Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
distrugerii celulelor hepatice, atat in cazul hepatitei, cat si in cel al paludismului), in acest context,
produ-candu-se o facilitare a aepunii factorului chimic pe acest teren astfel pregatit.
O alta ipoteza, la fel de fiabila si sustinuta, reiese si din observatiile care subliniaza frecnta crescuta a
tumorilor constatata in cazul deficientei puterii de aparare a organismului, atat a sistemului meolic (de
filtru si meolizare), cat si, in special, a celui imunologic (ex.: experimentarile facute pe animalele
imunodepresate sau observarea cresterii frecntei de tumori maligne la om, la imunodepresati, cum
este si in cazul virusului HIV-SIDA, ce provoaca o imunodeficienta progresiva), toate atestand aceste
afirmatii.
Pe astfel de terenuri, efectul cancerigenilor de tot felul, este cu mult mai usor de instalat.
Aceste cauze asociate, ce sprijina respectile ipoteze, pot, ori sa preceada, ori sa urmeze actiunii
cancerigenului.
Uneori, prezenta concomitenta a activitatii altor substante necancerigene, fac in asa fel ca efectul
cancerigenului sa Ge potentat, aceasta traducandu-se prin marimea vitezei si frecntei de aparitie a
tumorilor pe care le provoaca.
Aceste substante, prezente sau administrate concomitent cu cancerigenul si care ii maresc efectul se
numesc co-cancerigeni.
Ei pot fi substante iritante sau dizolvante, emulsionante ale cancerigenului insusi, care, prin inflamatia
sau puterea lor de dizolvare, ori de emulsionare, favorizeaza penetrarea si, deci, actiunea mai rapida a
cancerigenului.
Din numeroasele exemple, am pe cea a alcoolului, care poate congestiona mucoasele sau cea a
tutunului, prin actiunea iritanta (pe langa cea a componentelor sale
cancerigene), condimentele picante, afumaturile, saraturile .
Este important ca acesti cancerigeni gasesc, in afara actiunilor de facilitare, si alte terenuri favorabile,
cum ar fi cel de sensibilitate ereditara, personala, frecnta in unele localizari ale cancerului sau, cum am
mai amintit, pe cel de slaba aparare a organismului.
Putem studia aparitia tumorilor maligne la om, prin reproducerea lor cu ajutorul substantelor
cancerigene amintite, pe modele experimentale, mai cunoscute fiind cele pe animale de laborator.
S-a studiat, atfel, producerea cancerului de piele (soarece, iepure), prin badijonarea pielii cu un
cancerigen [benzo(a)pirenul) dizolvat in ulei de croton sau a hepatomului (cancer de ficat) la sobolani,
prin gavarea lor cu cancerigenul respectiv, cum ar fi asa-zisul "galbenul de unt" (dimetil-azo-benzenul).
Se cunosc o serie de multe alte experiente cu cancerigeni care produc cancerul plamanului, al
stomacului, al cii urinare, al glandei mamare, leucemii, limfoame etc.
Obtinerea unei tumori experimentale cu ajutorul unui cancerigen, ca si frecnta de aparitie a ei este
legata si de relatia farmacologica bine cunoscuta, "doza-efect" ("doza critica", fiind imperativ necesara
in finalizarea cancerogenezei), acelasi fenomen farmaco-biologic fiind valabil si in cancerogeneza la
om.
De asemenea, problema timpului de testare a unei substante suspectate a aa un potential cancerigen
la animale, uneori, la om, nu i se poate formula un raspuns, datorita timpului indelungat necesar
pentru observare.
Adesea, tumorile maligne, evaluate si demonstrate morfologic (microscopic sau macroscopic), trec prin
anumite stadii de transformari benigne (hiperplazii, displazii, papiloame, polipi etc.) care, in diferite
modele de experimentare, uneori, pot regresa la incetarea administrarii fractionate a cancerigenului,
intr-un anumit moment de evolutie a leziunii.
Aceasta "regresie" este posibila, dar, de cele mai multe ori, ea nu va putea fi completa, privind
stergerea alterarilor intime biologic produse si renirea la situatia abila starii anterioare, pentru intrega
populatie celulara respectiva, deoarece aceste celule vor purta o leziune biochimica remanenta
"undeva" , pe parcursul procesului de cancerogeneza.
Astfel, celulele vor ramane, uneori
legata de acest proces
cu o stare modificata biologic
"in latenta".
In caz ca doza de cancerigen folosita este asa de mica incat nu putem obtine aparitia tumorii pe
durata de viata a animalului, asta nu inseamna ca leziunea de initiere a transformarii irersibile, de
cancerizare, nu a avut loc, aspect ce este valabil si la om (posibila initiere se reduce poate numai la
cateva celule a caror diviziune nu ajunge sa continue, pe aceasta perioada de timp, o formatie
microscopica).
Putem, totusi, accelera aparitia experimentala a tumorii la animale, prin folosirea administrarii altor
substante numite promotori tumorali, asa cum, la om, acest fenomen se poate intalni accidental sau
nu, pe parcursul vietii.
Cancerigenii, acesti agenti agresori de natura Gzica, chimica sau bio-logica, indiferent care este
originea lor, vor contribui la modificarea, alterarea irersibila, a uneia sau a unor gene din ADN unei
celule ce isi vor exprima efectul lor prin declansarea si desfasurarea unor etape evolud (conndonal