PROTECTIA IMPOTRIVA EXPLOZIILOR

Introducere
Pe timpul incendiilor se pot produce explozii. In unele cazuri
exploziile sunt urmate de incendii. Alteori se produce numai explozia.
Consecintele exploziilor sunt adesea mult mai grave decat ale
incendiilor datorita faptului ca pericliteaza iminent viata si sanatatea
oamenilor, care nu mai dispun de timpul necesar pentru evacuare si
protectie.
Concepte cheie: explozia = proces de ardere foarte rapid; limitele si
intervalul
de
explozie; energia
minima
de
aprindere; suprapresiunea, protectia antiexploziva sau ,,antiex.

REZUMAT
1. Explozia proces de ardere rapida.
Explozia este un proces de ardere foarte rapida si 242c28c
violenta a amestecurilor explozive, care se produce in fractiuni de secunda,
cu degajare de caldura si lumina si care genereaza presiuni mari.
Exploziile se pot declansa datorita:
energiei eliberate in urma oxidarii rapide (arderea unui
amestec de vapori de substante combustibile cu aerul),
descompunerii rapide a unor compusi chimici (ex.
azotatul de amoniu),
eliberarii bruste a energiei degajate prin fuziune sau
fisiune nucleara (bomba atomica si cu hidrogen),
polimerizarii necontrolate cu eliberare rapida de
energie.
Parametri care caracterizeaza exploziile:
viteza de ardere (reactie) si de descompunere a
amestecurilor explozive,
limitele de explozie sau de ardere si intervalul de
explozie,
suprapresiunea, presiunea exploziei sau unda de soc.
In functie de vitezele de ardere (reactie) sau descompunere,
exploziile pot fi:
deflagratii, cu viteza de cativa centimetri pe secunda,
explozia propriu-zisa, cu viteza de 10-100m/s,
- detonatii, cu viteze de 1000-4000 m/s.
Rabufnirea poate fi considerata un efect limita al exploziei, fiind o
ardere de cativa metri pe secunda, cu presiune nu prea mare. (exemplu:
rabufniri in focarele cazanelor).
Limitele de explozie sau de ardere sunt:
inferioara = concentratia minima a amestecurilor la
care se poate produce explozia;
superioara = concentratia maxima a amestecurilor la
care se poate produce explozia.

Sub limita inferioara amestecul nu se aprinde, deci nu prezinta

pericol, iar peste limita superioara amestecul in contact cu o sursa de caldura
se aprinde si arde.
Limitele de explozie ale unui amestec exploziv se pot calcula cu
formula lui Chatelier:

in care:
L = concentratia, in %;
a,b,c,..n = continutul, in % de volum al fiecarui component combustibil
din
amestecul considerat,
A,B,C,N
= limitele
inferioare
sau
superioare
de
explozie
ale
componentelor combustibile din
amestecul considerat.
Zona dintre limita inferioara si limita superioara se numeste
intervalul de explozie.
Amestecul exploziv este format dintr-o substanta combustibila
sub forma de gaze, vapori sau pulberi si aer (oxigenul).
Limitele de explozie sunt date in tabele si memoratoare, ori
lucrari de specialitate, sub forma de concentratie volumetrica (% volum) sau
de masa (g/m 3).
Printr-o formula, concentratia in volum se poate transforma in
concentratie de masa si invers.
Energiile minime de aprindere a amestecurilor explozive sunt
foarte reduse.
2. Substante si amestecuri cu pericol de explozie.
Substantele si amestecurile cu pericol de explozie pot fi grupate
astfel:
- gaze combustibile,
- prafuri combustibile,
- pulberi metalice combustibile,
- lichide inflamabile.
2.1.Gaze combustibile cu pericol de explozie:
- hidrogenul:
cu limita de explozie intre 4 si 75 % hidrogen in aer;
in intervalul 17-60% detoneaza usor in contact cu sursa de
aprindere; presiunea creste de aproape 20 de ori fata de
cea initiala; energia minima de aprindere a unei scantei
(0,019 mJ.).
- metanul: cu interval de explozie intre 6-16 %; viteza de explozie este de
circa 2300 m/s; este mai usor ca aerul (densitate 0,55).
- acetilena:
cu limite de explozie intre 3,5 82%; cele mai
periculoase sunt amestecurile intre 7 si 13 % in volum, in
spatii inchise presiunea exploziei poate fi de circa 12 ori

mai mare decat cea initiala; arderea acetilenei in oxigen

produce temperaturi de 3500 o C.
- amoniacul:
cu intervale de explozie intre 15 si 27 % vol. in
aer si intre 13,5 79% vol. in oxigen; energie minima de
aprindere 680 mJ; presiune de explozie 6 kgf/cm 2:
- clorul:
in amestecuri cu acetilena, amoniac gazos, hidrogen,
hidrocarburi etc. reactioneaza ; cu metanul si etanul se
autoinflameaza.
- gaze petroliere lichefiate: propan, butan, propilena, izobutan, butadiena
si amestecurile dintre acestea formeaza cu aerul
amestecuri explozive; limitele de explozie variaza, cea
inferioara intre 1,5 si 2 %, iar cea superioara intre 2,5 si
9,5 %.
2.2.Prafuri si pulberi combustibile
Prafurile combustibile, in suspensie, sub forma de particule fin
divizate, pot forma cu aerul amestecuri explozive. Exemple:
carbune: limita inferioara 35-44 g/m 3, limita superioara
4200 g/m3;
carbune de Petrila: limita inferioara 100-1000 g/m 3;
limita superioara 2000-7000 g/m 3.
cereale: limita inferioara 20 g/m 3, limita superioara
2000 g/m3.
faina de lemn: limita inferioara 30,2 g/m 3; limita
superioara 60 g/m 3;
faina: limita inferioara 32,2 63 g/m 3; limita
superioara 2000 g/m 3.
Pulberile unor metale sau aliaje, sub forma foarte fina,
susceptibila la o oxidare rapida, prezinta indicii de explozie. Exemple:
pulberea de aluminiu: limita inferioara 43 g/m 3;
energie minima de aprindere 15-50 mJ:, in contact cu
apa 1 kg aluminiu degaja 1,24 m3 hidrogen si 3696
kcal.
pulberea de magneziu: limita inferioara 20-30 m 3,
energia minima de aprindere 20 mJ; presiune 5 kgf/cm 2;
pulberea de zirconiu cu o granulatie de 3 microni:
limita inferioara 45 g/m 3; energia minima de aprindere
15 mJ;
pulberea de fier: limita inferioara 105g/m 3; energia
minima de aprindere 20mJ.
In unele procese chimice, ca urmare a reactiilor dintre substante,
a produselor de reactie rezultate si a parametrilor de lucru (temperaturi,
presiuni etc.), catalizatorilor, se pot produce explozii fara sa fie o cauza
exterioara. Exemple de procese: de oxidare, de hidrogenare, de dezalchilare,
etc.
2.3. Lichide combustibile

O categorie larga de substante cu pericol de explozie este

formata din lichidele inflamabile. Explozia propriuzisa are loc in amestecul de
aer cu vaporii lichidelor respective. Exemple:
- acetona: intervale 2,15 12,8 % vol.sau 60-310g/m 3;
- alcool etilic: intervale 3,28-18,95 % vol.sau 50-365
3
g/m .
- benzen: intervale 1,2-8,0% vol.sau 39-370g/m 3;
- benzina auto: intervale 1,4-7,6 % vol.sau 44-317 g/m 3;
- gazolina: interval 1,4-7,6 % vol;
- sulfura de carbon: interval 1,0-60,0 % vol;
- toluen: intervale 1,20-7,3 % vol.sau 41-268 g/m 3;
- titei: intervale 1,0-7,60 vol.sau 44-335 g/m 3.
Un tip de explozii particulare sunt cele declansate pe timpul
incendiilor, in faza arderii active, denumite backdraft, a amestecului de
produse de ardere, ca urmare a unui aflux de aer (oxigen) in spatiul inchis
incendiat ca urmare, arderea se generalizeaza.
3. Mijloace si masuri de protectie impotriva exploziilor.
3.1. Echipamente electrice pentru medii cu pericol de explozie.
In mediile cu pericol de explozie se folosesc de regula instalatii,
aparatura si utilaje electrice.
Intrucat una din principalele surse de energie capabila de
aprinderea amestecurilor explozive este de natura electrica, sub forma de
scantei electrice, arcuri electrice, scurtcircuite, electricitate statica sau
efectul termic al curentului electric, se impune ca in mediile cu pericol de
explozie sa se utilizeze echipamente electrice protejate antiex.
Reglementarea de baza in acest domeniu este ,,Normativul pentru
proiectarea, executarea, verificarea si exploatarea instalatiilor electrice in
zone cu pericol de explozie, indicativ N.P.099-04 aprobat prin ordinul MTCT
Nr. 176/2005. Acesta se refera la instalatiile electrice de iluminat, forta,
automatizare, control, semnalizare, comunicatii, etc. indiferent de tensiunea
de lucru si de faptul ca sunt permanente, temporare, portabile, transportabile
sau purtate in mana.
Normativul urmareste asigurarea din punct de vedere al nivelului
de performanta si cerinta esentiala de securitate la incendiu (siguranta la
foc).
Normativul se aplica numai la aparatura electrica din grupa a II-a
definita de standardele de referinta, adica de aparatura electrica destinata
pentru toate locurile de munca cu atmosfera exploziva, cu exceptia minelor
grizutoase (care intra in grupa I). Grupa a II-a poate fi divizata pe subgrupe
(A, B, C).
In functie de temperatura maxima de suprafata a aparaturii
electrice sunt stabilite 6 clase de temperatura:
T.1-450oC ex. metan, hidrogen, propan,
T.2-300oC ex. alcool etilic, motorina, acetilena,
T.3 200oC ex. benzina, gazolina, hidrogen sulfurat, titei,

T.4 135oC- ex.aldehida acetica, eter etilic, dioxan,

T.5 100oC ex.sulfura de carbon,
T.6 85oC
Din exemplele date, metanul face parte din grupa I de protectie
antigrizutoasa, iar celelalte substante A, B sau C. Hidrogenul, acetilena si
sulfura de carbon fac parte din grupa IIC.
Explozia unei atmosfere explozive este definita ca o crestere
brusca a presiunii si temperatura, datorita oxidarii sau altei reactii exoterme.
Atmosfera exploziva poate fi: gazoasa sau cu praf, aflata intr-o
anumita arie periculoasa sau nepericuloasa.
In functie de permanenta atmosferei explozive si de probabilitatea
acesteia, aria se imparte pe zone (0,1 si 2 pentru gaze, 20,21 si 22 pentru
pulberi).
In standarde de referinta sunt stabilite 8 tipuri de protectie
antiexploziva pentru echipamentele electrice:
- protectie antideflagranta ,,d
- protectie tip securitate marita ,,e
- protectie tip capsulare presurizata ,,p
- protectie tip securitate intrinseca ,,i
- protectie prin inmersiune in ulei ,,r
- protectie prin inglobare in nisip ,,q
- protectie tip incapsulare ,,m
- protectie speciala tip ,,n
Aparatura folosita in zone periculoase cu gaze si vapori este
codificata cu litera ,,G iar aparatura folosita in zone periculoase cu praf
combustibil este codificata cu ,,D.
Aparatura se clasifica functie de zona, pe trei categorii: 1 (zona 0
sau 20); 2 (zona 1 sau 21); 3 (zona 2 sau 22).
Exemple de marcare a aparaturii: II1G sau II1D; II3G sau II3D;
Pentru alegerea corecta a aparaturii electrice pentru arii
periculoase trebuie cunoscute:
clasificarea ariei periculoase in zone (conform
standardelor de referinta SR EN 60079-10);
- clasa de temperatura sau temperatura de
aprindere a gazelor sau vaporilor;
- grupa (subgrupa) aparaturii electrice;
conditiile locale (temperatura ambianta si factorii
care pot influenta negativ protectia la explozie).
Circuitele si echipamentele electrice situate in zone cu pericol de
explozie, exceptandu-le pe cele cu securitate intrinseca, trebuie prevazute cu
urmatoarele protectii:
- la suprasarcina,
- la scurtcircuit,

- la defecte de punere la pamant

- contra reanclansarii automate in caz de defect.
Pentru motoarele electrice se asigura si protectia la scaderii
tensiunii de alimentare sub limitele admise si protectia contra ramanerii in
doua faze (la motoarele de joasa tensiune).
Sunt prevazute masuri pentru conductoarele si cablurile electrice
referitoare la intrarea in aparate, la jonctiuni, la trecerea acestora prin pereti
si plansee, la pozarea lor etc.
De asemenea, sunt prescriptii tehnice speciale privind
electricitatea statica si instalatiile de paratrasnet, indeosebi la rezervoarele
de produse petroliere si la gazometre.
Este stabilit un program de inspectii pentru instalatii si aparatura.
3.2. Sisteme si mijloace de protectie impotriva exploziilor.
O categorie importanta de mijloace de protectie impotriva
incendiilor o reprezinta explozimetrele. Cu ajutorul acestora se masoara
concentratia amestecului de aer si substante explozive gazoase.
Explozimetrele pot fi construite:
- pentru un singur gaz (metan, hidrogen sau propan etc.)
pentru doua sau mai multe gaze, aflate in amestec, de
regula cu proprietati fizico-chimice apropiate.
Alta categorie de aparate utilizate pentru protectia impotriva
exploziilor este constituita din analizoarele de gaze si din cromatografe.
Acestea detecteaza prezenta gazelor combustibile si vaporilor inflamabili in
mediul supus supravegherii si indica dupa caz concentratia. Sunt utilizate
indeosebi in industrie.
In locurile unde exista pericolul formarii electricitatii statice se
realizeaza sisteme de protectie pentru scurgerea acestei energii la pamant
prin:
- legare la nul (in retele cu neutrul legat la pamant) sau
- legare la pamant (in retele cu neutrul izolat).
Prin aceste sisteme se asigura legarea la pamant a instalatiilor
aparatelor si echipamentelor din mediul exploziv, a masinilor si utilajelor
alimentare si actionate cu energie electrica, precum si a conductelor ce
transporta fluide ce pot genera electricitatea statica.
Sistemele se realizeaza conform Normativului NP 099-04 si
normelor de tehnica securitatii muncii.
Cladirile si instalatiile tehnologice cu pericol de explozie se
protejeaza cu instalatii de paratrasnet executate conform Normativului I-20.
Conform Normativului P-118 de siguranta la foc, la constructiile cu
pericol de explozie se folosesc elemente (pereti, plansee etc.) rezistente la
explozie (RF), golurile din pereti se protejeaza prin incaperi tampon antiex si
in unele cazuri cu tamburi deschisi antiex.
Usile nu trebuie sa produca scantei capabile sa initieze aprinderea
amestecurilor explozive.

Incaperile si spatiile inchise din categoriile A si B de pericol de

incendiu se prevad cu goluri de decomprimare in caz de explozie, cu aria de
cel putin 0,05 m2 la 1 m3 din volumul incaperii. Presiunea de cedare este de
max.118 da N/m2. Incaperile cu pericol de explozie nu vor avea tavane false
si zone neventilate.
Diminuarea riscurilor de formare a amestecurilor explozive se
poate realiza si prin sisteme adecvate substantelor gazoase si lichide volatile,
precum si materialelor sub forma fina (pulberi, faina, prafuri etc.) adica prin
sisteme de ventilare sau sisteme de exhustare, executate in conditii ,,antiex.
Practic se diminueaza cantitatea de substante combustibile din
mediul respectiv.
O alta masura este presurizarea spatiilor cu pericol de explozie (la
o suprapresiune minima de 25 Pa) cu ajutorul instalatiei care introduce un
gaz de protectie sau aer.
Prevenirea producerii exploziilor in spatii inchise (ex. rezervoarele
avioanelor) se poate face si cu instalatii automate care detecteaza conditiile
de amorsare a exploziei si inertizeaza rapid mediul. O alta modalitate de
prevenire a izbucnirii incendiului sau de producere a exploziei este
introducerea in rezervoarele autovehicolelor sau aeronavelor, in tancurile de
combustibil ale navelor ori in conducte de lichide inflamabile, a produsului
denumit expocontrol(asemanator cu spanul metalic).
3.3. Masuri de protectie antiexploziva.
Principalele surse potentiale de aprindere a amestecurilor
explozive in conditii normale sunt:
- scantei electrostatice,
- scantei si arcuri electrice,
- scantei mecanice,
- descarcari electrice atmosferice,
- cresterea
temperaturii
suprafetei
utilajelor
si
aparatelor,
- frecarea,
- radiatia (caldura) solara.
Bineinteles ca sursele de aprindere cu flacara, de natura termica
si altele cu energii ridicate sunt interzise din start.
Principalele metode pentru limitarea efectelor negative ale
acumularilor electrostatice sunt:
- limitarea posibilitatilor de aparitie a sarcinilor electrice,
- neutralizarea rapida a acestor sarcini,
respectarea normelor si masurilor specifice pentru
evitarea
formarii
amestecurilor
inflamabile
cu
concentratii de aprindere sau de explozie.
Masurile de protectie impotriva electricitatii statice, in esenta
constau in:
- legarea la pamant,
- marirea conductivitatii mediului prin:

sporirea
umiditatii
aerului,
in
cazul
substantelor hidrofile,
aplicarea unor straturi conductoare subtiri
pe materiale, straturile sunt puse la pamant
in mai multe puncte,
eliminarea sarcinilor electrostatice prin folosirea
mijloacelor antistatice, cum este cazul la fabricarea
maselor plastice,
ionizarea aerului prin instalatii de neutralizare cu surse
electrice sau radioactive, ori prin echipamente de
inductie,
generarea sarcinilor electrice de semne contrare, cum
este cazul la incarcarea cu carburant a aeronavelor sau
la transportul pneumatic al pulberilor.
Se utilizeaza si o gama larga de masuri punctuale, cum sunt cele
privind:
-

echipamentul operatorului sa fie antistatic,

incaltamintea sa nu produca scantei,
sculele si uneltele utilizate sa nu produca scantei,
pardoseli antistatice,
folosirea
legaturilor
echipotentiale
la
diferite
operatiuni: incarcare-descarcare gaze si lichide
combustibile,
interzicerea folosirii vaselor sau ambalajelor din
mase plastice pentru benzina, petrol etc.,
oprirea
motoarelor
cu
ardere
interna
ale
autovehiculelor pe timpul operatiunilor de alimentare
cu carburant,
oprirea manevrelor in zonele de incarcare
descarcare produse inflamabile pe timp de furtuna,
introducerea in recipientii cu lichide inflamabile a
unor materiale sau substante care nu permit
amorsarea exploziei,
echipamentele electrice trebuie sa fie ,,antiex si
mentinute in buna stare,
interzicerea refularii sub forma de jet a produselor
volatile (gaze petroliere lichefiate, benzine, petrol
etc.),
racirea unor rezervoare sau instalatii supraincalzite
de la soare,
zonarea ,,antiex a locurilor de munca,
instruirea personalului.