasarea ntreprinderilor industriale. Deoarece transportul

minereului de calitate inferioara este nerentabil, se impune valorificarea
minereului pe loc, adica n zonele de extractie, contribuind astfel la
constituirea unor peisaje cu trasaturi specifice.
Importantele resurse de minereu de fier ale fostei URSS au
favorizat constituirea unor puternice baze siderurgice, cum sunt din partea
central-estica a Ucrainei - care folosesc minereurile de la Krivoi-Rog si
Kerci si carbunii din bazinul Donetului - sau cea din Ural. Un exemplu
similar l constituie zacamintele de fier din jurul Lacului Superior.
Acestea mpreuna cu posibilitatile de transport oferite de Marile
Lacuri, au favorizat dezvoltarea aici, a unei importante baze siderurgice a
SUA, care grupeaza un numar nsemnat de centre de extractie a
minereului si de prelucrare (Duluth, Milwaukee, Chicago, Detroit, etc.).
Minereurile cu continut redus n metal obliga, de asemenea, la o
utilizare a lor n zonele de extractie. n acest sens, putem da ca exemplu
Lorenei, regiune care concentreaza cele mai mari resurse de fier din
Franta, dar a caror calitate medie sau slaba face neeconomic transportul
minereurilor la distante mari.
De aceea, Lorena apare ca o regiune siderurgica strns legata de
prezenta minereurilor, n care s-au constituit trei grupari siderurgice: MetzThionville, Longway, Villerupt si Nancy.
Minereurile cu continut ridicat n metal sau sub forma de
concentrate constituite - n numeroase cazuri - materia prima pentru
unitati siderurgice care se gasesc departe de zona de extractie contribuind
la modificarea peisajului n aceste regiuni. Utilizarea transporturilor
maritime mai avantajoase datorita volumului acestor produse, explica
prezenta
unor
mari
ntreprinderi
metalurgice
n
porturi: Tokyo, Yokohama, Kobe, Hamburg, Bremen, Baltimore, Philadelphia,
etc.
Pe lnga aceste elemente pozitive ce caracterizeaza peisajul
general si valorificarea resurselor de substante utile - dezvoltarea
diverselor subramuri industriale, a transporturilor, intensificarea procesului
de urbanizare - acestea se extind teritorial si totodata se intensifica si
procesele de degradare a mediului. Activitatea de extractie si de
prelucrare a substantelor utile a determinat profunde transformari ale
compozitiei scoartei si chiar forme noi de relief. Exploatarea unor cantitati
enorme de substante utile din scoarta terestra a generat goluri subterane
de dimensiuni considerabile, cu implicatii si la suprafata. Astfel, n zonele
miniere sunt caracteristice fenomenele de tasare, care se reflecta n relief
sub forma unor depresiuni: multe din aceste depresiuni, create pe locul
vechilor regiuni de exploatare a sarii au devenit cuvete lacustre.
Valorificarea substantelor utile a condus si la aparitia unor forme
pozitive de relief, haldele, create prin depozitarea vreme ndelungata a
sterilului si a altor materiale rezultate din procesul de prelucrare si care
constituie unul din elementele caracteristice peisajului regiunilor miniere.
d) Valorificarea resurselor de apa n diverse scopuri a produs
profunde transformari n fizionomia retelei hidrografice. Reducerea rolului
distructiv al rurilor, care se manifesta n unele regiuni prin puternice
revarsari sau inundatii, a necesitat o interventie deosebit de activa a
4

omului n peisaj, concretizata prin realizarea unor canalizari, ndiguiri si

asanari.
Transformarea peisajului s-a efectuat nu numai prin lucrari
ntreprinse n scopul reducerii excesului de apa, ct si pentru acelea care
aveau ca scop asigurarea resurselor de apa necesare industriei, agriculturii
si populatiei. Odata cu dezvoltarea industriei si agriculturii, cu
intensificarea procesului de urbanizare, creste considerabil cantitatea de
apa necesara proceselor tehnologice, irigatiei si consumului populatiei. Ca
urmare se construiesc noi canale menite sa satisfaca aceste cerinte.
Aceste lucrari se ncadreaza n activitatea de valorificare complexa
a retelei hidrografice n scopul alimentarii cu apa a asezarilor omenesti,
industriei, agriculturii, precum si producerii energiei hidroelectrice. Lacurile
de acumulare si barajele, deseori de mari proportii, centralele
hidroelectrice, ca si sistemele de canale de irigatii care nsotesc astfel de
amenajari complexe ale retelei hidrografice, constituie elemente care
imprima trasaturi noi peisajului. n plus, energia hidroelectrica produsa, ca
si alte forme de energie contribuie la fixarea unor ntreprinderi industriale
caracteristice. Atractia exercitata de hidroenergie este determinata nainte
de toate de costul scazut al energiei produse. Implantarea industriei
bazata pe hidroenergie are caracter selectiv.
Se constata ca hidroenergia atrage toate ramurile industriei care
necesita mari cantitati de electricitate, cum sunt industria aluminiului,
nichelului, titanului, industria de prelucrare chimica a lemnului si altele.
Activitatea tot mai intensa de valorificare complexa a retelei
hidrografice, care se desfasoara n zilele noastre, va schimba radical
peisajul n numeroase zone ale globului. Grandioasele proiecte care
vizeaza utilizarea marilor fluvii din Asia, America Latina atrag atentia n
mod cu totul deosebit. Realizarea acestor proiecte va contribui nu numai la
prevenirea inundatiilor, la asigurarea apei pentru irigatii si cresterea
productivitatii n agricultura, dar si la producerea energiei electrice
indispensabila exploatarii si prelucrarii unor resurse minerale de mare
importanta pentru epoca contemporana.
Realizarea proiectelor gigantice care prevad utilizarea complexa a
marilor fluvii ale Asiei, Huang He, Chang Jiang, Gange, Mekong va face
posibila o dezvoltare a industriei si agriculturii n aceste zone. Construirea
unor centrale electrice de mare capacitate pe cursul mijlociu al fluviului
Chang Jiang va permite valorificarea zacamintelor de carbune, fier, mangan,
wolfram, molibden, etc.
Totodata, de o mare nsemnatate este regularizarea debitului
acestui fluviu, ferind regiunea de inundatii. Crearea celor 46 centrale
hidroelectrice pe Huang He - dintre care unele sunt deja n functiune contribuie nu numai la asigurarea energiei electrice, dar si la evitarea
inundatiilor, la extinderea irigatiilor n provinciile Shanxi, Henan.
Valorificarea fluviului Parana unde este n constructie cea mai mare
centrala hidroelectrica din lume, va contribui la schimbarea nfatisarii
acestui bazin. Despaduririle, devierea apelor acestui fluviu gigant si
constructia unui lac de acumulare n aceeasi masura sunt numai cteva
elemente care ilustreaza marile transformari ale peisajului.
e) Valorificarea solurilor si a resurselor biosferei a contribuit ntr-o
mare masura la schimbarea peisajului. Cresterea populatiei si ca urmare a
5

cerintelor alimentare a necesitat extinderea suprafetelor agricole. n acest

scop, dar si pentru obtinerea lemnului de foc sau necesar industriei, s-a
desfasurat o activitate intensa de despadurire.
Defrisarea, care a luat proportii uriase mai ales n ultima suta de
ani, a contribuit nu numai la ruperea echilibrelor unor biocenoze, dar si la
declansarea eroziunii accelerate pe suprafete ntinse. Astfel de fenomene
au capatat dimensiuni si ritmuri catastrofale n zona intertropicala, unde
au creat un peisaj dezolant.
O alta formatiune vegetala naturala principala care a suferit
profunde modificari, a fost cea a pajistilor naturale, ndeosebi cele din
stepa si silvostepa. Activitatea de transformare a acestor pajisti dateaza
din epoca n care s-a trecut la cultivarea pamntului, dar efectele ei au
devenit tot mai evidente pe masura ce mijloacele de lucru s-au
perfectionat si au permis ntreprinderea unor importante actiuni de
destelenire. Pe de alta parte, pasunatul excesiv a determinat reducerea
calitatii pasunilor pe mari suprafete.
Modificarea nvelisului vegetal natural a avut urmari asupra faunei,
determinnd disparitia conditiilor specifice mediului de viata pentru
anumite specii de animale. Pe lnga aceasta actiune indirecta, omul a
exercitat si o presiune directa si nentrerupta asupra faunei prin vnatoare.
Ca urmare, aria de repartitie a multor specii a suferit modificari
importante, unele dintre acestea chiar disparnd.
Rezulta deci, ca valorificarea resurselor naturale are ca efect
transformarea profunda a peisajului. O viziune clara si rnultilaterala asupra
mediului si o interventie sfiintifica a societatii omenesti constituie
premisele unei valori-ficari capabile sa asigure mentinerea echilibrului
componentelor mediului, att de necesar vietii si activitatii omului.

In cati ani se vor termina rezervele Romaniei de gaze

natural, petrol si carbune?
Rezervele de gaze naturale ale Romniei mai ajung pentru o
perioad de 9,3 ani, iar cele de petrol pentru 19 ani. n ceea ce privete
crbunele, n actualele condiii de producie, n 9 ani rezervele vor fi
aproape terminate.
Potrivit unui studiu BP, rezervele de gaze naturale ale Romniei sunt
de cinci ori mai mici dect n urm cu 20 de ani, iar cele de petrol s-au
njumtit.
Pe de alt parte, Romnia are n exploatare aproape 80 de tipuri de
resurse minerale, de la alabastru, ape geotermale i naturale i pn la
minereuri auro-argentifere, cuar, calcar, marmur, lignit i minereuri de
molibden sau de uraniu, reiese din datele de la Agenia Naional pentru
Resurse Minerale (ANRM).

Judeul care are cel mai mare numr de resurse minerale este Bihor,
cu 22 de tipuri de resurse minerale, ntre ele aflndu-se ape minerale
plate, minereu de molibden, minereuri polimetalice i auro-argentifere. Pe
locul al doilea se afl judeul Hunedoara, unde se exploateaz 21 de tipuri
de resurse naturale. De altfel, Hunedoara i Alba sunt singurele judee din
Romnia unde exist minereuri auro-argentifere. n Bihor se gsesc
minereuri polimetalice i auro-argentifere.
Clujul se situez pe a treia poziie, avnd 15 feluri de resurse
minerale, de la nisip silicios, la gips, ape minerale terapeutice pn la
andezit industrial i de construcii.
La polul opus, cele mai srace judee din punct de vedere al tipurilor de
resurse minerale pentru care ANRM a eliberat licene de exploatare se
numr judeul Vaslui, n subsolurile cruia se afl argil comun i
Vrancea, Clrai i Dolj, care au doar nisip i pietri, dup cum reiese din
datele Ageniei Naionale pentru Resurse Minerale (ANRM).
Rezervele naionale de iei i gaze naturale sunt n continu
scdere, potrivit estimrilor Ageniei Naionale pentru Resurse Minerale
(ANRM) care se regsesc n Strategia energetic pentru 2011-2035.
Estimarea rezervelor naionale de iei i gaze naturale n
Romnia pn n anul 2020 - Agenia Naional de Resurse
Minerale (ANRM):

Un studiu al BP realizat n acest an arat c rezervele de gaze naturale ale

Romniei mai ajung pentru o perioad de 9,3 ani, iar cele de petrol pentru
19 ani, iar cele de crbune, timp de 9 ani, n actualele condiii de
producie,
Spre comparaie, Polonia are rezerve de gaze naturale estimate s i
ajung timp de 28,3 ani, Norvegia pentru 18,2 ani, iar Germania pentru
6,1 ani. Arabia Saudit are rezerve pentru nc 80 de ani, n ritmul actual
de producie, relev studiul citat.
Rezervele de gaze naturale ale Romniei au sczut de la 0,5 trilioane de
metri cubi (500 miliarde de metri cubi) la sfritul anului 1992, la 0,3
trilioane de metri cubi la sfritul anului 2002 i la 0,1 trilioane metri cubi
la finele anului 2012, relev studiul BP.
Ct timp ajung rezervele estimate de gaze naturale:
Polonia - 28,3 ani
Norvegia - 18,2 ani
Olanda - 16,3 ani
Romania - 9,3 ani
Italia - 7 ani
Germania - 6,1 ani
Marea Britanie - 6 ani
Danemarca - 5,9 ani
Arabia Saudit - 80,1 ani
Kazakhstan - 65,6 ani
Azerbaidjan - 57,1 ani
Federatia Rus - 55,6 ani
Ucraina - 34,6 ani
Uzbekistan - 19,7 ani
Canada - 12,7 ani
SUA - 12,5 ani