Sunteți pe pagina 1din 7

CORPUL EXPERTILOR CONTABILI SI

CONTABILILOR AUTORIZATI DIN ROMANIA


FILIALA BUCURESTI

BILET NR 518:

AUDITUL FINANCIAR: EXAMENUL SITUATIILOR


FINANCIARE

IONITA T.M. STEFANIA CLAUDIA


STAGIAR ANUL II, SEM. II

Auditul financiar const n colectarea probelor de audit referitoare la situaiile financiare


ale unei entiti i n utilizarea acestor probe pentru evaluarea conformitii acestora cu criteriile
prestabilite.
Auditul financiar se exercit de ctre profesioniti competeni, independeni i care sunt autorizai n
acest sens. Aceti profesioniti sunt chemai s ofere o asigurare rezonabil asupra conformitii
situaiilor financiare (a aseriunilor conducerii) cu criteriile prestabilite. Aceast asigurare este oferit
utilizatorilor de informaii prin intermediul unei opinii exprimate prin intermediul rapoartelor de
audit.
n legislaia romneasc se folosete expresia audit financiar, n Directiva a VIII-a a
Consiliului Comunitii Europene din anul 1984 este utilizat n aceeai accepiune expresia
controlul legal (auditul legal sau audit statutar).
Auditul legal se exercit de ctre auditorii financiari membrii ai Camerei Auditorilor
Financiari din Romnia (CAFR). Societile comerciale pe aciuni care nu sunt obligate s supun
situaiile financiare auditrii de ctre auditorii financiari au obligaia s apeleze la certificarea
acestora de ctre comisiile de cenzori. Instituiile publice sunt auditate de ctre Curtea de conturi.
Spre deosebire auditul financiar (legal sau statutar) a crui termeni i condiii de realizare
sunt stabilii prin normele legale 20), entitile apeleaz i la auditul contractual. Astfel, entitile
ncheie contracte cu auditorii financiari sau cu experii contabili atunci cnd nu au auditori legali i
au nevoie de serviciile unor specialiti pentru:
stabilirea raportului de schimb a aciunilor sau prilor sociale n cazul fuziunii,
dizolvrii sau divizrii societilor comerciale;
soluionarea unor litigii cu alte entiti, cu organele statului sau cu salariaii;
pentru evaluarea aportului n natur la majorarea capitalului social;
pentru evaluarea oportunitii i eficacitii achiziiilor de titluri de participare, etc.
Misiuni iniiale - soldurile de deschidere
Standardul International de Audit (ISA) 510 reglementeaz procedurile si principiile
fundamentale si modul lor de aplicare in ce priveste soldurile de deschidere in cazul primului audit
efectuat la o intreprindere sau atunci cand situatiile financiare ale exercitiuluiprecedent au fost
auditate de ctre un alt auditor.
In misiunile initiale de audit, auditorul trebuie s gseasc elemente probante suficiente si
adecvate care sa-i permit s se asigure c:

-soldurile de deschidere nu contin anomalii care s aib o influen semnificativ


asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs;
-soldurile de inchidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau, in
cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv;
-politicile de inchidere a conturilor si metodele de evaluare folosite au fost aplicate
in mod constant, sau modificarea acestora a fost corect inregistrata si descrisa in noteleanexe.
Elementele probante pe care le va reuni auditorul in legatura cu soldurile de deschidere
depind de urmtorii factori:

politicile de inchidere si metodele de evaluare aplicate deintreprinderi;


situatiile financiare ale exercitiului precedent, auditate sau nu si, in caz afirmativ,

continutul raportului de audit;


natura conturilor si riscul de anomalii existent in situatiile financiare ale exercitiului in

curs;
caracterul semnificativ al soldurilor de deschidere asupra situatiilor financiare ale
exercitiului in curs

Cand situatiile financiare ale exercitiului precedent au fost auditate de un alt auditor,
auditorul actual poate gasi elementele probante examinand dosarele de lucru ale auditorului
precedent; in acest caz, noul auditor va evalua competenta profesional si independena auditorului
precedent. Daca raportul de audit al exercitiului precedent a fost calificat, auditorul va acorda o
atentie particular in timpul exercitiului in curs faptelor care au stat la originea opiniei calificate a
auditorului precedent.
Dac situatiile financiare precedente nu au fost auditate sau auditorul nu este
satisfacut de rezultatul aplicarii procedurilor din alineatul anterior, acesta va pune in lucru alte
proceduri, cum ar fi:
- pentru activele si datoriile pe termen scurt, este posibil s se obin elemente probante prin
punerea in lucru a procedurilor pentru exercitiul in curs. De exemplu, in costurile/plaile
clientilor si furnizorilor in sold la deschiderea exercitiului furnizeaza deja elemente probante asupra
existentei, exhaustivitatii, drepturi si obligatii si evaluareaacestora la inceputul exercitiului. In cazul
stocurilor

pot fi

aplicate

proceduri

complementare

pornind

de

la

inventarierea

spontan si compararea cu soldul de deschidere pe baza ecuatiei Si = Sf -I + E (Si = stoc initial; Sf


= stoc final; I = intrari si E = iesiri).
- pentru activele si datoriile pe termen lung, auditorul va examina documentele care
justific soldurile de deschidere; se pot, de asemenea, obtine informatii prin confirmarea soldurilor
de deschidere.

Dac prin aplicarea procedurilor mentionate nu se obtin elemente probante suficiente si


adecvate cu privire la soldurile de deschidere, auditorul trebuie sa emit o opinie cu rezerve sau
se va afla in imposibilitatea de a emite o opinie.
Examenul situatiilor financiare
Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie
documente de sintez a contabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia.
Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului s obtina unele elemente
probante pe baza carora sa traga concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile
financiare.
Pentru a-si putea exprima opinia, auditorul trebuie s confirme c situatiile financiare sunt in
acord cu concluziile sale si c ele reflecta corect deciziile conducerii intreprinderii si dau o imagine
fidela a activitatii si a situatiei financiare a intreprinderii.
Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea:

daca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt
coerente, concord cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si
reglementrilor n vigoare i tin cont de evenimentele posterioare datei de inchidere;
daca anexele comport toate informatiile de importan semnificativ asupra situatiei

patrimoniale, financiare i rezultatelor obtinute.


Tehnicile de examinare a situaiilor financiare se sprijin pe procedurile
analitice prevezute de ISA 520 i n mod deosebit pe:

stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiar si compararea lor cu cele ale

exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate;

comparatiile intre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare,

posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare;

compararea in procent fa de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit


si pierdere.

Acest examen analitic asupra documentelor finale permite actualizarea si controlul


concluziilor trase n timpul examenului analitic efectuat n etapele anterioare.

Un obiectiv central al examinrii situatiilor financiare il constituie verificarea dac


acestea dau o imagine fidel, clar si complet:

pozitiei financiare (patrimoniului) ntreprinderii, prin:


- tinerea corecta si la timp a contabilitatii;
- existenta inventarierii patrimoniului, a corectei valorificari a acesteia si a cuprinderii
-

acestui rezultat in situatiile financiare;


preluarea corecta in balanta de verificare a datelor din conturile sintetice si

concordanta dintre acestea si conturile analitice;


corecta efectuare a operatiilor legate de inregistrarea sau modificarea capitalului

social;
corecta evaluare a elementelor patrimoniale conform reglementrilor in vigoare;
intocmirea bilantului contabil pe baza balantei de verificare a conturilor sintetice;
corelarea datelor din anexe cu cele din bilant
rezultatelor financiare, prin:
- intocmirea contului de profit si pierdere pe baza datelor din contabilitate privind
-

perioada de raportare;
stabilirea profitului net si a destinatiilor acestuia propuse adunrii generale conform

dispozitiilor legal
situatiei financiare, prin:
- existenta garantiilor pentru mprumuturile si creditele obtinute sau acordate de
-

intreprindere;
existenta suficienta a resurselor financiare.

In centrul preocuprilor auditorului in aceasta etap se afl bilantul contabil al


intreprinderii; in cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul isi divizeaza
diligentele verificand satisfacerea unor reguli generale si particulare.

Reguli generale:
Bilantul contabil este intocmit conform normelor contabile in vigoare, auditorul asiguranduse c principiul prudentei si al continuitatii activitatii sunt respectate (in cazul ncetrii partiale sau
totale a activitatii se va tine seama de incidentele previzibile la inchiderea exercitiului) iar principiul
independentei exercitiului a fost aplicat.
Bilantul contabil este intocmit sub o form comparativ, metodele de evaluare siprezentare
fiind identice cu cele ale anului precedent; dac intervin modificri, ele s fie inscrise si justificate in
anexa.

Elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fr s se opereze compensatii.


Bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.
Auditorul procedeaz pentru fiecare cont la verificarea contabil a credibilitatii
componentelor sale i ale soldului su.
Datele de inventar ale elementelor de activ si pasiv sunt regrupate n registrul inventar
cantitativ si valoric, dup caz. Auditorul procedeaz la o comparare intre valorile de inventar
furnizate de intreprindere, apreciind credibilitatea lor.
Reguli particulare:
Capitalurile proprii; auditorul verific inregistrarea in conturile capitalurilor proprii ale
operatiilor aferente acestora, conform deciziilor adunarilor generale.
Imprumuturi si datorii asimilate; auditorul cere sa i se comunice documentele care-i
permit sa urmareasca n detaliu operatiile respective.
Imobilizari; auditorul verifica tinerea documentelor care permit s se urmareasc n detaliu
operatiile aferente tuturor imobilizarilor si amortizarilor lor.
Stocuri si productie n curs de executie; auditorul cere s i se prezinte situatia
detaliata si cifrata a stocurilor si a productiei in curs de executie, ca si pentru provizioanele aferente
constituite pentru deprecierea acestora intocmite la data inchiderii exercitiului sau la o data cat mai
apropiat. Auditorul obtine din partea conducerii intreprinderii descrierea metodelor utilizate pentru
evaluarea stocurilor si a productiei in curs. El se asigur de conformitatea acestor metode cu
regulile in vigoare si verifica aplicarea lor, prin sondaj.
Conturile de terti; auditorul cere sa i se remita, dupa caz:
-

balantele conturilor individuate asigurandu-se de concordanta lor cu conturile

generale, sintetice;
un inventar al creantelor si datoriilor existente la finele exercitiului.

Auditorul analizeaz, eventual prin sondaj, soldurile conturilor de teri plecand de la


documentele si informatiile contabile pe care le are la dispozitia sa. El cere s se procedeze la
efectuarea corecturilor pe care le gaseste necesare.
Conturile de provizioane; auditorul verifica constituirea acestora pe baza documentelor
justificative necesare si inregistrarea in bilant sau n anexe.
El se asigur c aceste provizioane sunt bine contabilizate tinand cont de riscurile si
pierderile intervenite intre data inchiderii exercitiului si intocmirea bilantului sau intre data
intocmirii bilantului si data verificarii acestuia de catre auditor.

Conturi de trezorerie; auditorul se asigur c intreprinderea intocmeste periodic o situatie


comparativa a soldurilor fiecarui cont de trezorerie din contabilitate si din extrasele de cont
bancare; el controleaza aceste situatii comparative cel putin o data pe an.
In legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul:
-examineaza unele conturi de cheltuieli, cum ar fi: chiriile, primele de asigurare,
comisioanele si onorariile, impozitele, salariile, cheltuielile sociale, imprumutuile si creditele,
declaratiile de impunere, contracte diverse si pli fcute n contul acestora;
-examineaz bazele de impozitare stabilite in materie de taxe si impozite asupra
conturilor de venituri;
-examineaza, eventual cu conducerea intreprinderii, insuficientele si anomaliile
constatate si propune, daca e cazul, efectuarea inregistrarilor corespunzatoare in masura in care ele
sunt justificate;
-examineaza situatia comparativ a diverselor conturi de venituri si cheltuieli,
analizand soldurile intermediare de gestiune rezultate, stabilind concluziile care se impun.
n legatur cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaz informatiile furnizate
de acestea, analizand n mod deosebit:
-respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant i din contul de
profit si pierdere;
-metodele utilizate pentru calculul amortizrii si provizioanelor si fundamentarea
lor. evolutia conturilor prezentate de aceste anexe, msurile luate de conducerea intreprinderii sau
propuse de aceasta.
Examenul situaiilor financiare.
In misiunea de audit, auditorul trebuie sa gaseasca elemente probante suficiente si adecvate
ptr a se asigura ca :
-

soldurile initiale nu contin anomalii care sa aiba o influenta semnificativa asupra

situatiilor financiare ale anului in curs;


soldurile finale ale exercitiului anterior au fost preluate corect in anul curent;
politicile de inchidere a conturilor si metodele de evaluare au fost aplicate.