Sunteți pe pagina 1din 141
Vintila Horia Dumnezeu s-a nascut in exil Jurnalul lui Ovidiu la Tomis ‘Traducere din limba francezi de Tleana Cantuniari Prefayi de Daniel Rops Doserul Premiului Goncourt 1960, alcituit de Marilena Rotaru Despre degradare si rise un text testamentar al autorului A EDITURA ART Redactor: Georgiana Zmeu Tehnoredactor: Vasile Ardeleanu Design coperti: HighContrast.r0 Tlustratie: Atelierul de Graficé Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei HORIA, VINTILA ‘Dumnezeu sa nascut in exil. Jurnalul lui Ovidiu la ‘Tomis / Vintila Horia; trad.: Ileana Cantuniari, ~ Bucuresti: Art, 2008 ISBN 978-973-124-285-9 1. Cantuniari, Heana (trad.) 821.135.1-31 821.124.09 Ovidius Naso, P.(0:82-31) 929 Ovidius Naso, P-(0:82-31) ‘Vintili Horia Dien est né en exil © GRUPUL EDITORIAL ART, 2008, pentru prezenta editie Descoperirea unui romancier (Prefati la prima editie a romanului) Dintotdeauna existi o bucusie gio emotie cind distingi semnul unui talent, cdnd veei ci apare in fafa ta un autentc seritor. Am deschis copia dactlografiatl: ca atiteaaltele ce se ingrimidesc pe cojul biroului, Pe neagteptat ins ceva frapeazd si refine atengia, ceva pe cit de imperios, peau de greu de defini, e te oblige continu lector, afl destnsl personaelor, si mergi pind la capt, Catan evident aceast reaitate ‘misterioas este chiar darul zimislt din suflet gi sti, din gindite si forma. Deci o bueusie. Care e si mai mare atunci cind seritorul se dovedeste cc aparfine extegorici acelora, mai numerogi decit ne imagindm, care, {in toate colyurile lumi, continul si foloseasck francezs ca pe un mijloc privlegat de expresie. Aceasti universaitatealimbilfanceze, pe care cindva Rivarol o comenta in termeni elocvengj, este ameningatd astizi de concurenti, find ins plicut si constati ci din America de Sud pint Japonia, ca ila Paris de alte, sctitori ce au aparin agiunifranceze zne-au oferit aitea mértusi. Exemplul lui Julien Green ne demonstreaz ci tiga dintre ei pot, in aceast limb care au-ia patici lor, si devind macstsi. Vintili Horia au este, oate, umul dintre acesta? El s-a ndscut in Romania, ati lui find inginer agronom. Acolo a fnvijat, de la 0 doamnt in virsti, aproape oarbi, care sta pe de rost pe Baudelaire si Rimbaud, pe Anatole France si Rémy de Gourmont, sf se exprime intro francesd impecabili, vind model dintre cele mai ‘pune. Atagat de prest la Roma in 1940, revocat la pusin timp dup aceea de governul Garai de Fier, numit din nou la Viena in 1942, das eurind lat prizonier de german, a inceput din 1945 si trliasci experenta tragic satitor oameni din epoca noaste, ca aceea pe care unul dintre comps- usiogi sti a evocat-o in teibila sa Ora 25, drept urmare a refuzului six 6 Dumnezen sa néscut in exil dea se intoarce in ara-isupust de acum inainte unei alte ssipanisi. Mai inti, sa stabil temporar in Italia, unde s-a imprietenit cu Papini, apoi {in Ametica de Sud, la Buenos Aires, oras unde si-a cistigat existenta ca, mic funcfionar de banci, in vreme ce sofia sa 2 muncit siea din greu, Uktrior, sa stabilt in Spania, muncind rind pe rind, ca funcyionar la un hotel, ca reporter si curier litera, indeletnicie in egalé maisurd impo- ‘varitoare, ce -au dat prilejul si cunoascé lungile si nemiloasele chinuci ale exilului. Din accastd experientd vital si-a extras tot ceeste mai pur si esential in inspimgia sa, ‘Tema exilului, la care poyini oameni ai timpului nostru se simt atat de bine raliai, se giseste plasatd in central operei sale. Exlul cu suferin- {ele,sfsirile, cu nostagile sale tagice, dar, in acelasi timp, i cu teribila sa forpi de pusificire. ,Am ales exilul pentru a putea spune adevrul* ne asigura Nietzsche. Exilatul, omul care a pierdut totul, nu va fi el predestinat si judece lumea oamenilor conformisti, denungindu-le ipocrizia si nedreptatea? Nu va & el cel pregitit si triiasci marile experienge spitituale? Nu de ier, de-alaltieri, Evanghelia ne invapé ch veel care cilatorese pe pimant are mai multe sanse si intilneascd pe Dumnezeu decit cel instalat confortabil si satisficut. in 1958, Vintili Horia a avut o intilnire, una de spirit, Se sirbatorea fn acel an, jubileul de doug mii de ani al Ini Ovidiu. A reluat lectura operelor poetului, mai mult sau mai puyin uitate de pe vremea bacalaureatului. A fost o revelayie. Ovidiu, el insusi, fusese un exilat. ‘Mai mult dect atat: chiar in Roménia, unde a si murit... intre seritorul latin din secolul I si cel roman din secolul XX s-a creat o legiturf, un fel de relafe supranaturaldce provenea dintr-o misterioasi aseminare. Parcurgind Triste si Ponticele hui Ovidiu Naso, Vintilé Horia s-a recu- noscut in ele. Curind s-a impus exilatului de la Madsid ideca exprimisii proptici sale experienge, identificindu-se cu modelul siu. Astfel sa niscat aceastd mare carte: Dunmegen sva nasa! inex Se stie cf, find poerul la modi, sirbitort de inata societate somand, Ovidiu a fost, in anul 9 dH, condamnat de citre Augustus, printe-o senting de exilare ale cétei saginni au rimas si acum obscare. Unii au apreciated el aparfinea unei secte pitagoreice fapi de care stotputernical impirat avea 0 mate suspiciune, Dupa cit se pare — aceasta Prefata 7 este versiunea pe care 0 accept Vintilé Horia — Augustus, cel eare voia s& readuc societatea romand la 0 moral mai strict (desi nu 0 propo- ‘viduia prin propriul exemplu), a fost irtat de imoralitatea flagrant a operelor poetului si de influenta binuiti a acestora asupra comporta- ‘mentului scandalos al Iuliei, nepoata sa gi cititoare fideli a lui Ovidiu, Declangindu-se scandal, s-a vrsat toatl Furia asupra Iu, surghiunindw1 la Tomis, o mic garnizoani romani in tara gejlor, la Pontul Euxin. (Ovidiu, pe parcursul a opt ani, 2-a incetat sii implore gragierea sau micar muta into far cilizat. fn zadar ins, cc nici Augustus, nic Tibesia nu sau lisat induiosay, iar poetul riméne in exil, unde a si murit in anul 17. ‘Romanul lui Vintili Horia este dec jurnalul - apocrf ~al lui Ovidiu la Tomis. El este exilatl picrdut la capat de lume, ,Doar lacrimile mi ‘lind ~ se vaiti el - ele fignesc din ochii mei, mai gribite ca apele sub dezgheyul primiveri, aranci cind ma gindesc la Roma, la casa mea, la locurile ce mi-au fost att de dragi, la tot ce a rimas din flinya mea in patra pe care am pierdut-o- fn acest jurnal imaginar, eligi noteard ultimele iubiti, dar si evenimentele mari si mici la care asist: asediul corasului de citre dacii infometafi, aventura fri precedent a soldaylor romani care dezertau pentru a se stabil in Dacia, invazia sarmaylor. Das, mai ales, ne determina si asistim la evolugia sa interioari, cea ce este extrem de emofonant. (Ovidiu, omul ferict, fusese un poet feivol., Ali si regrete simplitatea smoravusilorantice! — exclamase el in asa Arti de aiubi. In ce mi priveste, {mi face plicere ciiam venit pe lume in aceasti epoci plicuti.“ Acesta- i poetul erotic gi usuratic pe care Vintili Horia ni-l arati cum se transform la Tomis, in exl, dn clipa in care descoperi cH ,se poate deci muti inainte de a fi mort de-a binelea. dea morfi, a acelei mori solitare, pierdut cum era in inutul ost si stein fi-va deveni insuportabild. Spre ce consolare si tind#? Catre z2cii vechi religii omane? Oare nu le-a dovedit el indeajuns inexistenta in Metamorfoze ? “Se cutremurt in fafa golului pe care aceasti carte Ika deschis in el Siastel, putin cite putin, Ovidin, poeta! frivol, Ovidiu sceptical, pre- simte, apoi descoperi un alt adevs, in curind, chiar Adevirul. ,Timpul 8 Dumnezeu sa nascut in exil _nebuniei gi al speranjei care ne aparrine, reprezint& timpul asteptaci hai ‘Dumnezeu. Oare cine le va duce cuvintul de alinare oamenilor cate suferd? El ghiceste cf intr-o zi ,oamenii vor gisi acest cuvinnt, ca pe 0 loare ciudatd la marginea unui drum lung“Dar cine va duce acest mesaj? Pentru calla, cfutarca rlspunsului devine wu atit mai mistuitoare. in jurul sisi duce existenga acest popor al gejlo, care este foarte religios sicare crede, dup cite isi di seama,intr-un Dumnezeu unie. Un Dum- nezeu nic ? — face el iron la inceput. ,Dac cerul este gol asa cum {mi inchipui, acest Dumnezeu trebuie si fie foarte mic si foarte singur {a mijlocul unei ticeri si a unei singuritiiinsuportabile.* $i adaugi: vAcest Dumnezeu unic, in fond, probabil ci-mi seemand, micar in privinga asta." Dar cine este el? Sa fie Zamolxe de care vorbesc gejii? ‘Male timp cauti,tatoneazi si adund in jurnalul sku tot felul de crimpeie de credinge, transmise de incerte tradiii populate. Si apoi, saltal decisiv. Intilnindw-i pe ingelepyi getilor, pe preofii acesteireligi necunoscute, el descoperi nevoia de acest Dumnezeu now cate va reda spejei umane prospefimea unui inceput.* Simte in sine asteptarea irezistibild 2 acestui nou Dumnezeu, a acestui nou neam, a acestui now soare." Adevirul dramei fi va fi revelat de un preot: dact suferingele si exilul lui fuseserd vrerea unei putesi divine, cate hotirése sil sileascd a se tidica deasupra lui insusi? Daca noul Dumnezeu este ‘un om ca el, un om al duresi i, poate, muritor? ‘Cind Ovidiu il intalneste pe doctoral gree Theodor, torul ise clarified, -Acesta fi arati ci tot ceea ce speri este adevirat, ci asteptarea ia fost {mplinitl, ck Fiul Omului a vent pe lame spre a hua asupel-itoare durerile si speranyele oamenilor. ‘La Bethleemul Tudeii, cu adevarat, Dumnezen s-2 niscut in exil. Daniel Reps ‘Membr al Academiei Franceze Sofie mele Caesar in hoc potuit iuris habere nihil. Primul an inchid ochii ca si trliesc. $i ca si ucid. Pentru asta eu mi ddovedesc cel mai tare, cici ¢/ nu inchide ochii decit ca si doar~ -mf, iar somaul insusi nv-i aduce nici o méngaiere. Bezna lui mi- sund de mori, de cruzimi care il bantuie. $tiu ci nu-i place odihna, aidoma tuturor puternicilor lumii, Odihna il last singur, cu constiinga si cu remuscérile lui, cu regretul de a fi actionat intotdeauna in chip de om puternic, adici de om inspaimantat de propria-i putere. Odati, cu cinci ani in urmé, lam intdlnit Ja templu, dimineata, abia iesit din impariyia somnului. Avea ochii rosii, umflagi de oboseali, si nu avea curajul si se uite la noi, de team ck vom putea descifra in privirea lui numele sau trisiturile celor care il chinuiseri in cursul nopgii. E slavit ca ‘un zeu, dar nimeni nu-liubeste. Cici este fiuritorul Picii pentru tofi sia intemeiat cel mai mare imperiu al tuturor timpurilor, dar mai este indeosebi gi pricina Spaimei, a spaimei celorlalti sia propriei sale spaime. ‘Viscolul zgilyaie acoperigul. Marea se jeleste in departare, iar valutile ei se transformi, in intuneric, in lungi spectre de gheagi. Maine oamenii vor putea si se preumble pe deasupra pestilor, iar vreun vecin mai robust decit mine va fi nevoit si-si croiasc& drum pana la usa mea, prin stratul gros de omit, ca si pot iesi afard, N-am mai auzit niciodati pnd acum un ase- menea utlet, insofit de sciryaitul zipezii inghegate pe suprafaga petefilor exteriori. Dincolo de acest jipat ascuyt care se nipusteste Harta Daciei maritime si danubiene sitineraral lui Ovidiu, am mam i4 Vintila Horia asupra mea ca un val, geamitul mati pare glasul insugi al nopyii, ca si cum timpal ar avea glas si ar face auzit intr-un singur punct de pe pimént: aici. Casa mea aproape ci se sprijind pe meterezele orasului, iar ciind vantul se domoleste, aud urletul lupilor, dincolo de ziduri. Le este foame, Oamenii au ucis unul in dup’-amiaza asta, pe uligé. Innebuniti de foame, fiara diduse nivald in ora, se nipustise asupra cele dinti fing vi intalnite in cale, o batrind care se intorcea de la targuieli, si o sfasiase cit ai clipi. Am dat si eu fuga stirit de fipetele oamenilor gi di doresc 0 soartd aseminitoare, ceea ce, din picate, este cu neputingy, clci lupii ‘au vin niciodata la Roma. Dar un lea ar putea scipa intr-o noapte din adaposturile pentru fiare, ar putea pitrunde in gri- dina palatului imperial si ar putea face ceea ce nici un om n-a avut curajul si faci pind acum... inchid ochii si ucid. Cat de prezente sunt aceste scene, mai vii si mai limpezi decat insisi amintirea acelei dup%-amiezil Inchid ochii si triiesc. Eu sunt poetul, e/nu este decét imparatul. * Ceea ce este amuzant, in adancul disperirii mele, este ci ‘su ma pot deprinde cu ideca schimbirii, Ma aflu aici de vreo zece zile; am parisit Roma cu trei luni in urma, dar ew sunt la Roma, iam impresia ci mi-ar fi de ajuns si prelungese un pie ‘mai mult un gand sau o imagine ca si-mi schimb locul i sa ‘mi integrez din nou in ritmul meu obisnuit si in spatiul bine- cunoscut. Chiar in acest moment, scriind aceste rinduri, mi sime nipadit de o cumpliti indoiald. Roma e departe, la celdlalt capit al pimantului, si nici un gind au se arati a & in stare sf mi faci si schimb locul, Roma e aidoma trecutului, pe veci Dumnezeu sa néscut in exil 15 pierduts, triiti, adic desprinsi de mine ca un lucru straniu ‘pe care il poti reconstitui prin gind si inchipuire, dar care nu se mai afli la indemand. Trecutul meu are un nume, dar la ce bun? Pling Mi-e teama si mie frig, iar zeii nu exist. Adevarul {sta capiti forma dup’ ce am varsat lacrimi, precum plismu- rile de gheagi la malul masii. El a fost mereu prezent in liuntrul meu, dar eu n-am avut niciodata timpul sau fora de a-l gindi. ‘Viaya mea, la fel ca stihurile mele, fi era potrivnica, pentru ci trfiam dintr-o iluzie, o cintam pentru desfitatea celotlaly, insa daci m-as incumeta si recitesc Metamorfogele, cam ag mai putea si nu ma infior in aga vidului pe care aceast carte I-a deschis in Hiuntrul meu, inci de pe vremea cind vorbeam despre atot- puternicia zeilor! Cruzimea lor vorbeste despre inexistenya lor. Ei sunt reflexul temerilor noastre si a ceea ce noi nu cutezim si facem fird remuscési. Caci in ce fel ar fi putut oamenii supra- ‘viefui in faya usii, toanelor si aseméndsii zeilor? Cum ar fi putut fi posibil Prometeu? Eu sunt Pometeu si exist. Tristele va fi numele viitoarei mele ciryi. Voi continua si mint, spre a-mi cépita iertarea, Poate cX Elva schimba locul surghiunului mea si-mi voi putea duce intr-o zi traiul intr-una din insulele Greciei ‘sau poate in Sicilia, in preajma lui Agrippa Postumus sia Tulici. Blegiile mele il vor face si spund: Ovidiu a rimas acelasi, slu- ‘gatnic si adulator, se teme de mine, il pot ierta sau fi pot alege un loc de exil mai bland. Dar ¢/ nu va cunoaste aceste rinduri care glisuiesc despre o teribild schimbare. Nu va sti niciodat cit ma ajutat, ficindu-md s suff, Iar daci cineva va descoperi {intr-o buni zi aceste note secrete, va putea spune ci a cunoscut adeviratul chip al lui Ovidiu. Viscolul se domoleste pugin céte pusin. Stratul de omit ¢ atit de gros, ci-mi astupa fereastra. Casa a devenit mai cildu- roast si mai familiard. Focul arde in vated. Am vin si merinde pentru citeva siptimén, iar ieri seari am bigat in casi cdinele, care doarme in clipa asta la picioarele mele gi ciuleste urechea 16 Vintila Hovia de indatd ce mi aude tusind sau de cum imi schimb locul ca si ma dezmorjesc. I-am dat numele Jai. il strig ,, Augustus‘, ii dau sii minince $i, daci am chef, ii dau si cite un picior in fund. Eintuneric. Si fie oare noapte sau dupi-amiaza? Mai sunt are soldai pe metereze? Nu le mai aud glasurile la ceasul la care se face schimbarea girzii, Geyi ar putea profita de zApada ca si cotropeasci orasul. L-ar putea cuceri venind si dinspre ‘mare, trecdnd pur si simplu peste treptele valurilor solidificate. Poate pirea ciudat, dar nu ma tem de gefi. Mi s-a spus ci sunt foarte religiosi si cred intr-un Dumnezeu unic al cérui nume pe moment imi scapi. Cum poate un zeu sé umple cu persoana lui un intreg cet? Daci cerul e gol, asa cum cred, acest Dum- nezeu trebuie si fie tare mic si tare singur in mijlocul une ticeri siunei solitudini insuportabile. Acest Dumanezeu unic, in fond, probabil ci-mi seaman’, macar prin latura asta. Eram inci foarte tinir cind, la Sulmona, cu céteva luni {inainte de plecarea mea la Roma, am presimyit clipa acestei re- vvelagi, Mi aflam in afata oragului, pe o coling aproape impre- surati de o bucli pe care o fiicea torentul Avella. Eram insoyit de fratele meu. Ne intorceam impreund dintr-o lungi plim- bare la via unuia dintre unchii mei, Era cam pe la inceputul toam- nei, Ne opream la tistimputi ca si culegem smochinele coapte de pe ramurile ce atérnau peste zidurile gridinilor, Seara era linigtiti, era cald incé, frunzele maslinilor se risuceau incetisor sub adierea vantului, aritiindu-si pantecele argintiu, aidoma unor Pestigori intr-o apa limpede. li istoriseam fratelui meu legende mitologice mai cutiind obscene; ii vorbeam, detaliindu-le, de amorurile Venerei cu Marte, cici citeam si cunosteam deja multe lucruri privind intimitayile zeilor si ale oamenilot. Ell ma asculta in ticere, uluit, mi se pirea mie, de cite stiam. in vreme ceisi minca smochinele, se tot uita indicat, optindu-se adesea cca si cerceteze imprejurimile, intrerupand astfel firul povestiei Dumnezeu s-a nascut in exil 17 mele. ,.Dar ce te-a apucat?, lam intrebat eu atunci. Mi-a rispuns surprins de bruschefea tonului meu: ,.Nu fi-e teama s& vorbesti astfel despre zeii nostri“. imi aduc perfect aminte de vorbele care mi-au scépat atunci:,,Teama de ce? Din mo- ment ce zeii nu exist“, Fratele meu m-a privit o clip’ in tere, asteptind o explicafie, apoi a rosit de parc ar fi cApitat o palma peste obraz si a strigat scos din fire: ,Nu e adevirat, nu € adevirat“. A inceput st alerge spre Sulmona, |-am ajuns din uurmi foarte aproape de oras, unde I-am gisit plingind, rezemat de un copac. Nu mi-a indepiirtat mana, cici treceam améndoi prin aceeasi criza, fiecare in felul siu. Mai tarziu, la Roma, ne-am integrat in sitmul vieqii celorlalyi, ne-am deprins si credem, daci nu in zei, mécar in atitudinile omului fayi de zei. Pari acest lucru, ne-ar fi fost cu neputingd si trim, si ne croim drumul in viafi, sf avem succes, si facem dragoste cu o femeie nest sau cu o taf. * Tarna se apropie oare de capit? Nu sunt deloc sigur. Nu te pot increde in nimic in yinutul sta. Oricum, iat cl -a vit soarele. Mainile mele se pot migca iarisi. Am fost nevoit oi-mi abandonez notele secrete, cici eta prea frig ca si pot scrie. Am ficut pe ursul vreme de o lund, in compania lui ,,Augustus“, cfinele meu. Dar cite lucruri s-au petrecut! Mi-a fost trimisi Dochia si aiba gra de mine. Este inci indiferenti, nu stie decit vreo citeva vorbe in latineste, alte cateva in greceste si ma invayf limba get, limba ei, Are poate douizeci gi cinci de ani si locuieste ling’ Tomis, in cartierul siracilor, adicd al bistinagilor, dincolo de zidurile cetigi. Dimineaga, cand intri in casi, aduce eu un animal, in- cotosmiinata cum este intr-o bland de oaie care 0 inflsoari cu. total, Ar putea fi frumoasi, daci ar fi imbricata precum Corina. 18 Vintila Horia Printre geti, cu sigurangii ci trece drept o frumusefe, cu pirul ci castaniu, cu ochii adanci care vor si pard severi. Severi fayd de mine, romanul cuceritor sau pur sisimplu barbatul, cici in viata ei existi o poveste legati de un barbat si as pune prinsoare peo mie de sesterti ci e viduva sau parisita si ci are, sau a avut, tun copil. Am cerut informayi despre ea centutionului Honorius, cu cate, din cind in cénd, mai fac schimb de idei. Nu e sclava si, dupa cate am ingeles, le face mici servicii romanilor, infor- mindu-i despre intengile gegilor. Cu sigurangi insé ca le face ‘mari servicii geyilor, aducandu-le la cunostintd ceea ce poate afla despre ce au romani de gind. E foarte serioasi, ca tofi barbarii, care n-au ajuns inci la subtilitatea zambetului si care trliesc la extremitiile rustice ale gravitapi si ale veseliei zgomo- toase; igi indeplineste treburile zilnice in ticere, de parci ar ‘avea mereu ceva si-mi reproseze. Cum si iubesti mutismal sta, bosumflat? Cum sé nu-l iubesti? Dar invagitura din Arta inbinii este zadarnici in faya acestui bloc de marmura pe care nici o imbragisare au L-a slefuit, ‘Actemis vine uneori si mi vada, cand nu are cliengi acasi, cici nu pot tri fii o femeie, Honorius m-a ingeles fri difi- cultate si chiar el mi-a prezentat-o, Este milesiand, cel puyin ‘mama ci era. Cand intri, imi adue pe dati aminte de cilitoria. pe care am ficut-o in Grecia, insoyit de prietenul meu Cneius Pompeius Macer, in pragul tineretii mele. La Atena, am cu- noscut o prim’ Artemis, I-am povestit celei de aici indepiirtata ‘mea aventura si mi-a zis, frecdndu-mi picioarele inghejate intre tilpile ci mereu fierbingi: ,Numele asta aduce noroc“. Ce notoc io fi adus ci numele Asta? Se mulfumeste cu pufin, ca toate prostituatele. Poate c& isi spune, in clipele ei de singuritate: .As fi patut fi intr-o situatie si mai rea. Dar ce situatie poate fi mai rea ca asta? Aceea a unui surghiunit, Raspunsul nu s-a lsat asteptat. Scriu inci destul de greu. Degetele si-au pierdut, obignuinga. Dar, cd se va face primavari, voi povesti into buna zi sirmana istorie a lui Artemis, norocoasa. Dumnezeu s-a nascut in exil 19 * Scotocind printr-un cufir, am dat azi-dimineayd peste focal, esarfa Cotinei. Galbenul strilucitor de odinioari a palit cu trecerea anilor, dar parfumul a simas, abia ghicit, dar atit de vin si de puternic, atat de dulce si de aspru pentru mine. Esarfa asta, cu mireasma $i culoarea ei, m-a ficut si-mi petrec intreaga dimineagé la Roma, in plind tinereye. Abia ma intorsesem din cilitoria in Grecia si Sicilia, ba nu, am cunoscut-o exact un an mai tarziu, la calendele lui septembrie. Petrecusem dows luni Ja Sulmona, la piriagii mei, unde incepusem si scriu Medeea — tare a5 fi vrut si n-o mai gisesc niciodatit pe acea Medee a cltei amintire bintuie zidurile Tomisului, dar am regisit-o, vai, trist pereche a primelor mele entuziasme — si avusesem, de ase- ‘mene, timp si mi gindesc la Gaia. Gaia era fica unei violaria’ silocuia in piayd cu mama ei, intr-o cimirups din taberna?, Ba- trina iesea in fiecare noapte, insofiti de un sclav care trigea upd el un magas, ca sf caute flori pe undeva spre Via Appia. Gaia rimanea, asadas, singuri in cursul ultimelor ceasuri ale nopfii. Amestecat printre cirujasii care se revirsau la ora aceca pe strizi in jurul pisgei, ma plimbam prin faja dughenei, astep- tind s iasd batrdna, Era intuneric. Céteva torfe ardeau in faja usilor deschise ale privililor, unde se agitau printre fracte gi legume chipuri inc? bubiite de soma, Patrundeam in plin miros de templu, cici obscuritatea din saberna mirosea mai tare decit templul Cibelei, intr-atdt o impregnase mireasma florilor vre- me de atifia ani; urcam cele citeva trepte care duceau spre cbi- culun?, care mai slujea si drept sufragerie si, totodati, bucitirie, si, bajbaind prin inruneric, cdutam patul. Gaia dormea, eu imi scoteam toga si mi intindeam alituri de ea. Mireasma florilor 1 Vnzitoare de volete, in general, de flori (utr) 2 Coli, bordel (ate). 3 Odaie de euleare (0.2). 20 Vintila Horia se amesteca cu mirosul de ulei ars si cu parfumul trupului iubitei mele. Era inci intuneric atunci cénd ieseam si m2 incrucisam uncori cu mama, care se intorcea, aldturi de sclav si de migar {incovoizyi améndoi sub povara buchetelor de trandafiri, violete, Uicrimioare sau crizanteme, potrivit anotimpului. in cursul zi- lei, treceam si prin faya dughenei Gaiei, cici fata era tare fru- moasi, iar noaptea nu puteam niciodati s-o vid, Cumpiram mereu flori de la ea si cind imi luam bucherul, i stringeam mina pe futig si fi spuneam vorbe de dragoste cu glas tare, pistrind, totodati, 0 infitisare serioast, cici maicd-sa era surda. Mirati de asiduitatea vizitelor mele, bitrina m-a intrebat intr-o zi: ,Logodnicei dumitale ti duci florile astea, tinere? Trebuie si fi tare indrigostit de ea! I-am rispuns inclinéndu-mi capul: »Da, indrigostit de Gaia". Batrina nu mia ingeles gestul si mi-a zimbit, ficindu-mi cu ochiul. Nu stia ci in timpul absengei ¢i, ti luam locul in pat. in dugheana aceea am intilnit-o pe Corina, Era pe atunci {ntreginuti de un armator care locuia la Ostia si venea s-o vada © dati pe siptimén’. Am scris in Amores, Nom est certa meos quae forma invtet amores Centum sunt causae, cur go semper amens Ce minciuni! N-o iubeam decit pe ea, n-am iubit-o nicio- dati decit pe ea, Corina a fost 0 adevirati praveptori® pentru _Praseptor amor, Bram de aceeasi varsti si ne-am invoit imediat. ‘ .Nu un anume chip méndra, doar, imi riscolesteiubitea:/ Priini o st ma fic necontent st inbese (Amora carta aa, tad, de Mati Valeria Petrescu, Bd. Minerva, Bucuresti, 1977, p. 127) Pentru toate versutile hai (Ovidiu citate de autor §iinsoyte adesea de taducerea lot liberi, am preferat sidim traducerile atestate apirute in roméneste (0.11). * Lavigitoare, profesoari (a.t). Profesorul iubiri (tr). Dumnezeu sa néscut in exil 21 Dragostea noaste n-a avut nevoie, ca si se implineasci, de toate acele formule gi refete pe care le-am inventat in Arta iubiri, pentru timizi, pentru urd, pentru prosti, pentru cei prea bitrani, in sfarsit pentru toyi cei cate, intalnindu-si obiectul iubiri, n-au avut norocul s-o intilneasc pe Corina. M-am yinut dupi ea pe strada, fird si dau vreo importangd privitilor rinite de moarte ale Gaiei. Foarte aproape de locuinga ei, spre Aventin, Fa pus pe sclavul care 0 insojea si intre intr-o privilie bine aprovizionata si, astfel, m-am putt apropia de ea ca sii vor- besc. Pirea timida, dar nu era. inainte s-o imbriisez, chiar si ‘multe luni si chiar ani mai térziu, avea mereu aerul ci nu mi cunoaste, cd pare surprinsi de prezenfa mea, la fel ca in dimi- neaja aceea pe stradi, cind i-am adresat cuvintul pentru prima dati. Corina locuia intr-o casi de curind construiti pe Aventin. (Gi fie oare adevarat ceca ce tocmai am scris? Cine imi di pu- terea de a supraviepu, de a striga aceast nefericire care nu e amigire? Sunt eu, Ovidiu, poetul Romei, amantul Corinei, fiinga asta care a avut totul si cate a pierdut totul? Ma deprin- sesem cu gindul bateinetii si al morfii. Oamenii in acest scop au fost zidifi, Sunt ins singurul cetajean al Romei surghiunit la Tomis, cit mai departe cu puting de tot ce a fost viaja mea. Cum si izbutese si ma conving pe mine insumi ci toate astea fac parte din ordinea lucrurilor?) Corina locuia intr-o cas recent cliditi pe Aventin. Pro- tectorul ei, un anume Favorinus, i-o cumpirase. Prietena mea era din Perugia, piringii ei muriserd strivigi sub dérémaurile ptoptiei lor case, in timpul unui cutremur, iar Favorinus, cum- natul mamei Corinei, o primise in casa luigi si-o fiicuse amanti, Era imens de bogat si avea vrsta pe care o am eu astizi. Varsta la care esti tridat si la care incepi si tridezi firrl remusciti. ‘Mica dat intilnire la ea acasi, chiar in seara respectiva, gi ne-am despiyt abia dupa trei nopyi si doud zile petrecute im- preund. Cum si vorbesc despre ea fir si mi gindesc la tragedia 22 Vinsila Horia comund care s-a abitut asupra noastri: cram si suntem de aceeasi virstd. Dar la ce bun regretele astea stupide: era fru- ‘moasi la vremea cind o iubeam. Acesta este lucrul esential si ‘nimeni nu-mi va putea ripi acest adevi. Avea ochii veri. Aveam impresia, privind-o, ci m& afund intr-o apa limpede gi rico- roasi. Timiditatea i se tisipea odati cu rochia cei cidea la picioare, de cum se afla aléturi de mine, foarte aproape, si un niis ticut i se rispandea pe chip, imbritisind-i parcd si trupul. Era inundaté de minunata lumind a acelui ris, care se forma in fundul ochilor ei si o acoperea cu strilucirea lui, Mi agezam pe marginea patului, dup’ ce ficeam dragoste, isi punea capul pe genunchii mei, stind culcati iar eu i mangiiam grelele cosite in care sclipea un amurg de aur si de arama, O, cat de fericit sant ci nu mai scriu asa cum fusesem de- prins ~ sau silit ~ s-o fac! Gata cu zeii in proza mea, gata cu eroii, iri metafore mitologice. Sunt liber, in taind, si scriu asa cum gindesc si cum sriiese. Pur si simplu, Cultaplacent” mi-era formula, fardul pe care am piisit, pirisind Roma. Voi conti- ‘ua mai tirziu. Tocmai a intrat Dochia aducindu-mi prinzul; simi-e foame, * ‘impins de un sentiment de care astizi mi-e rusine, am trecut intr-o 2i prin faga dughenei Gaiei. Ca de obicei, Gaia era acolo; ‘ma intimpinat stringindu-ma de mand si spunindu-mi cu un aer serios, cici mama ei era si ea de fay: ,,Te astept la noapte", ‘N-am avut curgjul so refuz, desi consimy’méntul meu insemna © noapte mai pufin cu Corina, Era la o lund sat poate dow de la intalnirea noastri. Dar cum puteam s-o rup brusc cu obi- ceijurile mele? Mi-am amintit mai apoi ci Favorinus trebuia si "Tot ceea ce este ingrijic place (2.2). Dumnezeu s-a nascut in exil 23 soseascd in cursul dupi-amiezii, asadar eram liber. Bram in octombrie, ci era frig si umed si tremuram sub togt asteptind, in intuneric, si ias batrdna. in sfarsit, am auzit trantindu-se ‘usa, apoi pasiimarungi ai migarului indepiirtindu-se pe lespe- zile mari ale celdarimului, $i atunci am intrat, Taberna mirosea actizanteme ca un cimiti, iar mirosul era atit de puternic, incat am avut senzatia ci n-am aer si m-am poticnit printre ulcioare sivvaze. Am urcat scara deja familiard. Fusesem siger, incé de dimineagi, ci nu sivirsesc o actiune infeleapti acceptind invitatia foste! mele iubite, iar in bean’, impresurat de mirosu- tile de bucititic, lori si mizerie, care ma ficeau si evoc parfu- murile suave din camera Corinei, am fost pe punctul si fac cale-ntoarsé. Dar Gaia se migca deja sub ceargaf. Mi-am scos toga, asa cum: ficeam de obicei, am intins o mini prudent, aplecindu-mi, ca si nu ma impiedic izbind cu gemunchii in marginea patalui. in clipa cdnd atingeam ceea ce speram sit fie sinii Gaie, un tipat ca de animal rinit de moarte a spart bezna, Fra bitrina. Gaia pirisise dugheana cu citeva minute mai inainte, lisindu-si mama in pat. Am luat-o la goani, in vyreme ce mama ei fipa: ,Hofull Asasinull, Gaia se rizbuna astfel pentru tridarea mea. N-am mai revizut-o de atunci. MA cuprinde o poft nebuna de ris recitind intémplarea asta. Toamna aceea a fost cea mai fericité din viaga mea. MA bucuram de succes, numele men incepea si fie cunoscxt si imi citeam deja primele versuri din Medea in cercul lui M. Valerius ‘Messalla, pre‘ectul Romei, unde il intalnisem o dati pe divinul ‘Virgiliu si unde ma aflam alituri de Horatiu, Propertiu, Tibul, precum si de multi alti, gloriile Romei lui Augustus, Delia devenise celebrii, cici Tibul o preamirise. M-am Lotirat s-o slivesc gi eu pe Corina, Care e indrigostitul care n-a cunoscut acele versuri si care n-a incercat si imite fericirea acestui cuplu desivarsit? Versurile acelea care exprimau fericirea mea de atunci au fost, vai, pricina sughiunului meu. O pot oare acuza. 4 Vintila Horia pe Corina? Pot azvirli acum in foc esarfa asta galbeni care marcheazi, in timp, inceputul nefericiii mele? Imperiul lui Au- gustus este mare, dar iubirile Iuliei deja il corup, Iubirie mele ‘nu sunt cauza acestui riu, ci doar imaginea lui. Crima mea a fost aceea de a scrie ceca ce ochii mei vizuserd. Augustus, in fusia si dezamigirea lui, a confundat efectele cu pricina, iar eu am fost victima acestei confuzii,victima ce trebuia sacrificatd. A intreprins totul pentru a pune capit viciului, pentru a salva familia, pentru a intiri cultul zeilor si al patriei, dat cine mai crede inci, la Roma, in toate astea, in pofida legilor sia exem- plului oferit de imparat? Tar daci Augustus este pur, prudent, auster si patriot, familia sa ou este. Julia nu e mai cast decit Artemis si neindoielnic ¢ mai pufin cast decét Corina. Am asistat atét de des la destrabiliile ei, inst nimic din fiinga ei ‘nu mi soca, din moment ce atatea femei fi seamiini la Roma. Intr-o noapte, in casa lui Fabius, s-a inmuiat degetul into cup plina cu vin rosu sia inceput si deseneze pe masi detalille cele ‘mai intime ale corpului lui Silanus. Radea ca 0 nebund si tofi invitagii au recunoscut ci avea talent, S-a aprins si mai tare si, venind Kingé Silanus, i-a scos toga si restul vesmintelor ca si ne faci sii vedem ci respecta canoanele lui Fidias si cd desenul €i mu era decét 0 bund copie dup’ opera naturii. Is-a dat drep- tate. Barbapii au admirat desenul, femeile — modelul. Apoi, si ficut propriul portre, iar scena s-a incheiat cu obignuita orgie. ‘Lui Augustus i s-a adus la cunostingi acest lucru, s-a infuriat ca intotdeauna cind un act oarecare i se pirea ci era indreptat ‘impotsiva propric lui persoane,i-a exilat pe Silanus si pe Agrip- pa Postums care erau invitafi, sia alungat-o pe Tulia din Roma. Dar care era cauza acestor crime de lezmajestate? Nu voia si-si dea seama cd imperiul insusi, asadar Augustus, provocase acest dezastru si cd, de asemenea, cu cat erau cucerite mai multe Popoate, cu atét imperiul deciidea mai mult, dus la ruina de bogitille care curgeau in valuti spre Roma din toate pirjle. Dumnezeu sa nascut in exil 25 Exist la Roma mai mult de 150 000 de petsoane hrinite pe socoteala imperiului, 150 000 de trantori care triesc, in fond, din munca popoarelor cucerite. Augustus le di de mancare si fi aduce grimada la circ sila teatru ca si strige ,Trliasca Au- gustus“, ca el si aiba, astfel, dovada populartigi si a puter dui, Dar cine ar avea oare curajul si-i spund: ,,Cauza ruinei sila- suieste in tine insu, iar puterea ta sti la baza ciderii noastre viitoare"? T-a fost mai usor si se lase convins ci putregaiul se afla in versurile mele. , Ovidiu a sris Inbinile si Arta iubini (uitind de Fast), Ne-a corupt tineretul, dat sfatusi rele femellor cisi- torite (adick Iuliel), a pangirit totul: iubires, familia, zeli. S& distrugem cauza rlului si raul va dispirea.“ inte-o noapte, mi-a comunicat sentinja: surghiunit a Tomis. Noaptea aceea a idelor lui noiembrie pe care am desctis-o in cea de-a treia elegie din prima carte a Tristelor, sctisi pe drum, inainte de a sjunge aici, jimaginea acelei ultime nopti la Roma (,Cum subit illius tristissima noctis imago...") mi umple si acum de ura si de deznidejde. Ca si cum a5 fi fost impiratul,iati-ma acuzat ci distrug imperiul! Raticeam dintr-o cameri intralta, umblam prin gridind, ma intorceam, cdutam pretutindeni un obiect pe care si-l iau cu mine, un luctu cate si ma faci si pot trai in exil, o imagine a Romei sia vieyi mele trecute, Am gisit dows: esatfa Cotinei si ura pentru Augustus. Din intimplare, aceste imagini au amandoud acceasi culoare. * N-t5 viea sé consacru nici micar un singur rind ticalosici care a declinguit catastrofa, Dar nu mi pot impiedica si vor- ‘bese. Vorbind ma simt mai usurat. As mai fi spus vreodati adevirul, l-as fi intreziirit macar, daci nu s-ar fi produs catas- trofa? Nenorocire sau fericire, au sunt eu oare discipolul lui Pitagora? Chipul meu oficial au a mutit, céci, in conversapile 26 Vintila Horia mele cu Honorius, vorbesc despre ,marele Augustus i Cezar (el crede ci este cu adevarat fiul lui Cee ase si crede zeu) si despre binefacerile pe care le imparte el roma- nilor, ins exilul mi-a daruit un alt chip, pe care am si incerc sil desivirgesc in ani care au si vind, chiar daci clemena geulii mi va chema inapoi la Roma. Nu sunt singurul care vede corect Jucturile. Agrippa le vede si el, poate. Dar sunt singurul care le serie. De-a lungul drumului, dela Roma la Brindisi, de la Brindisi la Lecheea si la Cenchreea, de la Imbros la Samotrace gi la ‘Tempira, unde Sextus Pompeius mi-a dat dovada prieteniei lui primindu-ma la masi, in pofida condamnasii care mi exclude din rindusile persoanelor onorabile, si dindu-mi o escorti care si mi insofeascd spre a strabate teafli si nevitimat jinutul bisconienilor, de la Tempra la Lamsac, la Cyzic, la Bizant sila Dionysopolis pint la Tomis, n-am ficut altceva decit si ma giirdesc, risucind-o pe toate fefele, la nedreptatea care mi-a fost icutd si la mijloaccle de a mai imblénzi ménia lui Jupiter. ‘Abia cand am ajuns, dezridacinat din trecutul meu si dia toatl falsitatea care l- alcituit, m-am descoperit pe mine insumi, Sufi ci ma aflu aici si lupt in scrisori ca sd obfin iertarea gica sii ma potintr-o bunii zi intoarce la mine acasi sau, micar, ca si fiu cexilataltundeva, intr-un climat mai usor de indurat si printre ‘oameni care si nu fie barbari, dar nu voi regreta niciodatd clipa fn care m-am putut apleca liber asupra sufletului meu, fird sili, ‘ict team si fir umilingd. Abia pe malul Pontului Euxin, ale c&rui ape par uneori negre, de parc noaptea si- i fn adancul lor, am inceput cu view Soom — * ___Antimpul zile, scotblana de oaie de la fereaste, at soarele imi scalda atunci picioarele ca o api cald&. intre fora septima Dumnezeu s-a nascut in exil 27 si bora nond, ies din casi ca si ma deptind iarisi cu lumina si cu vintul. Isinerariul meu au este mereu acelasi, dar iesind, sunt silt 0 iaw in fiecare zi pe ula care merge de-a lungul zidusilor de apitare si care duce in port. Marea nu e decit rareori calma, iar coribiile, majoritatea grecesti, se leagini violent pe valuri inainte de a intra in mica radi. La capitul digului care apari portal de furia mii, existi un far, o copie gratioasi a Farului din Alexandria, in miniaturi bineinyeles,cici total este, a Tomis, mai mic decit prin alte piri. Exist si coribii romane, care vin de la Brindisi sau de la Ostia si care aduc, foarte des, co- respondenfi pentru mine. Prietenii qu mi uiti, nici Fabia. Mi se trimit chiar si darusi, cist; Fabia mi-a trimis siptiména tre- cat 0 colectie de instrumente de scris, stiluri din argint, pe cate le rivneam de multi vreme. Sunt inci un om boget, cici ‘Augustus nu mi-a confiscat avutul? si sunt sigur ci Fabia tré- ieste in mai multd indestulare de la plecarea mea, cici socoteste de dou oti inainte de a cheltui un sestert, in vreme ce eu ma obisnuisem s&-mi satisfac toate capricile. Cand ma voi rein- toarce la Roma, intr-o buna zi, imi voi regisi averea sporita. Eo plicere pentru mine si stau de vorba cu marinarii, romani sau greci. Bi stiu tot ce se intémpla in lume gi imi seamiind in sensul ci se tem de Augustus, se tem la fel de mult ca toate fiinjele omenesti care aledtuiesc imperiul. Frica asta, m-am deptins aici si-mi dau seama de acest lucra, se exprima prin vorbe mari pline de admiragie la adresa imparatului, Cit de mici pot fi grecii cind vorbesc de bine de un sef politic! Au pierdut totul, libertatea, bogitia si, la fel ca mine, dreptul de a bafi. Din toate trecutele lor darusi, si au pistrat pe acela al ne- ‘gofului, dar asta nu e de ajuns ca sf mengind un popor printre: popoatele de rangul intii. Au inci filosofi si poeti, dar umbra De fa amian la 15:45, a sols de vas (a) 9 Relgato ns iraplica si confiscarea bunutilor (a... 28 Vintila Horia Ini Augustus le intunecd operele 5 le secdtuieste incetul cu in- cetul izvorul geniului. $i totusi, acesti marinari imi improspa- teaz amintirile, iar eu fi pun s& vorbeascd despre orascle si insulele pe care le-am vizitat si eu cu mai bine de treizeci de ani in urmi, Sunt respectuosi fas de noi, dar un zimbet usor in colful gurii lasi si se ghiceascd adevarata patete pe care 0 au despre romani. Matinarilor nostri nu le place si se amestece cu ei, cici zmbetul asta fi umileste. Se lasi adesea cu incalerii in circiumile situate pe ulifele care duc de la port spre centrul orasului si am asistat deja la céteva. Zeii nu se luptau cu mai pufind duritate. Sparg totul, trupurile inclestate se rostogolesc pin noroiul ulicioarelor si am vizut un matinar din Samos azvarlit printr-o fereastra ca o minge. Eram sigur ci avea si se faci zob, dar s-a tidicat imediat ca si se arunce iarisi in {inctierare. Bragul sting se fine acoperit cu o bucatd de panzé {infigurat’ in chip de pavizd. Dingii albi parca ar fi cufite. Dar singele curge rareori, cici tofi sunt adevirati maestri ai acestei arte ticute, care se desfisoard in fundul unei crégme, in intu- nericul unui lupanar, la colyul unei uliye prost luminate. Doar femeile jipa, ins cind se ivesc paznicii, acestia nu mai culeg decit roadele involburii, citiva riniy, nigte shermopolee, niu- cigi sau chiar rinig si ei, vedre si amfore sparte si vin rogu scur- gindu-se pénd in uli’, Intra uneori in vreuna din aceste erigme, finute in general de greci. Vinul e bun, cici vine din insule, dar mai sunt céte unii care vind vinul finutului, un pic mai acru si destul de -are. Are gustul acestui pimant pe care nu-l cunosc. Mis-a spus c& geil sunt mari bautori si ci in timpul iernii isi ingroap’ ville ca si ‘nu inghege. Gerul face adesea si crape amforele si atunci sunt siligi s& sparga in bucifi vinul inghefat pe care-] incilzese mai apoi la foc, pentru al face iarisi lichid. La Roma as fi putut © Circinmasi (aa). Dumnezeu sa nascut in exil 29 si jur cA via de vie nu creste nicidecum sub Ursa Mare si ci cei ce sunt numigi oameni erat aici animale cu dovd picioare liste de sentimente si de raiune. Dar vid ed femelle, judecdind upd Dochia, sunt mai pure decit pe la noi, iar barbagii sunt {ntr-adevar barbayi. Se poate tri pretutindeni unde se poate face | foc si se pot schimba vorbe. Roma nu e decét un capriciu, un punct mirunt, poate prea strilucitor, in mijlocul beznei umane. Teti spre sear, i-am ficcut o viziti lui Artemis, la celilalt capit al orasului, in comparagie cu distangele de la Roma, dis- tangele de aici sunt ridicole, ins strizile sunt mereu pline de noroi, zApadi sau praf. Ma astepta si imi pregitise o cing gus- toasi, cu adevirat delicioast, fat de mincirurile primitive $i monotone pe care mi le giteste Dochia. Erau pind si migdale pudrate cu zahir, misline negre, smochine uscate si vin de Chios. Darusi pe care i le fac lui Artemis bogagii armatoti si cipitani de coribii. E departe de a fila fel de frumoasi cum ¢ Corina, dar stipineste arta rafinati de a se imbrica simplu si cu elegangi gi se pricepe si spuni lucruti cate ifi incilzese singele sau complimente prostesti, dar apiyitoare. {si joaca rolul cu talent, iar eu nu-i cer nimic mai mult. Conversafia ei nu ¢ decat un preambul pentru dragoste. Tot ce povesteste se referd Ja batbagi sila femei care se inbesc cu patimi, la cupluri desi- virgite, sau istoriseste despre amorurile zelor, care sunt cele ‘mai picante si care constituie comoara aftodiziac& a oricarei curtezane sigure pe meseria ei. Am remarcat, de-a lungul nemu- miratelor mele aventuti, cl adulterul fiptuit de Marte si Venus, sofia lui Vulcan, era considerat drept excitantul cel mai eficace. Adesea,cind facem dragoste, Artemis imi sopteste: ,O, Marte, dragostea meal“, pundindu-se pe sine in pielea Afroditei. O ascult cu plicere, cici vorbeste o limbi greaci minunati. Am cinstit cum se cuvine festinul de ieti sear, iar ea mi-a oferit detali despre propria-iviapl. Mitologia se amestecd intr-un fel destul de agasant cu tot ce spune gia ajuns la fericita sminteald 30 Vintilii Horia de a se confunda cu zeiga iubirii, dar si cu alte personaje mai Putin faimoase. Cotina era mult mai realisté. Povestea ei incepe cu aceasti evocare absurd: locuia la Sestos, pe malul Bosfo- rului, paring ei erau oameni bogari, iar ea se indtigostise de un tnd care locuia in oragul de pe malul opus, Abydos, situat pe firmul unde Troia isi indlja odinioard zidutile pigantice, octo- tite de zei. Pentru a o intilni, tindrul trecea noapte de noapte matea inot, iar ea il astepta, insogita de doica, migcind o tors a cArei flacari il indruma pe inotator. Se iubeau pe o plajé cald inci, la lumina stelelor, ling muzica fermecatd a valurilor Hel- lespontului, in vreme ce doica dormea sau se preficea ci doar- me, nu departe de ei. Dar intt-o noapte, Artemis, obosité de atitea nopti de veghe, a adormit si ea, torya i-a cézut din man’, {in nisip, sis-a stins, iar téndrul care se lupta in larg cu valutile, lipsit de lumina care-i arita drumul, s-a inecat. Nebuna de dure. re, Artemis a pirisit casa pirinteasci (mama ei era milesiand) si s-a imbarcat pe prima cotabie care ridica ancora si care a dus-o Ja Tomis unde, pentru a uita sia putea trai, a devenit curtezana favorit a personajelor sus-puse si a acelora care aveau destui bani ca si-si ofete 0 noapte cu ea. E 0 poveste foarte trist. O istoriseste cu atta convingere, ci nu cutez niciodat si-i amin- tesc de Hero si Leandru, a ciror aventuri o reproduce intocmai, Existi cu sigurangi ceva adevirat in aceasti tragedie care sti la baza meserici ei, dar mise pare de prisos si desenez un hotar intre adevir si mit. Ar fi cu sigurangd incapabilé si reconstituie faptele, cici, povestind de sute de ori moartea primului ei iubit, aga cum a izbutit s-o amestece cu drama mitologicé, se ia pe sine insisi mult mai ugor drept Hero decat ceea ce a fost in realitate. Isi confunda prima iubire cu aceea a lui Hero, iar pe celelalte, nenumirate, cu iubirile Afroditei. Tinetejea ei este paménteascd si puri, in timp ce viata ei de curtezani, ficind corp cu viaya zeijei, reprezinti un fragment din impuritatea Olimpulai. Nu m-am putut impiedica s-o intreb: Dumnezeu sa nascut in exil 31 — Stii cl povestea ta imi aminteste de aceea a lui Hero gi a lui Leandru? O cunosti? —No, mica rispuns ea fir si-si piard cumpitul, dar asta ‘nu m mii. Toati viaja mea nu ¢ alcituiti decit din aseminiti divine. Un oracol mi-a prezis ci eram meniti unui zeu. Ai putea fi tu zeul acela pe care-1agtept. Nu te teme, nu te voi trida, S-alisatapoi si alunece pe jos si mi-a inconjurat genunchii cu brajele-i goale. Sunt sigur ci in fiecare dintre cliengi ei i vede pe zeul predestinat. Deziluziile ei trebuie si fie tare frec- vente, A fost nevoie si sosesc la Tomis pentru a regisi credinga cuiva intacti intocmai ca pe vremea lui Ulise, cind metamor- fozele ficeau parte din viaga de zi cu 2i. Ce curtezani din Roma ar ifn stare si se creada Venera sau si-si confunde prima smin- tealé cu accea a lui Hero $i s& astepte sear de sear, in patul ciccel pingisit, zeul in stare st-i diriascd adevisata dragoste si si faci din ea o stea etern sau un izvor la marginea unei piduri? Era intuneric atunci cind am iegit din casa ei, Oragul stri- Jucea sub lumina luni, Am trecut de-a lungul digusilot in drumal de intoarcere acasi, si dou versuti din scrisoatea pe care Leandra i-o scrie lui Hero, inaintea nop fatale, s-au inchegat in strifundul memoriei mele: Unda repercussae radiabat imagine lunat, Et nitor in tacita nocte diurnus erat * ‘Am urcat azi-dimineasi, insoyit de Honoris, sus pe zidusile ‘de apirare. Spre uscat, intinderea e la fel de urias ca spre mare. 1 ,Unda-ntoreea in selipitiluminoasa icoand a Lani, / O strllucze de vi prin intuneric cernénd.* (Heradele Epistola XVI, 77-78, wad. de Matia- Valeria Petrescu, Ed, Minerva, Bucuresti, 1977, p. 64) (a). 32 Vintila Horia Ciresiin floare strilucean ca fli risipite peste piméntul vaurit. Din turnul dinspre apus, care apiri intrarea principald in Toms, se poate vedea intreg orasul, dar si marea si pimantul getilor, de un verde mai blind decit acela al misii, misterioase siinde~ partate. Langi ziduri, niste plugari adanceau brazde minuscule cu pluguri de lemn, trase de boi albi care sprijineau jugu! nu cx fruntea, ca pe la noi, ci cu pieptul. I-am spus lui Honosius i sistemul asta mi se pirea a fi mai practic, pentru c& fora animalului sildsluieste mai degraba in muschii pieptului decit in frunte sau in grumaz, Honorius a dat dispreyuitor din umeri. Nu are decit dispret pentru tot ce se petsece in afara Italie. ‘Mica spus ci piméntul acesta nu producea aproape nimic $i cl gefii venigi dinspre apus si dinspre miaziinoapte dideau ade- sea foc ogoarelor la vremea cind gréul era copt. Sia addugat: Augustus va trebui si supund acest pimant intr-o bund 2i, pind dincolo de Duntre, legii Romei, pentru a-i da pacea si prosperitatea, $i pentru a-i invifa pe acesti barbati cum si {njuge boii... Roma ii pliteste o solda buni, iat el ste cd, peste uun an-doi, va fi mutat in Grecia sau in Italia, dap meritele pe care le va arita, Nu poate asadar sx vorbeasci decit in felul acesta. In timp ce eu, eu n-as vrea ca oameni astia liberi si fie silifi intr-o zi s& inalye temple intru slava lui Augustus, * ‘Am in faga mea timp berechet. Mult, daci il socotesc pe ore si pe zile. Pugin, insi, daci ma gindesc la anii care imi mai rimin de triit. Pitagora spunea ci viaya e impiryité in patru perioade: ,,Copilitia, pind la douiizeci de ani; sdolescenta, de Ja douizeci Ia patruzeci; tinerefea, de la patruzeci la saizeci; si biitrinefea, de la saizeci la optzeci“. M-as gisi asadar, potrivit acestui calcul, in pling tinereje. Dar mai probabil este cit inge- leptul din Crotona a vrut si zicd maturitate in loc de tinerete. Dumnezeu sa nascut in exil 33 lar dacd m-ar fi cunoscut, m-at fi socotit cu siguranga printre bitrini, daca i-as fi vorbit mai cu seamé de relagile mele cu femeile. El spunca: ,,Trebuie si-i plitesti tibut Venerei doar iarna, niciodatd vara; din cdnd in cind toamna si primivara; dat acesta este intotdeauna un lucru care te consumi si face au la sinatate Unul dintre discipoli intrebindw intr-o zi care era cea mai bund perioada ce trebuia consacrati dragostei, el i-a rispuns: ,,CAnd vrei si-fi slabesti singur puterile, CCunosteam invigitura lui Pitagora inci de pe vremea tine- refi mele timpurii. In Metamorfoze, i-am inchinat o mare parte a ciryii a XV-a, Dar am finut oare vreodati seama de ingclep- ciunea lui? Am vorbit despre zei, cind el nu vorbea decit de un singur zeu; am mancat carne, cdnd el era potrivnic oricirui aliment ce provenea de la animale; propoviduia cumpatarea fn desfitirile fubirii, iar eu n-am ficut altceva decit si mi folosesc de cle pana la abuz. Nu mai sunt tint. Mi-am pier- dut tinereea la doutzeci de ani, in momentul in care, dupa pirerea lui, ea este abia la inceput. A fost un surghiunit la fel camine, din moment ce 2 ales exilul la Crotona ca si fugi de abuzusile tiranului Policrat. Printre sclavii sti, din vremea cind locuia la Samos, oragul unde se niiscuse, se gisea Zamolxis, preotul devenit mai tirziu pont maximus sizeul unic al getilor, ‘vecinii mei. Ce stranie coincidenya! Mi aflu in acest moment confruntat cu toate entuziasmele si cu toate angoasele tinerefii ‘mele: Pitagora, Zamolxis, Medeea. Voi vorbiintr-o 2i de Medeea, simbolul primelor mele succese la Roma si intemeictoarea ‘Tomisului. Trim urmand un drum care ure, ajungem la un punct culminant i incepem si coborim, stribitind in sens invers toate misterele prin care am trecut la urcus. lar moartea nu mai c astfel decit o intoarcere. Sau, aga cum spunea Pitagora, drumul spre o altS nastere. Am de gind s-o iscodesc pe Dochia. despre religia ei, despre acest Zamolxis a ei, fostul sclav al ma- gisteului meu. 34 Vintila Horia * ‘Trebuie si fac si ajungi adevirul des a i, Tre : spre ef pana la parti, pana in fundul A fricii si al Germanici, si povestesc pepoailor supuse, uluite de gloria lui si de legenda lui morala, adevarul despre moralitatea Ini Augustus, Apirindu-mi ciryile, scriam in Elgia unicd: al Vis ipsa quid est, nisi turpis adultera, de qua Inter amatorem pugna virumgue fuit’? Daca operele mele sunt acuzate ci au incurajat adulterul, capodoperele trecutului ce fac atceva in afar de a cinta aceste jubiri interzise care umplu, cu paragrafe si pedepse, legile lui Augustus? Ficeam, totodati, o aluzie la greseala Tulici gi la gra- val picat pe care impiratul si-a clidit propria-i fericite conju- gald. Nu este el intr-adevitr eroul unui adulter? Tar intreaga lui viafé sentimentala si conjugal nu este ea un lung sir de gre- seli si de crime previzute si pedepsite de Lex Julia de adulteriis ot de pudiciia!®? Logodit cu fiica lui Servilius Isauricus, el rupe logodna spre a o lua in cfsitorie pe Clodia, fica lui Publius Clodius sia Fulviei, inrudité cu Antoniu. Cind relagile cu An- toniu, asadar cu Fulvia, au incetat a mai fi bune, a trimis-o pe Clodia inapoi acasi la maici-sa, ira micar si se fi atins de ea, ce adevirat, ici nu avea inci doisprezece ani. Agadar, nu o luase de nevasti decit pentru a face parte din familia lui Antoniu. ‘S-a mai insurat, apoi, cu mai coapta Seribonia din familia lui Sextus Pompeius, si de la ca a avut-o pe unica-i fic, Iulia, pe oon Gee Tina ert nade? / Arana bbe iad git pit.“ (Tridel, Carta a T-a, Elgia unit, pp. 371-373, trad. de Eusebix Camila, EPL, Bucuresti, 1966, p. 57) (nt) ° Legea Iulia privind adulteral si pudoarea (a.t). Dumnezen sa niscut in exil 35 care avea s-o trimiti mai térziu in exil, in insula Pandataria. B, adevirat ci Scribonia nu avea nimic din calititile Venerei sau ale Blenei, sic era mai in varstd ca el, dar ocrotitorul familiei romane nu divorfeazi pentru atit de pufin lucru. A intalnit-o pe Livia sia luat-o de soyie, ripind-o sofului i bietul Tiberiu Claudiu Nero, fost dusman al triumvirilor, care si-a cedat soyia atotputernicului cezar pentru a scipa cu viayi. I-a ficut cadou lui Augustus proptia sogie si a cAipétat in schimb libertatea. Se spunea la Roma cf pofta lui Augustus de a 0 avea cat mai repe- de cu puting pe Livia in asternut a fost atat de mare, incit a silit-o si se infiigeze la ceremonia nupfiala cind ea era pe punctul si nascd. Acel copil, niscut i familia Iui Augustus, cra Tiberi, fiul fostului soy al Liviei. Jar cind Iulia a fost destul de mare, el i-asilit pe Agrippa si, apoi, pe Tiberin si divorgeze de soyiile lor ca s-o ia de nevasti, fiecare la randul sit, pe fica impératului, Nu e aa ci toate astea sunt mai incélite, mai inu- ‘mane si mai imorale decat povestea de dragoste care a provocat sizboiul Troiei? Iar versusile pe care el insusile-a scris in tine- sefe nu sunt ele cu mult mai indecente decét ale mele? Nu mi vaierta niciodatd, cici am vizut si am spus prea multe lucruri. ‘Aceste ultime aluzii din Blegia mea nu sunt menite si-i plact mai mult. A ficut legi ca si-i pedepseascé pe ceilaly, c&ci se considera pe sine mai presus de orice lege. Ceea ce il necajeste sifi aminteste ce este el in realitate sunt versurile mele. Toul slugarnic si lingusitor pe care Iam adoptat in scrisorile mele ‘nu-i va putea ascunde umbra lui Ovidiu, martora trecutului i 1 turpitudinilor lui, prezenti la Roma in aceste scrisori care nu sunt servile decat spre a-si atinge scopul. * SA fag, dat unde? Doar la Roma viaja metitd st fie trité. Sau in Grecia. Dar tot spafinl locuibil al pamantului se aflé sub 36 Vintila Horia stipanirea lui Augustus. M-as duce cu dragi inima si triiese printre geji, dar sunt sigur ci finutul lor nu e decit un imens “Tomis in care mi-as plitilibertatea cu ultima bruma de sinitate side sperangd din acest trup wzat, a cirui unicd méngaiere este nidejdea intoarcerii la Roma, ‘Am ficut cunostingi zilele trecute cu caipitanul unui vas care tidica panzele spre Trapezunt. Odatd ajuns acolo, as fi putut gisi o caravani spre Orient, spre India sau poate chiar spre gi mai departe, dincolo de orice hotar cunoscut, As fi fost liber; sosit acolo, as fi putut spune intreg adevarul. Matinarul acela cera gata si mi ia la bord, in schimbul unei sume de bani destul de modeste. Nu stia cine sunt. M-am intors acasi, dup’ ce fixasem o intilnire pentru aceeasi seard; eram intr-o stare de agitagie care-l scotea din fire pe , Augustus“. Dochia m-a 2jutat si pregitesc un sac si un cufis, fitk si scoati o vorbl, dar ochii i mi priveau nelinistifi, iar privirea ci avea aceeasi expresie de spaimd cu a céinelui. Apoi, vrdnd si misc cuftirul, o durere de sale m-a lisat injepenit locului. Am fost nevoit si ma intind, cu ajutorul Dochiei, in vreme ce ,, Augustus", cu labele din fat sprijinite de marginea patului, migca din cap dintr-o parte in cealaltd, de parca ar fi vrut sil mi intrebe ce se petrecuse, Era atit de caraghios, incat mi-am intrerupt penibilele gemete de durere ca si izbucnesc in ris. Dar lacrimile imi stiruiau in ochi Duretea asta, care a finut mai bine de un ceas, m-a ficut si-mi schimb planurile. Fuga la virsta mea se videa a fi o aventuri cu neputingz de implinit. Bucusiile scédeau in jurul meu, pre- cum lumina unui foc pe cale a se stinge. Totul se reduce de ‘acum inainte la pat sila masi. Dormit, ficut dragoste, mancat si scris. Am rugat-o pe Dochia si puni totul la loc in ordine siam iesit in compania lui ,, Augustus“, Soarele era inci sus pe cer cand, dupa ce am lisat orasul in urmé, am urcat pe o dun de nisip, la malul mati. Flosi si céteva ierbuti ctesteau ici-colo pe colina aceea blinda, nu mai inalta deceit propria mea casi. Dumnezeu sa nascut in exil 37 ‘M-am asezat si am stat si contemplu in voie plaja ce se intindea lungi spre miazazi si care urca, devenind falezd in departare. ‘Apa exa albastra si linigtit, iar curengii desenau migcitoare drumuti la suprafayi. La stinga, vedeam limpede portul Tomis, cu rada gi farul dup& modelul celui din Alexandria. Corabia care trebuia si ma duc’ a trecut dincolo de far cam pe la hora dhodecima's jax vislele au timas nemigcate cind vintul din lang apornit si umfle pinzele, Am urmisito din ochi sia disparut, dreptin fafa mea, spre risirit, dincolo de linia pura ziti. Nu am incercat nici un fel de pareri de riu, M-am intins pe nisipul cald gi fin, mai fin si mai deschis a culoare decit cel de la Ostia, iam adormit visind acelai vis pe care-1 am mereu aici cind sunt cu cugetul impicat. Ma vid la Roma, la mine acasi, plimbindu-ma prin geidind. Ajung in faja zidului imprejmuitor care mi se pare prea inalt si prost agezat. Ag vrea si pun si fic dat os, casi am iarisi in faya ochilor privelistea dinspre Monte Mati, sii vorbesc despre proiect sofiei mele, care ma priveste rmirati si imi spune:,.La ce bun si dérémi zidul? Macar te impie- dicd s& privesti Tomisul". Atunci imi aduc aminte ci dincolo de zid se afi Tomisul si cd n-am nici un chef sil vid. Cand m-am trezit, soarele era inci sus. Am zirit-o pe Do- chia care era asezati nu departe de mine, lang mare. Arunca pictre in api, iar Augustus" se vira sie caute si, cid iesea, alerga nebuneste pe plaja. Dochia ridea pe ticute. Atit femeia, cat sicinele erau fercii cl mui pirisisem, M-am simit acasi, {n mijlocul unei lumi marunte gi familiare: o femeie, un cine, © casi, fiinfe si lucrusi care se deprinseseri cu prezenta mea simu se mai puteau lipsi de mine. i in timp ce ma ridicam, Dochia s-a apropiat de mine sim-a poftit si vin si-i vid casa. ,B foarte aproape de aici“, mi-a spus a si mi-a intins ména ca si ma ajute si cobor de pe duna de ‘4 Dupi ora gase seta (aa). 38 Vintila Horia nisip. Zgomotul valurilor care se spirgeau de firm si micosul algelor care putrezeau la soare m-au ficut si iubesc dintr-o dati acest peisaj singuratic. Mana Dochici ma ajuta si m4 impac cu acest pimént, cu imensul vuiet al apelor care nu are nimic din sopotul valurilor de pe plajele de la noi. Casa Dochiei se fl la marginea cartierului siracilor, asezatit {in mijlocul unei gridini intre mare si zidurile de aparare din- spre miazizi, au departe de dun. Trecem printre straturi cu egume, unde salata, varza, rosille cresc printre nigte sanfuri mici, ca si ajungem la casa spoitd cu var, cate ate un soi de Prispa adaipostita, deschisé spre gridiné si sprijinitd pe stilpi din lema, Acoperisulinclinat ¢ alcdtuit din minuscule buciiele de lemn asezate uncle peste altele ca solzii pe o platosi. Un copil o astepta la intrarea in griding, 0 fetxa bilaie de vreo trei anigori care ii seamina, Un bitrin, tatdl Dochiei, urmirea, rezemat in coada sapei,fticelul de apa care serpuia prin santuri sise revirsa peste un strat cultivat cu salatd. M-a salutat in limba eth si si-a vazut mai departe de munca lui, in vreme ce copila ne utmarea de pe prispa cu dusumea din lut batatorit, la fel ca in restul casei, Dochia m-a pus si stau pe un sedunel rotund cu trei picioare gi mi-a adus o linguri de miere intr-o cand cu api rece. Ne injelegem perfect deja de ceva vreme, cici ea face Progrese in latin, iar eu in limba get. De pe prispa, se zirea ‘matea, pe deasupra dunelor de nisip, ca un zid verde care astupt orizontul. S-a asezat si ea pe un alt sciunel, la o distangd respec- tuoasd. Copila ii inconjurase mijlocul cu brajele. — Cum te cheami? am intrebat-o, ca si zic ceva, —Dochia, — Dar pe tatil tiu? Fetiga n-a rispuns si atunci m-am uitat spre maici-sa care mi-a spus: — Tatil ei e departe. Dar nici ea mu i-a rostit numele, Dumnezen sa néscut in exil 39 — E get, la fel ca tine? ‘A murmurat un ,.Da‘ care insemna ck pune intr-un fel capat intrebuiilor mele. Nu mi ingelasem, Existau atit un barbat si ‘un copil in viata Dochiei, cit si o tain pe care nu voia si mi-o dezvaluic, cel pusin nu deocamdati. —Nu te temi de geti? Esti in slujba unui roman si ei te-ar putea ucide intr-o zi, De ce mu vii si locuiesti in oras? A diitinat din cap. — Nu. Tatil meu igi are aici gridina de zarzavat, feta se joaca printre copaci si la malul masii. Sunt fericita aga, — Epi fericita, Dochia? ‘A dat din cap. — Fara barbat, att de téndiri gi de framoasé, cum pofi fi fericita? — Nu avem nevoie de tot ce dorim pentru a fi fericigi. $tiu c& nu asta ¢ pirerea dumneavoastrd, dar asta e. Poate cit avea dreptate, dar situatia noastri nu era aceeasi. —$tii, Dochia, c& posedam tot ce-si poate dori un barbat sick nu eram fericit? Ba a spus ,.Da" si i-a ficut semn copilei si se duct si se joace in gridina. —Nu suntem stipani pe soarta noastr si nici pe fericirea noastri, a mai adiugat ea. — Atunci cine e stépinul nostra? A tispuns firk sovdialt: ,Zamolxis. Numele asta s-a intins peste toat{ seara, Era ca si cum lar firostit cerul, gridina si marea, intr-atit era de grav si de sonor, de trist si totodatd puternic, aidoma peisajulki pe care-1 mode- lase dup’ felul lui de a fi si de a gindi. Ma simyeam oarecum npidit de forya lui, oarecum obligat si-i dau ascultare si si cred in el, Devenise oare, mai inainte chiar de a-l cunoaste, stipanul soryii mele? Femeia aceasta, agezati in faja mea, fi 40 Vintila Horia rosiserumee siil auzeam pentru intiia oari pronungat de nigte Cand scriu aceste randuti, imi amintese stind in faya gridinii rustice, lings Docia hdupentaee bam cuvintele pe care tocmai le-am reprodus, utasem cu totul de nefericirea mea, dupi cum witasem unde mi aflam si de ce cram aici, Prin gura tinerei femei, ficeam cunostingi cu ceea ce Pitagora numise, cu cinci sute de ani in urma, zeu/ uni. $i totul se stergea in faga acestei vest, pe care, in fond, o cunos- team, dar a cirei adevérati cunoastere m& astepta la capitul lumii, sub zidurile Tomisului, ca singura alinare cu puting. Caci noi nu suntem stipani pe soarta noastra. Al doilea an. Exist’ oare pisiti mai tragice decit acesti pescérusi cu zbor grafios, al clzor {ipat imi sfisie suflerul, de parct ar vesti un dezastru, de parc ar incetca si reinvie amintirea altei vies consacrate celor mai ingrozitoare crime? Ma duc cu gandul la Medea... Norii au coborat foarte jos, acoperi cerul in intre- gime, dnd mario culvare sinistri, verde si cenusie totodats, pe care se detaseaza aripile albe ale acestor pists ale neferc cate plonjeaza la ristimpuri in inima hiului ca si prinda cfte ‘un peste. Se leagiind pe aripi, slobozindu-i sipatul ascusit, de parca ar vrea si scape de povara trecutului, Ma aflu pe deal, in apropierea casei Dochiei. E iarni, inci blinds, dar sunt sigur cla noapte sau, poate, maine are si se agtearni zipada, adust de vintul de mizinoapte. Ierburile sunt uscate, iar vantul suier’, trecénd prin tulpinile ca niste oase chircite. Lumea e plina de ducere, iat viaya trece prin oameni precum vantul Asta, ficind si se infioare trupurile si sufletele: iarna ¢ aproape, vara n-a fost decat acest scurt spafiu strilucitor in care moartea devine posibilé. Nu vezi pe nimeni. Tarmul si apele sunt pus Portul, in depirtare, e gol. Doar pescirusii indura clima asta, ficind ‘ecou natusii neprimitoare. Zburau cu acceasi indiferengi in ziua in care Medea si-a ucis fratele aici, chiar pe acest jirm, printre fipetele astea asemanatoare, menite parcit si insoyeascd pica- tele oamenilot. Ea a zisit de la indljimea acestei coline sau a acestei faleze cotabia lui Actes, patintele ci, pe care-1 abandonase 42 Vintila Horia cdndva spre a-1 urma pe Tezeu. Fusese soyja lui lason sil ajutase si cucereasc’ lina de aur, in Colchida, situatd pe acelasi yirm, ceva mai spre miazinoapte. Ucisese... Dar am mai povestit deja istoria asta, O vad in fata mea pe frumoasa vrijitoare cu soflet hain, cu privirea plind de neliniste, riticind pe plaja asta strfind. Tatil o pisise, in sfarit, urma si debarce, nu mai putea sc&pa de ménia lui. Dar cit curaj mai are in sufletn-mpictri, Obragl ei de groaze dodat sa-nalbit!'® ‘Aceste versuri din Ehgia a IX, crise cu mai putin de un an in urma, vin spre mine cadenjate de valusi, ca si cum marea mi-ar fi memoria. Véegind in zarea apeicorabia venind, pi ice: Sunt pierdutil Da-n lafu-mi tot il prindt““6 ‘Viaga ei se folosise din plin de asemenea lagu. Nucl cuce- rise ea pe Iason printr-o ingelitorie? Arta magiei nu mai avea taine pentru ea. Dar, in faja bitranului ei pitinte, formulele magice nu aveau nici un efect, i se amestecau in minte, deve- neau confuze $i firi de folos, iar fipatul pescirusilor o impiedica s& cagete. Vintul sufla prin tulpinileierbusilor uscate ar vuietal valusilor o ficea si-si piarda cumpitul. Langs ea se afla fratele ci, Absitt. in el a descopertt sciparea. Cu palosul fi strapunge pieptul nevinovat si taie buciji trupul tani, carne din carnea ti, a5a28 apoi pe o stinei la vedere ~ chiar acolo unde faleza ¢ mai inalta —capul insingerat si miinile lipsite de viagl ale ui ‘Absirt, ca pe un far strilucitor, mai puternic decit lumina, 1 Tries, Cartea a Ua, Bigia a IXa, trad. cit, p. 95 (ott). °6 Ibidem, p. 95 (a.tt) Dumnezen sa nascut in exil 4a pentru ca pitintele ci si le vada de departe, dupa care impristie ‘pe plajé si pe cmp membrele smulse, pe care Aetes, in urma- rirea lui indrtnicd, le va descoperi printre marca’ si pietre. {in felul acesta, el va fi silit si-si incetineascé mecsul, cici va sta si culeagi acele cumplite rimasife, iar Medeea, in goana ci, va putea cistiga timp. Vad fuga asta, aud plinsul batrimului ‘Aetes care se apleaci la fiecare pas ca si nu lase prada corbilor trupul ffului stu, dar care merge, torusi, inainte pentru agi pedepsi fiica criminal. Medeea e deja departe cind batrinul a izbutit, in sfargit, si dea loc cuviincios de odihnd trupului sfartecat, acestui trup a cirui amintire pluteste, ca un stol de pescdrusi, pe deasupra orasului Tomis. Inde Tomis dicts lacus hic, quia fertur in illo ‘Membra soror fatrisconseenisse sui’? ‘Al doilea an de exil incepe pentru mine astizi, Anul viitor ‘voi fila Roma, de cateva luni de zile deja. Augustus va fi murit cu sigurant%, cirpile mele se vor gisi din now in toate biblio- tecile'8, iar eu voi povesti la terme sau la mine scasi, asezat lingi foc, isprivile Medeei. Aceasti femeie imi produce oroare si, totodati, imi inspiei si o profunda mili. A fost juciria zeilor, care fiimping pe oameni si inffiptuiasc’ acte odioase, spre a-i pedepsi apoi mai bine. inte-o noapte, m-am trezit in litratul lui ,,Augustus‘. Vantul batea tare, ploua, focul se stinsese in vatri, L-am linistit pe Augustus“ si, in vreme ce incercam sa adorm iarigi, am auzit 7 ,De-atunci se cheama Tomis acest pint piers, / fa amintirea time eal s-a peteeut (Ibid, p95) (La traducerea liber a versus, circa tam prefer, dupi cam am mai spus o taducere estat, antral 4 adfugat gi urmdtoaren expicaje: Tony in greceste inseam ti samputare) (2). 1 Augustus eliinse ce i Ovid din toate ibiowndlepublce (22). 44 Vinvila Horia limpede un glas de femeie care striga in noapte: ,Medecaaa, Medecaaa!", Cainele a reinceput si latre. lar mie mi s-a ficut fricd, in patal meu ingheyat. * ‘A mai trecut o iarnd, cu zipezile ei, cu rafalele de vant, cu singuritatea ei. Am avzit iar urletel lupilor si geamatul vin- tului peste acoperigul casei. Si am fost multé vreme bolnav. Corpul meu, scuturatde febri, n-a mai parisit patul dowd luni incheiate, in timp ce mintea mea, aidoma cerbului care isi re- capiti libertatea, n-a contenit s& se preumble cu voluptate pe toate potecile trecutului. Mi-era de ajuns si simt un miros de Jemn ars ca si mi revid acasi, in ciminul meu si printre ai mei; sau adulmecam un miros de carne friptd si atunci m4 cufundam in aromele copiliriei, retriind iernile de la Sulmona, cnd bucitarul picingilor mei punea si se frigi in curte un pore xurias din Umbria, bine inmiresmat cu dafin si marar silbatic; tot astfel, parfumul unui trandafir offlit, pe care Artemis mi 1a oferit intr-o searé, m-a ficut si retriiesc noptile petrecute {in cdmiruya Gale, in casa Corinei, akituri de atitea alte femei jubite sau numai dorite la sfirsitul unei orgii. Am avut timp si-mi refac toate cirjle, si scriu altele, ajutindu-ma de condeiul _usor al inchipuiri, si mai cu seama am avut rigazul, ca niciodat in viagé, si cuget la mine insumi, si mi las leginat de blindefea trecutului si scuturat de realitatea acestui prezent, care repre- zintl pentru mine un contact nemilos cu adevirul viefi. Fiecare ‘om cate imbatréneste are, probabil, aceste cumplite vedenii care fl desprind de amigirea de zi cu zi sil fac si vada zidairnicia atot ce face gia tot ce a fost, insi imensa masinirie a minciunii zilnice, familia, bopatia, casa, ptietenii, peisajul natal sunt tot acolo, gata si-l inhage si sil aseze in fafa unei noi amagiri Suntem astfel alcituigi din marunte eternitii care ne due spre Dumnezeu sa nascut in exil 45 ‘moarte, printre lugubrele luminiguri ale acestor momente reale care ne-ar ucide in cele din urmi mai repede daci am avea ccutajul si le prelungim. Venind la Tomis, primul lucru pe care am fost slit si-1 abandonez a fost masinaria minciunii. $i eram gata si nscocese 0 alta, cind boala m-a asezat fii mild fayi-n fai cu mine insumi. Poate fi cineva mai pur, vreau si zic mai ppuin manjit de amagis, decdt un exilat la Tomis? Sunt precum tilharul Seluros, singur in mijlocul Forului in fafa fiarelor care, peste citeva clipe, se vor arunca asupra lui, si a fel ca Seluros, stiu c& nici o sperangi nu e cu puting. intr-o noapte, i-am povestit Dochiei, care aproape ci nu m-a isat singur in timpul acestor doud luni, moartea lui Seluros. Corpul meu nu mai suferea, febra trecuse, plimini imi respirau, fir si m& mai doarii i puteam jarisi vorbi, Seluros era un asasin faimos in anii tineretii mele, un tlhar din sudul Italic care a fost stipén ani indchungati peste drumuri si piduri. fnte-c zi, potera la prins si -a dus la Roma, Augustus i-a transformat pedeapsa in spectacol, M-am dus si-l vid, insogit de Corina, care asista la munera! sila venationes® cu 0 asiduitate ce se datora mai putin dorinei de a privi moartea si suplicille gladiatorilor sianimalelor, cét mai cu seama doringei de a fi vizutd in mijlocul ‘mulgimii elegante venite la circ, Seluros a fost, asadar, legat cu languri de un stalp infipt in mijlocul Forului, iar apoili s-a dat drumul unor pantere i leoparzi flimdnzi. Mai vizusem citeva asemenea venationes, desi nu-mi plicea genul sta de spectacol, dar aproape intotdeauna fiarele erau cele invinse, céci luptau impottiva unot oameni bine inarmaji, maestri in arta lor. De data asta ins’, omul avea bragele legate. Cand fiarele au ajuns. ing’ el, a azvislit cu piciorul drept nisip in ochii unei pantere: cate se pregitea si se arunce asupra lui, Am si acum in minte 19 Jocusi oferite publicului (a.te). 2 Vindtosi care se fineau in circu (utr). 46 Vintila Horia gestul panterei care igi curiga cu o laba ochii ring, inte-o atitu- dine de inocenga copilireasci, Prey de o clipd, tragedia care se desfigura in fafa mea a cXpitat aspectul unui joc: omul pirea un baiejandru un pic crud, care, cuprins de o manie neastep- tat, aruncase cu praf in ochii pisicii care se astepta mai degraba lao mingfiere. Dar iluzia n-a jinut decit o clipa. Seluros con- tinua si arunce cu nisip in directia dusmanilor, cu nebuneasca repeziciune a celui care crede ci a gisit in gestul acela de-a dreptul smintit porta de salvare, cind un leopard a sérit pe deasupra panterei orbite. Am inchis ochii si mi-am astupat ure chile, dar a fost prea tirziu. Vazusem deja privirea surprinst a tiharului gi singele care ii yégnea din gitle, si auzisem gpatul, ‘mai scurt decit durata unui fulger, care s-a stins intr-un val de singe. Asteptarea mortii fusese lungi, dar moartea in sine a finut doar o clipa. Trupul asasinului fost iute devorat, cic, atunci cind am deschis iarisi ochii, n-am mai vizut decit funia insingeratd care spinzura de stilp, acolo unde, cu citeva minute ‘mai inainte, fuseseri niste maini vii, niste méini omenesti, iar fiarele care se sfisiau intre ele cu colfi si cu ghearele ficeau si vibreze aerul Romei de rigetele lor. T-am spus Dochiei cand mi-am terminat istorisirea: — Sunt si eu acum la fel ca Seluros. Mi-a rispuns 2imbind: — Atunci eu sunt pantera, Sau poate leopardul? Nu. Tu ai fi speranga absurda. Nisipul azvielit in ochii sortii. ‘De cand a intrat in slujba mea, a trecut un an, iar ea a invajat s4 zimbeasci, Mi-am flicut din ea o prietend, Cu toate astea, ‘nu-mi vorbeste niciodata despre ea insisi, iar viaja ci continua si fie o tain pentru mine, $tiu ci nu mi uriiste si am izbutit s aflu, de asemenea, ci nu ma va iubi niciodati, pentra ci inima ei ii aparfine altuia, iar corpul unei femei gete nu-i tri deaza inima. Nu voi avea decat prietenia ei sau, poate, mila ci. Dumnezeu s-a nascut in exil 47 Ma muljumesc asadar si aplic principiile din Ars amandi rela- jillor mele ca Artemis, Oare pentru cit timp inca? * ‘A venit si Honorius si ma vada in timpul lunilor de nemig- care. E inal si solid, $i asa cum arati infigurat in penuld!, pirea inca si mai inalt si mai patruns de romanitate, Este unul dintre pionii cu care Augustus a umplut lumea ca siise apere de peri- colele cele mai indepirtate si mai nebiinuite. Are ochii mici, cprui inchis si, cel pufin la inceputul relagilor noastre, mi striduiam si descopir in adncul acelei culosi, care imi amintea de descendengii etruscilor din Umbria, sclipiri de bunitate si de inteligengi. El a adus-o pe Dochia in casa mea si m-a pre- zentat lui Artemis. Dar, de la discutia noastri de pe zidurile cetiti, nu i-am mai clutat tovarisia, iar relagi’e noastre nu mai sunt cele de altidati. Piceam efortuti si vorbese atunci cind a sosit in vizitl, céci smi aflam abia la inceputul convalescentei. Asedar, a fost nevoit, si caute subiecte de conversatie si si le dezvolte dupi placul lui, Avea ceva schimbat in infiisare, mi se area mai slab si ‘mai preocupat, dar mi-am dat curind seama cd schimbarea nu venea dinlduntru, iar transformarea de pe chipul lui se datora barbii pe care si-o lisase si creasci, aidoma romanilor din ‘vremea lui Cato cel Baten, Sau sidoma geyilor. I-am ficut zimbind sema spre barbi. A rosit ugor gi mi-a spus: ,,E mai pufin frig asa“, Dar am priceput imediat ci exista o alti expli- cafie, Nici grecii nu mai poarté barba inc de pe vremea lui ‘Alexandru, Doar barbarii si-au pistrat acest cbicei cate i apro- pie de animalele silbatice. Conversatia a lurecat curind spre 2 Manta lung dia lind ranst, care era purtat ir zilele frigurosse, cu. vint gi ploaie (a... 48 Vintila Horia “un alt teren si doar acum, cand scriu, imi revine in minte barba Tui Honotius. Am stabilit o curioasi legdturd intre aceasta barb sivorbele pe care centurionul le-a rostit citeva clipe mai tirziu. ‘A intrat foarte repede in subiect, cici nu are 0 inteligensa prea subtild —Nu v-au plicut niciodatd militar, nu-i asa? m-a intrebat cl. Agi scris chiar versuri pentru a explica acest sentiment. Am citit aceste versuri cu ani in urmé, nu-mi mai amintesc in ce carte, Mesetia armelor nu vi este simpatic’ si consideragi ci ¢ 0 crima si ucizi oameni. ‘Am dat afirmatiy din cap i m-a nipidit o spaima brusca. Onmul acesta primise niste ordine dela Roma gi acum mi luase la intrebari. Agadar, se stringeau noi dovezi impotriva mea, pentru a justifica climinarea. Asta face parte din tactica impe- riald. Au fost asasinate persoane mult mai importante decit mine, iar mori istia sunt cei care bintuie somnul Iai Augustus sial Liviei. Dar marea este totusi sub gheagi. Cine i-ar fi putut aduce instrucfiuni Ini Honorius in plind iarni? Interogatoriul a continvat, — Am pirisit Roma cu ani in urmi. Putegi si-mi spuneti, cu toatt increderea, daci exist mulfi oameni in Italia care gindesc ca dumneavoastra? $tiu ci dupa dezastrul suferit de ‘Varus in Germania, impiratul a gisit tare greu tineri dornici si se intoleze in legiuni si si se dedice vieyii militare. Bra adeviirat. Erem asadar invinovitit de un lucra inci si mai grav. Nu eram doar corupatorul moral al femeilor romane, ci sial tineretuli mascalin, cic din versurile mele invitaseri tinerii ostasi si dispreyuiascd armata si onorutile ei. La ce bun si ma apis? O moarte bruscl m-ar fi crufat de cine stie céte alte dureri. —Da, ce spui damneata e adevirat. Tineretul de astizi si-a pierdut entuziasmul rizboinic. Dar si fiu invinoviit de toate relele care impovireazil imperiul inseamni si mi se faci prea multi cinste si si mi se dea prea mult importanga. ar a aa Dumnezeu s-a nascut in exil 49 —Nu asta ¢ intensja mea, Eu nu vi acuz de simic. V-am admirat prea mult poezia ca si-va gilsesc acum vinovat de ceva. Si apoi, sunt eu insumi un militar care nu-si iubeste meseria, ‘Afirmagja asta m-a luat prin surprindere. Nu eram cumva victima unei preficatorii? Nu observasem niciodati, de-a lungul unui an in care avusesem relagii destul de strinse ca Honorius, nici o fisurd intre om si vesmantul pe care purts — Vise pare ci suntem indreptit in ce facem? Imperiul se mieste prin umilirea si distrugerea celorlalte popoare ale lumii. — Ce vrei? Nu exist pe pimint decit cuceritoti si cucerigi. Omul nue in stare si-si imagineze o alta solutie, De indati ce Roma se va opri din cucerit, va veni rindul ei si fie cucerité de citze ali, Nu ingeleg unde vrei si ajungi. Honorius sovai cateva clipe, mingiindu-si berba, intr-un gest nou cate adiuga 0 anumité noblete infiistri lu. — Augustus este bitrin. Tiberiu fi va fi succesor. Credegi ci imperiul este cea mai bund solugie? — Augustus este un zeu, Tiberiu va fi un altul, Nu avem dreptul si ne indoim de zei, $tii asta mai bine ca mine. — Oare tinesii romani cirora nu le place si piriseasci Roma si si plece la rizboi sunt de aceeagi parere? — Habar n-am, Nu mai sunt tani gi stii cit il admir pe ‘Augustus. —Da, da. Spuneam doar asa ca si stiu, Sunt pe cale simi abrutizez aici. $i ma gindesc uneori la lucruri absurde. V-agi gindit vreodati la religia noastré? Afi comparat-o vreodatd cu alte religii, cu cele ale altor popoare? Nu m& refer la greci. — Roma misuna de credinfe strfine, siriene, persane, egip- tene... —Nu, nu. Bu ficeam aluzie la religille cate le vorbesc oa- menilor despre un Dumnezeu unic. E, posibil ca celigiile astea si fi gisitalte solugii pentru probleme pe care noi le socotim, ca rezolvate intr-un singur fel. intr-un fel poate nedrept si gresit. 50 Vintila Horia ‘Voiam si-i spun cd eram prea putin informat asupra acestor probleme ca si-si duci mai departe consideragile, dar Dochia ‘a intrat in clipa aceea si i-a oferit centurionalui vin fiert a c&rui aromik s-a rispandit in incdpere. Am schimbat subjectul ca si vorbim de frig si de boala mea. Gindindu-mé astizi din nou la acel straniu dialog, revid ‘in minte barba Ini Honorius, Ce vrea de la mine omul asta? E vorba cumva de un militar abil, cu misiune de la Augustus sau de la Livia s& mi piardi? Ar primi drept tisplatd un sfert din avutul meu. Acesta e preful delatorilor, institugie creat sub pprimul nostru impéat. S4 fie cumva un neraulpumit care incepe s& aibi incredere in mine? $i, in cazul asta, care e semnul care La ficut si ingeleaga posibilul meu acord, complicitatea mea? Stie bine ci scriu la Roma si ci un cuvant dela mine l-ar putea pierde, Nu vad prea limpede lucrurile. $i sunt ostenit. Barba aceea, totusi... * Hi bine, incep poate si vad limpede in povestea asta cu barba lui Honorius. N-am auzit niciodata vorbindu-se de un caz. asemanator — un soldat impotriva imperiului! —, dar foarte pufine persoane la Roma, printre civil, cunosc adevirata stare de spitit a armatei, Civili au incetat si mai fie militarist, ca pe vremea republici, cfnd romanii erau dispusi si ia parte la toate aventurile Romei, si am avut prilejul, dupa dezastrul Ini ‘Varus gi al legiunilor lui, si masor proporfille pripastiei care se cAscase intre poporul roman si armati. Dar chiar aceasti diferengé implicd o limurire de ordin politic: civilii igi ridica in slivi impatatul atat timp cét au-i cheamd sub arme; militar {I proslivesc pe Augustus atit timp cit fac rizboi, castigi lauri si participa la impisicea prizii, adic necontenit; deoarece jimperiul nu face altceva decét 9 porneasci rizboaie eu scopul Dumnezen s-a nascut in exil 51 de ai intreyine pe trintosii Romei i de a intéri atasamentul legionarilor. Fiecare victorie inseamni o posibila prada. Este, asadar, drept si credem c& opozitia fayi de imperiu sau fap de Augustus personal, daci totusi aceastl opozitie exist, nu poate fi cu puting’ decit printre civili, imi vine deci greu si cred c& Honorius ar fi un partizan al acestei opoziti, chiar dact ar fivorba de un izolat. E adevitrat ci mi-a vorbit de zeii nostri side cei ai altora, de Dumnezeul unic, adic de Dumnezeul getilor. Nu e deloc cu neputingé si fie informat asupra religiei barbarilor, si i descoperit un adewir care se opnne adevirnlni nostru, iar acest adevar si-l faci si vada imperiul si politica lui de permanent cucerire ca pe o nedreptate. in cazul asta, probabil ci a gindit cam asa: ,Ovidiu a fost surghiunitla’Tomis, deci a picituit impotriva imparatului, este asadar dispus si fie de acceasi prere cu mine si si-mi fie aliat*. insi cuvantul ,aliat** presupune o idee in comun, o organizare meniti si distrugi fo stare actual si si clideascd societatea romani pe baze noi. Or, toate astea sunt doar utopie curaté. Nu existit opozific la Roma. in cercurile intelectuale, in scoli, unde Republica le este mereu infitisatd clevilor drept un ideal social si politic, printre filosofi, de asemenea, s-ar putea vorbi de o atitudine antiim- periali, Dar asta e departe de a constitui un pericol. Fai doar si poate, politia imperiala sti mereu la panda. Pe Cimpul lui Marte, unde oamenii sporovaiesc adunagi in cin? si unde se discuti tot ce se petrece intre hotarele imperiului si chiar dincolo de ele, impératul si-a plasat soldagi imbricagi in civil, ca si tragi cu urechea la ce se spune si ca sd fack mai, apoi rapoarte aminuntite despre tot ce aud. Au fost arestagi cetijeni pe baza unor asemenea rapoarte, Multi dintre ei au. fost trimisi in surghiun sau chiar asasinayi pentru o singuri fraza imprudentd, Tar sclavi, care triesc in mijlocul famililor noastre 7 Cere sau tid in formd circular (a.tr) 52 Vintila Horia si care au ocazia si asculte tot ce se spune la vreun banchet sau la o simplé reuniune de familie, au sunt ei spioni in slujba polifiei imperiale? Unul dintre acesti sclavi a fost acela care a povestit aventura Tuliei si a lui Silanus si a denunget aumele meu gi al ator invitayi. Viaya la Roma a devenit imposibila, in sensul cf se triieste sub teroatea propriilor sclavi, Sunt risfitati, lise fac daruri, nimeni nu mai cuteazi si-i dojeneasci, ba nimeni nu mai indrizneste mAcar si-i elibereze de teamd ca nu cumva si se creada ci s-a dorit descotorosirea de un martor incomod si primejdios. Un sclav delator are dreptul si primeasca a opta, parte din avutul stipanului, daca se consideri cX delagiunea lui a fost adevirati, Este mijlocul cel mai sigur de a face avere, cel ‘mai usor, si se practic delatiunea mai mult decit sportusile, imi amintesc de bietul Cornelius Gallus, poetul, care a fost ‘guvernator in Egipt. Dupi bitilia de la Actium, a primit insi- cinare din partea lui Augustus si-1 urmireasci pe Antoniu, a cirui sinucidere a provocat-o. A fost umit imediat guvernator in Egipt unde, catva timp, imbitat de glorie si de succes, con- siderindu-se, poate, descendent al faraonilor, s-a lisat adulat cauun zeu sia cutezat si se creadi egalul lui Augustus. Pretutin- deni se inilyau statui in onoatea lui si temple. $i-a proclamat atotputernicia intr-un cerc de prieteni, fird micat a se gindi ci urechea delatorului era la datorie, A fost chemat la Roma, judecat si condamnat la exil. $i a ficut gestul pe care eu n-am ‘avut curajul sil fac: si-a pus capit zilelor inainte de a pleca in cxil, Augustus nu se afla la Roma. Cénd s-a intors, a virsat lactimi si sia exprimat de fay cu martori parerea de riu pentru moartea prietemului, socotind c& pedeapsa fusese prea aspei, dar a mul- jumit, otodata, Senatului cf se aritase atit de sensibil la injurile rostite de Gallus impotriva persoanei sacre a impiatului. ‘Acest lucru pune in evidengd o intreagi situagie. Trebuie si fie cineva inconstient sau privilegiat al repimului ca si nu do- reasci o schimbate, ca si nu-si dea seama de un fapt foarte I a rr Dumnezeu s-a nascut in exil 53 grav: noi ne-am pierdut orice libertate si este suficient un cuvant, susotit de un sclav la urechea unui politai, ca si-i pierzi si bunutile, si viaja, Este asadar logic si ne gindim ci pacea lui Augustus este pace sub domnia fricii sic la Roma sau la “Tomis exist oameni care gindesc intr-un mod diferit de acela al senatorilor. Muli au avut de suferit in mod direct, ca mine, siau descoperit adevarul dupa ce au simfit pe propria lor piele asprimea lui ,Jupiter. Dar mai sunt si afi care au ajuns la aceeasi concluzie, lund contact, departe de Roma, cu alte ade- viruri, Ca Honorius. * T-am spus Dochiei: ,,Malana a fost tare bund astizi". Cum sf zic malana in Jatin’, dact mancarea asta © necunoscuta la Roma? Aici, siin toatd regiunea, se mininci malana in fiecare zi, E.un terci de mei sau chiar de grau care se serveste cu branzi siccu unt, sau care se prepari si cu miere. Se minancX impreund ‘cu carne, asa cum se méndincé la noi painea. Malana e un cuvant get pe care- folosese zilnic, M-am deprins cu el, cu mancarea pe care o reprezintd, ca si cu limbajul férii. Latina mea si-a pierdut din puritate, deoarece n-o vorbesc decitt cu Honoroius si cu Dochia a citei conversafie € un amestec latino-get, pe care-lingeleg perfect deoarece am ajuns sk pricep limba get la fel de bine ca latina, Sunt chiar ispitit s& scriu versuri in aceasti limbi ale carei taine, dulceafi si frumuseye le descopar incetul cu incetul. E 0 limba ficuti pentru poezie, cici, dact pare asprii si barbari la primul contact, vorbiti in barb’ de locuitosii sri, ea capitd o altd infisigare cénd e scrist sau cfind Dochia, a cirei gura s-a modelat sub influenga latinei, o rosteste in faa mea fii si banuiascd schimbarea. Sunt, de asemenea, tentat si traduc Georgicels in geti, cic limba asta e ficuti pentru a descrie farmecele naturii, iar cuvintele au adesea rezonanga 54 Vintila Horia fenomenclor pe care le intruchipeazi. Nimeni sau aproape ‘nimeni mu-mi ingelege aici poemele. Iar cind poemele ajung la Roma, cine mai are rigazul si se aplece asupra unor versuri scrise atit de departe si a céror putitate de limbaj dispare sau vva disparea cutind sub suflul violent al vorbelor strdine pe care le aud de dimineas pand seara? Cel care ptimeste o scrisoare de la mine se fereste s-o citeasc’ in public. Asta -ar putea atrage necazuri, cici eu sunt exilatul, asadar dusmanul Iui Augustus. E mai bine si ascunda scrisoarea abia sositi si nici macar cititt departe de privirile indiscrete ale prietenilor si ale sclavilor Nemaiavand cititori, la ce bun si mai scriu? Fart indoiala ci ‘nu pot tri fird sf scriu. Am si mor in ziua in care mina mea va fi neputincioasé s& mai find stilul. A scrie in get ar insemna pentru mine si-mi reclidesc un auditoriu si o celebritate. Am si incerc si devin un ates? in tara getilor. Sunt inca tana, cel pusin dupa cum spune Pitagora. * Micuja Dochia a venit si mi vada azi-dimineasd si a stat toati ziua pe ling maic’-sa, in casi sila bucitirie. Nu e aces- ta singurul lucra ciudat care s-a petrecut azi. La inceputul dupi-amiezii, cfrd soarele lumina orasul dinspre uscat, am auzit chematea santinelelor si, imediat dupa aceea, pasul gribit al oamenilor pe ulipi. Dochia a intrat in fuga in odaia mea. Nu iesit. Oragul e impresurat.“ Am iesit totusi, ca si dau peste Honorius care era deja in fafa usii, M-a luat cu el spre turnul cel mai apropiat, iar induntru, unde forfoteau deja soldayi, m-a pus si-mi schimb vesmintele. Era zadamnic si protestez sau. s& spun ceva, Mi-am acoperit, asadar, pirul lb cu 0 casca grea, mi-am petrecut platosa peste pieptul firay, am apucat sabia, ® Ghicitor, prooroc, profet, poet inspirat de zet (a.tr) — ttt | | | | nt, |,;sest| te Dumnezen sa néiscut in exil 55 arcul si sigetile pe care mi le intindea Honoris si, clitinan- du-ma sub aceasti neasteptati povari, am urcat treptele de piatri. Meterezele, jur-imprejur, erau pline de soldagi. De la adolescent pani la batrini, tot oragul se afla acolo, dar aspectul acestor ostasi improvizati era departe de a inspira groaza. Grecii nu mai sunt rizboinicii de odinioard. Alituri de mine se gisea un carciumar pe care-I cunosteam. improsca cu injurituri grele siameninga cu palogul cimpia din depirtare, inst gesturile lui erau cele de zi cu zi, si nu aveau nimic din disciplina si so- brietatea adevaratului soldat pregitit pentru lupté printr-un lung antrenament. Tofi acesti oameni cumsecade care se pregiteau si apere Tomisul nu erau deprinsi cu rizboiul, Féceau pe sol- dail asa cum eu ficeam pe exilatul, dar fird nici o tragere de inima. intr-adevir, de cind mi aflu aici, este pentru prima oart cind oragul e atacat si, in ciuda aspectului jalnic al concetife- nilor mei, nimeni au pare si se teamd. L-am intrebat pe cit ciumar: ,,Are si find mul — ,,Céteva ceasuri, citeva zile sau citeva luni“ $i a izbucnit intr-un rs zdravin care ficea sé i se clatine burdihanul sisi se iste incoace si-ncolo incheictasile armutii, ,Nu vi fie frici, marea e de partea noastri. Figi atent doar la sdgeti. Sunt otrivite. Te fac si cripi cat ai clipi.« Un pile de caléreyi galopa spre oras. Erau inci departe. Mai la stinga, miscindu-se in spagiul luminat de soare, am deslusit {nc unul. Copacul inflosit era la locul unde-l zarisem primavara trecutd. Cimpul de sub ziduri era deja arat, brazdele de pimant ‘gilbui luceau in soare, drumul, de culoate ceva mai deschist, se pierdea spre cimpie ca un varf de lance, pasnic si inutil. intre ras si gefi care inaintau nu se afla nimeni. Copacul inflosit, ogorul pregitit pentru seméndturi si drumul pustiu erau singu- rele semne ale unei prezente care parea dintr-o dati fragila si perisabili, in faya imensitifii cimpiei silbatice si a foryei vii a acelui galop care se nistea din neant si se npustea spre noi cao vijelie gata sé fack pripid inaintea ci, M-am uitat in partea 56 Vintila Horia cealalti, spte acoperigurile Tomisului si zidurile de aparare care le incercuiau, Cum se putea trai intr-un asemenea loc, nemai- pomenit de mic, strivit intre zidul albastru al mari si cimpia nesfirsitf, turtit sub un cer patat de nori firk nici o forma, inexpresivi ca nigte lucruri neinsuflesite? Am avut din nou in faya ochilor imaginea Medeei si pe aceea a membrelor impriis- tiate ale fratelui ei. Cum se putea trfi cu aceasti amintire in sange, cum se putuse intemeia un oras pe locul unei crime atit de atroce? Dar Roma, oare nu e si ea cliditi pe locul unui fratticid? $i apoi cine, in afar de mine, cunostea la Tomis povestea Medeei? Daci i-as povesti-o in acest moment cfrciu- marului care-si face siesta la adpostul unui zid mi-ar lansa una dintre injuriturile ull... Suntem pretutindeni in aceeasi situatie. Marea si piméntul nu sunt pe masura omului. Par foarte mari siptimejdioase, in timp ce o fort necunoscuti, gagnitdi de nici ieti, inainteaz& spre noi in galop. La Roma, lucrurile astea se uit’, pentru c& nici o primejdie nu pare iminenta si pentru ca se telieste in afara realitigi, Ne credem nemuritori pentru ci facem baie in terme, printre statui de marmuri. Ne ducem la circ ca si asistim la spectacolul morfi, la fel de absurd ca acela al patimilor ireale pe care le vedem pe sceni, la teatru, Confun- dim astfel moartea cu spectacolul e, dar e de ajuns si parisim Roma pentru ao intilni din nou si pentru ane da seama ci cana incetat niciodata si existe in noi si si ne astepte la mar- ginea primului drum care iese din oras. Paviza ma apasi, arcul e prea greu pentru mine. Le reazem de zidul de apirare. Mi-e frig sub platosi si mi-e frica. As putea sh mot aici, alituri de bruta asta care sfordiel... $i zeii, unde sunt ei in clipa asta? Pe Marte, Minerva, Apollo, Mercur, Venus siJupiter si pe tofi ceilalti pe care i-am céntat in poemele mele si care aveau bunul obicei de a asista la lupte, pe deasupra 2i- durilor Troiei, nu-i vid acum. Zeii rizboiului, ai singelui si ai vicleniei au fugit. Suntem singusi, doar cu armele si cu frica, Dumnezeu s-a nascut in exil 57 alitusi de lucrusi nefolositoare in clipa asta cind moartea se apropie. Unde suntefi fi ailui Jupiter? Gura mea caut sunetele unui aume nou. Un arc nu slujeste la nimic daci mina unui zou ru-fi susfine brayul si daci victoria i moartea nu sunt pentru ostas la fel de dorite. La ce s-o fi gindind Honorius acum? Dar Dochia, care nu pirea ptea inspaimantati? fyi du- sese copila la adapostul zidurilor de apirare, dat tatal ei rammi- sese acasi. $tia cumva c& gefii aveau si atace astizi? Gepii sunt acolo, mai jos de mine, sub ziduri. Unii poarti cugme frigiene sipara fi cipetenii, Ceilalti sunt cu capul descoperit, cu pletele lungi in vant. Unii poarti stindarde cu cap de lup, cu trup de sarpe unduind in goand. Aerul care pitrunde prin gura deschist a lupului face si uele steagul acela cu infitisare feroce, iar strigitul nesfirsit, tot mai puternic, pe misuri ce se apropie cetele getilor, mi umple de groaz. Carciumarul s-a trezit, isi potriveste acum sigeata in arc si trage. Sigeata cade pe cimp, departe de yinté. $i alii trag, incercdnd si-i tint pe barbari la distangé. Dar acestia ciliresc deja de-a lungul zidusilor, le vid limpede gesturile precise de adevarati soldati. O ploaie de sigeti se abate peste intirituri, peste acoperisurile caselor, de cealalta parte a zidului. Aud un fipat, dar nu pot privi indarat. Trag si cu, sigeata dup’ stigeati, firi si ma uit, sunt sigur ci nu mi-am atins sinta, un get cade de pe cal, sunt unii care trag mai bine cca mine, vid inital risturnat pe spate cum incearci si-si scoat cu amandovs mainile fierul din piept, vid singele pe albul cimisii, au se mai clinteste, mainile fi sunt acum nemigcate, crispate pe sigeati, de parca si-ar fi infipt-o singur in piept. Zgomotul sigesilor care ploud pe acoperisuri, pe ziduri, pe strizile invecinate este asurzitor sau poate ci teama mea il am- plifick in asemenea misurf; imi amintesc de grindina cate cidea la Sulmona, in verile copilatiei mele, si cate-mi didea acceasi senzajie de fricd fied vreun posibil adipost. Trag, nu mai am decit doud sige, trebuie si le sin pentru mai tirziu, imi apuc 58 Vintila Horia sabia si o agez Ia indemand. MA uit, vid citeva cadavre, ring, barbarii se indep&rteaz4, apoi se opresc la o oarecare distangi. Serpii drapelelor au cizut de-a lungul tijei, gurile de lup sunt toate intoarse spre noi, mute. Gefii care au cusme pe cap vor- besc intre ei, Unul dintre riniti se triste spre ai sii. Un calires se di jos de pe cal sii vine in ajutor, ,Pe asta eu l-am atins.“ Car- ciumarul vorbeste greceste, inseamni ci trliesc. Toati aceasti oroare ¢ adevarati. Nu visez. $i nici o sigeatd nu m-a stripuns. MA dor degetele, sunt ostenit, dar rimén tot acolo, in picioare, apisindu-mi piepeul de piatra rece, ca si vid ce se mai intimpla. Un fuior subgire de fum ured dinspre mare, din direcyia unde se afld cartierul siracilor, O corabie cu pinze albe tocmai intra {n port si nimeni la bordul ei nu stie inci ce se petrece dincolo de ziduri, spre uscat. Corabia asta aduce, cu sigurangé, un mesaj pentru mine, cicie prima care vine din Italia in primavara asta, primivara purtitoare de mesaje. Vremea bunt, care face si se topeasci ghetusile si zipezile, ii intiratk pe barbarii dinspre mia- zinoapte si atace avanposturile imperiului. Acesta ¢ mesajul riului. in acelasi timp, corabiile din patrie sosesc dinspre mia- “zi. Se stie la Roma care e vremea prielnica navigasjei pe toate mirile lumii, iar corabiile noastre cu pinze se avanti in toate direcyile, pentru a duce pand in Britania si pind la Pontal Euxin mesajul binelui si al picii. Cum si nu te simgj fericit ci esti cetiean al Romei in fata acestor barbari cilit, ale ciror arme sunt niste sigeti otrivite? Dac Augustus ar fi aici, in fruntea ‘unei legiuni, as cidea in genunchi in fafa lui gi las slivi ca pe tun zea, zeul civilizagei si al pacii. Jar acesti silbatici ar disp&rea, striviti de forja ordonati a soldajlor nostri. Ma aflu aici, ostenit ppeste poate, cu degetele rinite, pline de singe, bitrn si ridicol; sub platoga asta de imprumut, avind dinaintea mea niste arme pe care nu mi simt in stare sf le port, sub zidul asta minuscul, fn faya acestai oras care nu e al meu. Totul imi este stein si urise tot ce mé inconjoara in acest moment. Ar fi de ajuns si fie Dumnezen sa nascut in exil 59 aici cétiva soldati romani pentru ca toatl aceasti intindere, cu ‘oamenii, marea si uscatul si devind altceva, un loc familiar, 0 parte a Romei. Dar nu vid decit greci dectzuti prin inteligen- ja si comers, si greci abrutizati de mizerie si ignorangé. Ma aflu intre aceste doud contraste, unic reprezentant al echilibrului destvirsit: Roma, A fost suficient acest atac ridicol pentru ca tot ce am gindit si am scris despre Roma si Augustus si-mi pari ca mincinos si stupid. Oare mica mea durere personal poate justifica pierderea credingei mele in Roma? {ncepe si se lase seara. Getii sunt tot acolo, n-au mai atacat orasul si se pregitesc si-si petreacd noaptea pe cimp. Cérciu- matul mi-o spusese. Povestea poate si tind ore, zile... in gru- puri mici, vin si ali ciléreyi. Cémpia e plind. Honorius trece pe ling mine, se opreste. —Cum merge? Putesi coboxi, dact vreti, dar si vi intoarceyi inainte de ciderea nopji. Probabil ci vor ataca din nou. —E grav? Honorius pate linistit. Bag de seamd cit si-a ras barba. —Nu se stie niciodata. M-a luat cu el sus pe zid, in fata getilor, pentru a da curs ordinului primit de la Roma in iarna asta. Este dusman sau aliat, dupa cum m-a lsat si ingeleg? Are sansa in acest moment si mf climine fir si se descopere, fir si trideze aga-zisa noastrd prietenie, ‘Gasesc in fafa usii o sigeati dusmanf, 0 ridic de pe jos, am s-o trimit la Roma, ca martor al primejdillorla care sunt expus aici. Acum scriu, e inci luming, sigeata e pe mast, in faja mea, -virful ei e pitat cu ceva rogu cu reflexe verzui. Venin de viper’, probabil, sau otravd extras dintr-o plant{ necunoscuti la noi. Ziua asta ¢ inci prezenti in sufletul meu: prima zi de rizboi din viafa mea. Mi simt ridicol de mandru, eu care am urit ar- mele si sizboiul si singele varsat pentru cauze indoielnice. Dar astizi m-am apirat pe mine insumi. Tot corpul ma doare. 60 Vintila Horia ‘Tocmai am luat cina, iar acum ma simt apiat la gindul cé-mi voi petrece noaptea sub cerul liber. Dochia mi-a pregitit pemula de iarnf, pe cate am s-o arunc peste plato curind, atunci cind fam si ies ca si-mi iau din nou in primire postul sus pe ziduti. Scriu repede, un singe tindr imi incilzeste venele cu un foc uitat. Sunt rizboinic gi, in ciuda varstei, fin la oboseala si la cemofii Sunt inc’ in stare si triesc. Dack geyi cuceresc orasul, ‘voi musi cu arma in mana. Dochia m-a rugat s-o las si doarma in casa mea, impreund cu fetiga. Si tatil tiu ce va face Nu se uitf la mine. ,Nu are de ce si se team. Va iesi cu certitudine de acasi, la adapostul intunericului, va sta de vorbii cu ai sti, fn timp ce fata lui deja se teme de ei gi se ascunde in casa unui roman, unde se simte mai in siguranyi decit in propria-i casi. Ce se petrece in sufletul asta? Lumina cedeazi treptat locul nopfii, 0 noapte ricoroast si limpede de primavari. ‘Tibrul ccurge incetigor pe sub podus, tinere Corine se pregitesc in clipa asta sé ias4, aud fosnetul rochiilor pe strada, murmurul voeilos, un chiparos tremurl sub adiere in gridind, un indri- gostit arunct buchegele de violete prin fereastra deschis a iu- bitei, Roma e toatl in Hiuntral meu si sunt gata si-mi dau viaga pentru ca ea si poati dainui, cu plicerile si cu pacatele ei, pan la sfarsitul veacusilor. Oare cArui zeu si ma rog pentru ca doringa si mi infiiptuiasci? * Din inaltul zidurilor, am citat la focurile geyilor pind dupa miezul nopji. Cerul era spuzit de stele, iar Ursa Mare sclipea, dominind firmamental cu silueta-iurias. Apoi, s-a Hisat ticerea si noaptea total’, Am adormit, m-am desteptat de o suti de of, pipdindu-mi arcul si noua provizie de sigeyi. Ni s-a adus vin fiert, iar de méncare, carne de miel gi felii de malana rece. Dar nu §-2 intémplat nimic. Focurile dusmanului s-au stins si Durmnezeu sa nascut in exil 61 i-am asteptat degeaba atacul. Mi dureau ochii de cat scrutasem bezna, Tar azi-dimineaya, mai inainte si se iveasca soarele din ‘mare, am putut vedea ci gejii nu mai erau acolo. Se ficusera nevizufi in timpul nopgii, luind cu ei cadavrele celor cézugi din rindurile lor si pe rinigi din ajun. Asediul se terminase, cimpia era pustie, Se mai puteau vedea urmele cenusii si for- mele rotunde lisate de focuri pe pimint. De cealaltd parte, [pe mare, o pinzi albi inainta spre Tomis, inc depart, iar soa- tele a scildat-o in lumina cand discul lui a iesit din valusi. * Notez aici conversatia pe care am avut-o in timpul nopyii cu Herimon, circiumarul. S-a petrecut cu putin inainte de ‘miezul nopfi. Ursa Mare cidea spre apus pe un cer nu intocmai limpede. Focurile dugmane se stingeau incetul cu incetul si gindeam cu tofii ci atacul era iminent. Fuseseri aprinse sus pe ziduri torye mati, care luminau pe o distanga de casiva pasi spre cimpie, dnd masei tenebrelor un aspect incd si mai ame- ningitor si mai dens. Desluseam bine profilul vecinului meu, care tocmai ficea cinste proviziilor pe care le adusese intr-un, sac umflat. Din cénd in cdnd, imi oferea cate o bucati pe care © refuzam, mulfumindu-i, Dintr-o dati, mi-a dat a ingelege ci cera dispus s4 treaci la confidenge, — Aji scris versuri de dragoste. Asa mi s-a spus. — Din picate. —De ce din picate? — Pentru cit stihurile astea sunt pricina pentru care ma aflu aici, — An! N-a cutezat si-mi ceari amanunte, Cunoasterea secretu- ui men, gindea el, fird indoialé, ar fi putut fi primejdioasa pentru el. ele 2 Vinsila Horia — Am setis si eu versuri de dragoste in tinerete. Versuri pe care le recitam fetelor pe care le iubeam, Dar acum nu mai sunt in stare de asa ceva. Pot si vi intreb de ce? — Mai esti in stare si iubesti? Lucrurile astea merg adesea impreuna. — Credegi? Tattt am si vil marturisesc ceva. Un lucru care va rimane intre noi. Nu are importangi, nu mai are impor- tangi, pentra ci, daca gefii vor ataca, se poate si-mi las pielea pe afurisicul asta de zid si atunci nimic nu mai are important. E.ca si cum n-am Gi existat niciodaté, Tati: m-am indrigostit deo femeie mult mai tandra decét mine. As vrea si i-o spun recitindu-i versuri, asa cum ficeam odinioari, dar le-am uitat pe cele pe care le potriveam cdnd eram tina, iar altele noi na ma simt in stare si fac, Am aproape cincizeci de ani, sunt in- surat, sunt zdravin si gras, ea € tinari si zvelt. Cum si-i spun dragostea mea fiiri si devin ridicol? Se pare ck suntefi celebru pentru ci afi sctis 0 carte cu sfaturi pentru indrigostif. Sunt cu oare demn si vi cer sfatul? Sunt la virsta la care se suferd din dragoste mai mult decit la douizeci de ani. Herimon suferea din dragoste. Cine ar fi zis? Nu parea, inst {nfiisarea oamenilor nu e adesea decit o falsi aparengi. A-i da sfatuti nu era chiar Iucrul cel mai usor, cici in cisgile mele mu ‘mi adresam unot persoane reale, din faja mea, ci unei categorii ‘umane, unei mase de indrigostii fir chip si fii personalitate. ‘Adi spune: du-fifrumoasa la circ sau la teatra si fi cutare gesturi si rosteste cutare vorbe n-ar avea nici o noimi pentru c& aici ‘ocaziile astea sunt foarte rare, iar Herimon ¢ insurat si nu s-ar putea arita in public insoyit de o femeie. Nu suntem la Roma, ‘Nimic din tot ce am scris in Arta iubini nu e valabil la ‘Tomis. —E vorba deo fati tint sau de 0 femeie maritacé? — 0 fati tani, fireste. Asta complicit lucrurile, nu-i aga? Se optise din mestecat gi se vita la mine cu ochi testi gilipsigi de speranga. enema st} Ct Dumnezeu sa nascut in exil 63 — Si da, si mu. O fati ténard cautd, in general, un birbat de varsta ci si se gindeste la dragoste, dar si la cisitorie. Dar este si mult mai sensibili decit 0 femeie méritatd la omagiul ragostei, de oriunde ar veni. Esti fird sperana si, totodatd, in avantaj. E bogati sau séiraci? — Mai curind saraca. — O vezi des? — Aproape zi de zi. Cumpird vin de la mine. Locuieste foarte aproape de privilia mea, impreund cu bitrina ei mama, ‘Tatil i-a murit cu ani in urma, a nimerit sub gheati cind pescuia. —E logoditi? — Logodaici are mai mulyi. Lumea spune ci e cam usu- atic. Ingelegegi cum vine treaba. O face ca si triiasca, E al naibii de cocheta. imi arunci niste priviti care-mi stripung inima si mi fac si rosesc ca un sngiu. La virsta mea ¢ ceva de-a dreptul prostesc, o recunosc din toatt inima. Dar nu cutez niciodati s-o fac si-mi ingeleagi patima. Si apoi, nevasti-mea € mereu prin preajmé, se tot afli-n treabi prin privilie, — Fai mai intdi un dar, fir si te vada cumva nevasta du- mitale, si di-iintilnire scriindu-i un bilet. — Laasta mi gindisem si eu, Dar biletul asta ar trebui si fie un poem. Cum si injgheb eu un poem firk si cad in flea- curile de zi cu zi, din miile de zile la fel din care e alcituitd viata mea? — ingelegi latina? — Destul de bine. Am invigat-o de la matelogi. — Atunci ascultts Sit tibi oredibilis sermo consuetague verba, Blanda tamen, pracsens ut videare gui. — ingeleg, Fie ca epistola sd-mi fie aidoma glasului, ca gi cum, c= tind-ma, ea m-ar vedea tn faja ei. Nu e usot. Viata a ucis orice 4 Vintila Horia poezie in mine, Daci i-as scrie aga cum vorbese sau cum gin- desc, s-at speria. Si-ar spune: ,,Ce brut nesuferital". —_Nue votba, totusi, de o inocenti, dupi cite mi-ai spus. Gandurile dumitale n-ar putea s-o sperie, cici e deja deprinsi cu viaga. Dar ce vrei de la ea, in fond? — Un pic de dragoste. Am nevoie de dragoste, ca si uit de bitrineea care se apropie, de infiyisarea mea, de prezentul side trecutul meu, de stupizenia acestei viefi pe care singur mi-am clidit-o, zi dupa zi. Ca si uit, am nevoie de dragoste. Este ultimul Iucru pe care-I cer de la zei inainte de-a cripa. Le cer prea mult? ‘Ar fi trebuit si-i rispund: ,,Da, bietul meu prieten, e prea mult, Aceasti dragoste atit de curati sau acest simulacru de dragoste pe cate doresti din tot sufletul, ca sd uifi de toate, nu exist’, nu este posibili. Alinarea dumitale ar fi completi si, nu trebuie sf uifi niciodatd, viaja nu se sfirseste printre lauri gi trandafiri, MA mulyumesc eu insumi cu Artemis, in momente- le in cate si eu tivnesc si dau totul uittri. §ie tare trist*. Dar cum si-i spun asemenea lucruri, mai cu seami in noaptea asta cate putea fi cea de pe urma si pentru el, sipentru mine? I-am rispuns: —Nu, nu ceri prea mult. E vorba doarde a te face ingeles. [As putea si-ti dau poate vreo idee in privinga asta, a5 putea st te ajut si scrii scrisoarea aceea. _— Dar nu indriznesc... E prea mare cinste pentru mine. Sunteyi un poet de la Roma, eu nu-s decit ua simplu crasmar... — Esti om. $i suntem de aceeasi varsti. Te ingeleg, atit pe dumneata, cét si necazul dumitale. ‘A cotrobiit prin sac si mi-a oferit un mit. Exa un fruct mi- snunat, mare $i Incios fn lumina fiir, ca o mica lund rosiatic, ‘Un mit primavara nu e ceva obignuit. Era poate ultimul simas fn pod gi ar fi trebuit sé astepte luni de zile pind ce avea si cu- leaga altele din gridina. L-am primit, Avea gustul tinereii. Dumnezeu s-a nascut in exil 65 — imi vei face inte-o xi cinstea de a veni la mine. Veyi fi {intotdeauna binevenit. $i deci trecefi cu pufin inainte de prinz, © vefi putea vedea. Asa vi'va veni mai usor sii... scriegi, Cum si vd mulumesc? A! Uitam ce e mai important. Ea nu inyelege latina. Iar greaca abia 0 vorbeste. Maica-sa ¢ get. — O sii scriem in geti, Herimon. M-a privit uluit cu ochii lui mici, scénteietori $i increduli; chipul lui rotund, care mi se piruse netot si trufas cu citeva ceasuri in urma, prea acum chipul unui copil care asculti 0 figiduiala ispititoare si cu neputingd de sinut. * De multa vreme Fabia nu se mai ocupa de mine, Daca pro- pptia mea sofie incepe si se obignuiascé de acum cu surghiunul meu si poate si cu ideea unei desparyiri definitive, ce si mai cred de ceilaly, de tofi acei pricteni care veneau sé ma vadi ca si petreaci in casa mea clipe plicute, intre versuuile pe care le recitam si o masi buna? Sunt prea departe de ei ca soarta mea simu le fi devenit, incetul cu incetul,indiferenti. Se poate asadar ‘muti inainte de a fi murit de-a binelea, Non anmis moriaP*, spunea Horagiu. La versurile sale se géndea atunci cind a scris aceste cuvinte optimiste, si nu la el insusi, M-am dus si iau din port, {in dupi-amiaza asta, scrisoarea pe care mica trimis-o Fabia, precum si ciryile pe care i le ceream in sctisoarea mea din septembrie trecut. Mai era si o lada plin& cu lucruri bune din care voi face darusi Dochisi, fetigei si tuturor prietenilor mei din Tomis. $i chiar in seara asta voi réspunde sofiei mele ca siti fac amare reprosuri. Ar trebui si se duci zi de zi la Livia, 2 Nu voi muti de tot", versul lui Horayiu din Oda 30 din Cartea a IIT-2, care vine in continuarea primului vers din acceasi odi: Exegi monument ere perennis (,Amnindlyat un monument mai durabil decdt bronzul)(o.tr) 66 Vintila Horia sii vorbeascd de mine gi s& giseasc& mijlocul de a mi readuce casi. Nu mi-am ispisit toate vinile? Dar daci Honorius a pri- mit deja ordinul de a ma face si dispar, la ce bun toate aceste stiruinye? La ce bun, mai cu seami, atitudinea mea servild in faya lui Augustus? N-ar trebui, dimpotriva, s4-linsult in scriso- rile mele, in loc si-1 implor de pared ar fi zeu? Nu. Se poate ca Honorius si nu fi primit nimic. Cine si-i fiadus acel ordin in timpul iernii, stedbatdnd mungii Haemus*, ingropagi sub zipada, sau trecind marea pe care nu se putea naviga? Nu-mi voi schimba atitudinea in scrisori, cici iertares inci mai poate veni, iar umilinga este singura cale cltre inima ui Augustus. A fi demn in fafa Ini inseamna a te condamna pe tine insugi. Dack regimal imperial va continua dupa moartea Ini Augustus, tofi romani vor fi niste umilig, cAci pentru impirat nu exist pe lume decit un singur om liber: el insugi. Toy ceilati sunt niste sclavi. fi datoreazi totul lui, dar el nu le datoreazd lor nimic. Daci o foryi, inci necunoscutl, va provoca intr-o zi ciderea imperiului si dact aceasti forma de trai dus impreund nu va mai fi decit o indepartat amintire, ea va apirea ca fiind epoca cea mai glotioasé din toaté istoria Romei si cea mai penibild pentru romani, Cici ne-am pierdut libertates in momental in care am cedat Cezarului dreptul de a gindi cu glas tare. E mai bine, deocamdati, si ma retrag in mine insumi, si fincere si-mi petrec timpul in mod plicut si si cunosc viaja care mi inconjoara. Dochia, Honorius, Herimon, Artemis fac parte deja din aceasta viafi. O femeie get misterioasé, precum finutul care se intinde dincolo de Istru, un roman sizvritit im- potriva impariici, un grec indrigostit, o curtezand de provin- cic. Prin ei o lume noua mi se deschide, Piri indoiala deloc crufati de primejdii side piedici, numai ci sunt acum Ia vrsta prudenfei si ingelepciunii. Roma intruchipeazé trecutul pe care-L % Baleani (0.2). Dumnezeu sa nascut in exil 67 cunose. Viitorul este aici, jur-imprejurul meu, incrcat de taine side zile necuroscute. Rézboiul, insusi rizboiul pe care Lam destestat toati viata, nu ma mai inspaimanti acum. ‘Tocmai am condus-o pe Dochia la ea acasi. Am trecut, prin spatele zidurilor, pe ling dou case arse, cele al cor fum il zirisem in timpul asediului. ins toate celelalte erau neatinse. Batrinul era tot in gridin’, span pimintul. Am aflat cum il cheami, Se numeste Dizas. Am stat de vorbi cateva clipe, in timp ce Dochia se ficuse nevazutd induntru ca si pregi- teascdi mincarea pentru ai ei, dup dou zile de absengd. L-am intrebat pe batrin: ,.De ce n-ai venit la mine in timpul asediului? Nu esti in sigurangi aici. M-a privit cu ochii lui mici si albastsi, aproape acopetiti de sprincenele care fi cad pani peste obraji, ca niste mustifi falnice, si prea si-mi spund: nu ma tem de nimeni. Dar mi-a rispuns: ,,Va mulgumesc, dar nu ma tem de ai mei. $i apoi, sunt batrin. De ce simi ascund?*. A sovait 0 clip’, s-a ficut ci-si reia lucrul, apoi si-a sprijinit in sfrsit bragul pe coada sapei si mi-a spus: — Ai mei nu sunt atit de cruzi cum credeg. Sunt oameni a tofi ceilaly. — Asa cred. Numai ci preferd graiul sigetilor otrivite in locul vorbelor. — ii intémpinagi cu sigeri si porti ferecate, Cum vreji si va rispunda? — De ce av dat foc acestor case? — Cei care locuiau in ele au dat foc proptiilor case. S-au {intors acast impreuni cu ai lor. Existi acolo, dincolo de fluviu, paménturi intinse care asteaptd braje birbatesti si le faci si rodeasci. $i apoi, acolo vor fi liberi. — Si ciliretii vostri au venit de la asa mare depirtate si in num atit de mare doar ca sé ia cu ei cégiva oameni? — Au venit de la asa mare depértare pentru ci le era foame. Jarna a fost asprd si lung anul asta, Voiau si minince $i si 68 Vintila Horia ia cuci ceva de mancare pentru copii. Ar fi dataur in schimbul griului si ar fi atacat chiar si oragul pentru a-si potoli foamea, dat erau prea istovii pentru 2 lupta. I-am vézut, Le-am vorbit. ‘Le-am dat tot ce era in cast. Sia mai adiugat: — Am putea trii in pace, dac& nu ne-am teme unii de alii “Teama ne face si vorbim graiuri diferite. Iar viaya devine un razboi nesfargit, ea este rizboiul, zi de zi tot mai mult. $i se fhuresc arme in loc si se niscoceasca vorbe de pace. Dumnea- vvoastri care fiurigi cuvinte, asa cum eu muncesc piméntul, de ce nu nascociti cuvéntul pacii? Cuvantul pci! {1 vom mai ciuta incd mult vreme de acum {nainte. Caci el nu se nscoceste. Oamenii il vordescoperintr-o bun’ zi, ca pe o floare stranie la marginea unui drum lung, Dar nc nu s-a copt timpul pentru bucuria asta. Mii de poet se vor naste si vor muri pe pimant, slivigi in graiurile lor de ne- fngeles unele pentru altele. $i chiar daci am descoperi astizi acest cuvint al pacii ar trebui si treaci veacuc pind ce va de- veni un bun al tuturor oamenilor, pani ce va fi ingeles de tof ici ingelesul lui au ¢ usor de prins, mai ales cind armele pe care le purtim isi risfring chemarea ascufié in strifundul inimilor noastre. A limusi adevicatul ingeles al acestui cuvént zu este sarcina poetului? Dochia se ivise in prag, cu brajele atirnindw, se uita la noi, fri grai, cu ochii plini de o cumplitx disperare. Nu gisise nimic la bucatitie, toate provizile casei plecaseri odati cu getii infometayi, Ochi ei fi urméreau de departe in anevoioasa lor intoarcere acasi. ‘Mam intors la mine térziu, era cald, se lisase seara, pagnica, ‘ma simyeam bine in miezul acestei primfveri iar marea imi tri- mitea sunetal blind al glasului ei, Mi duceam cu gindul a sutele: de ciléceti care renunjaserd la impresurare in miez de noapte, {flimanzi, neputinciogi in fafa acelor ziduri pe care eu unul le Dumnezeu sa nascut in exil 69 consitieram prea firave pentru a le tine piept. fi vedeam siticind pe cimpie, intorcdndu-se pe la casele lor cu miinile goale. Mi gindeam la copii sila nevestele care ii asteptau plini de nadejde. Ce avea si se intémple cu ei? Unde se vor putea duce? Ce aveau s4 mindnce paid la vard? Cine le-ar putea veni in ajutor? Nigte coameni asemenea mie cr’pau de foame, iar noi, inainte de a le asculta pisul ii intimpinaserim cu sigeti si cu port zivorite, cum zicea batrinul Dizas. Nu se pricepusetii cum si ne vor- beascd, noi nu stiusem si-i ascultim. Asta era tot, Al treilea an Prea multe scrisori de scris, sofiei, prietenilor indepartagi, {in cursul anului care tocmai s-a incheiat. N-am uitat totusi nici- dati aceste pagini ascunse, dar am trait cu emoyie speranja scintoarceri, iar sentimentul de orgoliu extetior m-a impiedicat si fiu drept fapé de mine insumi, adici si recunose adevirul sist scriu. Vreme de luni indelungate, i-am preferat minciu- na, vechea, fidela, familiara minciund. A mi intoarce la realitatea pe care m-am silt s-o infiisez in aceste pagini ar fi insemnat s4 mA recunosc infrint, si accept deznidejdea cu stoicism si sf renunt la amigirea intoarcesii, pentru a-mi consacra din nou atenfia personajelor si faptelor reale care ma inconjoari, viefii mele, aga cum a croit-o soarta. Speranga s-a néruit iarisi, odata cu zipada si primele geruri. Ingropat cum sunt dincolo de gheyurile Pontului si de zépezile din mungii Haemus, vreme de luni bune de acum inainte nici un semn de la Roma nu va ‘mai putea ajunge pani la mine. Chiar si grafierea imparatului, dacit ar fi si se manifeste, va trebui si astepte dezgheful. Iar eu stiu bine c& nimeni la Roma nu se mai gindeste la mine si nici la’posibilitatea iertdrii mele, Augustus are prea multe de fiptuit. Fiecare din noi este un Augustus, stipin peste un im- periu fird limite care ne di de furcé clipi de clipa. Nu aver vvreme si ne gindim, timp de doua luni la rind, la necazul celor- lal. ingeleg si mA intorc si-mi urmiresc mai departe propria Lana de Aur. ee —s—“‘(Ce:stsi‘COCSC(;#”#UU CQ Dumnezeu sa ndscut in exil 71 ‘Tcerea mea 2 mai avut un motiy, pe care ag vrea si-ltrec ‘sub tcere, insé mi-am impus si spun adevitrul si voi spane, -cici nu-mi pasi de ce vor gindi despre mine cei care vor citi aceste note intime, O noua iubire mi-a redat speranfa pierdutd. ‘Mi-am retrtit tinerefea prin aceasti tindri femeie care-mi sop- tea la ureche vorbe de dragoste in limba get. Nopfile cu Gaia au reinviat, departe de Roma, pe un frm siintr-o vreme pufin prielnice iubiri, Ma aflu la Tomis si am trecut de cincizeci de ani, pirul eirit mi-e aproape alb, dar ardoarea trupului, pe care © credeam in mare parte stins, a cunoscut o nous primavart, cea de pe urma, desigur. Alituri de Lidia, m-am regisit pe mine {nsumi age cum eram cu zece ani mai inainte, si am visat la o re- ‘ntoarcerela Roma in compania ci, reste. Vreme de dupi-amiczi intregi, i-am povestit despre toate minunile din orasul meu, mam plimbat cu ea pe strizile insorite, i-am cumpérat o cisuyi, pe Ianiculum, am acoperit-o cu flori si cu podoabe de pret, cci am fost intotdeauna un amant mérinimos. Ma asculta in tacere, cu ochii larg deschisi spre feeria in care ea era e1oind sim’ risplatea din plin, in felul ei, revarsnd asupra mea toate subtilele mangdieri cu care o invayasem. Pot spune cu depling mindrie c& am adus civilizayia in finutul geylor. Tati cum am cunoscut-o, S-a intimplat dupa asediul gegilor infometaji spre calendele lui junie. M-am hotésit intr-o 2 si-i fac o vizité prietenului meu Herimon, crismarul indrigostit, sim-am dus si-l vid cu putin timp inainte de amiaz. M-a pri- ‘it, asa cum mi-o figiduise, cu o bucurie care mi-a ficut mare plicere. Era singur in dugheand, nevasta lui fiind suferind’. »Nimic grav", mica spus el cu o umbrii de parere de riu in glas. ‘Am ingeles ck dragostea pentru fata aceea tinari, despre care imi vorbise in noaptea asediului, nu murise, I-am oferit un mic. poem de dragoste pe care il scrisesem in limba geti pentru frumoasa lui, si atunci bucusia lui n-a mai avut margini. M-am vizut silit si dau pe git citeva cupe mari cu vin de Chios si 72 Vintila Horia s& iau loc alituri de el la 0 masi, ling tejghea. Citiva cliengi intrau si ieseau, iar else tot ridica si-i serveasca. Fieciruia dintre ei mA prezenta, tidicindu-ma in slivi. ,Marele poet Ovidius Naso, cel mai de seama urmas al lui Homer.“ Homer eta, de altfel, singurul poet de care avea habat. Mi-a citit poemul cu oarecate dificultate, cici era scris cu litere latine, mi-a destai- nuit c& obiectul pasiunii lui nu stia nici si sctie, nici s& citeasca sick el avea si invefe poemul pe de rost, ca sil recite de cum va avea ptilejul, sau c& avea si i daruiasci, iar ea il va da unei prietene sé i-l citeascé ca si cum at fi o sctisoare. Nu plecayi asa de repede, Trebuie si soseasca din clipa in clipi si 0 s-o cunoastefi. Meritt osteneala, ma jur pe Afrodita.“ Merita intr-adevir osteneala. Lidia a intrat in dugheand cite- va clipe mai apoi, iar Herimon a pofiit-o pe data la masa la care stiteam, Pe Afrodita, fata era frumoasi, mai frumoasi decit micas fi putut inchipui. Amestecul de singe grecesc cu singe get € un lucru minunat. Am mai vizut deja citeva asemenea exemplare la Tomis, birbayi si femei, de o impecabili puritate a formelor. Era mai curind zvelti, avea ochii verzi, pirul negru, pielea albi ca neaua sau ca marmura, portul mindru si armo- nios, o gur senzualA si picioare mici bine cambrate, dar in san- dale tocite. Herimon i-a citit poemul, ficind imprudenga de ai dezvilui numele autorului. Capitase cura). Cat a finut lectura, ea nu si-a luat ochii de la mine, iar privirea ei mi-a marturisit {ntreaga admiragie pe care i-o inspirau versurile mele. Poezia mea a avut mereu darul minunat de a migca sufletele cele mai simple si de a inmuia sub farmecul ei inimile cele mai aspre. Efectul poemului a fost instantaneu, mi-am purut da seama de asta pe misuri ce Herimon isi clama pasiunea, pe care Lidia o considera ca fiind a mea, deoarece eu eram autorul poemului, jar ea se afla acolo, in fafa mea. Glasul lui Herimon nu mai. eta decit un iscusit mijlocitor. Cand lectura s-a isprivit, fata s-a tidicat, a pus o sdrutare casti pe obrazul lui Hetimon, care Dumnezeu sa néscut in exil 73 s-a fiicut mai rosu si mai stingaci decét de obicei, pierdut in ‘vazduhul unei speranje nesférsite, si-a umplut amfora cu vin si plecat, fri si pliteasca, listnd in urma ei o ticere pe care nici unul dintre noi n-a cutezat s-o tulbure, — Ei, ce-mi spunesi? m-a intrebat in sfarit sirmanul meu prieten, — Esti un om norocos. Tot ce-fi lipseste e putin cutaj. — Nu mai am nevoie. Ea a injeles totul, sunt sigur. Sia umplut iatisi cupele. — Credeti cd are sii-mi mai reziste mult timp? —Nu depinde decit de dumneata, de acum incolo, Nu brusca lucrurile iyi va cidea singurit in brafe, ca o smochind coapti. ‘Voiam si castig timp. Am revizut-o in ziua urmiitoare, pe strada. Venea din port siducea in mand un cos plin cu peste. Cand m-a salutat, mi-a, zimbit. Voiam s-o evit si si-mi vid de drum, dar zimbetul, acela era ca o nad. — Tocmai i-am pescuit, mi-a spus ea aritind pestii, Noi suntem séraci, Nu pot intotdeauna si cumpir peste de la piayd. Vi pot oferi cisiva? — igi mulpumese, dar nu-mi place pestele crud. A priceput pe data. — Pot indrizni si vi invit acasi asti sear? Casa mea e modest pentru un roman si un om ca dumneavoaste’, dar stiu. Sd gitesc pestele, N-o s& vi pari riu, Si iar mi-a ambit. Am acceptat. Dupé-amiaza mi s-a pirut lungi. Era cald, vara venise din- ‘eodatl, chiar in ziua aceea, cum era obiceiul pe acele meleaguri care nu cunosc blandefea tranzitiei. Lidia locuia la catul intéi al unei case din piatri, la care se ajungea printr-o scar exteri- oatt, inciperea in care m-a primit nu era luminati decit de focul din vated, deasupra ciruia atéena, agiyati de un lant, 0 coal mare in care fierbea pestele. Pe o masii rotunda si joast 74 Vintila Horia se afla malana abutinda, risturnat pe un stergar alb de in. Mi- rosul pestelui amestecat cu mirodenii umplea inctperea. Ali- turi de malana se giseau dow coarne de bou ce urmau si serveasci drept cupe, dup’ moda getilor. — Mama ta nu ¢ acasa? am intrebat-o. — Are si-si petreacé noaptea la nevasta lui Herimon, care ¢ tot bolnava. ‘Atmosfera din odaie si siricia, fata si maici-sa, singure, teama de a nu fi surprinsi, imi aminteau de Gaia. Era mult mai complicat pe atunci, aveam s-o aflu mai apoi. M-am agezat, mica servit din felul unic de mancare pe care-1 pregitise si, in timp ce se apleca spre mine ca si-mi toarne din fiertura de peste intr-un soi de strachind din lut ars, i-am cuprins mijlocul cu bratele. A pus cu griji oala pe masi si s-a asezat ugor pe genunchii mei. Parcé nici nu avea greutate, dar buzele ei m-au ficut si-i simt prezenga cu o violent care a méturat timpul gi tristefea, ca o furtund miraculoasd. Uitasem ca viaga lipsiti de dragoste nu are nici o noima si eX toate filosofiile hrmii, toate durerile pot disparea printr-o singura sirutare. Venea des pe la mine, in noptile in care nu era ocupati in corms maici-sa, care se ingrijea de bolnavi si ficea toaleta de pe urmi a riposatilor, Dragos:ea noastra a finut pana la sfarsicul -verii si poate ci ar mai fi sieut inci, fiinded o iubeam, daci un eveniment, care nu era o surpriza pentru mine decit in sensul jn care- credeam cu putingZ la Roma si cu neputingé la'Tomis, nu mi-ar fi domolit avintul, Lidia ma trida, Binuiam, dar era doar o binuiala si nimic mai mult. Nu ea a fost cea care mi-a provocat dezgustul, ci birbatul care o sinea in brafe. Abia ple- case de ling mine, intr-o noapte ~ nu puteam si adorm, cici mi obseda amintirea ei ~ in care m-am imbricat si am iesit din Dumnezen sa nascut in exil 75 casi, hotirit si ma apropii de locuinta ei, si-i vorbese si si sriman la ea, dac era singuri, sau si-i fac semn si s-o conving s% se intoarca la mine indati sau mai tarziu. Am urcat fri zgo- mot scara, am dat la o parte perdeaua din panz& aspra care sinea loc de us si am vizut-o pe Lidia in brajele lui Herimon, sirutindw cu patim, Stiteau améndoi cu ochii inchisi, vedeam sudoarea scurgindu-se pe obrajii enormi ai prietenului meu, ‘un miros infect umplea interiorul sirccios, pe misura acelor fiinge inferioare. Cea ce m-a impresionat cel mai mult a fost chipul acelei femei pe care-I acoperisem cu sirutii cu céteva ceasuri in urma. Mi se pirea urdti si vulgar, cu trisiturile feqei descompuse de cilduri si de un simyimént care oscila intre excitagie si dezgust. Era evident ci Herimon stiuse si profite de pocmul meu $i de banii lu. Am coborit fist zgomot si m-am fntors acasd. Nu-i uram, Herimon intrase in drepturile lui, iar Lidia gisise solugia pentru a iesi din mizerie, Idila lor era rodul poeziei mele, dar asta nu-mi aducea nici o mulfumire. Un soi de disperare imi chinuia trupul. M-am indreptat spre casa lui Artemis, dar si la ea era cineva. Cateva zile mai tirziu, am ficut impreuni cu Dochia prima mea cilatorie in teritosiul get. Ba a venit cu ideea, fird si-mi spuna care era scopul. Misterioasi ca de obicei, a venit si ma ia dupd-amiaza intr-o cArugi la cate era inhimat un magar. ‘M-am asezat la stinga ei, pe o lavigé de lemn, si am strabatut ofasul iesind in plin cémp prin poarta dinspre miazinoapte. ‘Am apucat-o pe dati pe un drum, mai degraba pe o potect dubli, care mergea de-a lungul falezei si, in trap mirunt, ne-am indreptat spre un loc al cui nume Lam uitat si unde Dochia avea treabi ya niste pescari“. Asta a fost tot ce mi-a spus. Nu departe de oras, la umbra unui salcim, am vizut citeva pietre funerare pe care am putut citi cuvintele binecunoscute: ,,Aveti inctedere“, dedesubtul unei flori de lotus cioplite in piatré. ‘Acesti mori din Tomis practicasera cultul lui Isis, fuseseri ferici inainte de moarte, cici avuseseri incredere, erau siguri 76 Vintild Horia ci au cucetit vesnicia, Se adresau acum celor rimasi in viagi, incercind si le transmit aceeasi sperangi. Nu era asta o farsi? ‘Vocea aceea nu era 0 voce, cici literele spate in piatra cenusie ‘nu veneau din lumea de dincolo, ci iesiseri din mana unui mes- tet aflat in viagi, despre care nu se stia in ce crede i nici dact cera sau nu sigur de vesnicia lui. Tot ce ni se spune despre lumea de dincolo si despre viaga vesnic& vine prin gura unor oameni inca in viapl. Am ajuns, dupa doud ceasuri de drum, la un parity Ja care Dochia si-a adipat magarul. L-am traversat fir oste- neali, Drumul cobora, in loc si urce aga cum imi inchipuisem, iar pugin mai apoi s-a pierdut in nisip, ficind animalul si se chinuie din greu. Plaja s-a lirgit tot mai mult, nisipul a devenit tot mai fin si mai mitisos, aerul era de o puritate aproape vegetal, Mi simyeam inspirat de aceasti prospeyime care imi umplea sufletul i i-am povestit Dochiei tot felul de istorii care 0 ficceau si rid’. O neglijasem in cursul ultimelor luni, iar acum, asezat lingi ea, ii simfeam soldul rotund si suplu prin tunica alba, al cirui parfum suav mi ficea si doresc s-o string in brate. Neam ficcut-o, nu stiu nici eu de ce. Era in fiinga ei un fel de bucutie care se armoniza destivassit cu peisajul complet pusti din jur, o bucutie ale cArei motive nu le cunosteam si care mi punea in incurcituri, Era parc inconjurati de o sumedenie de aliagi gata si-i sari in ajutor. Iar eu eram singur, cu totul in puterea ei, Glumeam ca s-o fac si rida, ca si cum relapile dintre noi s-at fi schimbat cu totul si intr-un fel de neingeles. Dochia devenise stipina, in mijlocul acelui spafiu care ii era familiar sipe care il vedeam atunci pentru prima oati, iar eu eram scla- val sau ceva aseménitor. ‘Am ajuns in sfarsit, dupa trei ceasusi de drum, inte-un sat de pescati. Colibe amarate, pe jumatate ingropate, sprijinite de birne si acoperite cu lut uscat. Marea era cam la 0 suti de asi, Ne aflam pe 0 mici inélyime, de unde am putut con- templa, intorcind privirea spre soare-apune, un peisaj de 0 minunaté frumuseye. Nu departe, culorile asfingitulai se Dumnezeu sa nascut in exil 77 oglindeau in apele unei alte mari, foarte linistte, al cei farm am vazut in departare, Era un lac cu apa dulce, am aflat mai apoi. Barci nemiscate se afineau pe lac, ca niste ostroave negre, presirate pe intinderea lacului, cu pinzele coboriite; erau barci alc unor pescari ce nu auziseri in viaga lor nici de mine, nici de Augustus, care pireau si fie acolo de la inceputul lumii, Focuri trosneau in fafa colibelor si femei tredaluiau in jurul flicitilor. Alte birci erau pe plajé, ing mare, iar alaturi, niste birbayi isi pregiteau navoadele. Unul dintre pescari si-a lisat Jucrul si s-a indreptat spre noi. Vazindu-mi, a tidicat mana {in chip de salut roman si mi s-a adresat in lating. I-am rispuns totin lating, apoi in getd, dar el continuat conversaia in limba noastri, pe care o vorbea fir accent striin. Trisiturile chipului erau cele ale unui roman, batba, gesturile, vesmintele, cele ale unui bistinas. — Sunt din Ostia, mi-a spus el, si mi-a ficut semn si mii asez pe jos, in faa focului peste care fierbea cu zgomot borgul de peste ciruia ii recunosteam aroma. O malana rece stilucea, umed si galbeni, risturnati cu burta in sus pe o masa scunda alitusi —M& chema altfel acasd. Aici mi numese Mucaporus, ‘Mia zimbit si mi-aintins un corn de bou in care turnase vin. — Care mai sunt vestile de la Roma? —Se fac curind trei ani de cdind am pitrisit-. Ce vesti fi-as putea da? — Pentru mine vor fi mereu vesti. Am patiisit Ostia acum cincisprezece ani, Sunt ceea ce voi numiti dezertor. Siiarisi mi-a zimbit, fick si se sinchiseasca ce efectul pe care vorbele lui -ar fi putut avea asupra mea, Era un bitbat de vreo patruzeci de ani, inalt si zdravin, cu pirul castaniu ciufulit, cu o barbi lungi, risfiratd peste un bust aproape gol, bronzat de la contactul cu soarele si marea, descult. — De la Tempira, din Grecia, am fugit. Pamvntul asta — si-mi art zarea, dincolo de lacul cel linistit unde amurgea nt ee nerteenittiennenieenendineeamaneineninnianttte deeminieid—aaenen ied 78 Vintila Horia soarele ~ ¢ plin de dezertori, insurafi cu femei gete si fericigi la fel ca mine. —De ce esti mai fericit aici decét la Tempira sau la Ostia? — Pentru ci sunt stipin peste zilele si nopsile mele. $i pen- ‘tru cd nimeni su mi sileste st ucid. Sunt liber. Ce vrefi mai mult? Mi-a zimbit iarisi si mi-a turnat de baut. Borsul era gata. Dochia si nevasta lui Mucaporus ne-au servit in ticere. Nu ‘m-am putut impiedica si intreb: — Te inchini tot zeilor de la noi? — MB inchin lui Zamolsis, adevaratul Dumnezeu. ‘A apropiat de guriilingura mare de lemn sia suflat deasupra. Minca decent, ca un adevirat roman, poate ci era ful unui armator, il cunostea cu sigurangi pe Favorinus, cel care fusese primul amant al Corinei, dar se inchina unui zeu barbat si triia printre barbari, Soarta asta mi s-a parut ingrozitoare, aga dintr-o dati, cel mai ingrozitor dintre lucrurile care i se puteau intimpla ‘unui om din neamul meu, insi zambetul acestui fost legionar ‘nu mingea. Era fericit, asta se vedea limpede. Ce i se putea cere mai mult vieyi? Libertatea se pliteste scump, dar isi merit intotdeauna preful. Era oare atat de greu de injeles? Ede ajuns si stii si alegi: 0 existenj nou, oriunde, dincolo de fruntari- ile imperiului, un Dumnezeu nou, el adenirat, pentru a renaste chiar aici, pe pimant, si nu dupa moarte, asa cum ne invapi religia lui Isis. Totul este cu puting’. Trebuie si avem, din cind fn cind, curajul de a degerta, de a 0 rupe brusc cu trecutul. Muca- ‘porns, Numele asta au-l speria. Un om nou se adipostea sub acest nume lipsit de grate. $i isi proclama cu indecensi fericitea in faya mea, cetdjean roman. Muta mea indignare nu era decit © poza. Simjeam, acolo in fafa focului, in fata colibei jalnice, fn fata acelui pimnt mérginit la ristrit de mare, la apus de lag, cf omul acela nu era demn de admirafie doar pentru faptul ci se transformase si pentru cé isi gisise pacea, ci mai cu seam pentru X descoperise 0 noua posibilitate umani, Un roman putea trai departe de Italia, chiar in afara imperiului, negindu-l Dumnezen sa nascut in exil 79 pe Augustus si pe zeii Romei, se simjea chiar mai bine decit inainte, se simjea fericit in mijlocul acestei mizerii sinitoase sipsimitive al cirei Dumnezen era superior lui Jupiter si intregii sale famili divine. Mé aflam in acel moment gata si recunose cA omul acela, departe de a fi ficut un pas inapoi, alegiind acea soarti in aparenfi tris si mizerabild, cistigase ceva ce romani nu ajunseseri inc si cunoasci. Dar am ticut. Borgul era minu- nat, iar cilitoria in cArufd imi deschisese pofta de mincare, Ceva ciudat se petrece in jurul meu si in mine insumi. Ce cauti tofi acesti dezertori de care imi vorbea Mucaporus? Doar pisndaturi de muncit si femei gete? Iar femeile de pe la noi de ce ii preferi pe Isis si pe Osiris in locul cultului lui Jupiter sial lui Augustus? Oare femeile, daca ar putea-o face, nu i-ar turma si ele pe barbatii care fug spre piminturile Getiei in ciutarea nu doar a Dumnezeului unic, ci sia unui lueru pe care micar fi greu si-l definesc sau si-l exprim intr-o frazii logica? Cine l-ar putea impiedica pe Mucaporus si se inchine, chiar siin taind daca ar trebui, Dumnezeului siu unic, fie la ‘Tempira, fie la Ostia, oriunde intre fruntariile impéritiei si intre cele ale meserici lui de ostas? A lisat in urma tot ca si se stabileascl aici, in pustiul Asta neprimitor, pentru a nu fi silit si ucida si ca si se sim ,stapin peste zilele si nopfile lui*, Ce vrea si spund asta, de fapt? Imperiul il impiedica s-o fact. Dar oare ‘getii Astia sunt mai liberi sd dispund dup’ plac de timpul lor? Tar apoi, si zeii nostri ne asigueX o viapi vesnici. Oare aici ajungi si te simfi om mai mult decét sub protecfia lui Jupiter gi a lui Augustus? Si nu ucizi, si fi lber, si ai certitudinea viegi vesnice, cted ci nici o religie, nici macar aceea a lui Zamolxis, nu asiguri credinciosilor ei asemenea drepturi, de care nici o lege si nici tun cult nu vorbese cu precizie. Sau atunci exist poate taine pe care nimeni nu a dorit si mi dezvaluie inci. Dar simt, in acelasi timp, ci asta nu e decit o amigire sic tot ce se intimplt fn jurul meu, aceasti migratie a ,,dezertorilor", nu este decit cenit eI 80 Vintila Horia care avusese niste presimiri. Imperiul se dezvoltd pentru a face Joc altui lucru, mai mires si mai minunat. Tot ce se petrece in aceasti clip’ in lume nu e decit o pregitire pentru o now metamorfoz{ a omului (mi-a venit cuvantul in minte de la sine, fii si mi gindesc). $i exist printre noi fiinge care o aud ve- nind, cao inundatie indepartati, si se prepitesc s-o intimpine. fi aleg pe Zamolxis sau pe Isis, pentru a se afla mai aproape de apele care vor aduce intr-o i soluyia, sau poate il aleg pe Dumnezeul pe care-1 asteptiim cu tofii fick s-o stim. Cand, de indatit ce am isprivit cina, soarcle a dispirut din- colo de lac, din malana n-a mai rimas decat o bucatii pe care au azvirlit-o cainilor, iar din foc, doar ticiunii aproape ingropafi sub cenusi, Mucaporus s-a sculat si mi-a zis: — Vie si venigi cu mine la pescuit? Ne vom intoarce maine, dati cu zorile. Marea e linigtits. O si cunoasteti toyi pestii din mare, iar daci o sé va simtiti ostenit, o si puteti si vi intindesi ‘pe fundul batcii si si dormigi. Primul gind a fost acesta: ,Dochia i-a transmis ordinul lui Augustus din partea lui Honorius. Ma pofteste si merg cu el pe mare ca si mi fac dispirut‘. Dar am primit. Preferam barca in locul colibei lui Mucaporus si aveam incredere in el, in Do- chia, in Honorius. Gazda mea nu se afla aici tocmai pentru a ‘nu mai ucide? M-am agezat asadar in barca, in spatele lui Muca- ‘porus, in timp ce alfi trei pescati o impingeau pe nisip spre mare. infofolit in penula, nu ma temeam de vanticelul usor care se tidicase dinspre uscat. Apa era foarte linistita, sclipea ca 0 spadi lung’ in lumina lunii care se indlfase din ape imediat dupa ce pornisem. O luni aproape rosie, dreptin faya mea, mai mare -decat toate lunile de care imi aminteam din trecut. fnaintam cx ajutorul vaslelor, iar dupa catva timp, ne-am oprit ca si fie aruncate nivoadele. Am vizut inaintea mea linia asi, iar intor- -cindu-mi, am vizut ,irmul, cu focuri indepartate care clipeau slab, apoi, spre miazazi, lumina tlioasd si nemigcati a farului o_O nes Dumnezeu sa nascut in exil 81 de la Tomis. Ceasurile s-au scurs repede. Nu simjeam nici urma de oboseald. Apa era atit de limpede ci vedeam pestiizbitin- du-se in nivod, ca niste fulgere argintiiinainte de a ajunge la suprafayi. Barca s-a umplut de freamatul lor deznadajduit. Mucaporus mii deslusea din cand in cand: , Micile scrumbii, ‘indunica-de-mare cu spinare neagri, prefuitul helps, puternicul peste-cu-spadi a cirui izbitur’ e la fel de dus precum aceea aunei stbii, pompilul care se fine dupa coribii inotind in siajul acestora, pagurul strilucitor...“. $i inc& mulfi alfi, Mia mai spus cd in latg se pescuiau alte specii de pesti, iar foarte aproape de yirm erau ali, cu totul diferigi. Fiecare loc din mare adi- posteste specii noi. $i exist’ cu sigurangi, Ia adancimi mati la care nimeni n-a ajuns, pesti necunoscusi oamenilor, monstei cate urc’ uneori la suprafagd ca si sperie marinarii.“ Cuvintele astea m-au uluit. Piméntul si marea, si vazdulnul, poate, ascund multe taine. Tar omul asijderea. Precum acele ape parc Piri fund unde navoadele noastre nu ajung si bat’, pastrim in noi insine taine minunate sau, dimpotzivi, cumplite. Ce nivod se va dovedi in stare si ni le smulgi? Vom fi oare mai buni sau mai rfi atunci cand vom izbuti si ne cunoastem pan’ in stri- fandusi? Subiectul unui mic poem mi-a risirit in minte, iar aceste versuri s-au alcituit singure in adéncul sufletului meu: Desoripst sedes varie Natura profindi Nec cunctos una voluit consistere piss Revenit la pirm, am adormit si am visat urmétorul vis: ma aflam in aceeasi bari, dar singus, si au eHlétoream la suprafaa apei, cum se obisnuieste, ci in interiorul masii, ca si cum as fi fost peste. Mi se prea ceva firese, pentru ci m& simgeam in 2 ,Natura a ficut si fie variata adincimea apelor si n-2 voit ca tof, pestis stea in acelasi loc (Halwa, 91-92, trad. autoruli). 82 Vintila Horia Jasgul meu, Barca naviga singurd, impinsi de un curent sau de o fori nevizutd. Nu vedeam nici fundul apei, care se pierdea jin bezni, nici suprafaga, de unde se revirsa 0 lumini azurie, foarte plicuti la privit, Deslugeam, in schimb, forme vagi care se miscau de jur imprejur, alte barci desigur sau fiinge necunos- cute, animale strani care nu cutezau si se apropie. Urmiream cu atengje concentratd incintarea bitcii mele, iar din ochi ciutam ceva in depirtare. Calitoria mea avea o intl, eram parcit pose- dat, dar nu o stiam absolut deloc. Singuriitatea nu ma speria, (O lumina, ca o raza de soate, a strifulgerat peste ape drept in faya mea, iar in lumina aceea neasteptaté am vizut un peste care inota in aceeasi directie. Era un peste obisnuit, mai curind mic, dar care nu aparfinea nici unei specii cunoscute. Nu avea © culoare anume $i nici un semn nu distingea de ceilaly, dar, dincolo de ragiune, simgurile imi spuneau ci era vorba de pest de o fiingd care intruchipa toi pesti laolalts, simbolu! originar al speciei sau al vieyi in general. Se misca, triia, dar parca era un desen, fieut dintr-o singura linie, ca si cum cineva Lar fi schijat pe fundalul albastru al apei, iar Forma asta ar fi inceput s& triiascd. Mai stiam, de asemenea, cA pestele reprezenta ceva care ma interesa intr-un fel iesit din comun, dar, cum nu mi aflam sub controlul rafiunii, nu incercam sa ingeleg, fl urmaream_ simi simgeam nipadit de o mare fericire. Forma aceea care {nota incetisor, luminaté de raza care venea din sus, m4 indruma spre finta de care nu aveam habar o clip mai inainte si care acum imi era impede si cunoscutt, fra ca aceast’ cunoastere si fi fost constientt sau vizibila. Gasisem drumul pe care-1 ‘cautasem in zadar toatd viaja. Toate celclalte forme nedefinite care mi inconjurau inaintau in aceeasi directie. Urcam usor spre suprafapi, dar stiam ci suprafaga nu era aceea a mirii gi ci cea ce aveam si gisim sus na va fi nici aerul, nici vntul, nici viaga cu aspectele ei de 2i cu zi. Apoi, dintr-o dati, o umbra s-a pro- filat in departare, chiar in fafa mea gi in faya pestelui. Era ca Dumnezen s-a nascut in exil 83 sicum cineva sas fi gisit sus, iar umbra corpului siu, proiectaté de soare sau de lumina acelui spagiu necunoscut, s-ar fi cufundat {in ape, pistrindu-si conturul. Umbra aceea era a unui om, iar ‘pe misurii ce inaintam spre ea, imi dideam seama ci era ficut dintr-o lumina mai intensi decit aceea a razei si a limpezimii care ma inconjura. Lumina aceea ii alcituia oarecum consis- tenga. imi spuneam: ,,Am ajuns. Am ajuns in sfarsit. Taté-ma la capatul cilitoriei mele“ si ma pregiteam si cobor, ca si cum umbra aceea, vreau sd zic lumina aceea intensd, ar fi fost un port unde aveam si giisesc tot ce cdutasem in van pind atunci. © zguduituri. Pestele a dispirut, inghigit de lumina cu forma omeneasci. {mi spuneam: ,,Batca mea a ajuns la parm‘, Era adevarat, dar era vorba de adevarata barci, aceea in care ador- misem, si de adevaratul pirm. Pescuitul se sfarsise. Femeile si copiii satului dormeau. Focurile erau stinse. Marea domoali avea reflexe metalice, asa cum apairea cenusie si neted sub cerul imens fir nori, in care Helios isi pregitea deja carul de drum. Eram ostenit, dar nu l-am urmat pe Mucaporus care m-a poftit in colibi. M-am intins pe nisip, infofolit in penal, siam asteptat ivirea soarelui, Visul era inci viu in Hiuntrul meu, am incercat st-l descifrez, in vreme ce pleoapele mi se inchideau singure. Am alunecat in soma, avind in ochi imaginea pesca- tilor care luau de pe fundul barcilor cogurile cu pesti argintii sile cdrau cu brafele spre plajé. Unii alunecau si cadeau iar in apa, alfii nimereau pe nisip unde se zvércoleau incercind si ajunga inapoi in mare inainte si moar. Dar erau niste pesti cunoscui, al ciror sume mi-l spusese Mucaporus. * Gata. Povestea asta incheie cronica pe care am ficut-o anuhai care s-a scurs, De atunci, nimic nov. Scrisori care pleacit spre Roma pentru a implora iertarea imparatului prin intermediul 84 Vintila Horia unos prieteni al cor chip se sterge incetul cu incetul in valul anilor care tot urci. Scrisori care sosesc pentru a-mi spune meren acelasi Incru, serisori inutile. ,,Bietul Ovidiu, isi spun cei care imi fac inci hatdrul de a mi le scrie, sf nu-l lésim si moaré, totusi, asa, dintr-o dati. Ar fi prea crud. Ceea ce-l ine in viagd este speranja reintoarceri, Si-i pistrim speranta asta, din moment ce nu ne costa nimic. Nimeni nu binuieste schimbarea mea, nici descoperirile mele, nici adevirata mea vviagd aici. Ce si le edspund, ca si nu le tulbur sentimental ma- sinimici, decat cX ma simt foarte ri la Tomis, ci ma plictisesc, cA ma tem de barbati, cA vreau si mi inapoiez cu orice prey? ‘Mcar crede nebun daca le-as spune contrariul. Dar oare acest contrariu reprezinté adevirul? Ma indoiesc. Au trecut trei ani de la sosirea mea aici. O pripastie sa ciscat intre mine si trecu- ‘ul meu, intre mine si Roma. Dar ce vreau eu oare, ce nidijdu- iesc, ce astept de la tot ce m& inconjoari? N-as putea spune. Astept ceva care ma face si trag niidejde. ‘Astemis si Lidia vin si md vada din cénd in cand. Nu am puterea dea le da afari. $i apoi, doar prin ele imi mai potinca aprecia vista. Vizitele lor ma las optimist. MA ajutd si nu uit, dar si si uit totodatd. Si qu-mi uit trecutul, cici md pun mereu si le povestesc ce ficeam la Roma, cum se imbricau femeile romane, cum se desfisurau spectacolele, acele munera, cussele, cum arta Corina, care erau secretele artei ci de a iubi. Si uit, ici nefericirea mea sporeste zi dup’ zi, ca o siméngh care creste avind o finti sigurd si fatala. Am pierdut totul si n-am gitsit {inci nimic. Caut in realitate siin vise un réspuns, tot mai neli- nigtitor pe misurd ce anii trec. Voi mai avea oare destul timp {naintea mea ca si-l deslusesc? Dochia a plantat nigte flori in fafa ferestrei mele, chiar in mijlocul micuyei curyi interioare care desparte casa de zidul orasului, Veemea e frumoasi. in luna mai mi duc cu gindul la Roma cu mai multi plicere decit in restul anului, Florile imi Dumnezeu sa nascut in exil 85 amintesc de Gaia, de dugheana ei plind de arome, de gura ei, dar si de Corina care mi insoyea in plimbici lung pe Via Appia, iintre cimputile pe care izbucneau toate culorile primaveri ita liene, Soarele asfinjea dincolo de oras, scildand in lumina coli- nele dinspre Tibur si Tusculury”, intr-o sear, eram depatte de ras si ne asezaseriim pe marginea drumului, in iarba ricoroasés Corina isi rezemase capul de genunchii mei si mi-a spus blind, ccu un glas linistt si disperat pe care nu i-1 mai auzisem pand atunci: Nu te iubesc. Nu iubese pe nimeni*, I-am méngiiat pairul, privind spre cer, cduténd undeva un punct de sprijin, 0 mingiiere care o putea alina sau care i putea oferi o explicate. Nu Lam gisit. Lumina care ae scilda au admitea minciuna, Dar eu pe cine iubeam, eu, autorul Arte’ inbii? $i pe cine am ‘mai iubit de atunci? Iubirea nu era decét o vorbi golitd de ingeles, nimeni nu iubea pe nimeni in acel orag imens care avea si se aprind’, pugin mai apoi, sub luminile nopyi si ale plicerii. Eram singuri $i incercam si uitim lucrul asta, imbatagi de vin si de mingiieri. Asta era rostul orgiilor, asa cum osteneala igi are ostul ei pentru sirac si pentru sclav. Ne-am inapoiat la Roma, fird si scoatem 0 vorbi, finindu-ne de mand, inspaiméntagi amindoi de ceea ce spusese Corina, linitigi, totusi, de acest adevar pe care nimeni nu avusese pana atunci curajul si-1 rosteasci, dornici totodati si iesim din cercul acelei luciditifi cate ne straingea. Corina mi-a destinuit céteva sptiméni mai teziu cf i se inchina lui Isis ji ci lund de lund se inchidea in ‘templu unde ficea rugiciuni si sivarsea ritualuri asupra clrora nu mica dat niciodati nici un fel de amanunte. fn zilele acelea, rimdneam singur, cu adevirat singur, si ciutam si eu un temply, un cult, orice, ca si cred in ceva si si-mi suport singuritatea Dar n-am gisit nimic. Am scris mult. ins versurile acelea nu-mi aducean decit gloria. 7 Tivoli si Frascati (n.a). De EF 86 Vintila Horia * © mare liniste ma inconjoari este cu sigurangi foarte tirziu, dar, in pofida oboselii, somaul se last asteptat gi atunci scriu, De dows zile ma aflu la Histria, oaspetele lui Dionisodor si al sofiei lui. Mi-au plicut intotdeauna cilatorile, sunt sinatos, mi plictiseam la Tomis. Herimon m-a prezentat unui prieten arma- tof, Pausanias, a clrui corabie, venind din Grecia, idica panzele spre Histria. M-a invitat de indatd si-] insojesc si am primit, Honorius au s-a opus acestei cilétorii, cici stie bine ci n-am de giind si fug, Calatoria a durat mai pusin de jumitate de zi. Oragul e frumos si foarte bogat. Mai mare ca ‘Tomisul, clidit pe o peninsula stincoasi, situat n fundul unui golf inconjurat de dealusi, Histriae incercuiti de ziduri inalte de piatri, accesul principal ficindu-se printr-o poarti apirati de patru turnuri, out fn exterior $i alte dous in interior. Dionisodor, care e un negustor bogat, este si un om cultivat, avind o frumoasi bi- bliotect unde am gisit, printre poefii greci cei mai celebri, ope- rele lui Menandru, care tedia la Atena acum patru veacuti si se trigea din tara geyilor, liudéndu-se cu originea lui barbari. isi spunea coborator din dass sau gefas, numele care sunt astiizi dite getilor. Pentru a fi mai precis, trebuie si spun c& grecii sunt cei care fi numese gefi pe barbarii din acest jinut, in timp cela Roma sunt numiti mai degraba daci. Aceste nume de daos si getas deveniseri In Atena sinonime cu sclavii, cici aproape “toi sclavii care se aflau aici, pe vremea lui Mensndru, veneau, din aceasta regiune. Negoful cu sclavi este inci infloritor la Histria siconstituie una din sursele avutiei gazdei mele. Grecii ‘cumpiri de aici gréu, blSnuti, oameni robusti pentru muncile lor, iar pentru asternuturile lor, femei ale cfror moravuti, po- trivit lui Menandru, erau destul de usoare la vremea aceea. Mai spunea si ci un get nu se socotea satisficut de viafa lui conju- gal mai inainte de a fi posedat cel putin zece sopii legitime. Dumnezen s-a nascut in exil 87 Gegii sau dacii erau poligami si se pare ci unul dintre regii lor a introdus reforme foarte aspre, ingrozit, la fel ca Augustus, de imoralitatea supusilor lui. Una dintre masurile cele mai fai- moase si mai dure pe care s-a vizut silit si le ia a fost aceea de a-i constringe pe daci si-si distrugé toate vile, in toatl ara, spre a pune capit viciului nagional care era excesul de bauturé. Dacii s-au supus fick si cricneascd, iar viga de vie, si odata cu cea si vinul au disparat de pe dealuri si din beciusi. Asa a inceput miiretia regatului dacilor. La Roma, in schimb, nimeni n-a luat {in serios masurile Ini Augustus, Explicaga e foarte simpli: regele dace sprijinit de religie iar dacii erau, si sunt inci, mai malt religiosi decat viciosi. in orice caz, un lucru mi se pare ciudat: regii daci ingisi erau cei care procurau sclavi traficansilor greci din Pontul Euxin, iar sclavii acestia nu se opuneau niciodati sorfilor. De unde deduc fie ca sclavii se lisau vindu jertfin- du-silibertatea in numele interesului general, fie ci se simgeau mai bine in Grecia, ca sclavi, decit in Dacia ca oameni liberi. Histria, pottvit lai Dionisodor, a fost intemeiati de milesieni ‘cu mai mult de sase veacuri in urmé, adic la o suti de ani dupa intemeierea Romei. in acelasi timp, ei au intemeiat, mai la nord, portul Olbia. Alte orase grecesti au fost create pe acelasi jirm, la Callatis, a ‘Tomis, la Dionysopolis, Istoria acestor orage ne- gustoresti, plantate de spiritul aventuros al aheilor in plin firut barbar, este pasionanti, Nu fac decit si reproduc aici cuvintele lui Dionisodor: fn veacul al IV-lea ab urbe condita, Histria,’To- mis si Callatis, aceasta situati la sud de ‘Tomis, au format an pentapolis, o coalisie deveniti mai tarziu un hexapolis prin ade- area oragului Mesembria. Callatis constituia centrul acestei alianye, das, dupa un nefericit riézboi impotriva Bizangului, His- tria si Tomis au devenit mai importante. A urmat 0 epoci de a Togemdieres Romed avutloc a 753 He. Usmiad eronologa roman, anul nostra 1960 ar fi 2713 ab urbe condita (0.a.). ss... 88 Vintila Horia decadend in timpul careia patru orage grecesti au fost supuse de regatul scit care s-a format in aceasti zon si ai cirui regi barbati (Acrosas, Charaspes, Kanites, Sarias si Tanasa intre alii) se inchinau zeilor greci si biteau moneda, Regatul sct s-a frag: ‘mentat intr-un numér de mici regate independente unul de ce~ lilalt— asta a constimut mereu adevitrata maladie politicd a acestei regiuni, direct influenfati de moravusile grecesti—care au disp rut treptat sub presiunea altor scii venifidinspre risirit si dinspre miazinoapte, dar si sub presiunea sarmafilor, acestia aflindu-se ‘nc’ imprigtiag printre geji, pe ambele maluri ale Danubiului. Cu un veac in urmd a fost sindul lui Mitridate, regele partilor, sau al Pontului, si supuni aceste orase, silindu-le si incheie o aliangi pentru ale atrage mai apoi impotriva Romei. Dar Mitridate find batut de legiunile noastre, in anul 681 ab urbe cmdita, oragele au cizut sub protectia noastri, Pacea a fost ined o dati tulburati de bastarni, imootriva cérora Roma si-a trims legiunile sub co- manda generalului Caius Antonius, fost coleg de consulat cu Cicero, A fost infrint de barbasi, ling Histria, si a pierdut in nvilmiseald stindardele legiunilos. Augustus |-a trimis pe Marcus Licinius Crassus, in 724 ab urbe condita, cate a trecut Danubiul, a inaintat in inima Scitiei, mult mai la ristrit fag de gurile marelui luvin, si a restabilit ordinea. Crassus a fost primit in triumf la Roma, imi amintesc perfect, la 4 iulie 726 ab urbe condite®. inst anarhia a reinceput si mai tare dupit plecarea Jui Licinius. Cand mica sovestit istoria orasului situ, Dionisodor a lisat de-o parte o amintire cate-| stingherea, dar care ma fi maguleste nici pe romani: bitilia de ling Histria intre Caius Antonius si bastarni a avut loc in 692, iar aliaii barbarilor au fost grecii din orasele libere din Pontul Euxin, cate, exasperati de impo- zitele $i abuzurile lui C. Antonius Hybrida, proconsulul Mace- doniei, a cirui sutoritate se intindea pani la Histria, au chemat 2 27 julie 47 tHe. (n.tr). Dumnezeu sa nascut in exil 89 pe bastarni in ajutor si au zdrobit impreund foryele romane. Cel care a profitat de aceastd infriingere romani a fost Bure- bista, regele dacilor sau al getilor, supundnd toate orasele gre- cesti, Era regele reformator de care vorbeam mai inainte. Ins. ela fost asasinat in 713%, iar regatul lui s-a sfirimat in mii de bucigj. Regisorii gefi de la sud de gurile Danubiului, vreau si spun din toatd acea regiune situati intre Danubiu si mare, numiti Mica Scifie, dar unde de multi vreme nu mai exist. scigi, au fost detronati de Crassus care a colonizat regiunile pustii cu besii adusi din Tracia si a incredingat puterea acestui nou stat lui Roles, un rege al gefilor care se recunoscuse vasal. al Romei. Formula asta mua fost mai feriiti decit precedentele. Augustus a creat mai apoi regatul odrisilor din Tracia, instalat attificial in vechile limite din urma cu cinci veacusy, si i-a adiu- gt, in 747, orasele si teritoriul Mici Scifi. Situaga, in principin, de atunci nu s-a schimbat, ins, in fapt, noi nu controlim aceas- ti regiune, invadata an de an de citre gefii liberi si de citre sarmagi. Doar orasele grecesti de pe litoral ne recunosc suze- ranitatea, cici Grecia insisi ne este supusa. Totodata, grecii se sprijind tot mai mult pe flota noastri de rizboi si se vorbeste deja la Roma de posibilitatea credrii unui soi de comandament militar al acestei regiuni, menit s4 protejeze navigafia romana. pe cursul inferior al Danubinlui, Este evident ci grecii ale caror drepturi de pescuit in apele deltei danabiene sunt concedate direct de citre Augustus (locuitorii Histrei se bucuri de acest privilegiu pe brayul meridional al gurlor Danubiului, numit Peuke), vor fi cei dintdi beneficiari ai acestor misuri de ordine, cici isi vor putea continua si dezvolta negoful la adapost de corabiile noastre de rizboi. Deocamdati este vorba de a res- pinge invazile gefilor, in limita posibilitiilor, iar Dionisodor se arat inclinat mai curiind spre o solurie de compromis. inci 3044 LHe. (ate). Se ee 90 Vintila Horia se mai poate gisi, dupa parerea lui, o formuli de coexistenga intre romani si regii daci, cici putem avea nevoie unii de ati. Cred cé mai degraba grecii sunt cei care vor avea foloase de pe urma noastri si a 2 gefilor, spre profitul comerpului lor, ci- ria ekeboiul fi este principalul dusman, ‘Ar fi bine s meditez la toate aceste lucruri. Férd indoiala ci rizboiul trebuie evitat, dar cine ii va putea convinge pe geti ch intengiile noastre sunt pasnice, iar pe romani cf gefii nu au de gand si atace Roma? in realitate, ne temem unii de algii. inaintim pretutindeni in lume ca si ne asigurim o pace care ne scapa printre degete, in vreme ce barbarii ne ataci din toate pirgile ca sine impiedice si inaintim. Jocul este fatal s: Riri scipare. M-am plimbat zilele astea pe strizile Histriei. Nimeni nu ne vorbeste limba. Targurile se fac in get, iar locuitorii oregului se infeleg intre ei in greceste. insi limba le e presirata de cuvinte barbare, iar din amestecul sta se va naste neindoielnic o limba noua, pe care grecii din Atena o vor pricepe cu greu. Mi aflu aici a hotarul unei lumi noi, al earei viitor nul putem intrezati. Dionisodor, care m-a insofit adesea in aceste preumblati ale mele, imi spunea ci gefii sunt un popor numetos, ce! mai ‘sumeros dupi indieni, potrivit lui Hetodot pe care il cita necon- tenit, sic, unigi sub comanda unui sef inteligent si intreprin- zitor, ar fin stare si ne dea mult de furcd, Regatul lui Burebista se intindea, la apogeul marelui rege, de la marginile dinspre risirit ale farii germanilor pnd dincolo de gurile Danubiului. MA giseam ieri sear in piafa principala, singur, Dionisodor find ocupat. Tocmai iesisem din templul lui Apollo, mare si bine construit, in care admirasem niste frumoase statui de mar- muri aduse din Grecia. Coborind treptele, am vizut doi bir- ‘bagi, asezasi pe piatri, indeletnicindu-se probabil cu incheierea unui tirg. Unul din ei era grec, celalalt dac, usor de recunoscut dupa vesmant. Cand am trecut pe lings i, in clipa cd imi, Dumnezen s-a nascut in exil 1 tidicam marginea togii ca s4 nu ating spatele barbarului, acesta 1 8c0s 0 bucati mare de jestituri, un fel de niiframi in mai multe culori,a desficut nodul ficutla unul din capetele acestui ciudat rapel si, tirgul fiind desigur incheiat, a lisat si cada pe piatra niste monede romane cu efigia lui Augustus. M-am oprit fité si vreau. Getul s-a uitat la mine, bénuitor, dar m-am apropiat adresindu-i cuvantul in limba lui. Conversatia s-a infiripat pe dati, Cei doi interlocutori ai mei s-au dovedit foarte respec- ‘uosi fap de mine, aflénd c& eram roman, iar faptul ci vorbeam la perfectie limba greaci a cucerit bunavoinga celuilalt. Mau invitat si bem gi ne-am agezat in jurul unei mese, in faya tavernei din piayé. Voiam si stiu de unde proveneau monedele romane, Dacul nu s-a lisat rugat ca si-mi spuna. in satul lui, situet din: colo de Danubiu, ctruia daci i spun Dunaris, exist mai mulfi romani insuraji cu femei bistinase. Acestia cultiva griu pe su- prafete intinse, cresc vite, produc mari cantitifi de miere, Unul dintre ei cumparase de la cel cu care vorbeam dou perechi de boi. Cu banii Astia, venise la Histria ca si cumpere stofe de pret, podoabe si obiecte din metal: o sabie, cusite, doud cupe din argint. Mi-a spus numele vecinului situ, omanul: Flavius Capito. Oragul get cel mai apropiat de satul lui era ‘Troesmis. L-am intrebat pe get unde trisese la Histria gi -am rugat si duc un mesaj compatriotului meu. A acceptat, ne-am despiriit buni prieteni, iar astizi i-am Picut o vizitl ca si-i incredinyez 0 scrisoate adresati lui Flavius Capito, Scrisoarea mea era scurtd. i salutam, povestindu-i in céteva cuvinte pricina pentru care ‘mi aflam la Tomis, dotindu-i noroc in noua lui viafi si spanin- dui ci nu asteptam vreun rispuns. Caci desigur c& se afld in aceeasi situafie ca Mucaporus, dezertor din armati, la fel ca toficeilali romani care au abandonat imperiul pentru a dispune in libertate de zilele si de nopyile lor si pentru a nu mai ucide. Untélnirea asta m-a tulburat profund. 8 el 92 Vintila Horia * Suntem la sfarsit de mai. ‘Timpul ¢ tare frumos. Am iesit ieri din oras ca sa asistim, la cimitir, la ceremoniile numite Ro- salia, ritual de origine romana devenit foarte popular la Histria de vreo céfiva ani. Cimitirul se afld in virful unui deal de unde se vid apele de un albastru-verzui ale golfului, zidurile si acope- rigurile oragului, iar spre risirt, cimpis inverziti si unduitoare. Dionisodor cu ai lui au turnat vin, pottivit datinii, peste mor- mintele strimosilor. Apoi, in faya celor ce reptezentau auto- ritigile oragului, a fost dezveliti o coloand de marmuri cu 0 inscriptie in greaci, in care cetitenii Histriei aduceau mulyu- miri zeilor si lui Augustus pentru pacea si bunistarea pe care le-o diruiseri in cursul anului ce trecuse. Am numirat vreo zece astfel de coloane, si mai erau gi altele, cici in fiecare an € indlyata cate una, in semn de mare cinste, Dionisodor, in inge- legere cu cei din sfatul oragului, m-a regat si iau cuvantul pen- tru ai face elogiul lui Augustus. Nu m-am putut sustrage. $i astfel, in faja acelei maxi strdine gi acclui pamant barbar, dus- man al romanilor gi al imperiului, am vorbit de faptele de vitejie ale lui Augustus, de bunitatea sa pirinteasci, de binefacerile pe cate le adusese oamenilor vremii sale, Am ficut-o fri si simt dezgust, incercind aceleasi sentimente pe cate le mai trfisem {n timpul asediului Tomisului, de anul trecut. Ma simyeam repre zentantul unei mari puteri ocrotitoare, in fafa unot oameni care ne datorau noua linistea gi fericirea lor. Ce ar fi gindit despre mine Dochia si Mucaporus dact at fi fost de fayi? M-am lsat antrenat de vorbele pe cate le rosteam gi de senzafia de orgoliy side certitudine care nu-mi sti de obicei in fire, Ma simgeam. intrucitva o intruchipare a Romei. Vizut de departe, total nu. eta decét un simbol, chiar si Augustus iat in timp ce vorbeam, dl vedeam in faga ochilor mei sub forma unei statui plasate chiar in mijlocul marelui templu al lumii spre a-i ocroti pe cei slabi Se aa Dumnezeu s-a nascut in exil 93 siale da sperangi. Am mai vorbit si de legiturile care uneau Roma si Grecia, dand glas, in numele tuturur compatriogilor mei, gratitudinii noastre pentru ceea ce au creat grecii de-a Jungul istoriei pentru binele omenisii. Nu am deprinderea de a rosti discursuri in public, dar ceea ce tocmai spusesem a fost primit cu mult entuziasm. Eram cu sigurangi crezut un trimis special al lui Augustus, insércinat si cculeagi informafi sisi transmiti la Roma rezultatul cerceticilor sale secrete. Doar Dionisodor cunostea conditia mea de exilat. in sfarsit, oamenii au luat loc in jurul mormintelor, dup ‘ce au agezat deasupra lor buchete de trandafiri in cinstea celor iposafi. Sclavii adusesert cosuri inciircate cu mancirurile cele mai alese. La sfarsitul mesei ni s-a adus un fel de turté ficut din boabe de griu fiert amestecate cu miere. Vinul curgea din belgug, S-au cantat la inceput céntece triste, dar care au devenit tot mai vesele si mai lumesti pe masuri ce vinul ficea si spo- reascit distanga dintre vii si rAposafi, Cineva striga cit il jinea gura: ,Morpii cu morti, viii cu vii“. Banchetul plin de respect, inchinat amintitii fiingelor dragi disparute in beznele cele fir de intoarcere, se transforma incetul cu incetul intr-o proslavire a vieyi. Una dintre sclavele lui Dionisodor, o geti din Novio- unum, mi privea cu ochii ei mari si albastri si, de fiecare dat cind imi turna de biut, se apleca adnc in faga mea ca sii mi fac si vid, pe sub tunica ce se intredeschidea usor, sfnii ei de Diand. Ne-am intors spre sférsitul dupd-amiezii, cintind. Strizile si piejele erau ingesate de cetifeni beyi sau doar foarte -veseli, care umpleau tavernele, scirile templelor si ale edificilor publice, discutiind, dup’ moda greceasci, cu multe gestuti si belgug de elocinga. Soldati a ciror misie era potolirea patimilor dezlinguite de vin in timpul acelei pioase zile, se plimbau doi cite doi, la rindul lor clitinindu-se pe picioare, prin mulfimea aceea ameyiti care le didea de biut la fiecare pas, N-am vizut, incaieriri si nici singe curgind in faya circiumilor, Grecii au 94 Vintild Horia ajung niciodati si se iacaiere, in pofida cuvintelor grosolane pe cate si le arunci avand un aer belicos. Devin, totusi, violengi cand acela care fi insuitf este un strfin si mai cu seama cind este roman. intorsi acast, familia gazdei mele dimpreund cu sclavii s-au retras pe dati, iar sfortielile au umplut aerul suav inainte si se lase noaptea. Mi-am dat cu api rece pe fay si am iegit din odaie. Sclava get cu ochi albastri se afla in fafa usii casei, asezati cu spatele la zid pe o banc. Mi-a zimbit si mi-a ficut loc ling ea, pe piatra calda inci. Soarele asfingise, dar aerul blind rispindea parfum de trandafiri, la fel ca la Roma la sfirsitul lunii mai. Un aer in care trupul se migcd insuflegit de o plicere si 0 usuringl care statornicesc legituri de prietenie intre om si tot ce il inconjoari, De la plecarea mea nu mai simfisem aceastt blindefe care di aripi fiectirei misciti si las urme aproa- pe vizibile in amurg, ca si cum am trece peste suprafafa unei ape linistite gi fermecate. —Nu cumwa te cheami Geta? am intrebat-o pe tina femeie. ‘MA gindeam in cliva aceea la numele pe care-| didea Me- nandru tuturor sclavelor Atenei, Ea a ficut semn din cap ci da, fir si deschid gura. — Ce faci aici, la ora asta? ‘A dat din umarul gol intr-un gest care voia si zict: ,Nimic“, sia continuat si zimbeasci si si se uite la mine, leginandu-si picioarele in rtmul unui cintec pe care- ingina fird si-si miste buzele. — Vrei si ma insofesti? Mergem la malul mitii, g’sim un loc linistt si ai si-mi céngi cAntecul asta. S-a ridicat dinte-un salt si mi-a intins ména. Am steabitut orasul, vibrind de fipetele gloatei. Am coborit spte port, unde Geta m-a pus si urc intr-o barci pe care a in- dreptat-o vislind chia: ea spre o plajé situati in afara zidutilor. Lumina rosiatici 2 amurgului strilucea peste apele linistite, Pesti Dumnezeu sa nascut in exil 95 sisneau din mare, atrasi de adéncul necunoscut al vizduhului, se avéntau cu capul inainte spintecdnd abisurile de sus care-i ispiteau, recizind mai apoi in apd cu un plesciit sonor si mu- zical. Zumzetul oragului se indeparta in urma noastri si am irit deja luminile care se aprindeau la ferestre tot mai departe. Am poposit pe o plaji. Geta mi-a intins iarisi mana si m-a condus spre un deal, a poalele cruia nisipul matisos inc mai piistra cildura zilei. Aerul mirosea a alge. Ne-am intins pe nisip, ‘Ainceput si cante un céntec pe care nul cunosteam. Era acolo vorba de un pastor, prieten cu 0 mioara care venea sii vesteas- ci apropiata lui moarte, Cici alfi pistori voiau sé-l dea morgii Pistorul fi muljumea micii lui prietene si o ruga si-i spund bitrnei lui mame si nu plingit la morméntul lui, Caci moartea fi era logodaica, iar el o iubea tare mult. Stelele, brazii, cdinii ctedinciosi aveau sé fie nuntasii, martori ai vitoarei sale nunfi si fericixi. — Unde ai invagat cantecul asta? —Eun cintee vechi de pe la noi, cintecul mioarei, Acolo, Ja Roma, oamenii se tem de moarte, nu e asa? La noi, nimeni ‘nu se teme. Mi s-a spus c voi nu iubigi decat dragostea, Dar cee dragostea fird moarte? Un lucru care trece, ca o stea care se aptinde ca si disparit imediat dup aceea. Tam rispuns zambind: — Vrei si mori impreuni cu mine? Mia zimbit si ea, s-a aplecat, a acoperit cerul cu surésul ei sim-a sirutat, Am inchis ochii, dar tot vedeam surisul acela care trecea in fiinya mea si ma lumina ca o ficlie, ‘Ne-am inapoiat foarte tarziu. Focurile se stingeau prin pie, iar din bare am zatit fajada templului tremuriind parc in lu- mina flécarilor care mureau. Totul era lingtit. Beyivii dormeau. Un soldat din garda ne-a oprit la intrarea in port, apoi ne-a Hisat si trecem, Geta ma finea de mani ca si ma conduca prin intunericul cu mitos de fum gi de vin, Serbatile Rosaliilor se eda: 96 Vintila Horia incheiaseri. La usa odaii mele, Geta m-a imbrifisat din nou, salutindu-ma cu singurul cuvant latin pe care-t stia: Amor‘, mica spus ea, indreptindu-se apoi spre locul unde dormeau sdlavi. T-am rispuns simplu: ,, Amor", ca si cum acest cuvant ar fi vrut si insemne: ,Ramas-bun‘ Iar imaginea pistorului dac sia oigei sale mi se aledtui in minte si ma insofi in somn, * Sctiu aceste cuvinte pe corabia care mi readuce acast. Vreau si spun la Tomis, cici nu am alt casa. Deslugesc, de data asta, in dreapta, coasta joast a Pontului Euxin. Ca gi cum m-as rein- toarce la Roma, dupa trei ani de surghiun. Cici doar intorcin- du-te, poyiavea pirmul asta in dreapta, dar devine un firm sting pentru cei care se indeparteaza de civilizatie, de pild’, pentru marinarii care inaintau spre Taurida si spre Lina de Aur. Cate ‘veacuti s-au scurs de atuncil Roma nu exista ine atunci cand grecii dideau un nume acestor ape gi intemeiau orase prospere pe firmurile lor. Numar valurile. Al zecelea este intotdeauna ccel mai puternic. Vine dupa al nouilea si il preceda pe al uns- prezecea. Posterior nono est undecimague prior>' imi amintesc de a doua clegie a Thistelr pe care am sctis-o legiinat de o alt mare, in vreme ce o alti corabie, impinsi nebuneste din urmi de furtund, mi ducea cu ea in exil. Al zecelea val, iarigi? Amin- tirea asta m-a umplut de spaima si de dezgust. Parisisem totul sieram fara pic de sperangi. in urma mea — tot ce pierdusem. in faja mea — ameningarea mérii, cu acel al zecelea val care zgilfdia corabia, ficind-o si geami de durere, ca un trup 5 ,, iat vine val grozay, si mai zborsit— Al zecelea la numa spre snava mea posnit! (Tritek, Cartea I, Elegia a Un, trad. cit, p. 13) (nt) 2 Este vorba de credinjaanticilor cf cel de-al zecelea val era intotdeauna cel mai mare si mai cumplit (n.t). Dumnezeu s-a ndscut in exil 97 omenese, biciuit de o mand neviizuté. Tomisul intrachipa pen- tru mine numele morfii, Iar acum, ma gindesc cu plicere la oragul meu, la casa mea, la prietenii mei, la cei pe care i-am sat la Histria, la indepaetatul Flavius Capito, intemeietorul unui nou neam, la Geta, femeia daci din Noviodunum, la Diorisodor sila ai sii. Peste citeva ceasuri, am sf vid, la capatul acestei plaje, intre mare si lagund, coliba lui Mucaporus, printre sirmanele colibe ale celorlalyi pescari, Prieteni, femei, care mi jiubesc sau pe care cred ci le iubese, mi asteaptl pe pirmul asta, care acum nu-mi mai este ostil, Ce este oare viaja, daca au prie- tenie si dragoste? ‘Parmul Asta ma suport, agadar cred cd fine la mine. Dionisodor mi-a diruit dowd gthi, vase mici din lut ars care se folosesc aici pentru cultul morgilor si sunt puse in mor- minte, ling’ cei decedayi. Unul este rosu, iar chipurile desenate pe peretele lui sunt negre. Celalaltsi-a pistrat fondul negru, asa ‘cum a fost scos din for, iar chipurile desenate pe el sunt rosii, avind culoarea naturali a argilei, asa cum a rimas sub smalf. ‘Am si le agez pe marginea ferestrei, cea care da spre gridind. Se petrece ceva ciudat cu mine in timp ce privesc aceste leythi sau cand, jindnd ochii inchisi, mi le inchipui pe marginea fe- restrei, In loc si-mi aminteasca de Dionisodor, aceste vase sacre mi-o aduc in minte pe Geta. Una dintre femeile infitigate in osu pe vasul cel negru ii seamini. Tar pe fondul negru al celui- lalt, o oii neagei intinde gitul spre un pistor, de parc iar vorbi, iar el ar sta s-o asculte cu atentie. Atét timp cat le voi avea sub ochi, multi ani inci, aceste vase le vor face si retrtiascit {in faa ochilor mei pe Geta si povestea mioarei. Cantecul spunea: Brag si paltnasi fi vor fi nuntasi, Pasdrele mii Si stele faci. i ie eine | | 8 Vintila Horia Cred ci dibui improviziind. Dar mi-amintese perfect de stitmul si de ideea céntecului. ,,{fi vor fi nuntasi“, fi spune mioara pistorului, lar stelele, sclipind pe firmament, vor fi ca ficlile ‘de la marginea drumnlui, care ii vor lumina pe logodnici tre- cind: pistorul si moartea de care el nu se teme. ,Dar ce € dragostea fri moarte™* Cita splendoare poeticd in aceste versuri care nu fac decit s& transpuni ideea pe care si-o fac dacii despre moarte! Ea este logodnica pistorulu, si nu spaima acestuia, Jar natura, cu co- morile ei cele mai sclipitoare, il insoyeste in bucuria lui care devine vesnici. Nu am gisit niclieri, nici micar la greci, o frumusefe poetic mai simpli si mai profunda, Pistorul acesta exist’. Raticeste cu turmele acolo unde Flavius Capito a ales si-si duct traiul, dincolo de Danubiu, in yara unde Zamolxis a predicat poporului stu. Nu, nu. La ce bun si ma gandese la lucrurile astea? Sunt prea batrin ca si reiau totul de la inceput. Dar daci Flavius Capito va rispunde scrisorii mele, daci imi ‘va spune: ,, Vino s& vezi‘, nu voi rezista acestei chemari si ma voi duce si vid. in fond, am fost deja si vid. L-am vazut pe Mucaporus in séricia lui fericiti, Flavius este dogat gi este, totusi,fericit. Altfel, n-ar fi rimas acolo. Ce se petrece in sufletul acestor oameni? Care este in trecutul lor momentul precis in care ajung si-si spund: ,S-a terminat. O iau de la inceput"? $i aleg s-o faci in ara dacilor. De ce nu alta? E adevirat ci printre germani sau printre parti ar fi ucisi pe dati sau ar fi sili s se inchine altor zei, asemiindtori zeilor nostri, si st slujeasca altor sefi militari, mai cruzi decit general lui Augus- tus. in Dacia, ei sunt liberi. Pe Zamolxis gi-] aleg, el nu le este: impus. isi aleg, de asemenea, ogorul si nevasta. Fericirea asta cea a zeilor. lar ca Mucaporus si Flavius mai sunt atitia alg .»Sute, imi spunea dacul acela in piaga din Histria, sute, in satele de la nord de Danubiu si dincolo de muni in jinuturile care au fost ale agatirsilor si unde piraiele duc la vale praf de aur Dummnezen sa néscut in exil 99 amestecat cu pietrele, Alii intemeiaza sate noi si se statornicese pe cimpuri inci nelucrate, ficind si creasca acolo graul pentru prima oari de cind pimantul acela exista. Alji pitrund in codeii ‘fied capat, printre triburile silbatice ale dacilor din nord-est, acolo unde pidurile de brazi sunt intunecate, iar zimbrii fac si se cutremure poienile sub copitele lor." Iar oamenii aceia sunt poate romani pe care i-am intilnit in for sau la circ, sau pe strad, oameni la fel ca mine, pe care nimeni nu i-asilit si se exileze aici, pe acest pimént pe care eu inci nu-l infeleg, dar pe care nu-l mai detest. Si dacii as gisi, la intoarcerea mea la Tomis, o sctisoare care sd-mi vesteasci sfarsitul exilului? ..impératul, in marinimia lui... Oare ce a5 alege intre aceste doua libertati? Din pcate, sunt ined Ovidiu. Din picate, aceast misiva de la Roma n-a sosit. Viaya e mai simpli decit se crede. Marile dileme in faa enigmelor sortii nu sunt decit subiecte de tragedie. Corabia trece in acest moment destul de departe de coast. Zaresc laguna care scinteiaza dincolo de plajé, precum si niste pete negre ce ar putea fi colibele prietenilor mei. Probabil c& se indeletnicesc cu tofii acum cu treburile lor de dupi-amiaza, pregitindu-si plecarea zilnic’. Aici, in aceste ape, am avut visul acela straniu, Al patrulea an Tarna mi face si mi desprind de toate. Frigul mi insp: mint. Redevin cel care am fost mereu. Visez si incep iarigi si scriu. Epistole, mereu epistole, Satul de Trise, am inceput © nous carte pe care am s-o numesc Ponti, biet omagiu adus locului exilului meu. Subiectul e acelasi, cici, dupa patru ani, nimic nu s-a schimbat. Augustus nu vrea si ma ierte. Astfel ci © iau de la capat, cu aceleasi argumente. Prietenii cirora le adre- sez aceste misive se vor agita ca si-mi obfin’ iertarea, vor fi ‘timiyii mei pe langa Cezar. fi scriam lui Brutus: ,,In rest, desi titlul nu sugereazi nici o idee de tristete, vei vedea ci aceasti lucrare nu e mai pugin trist{ decét cea pe care am publicat-o ‘mai inainte. Este acelasi subiect cu un titlu diferit", Exist, totusi, © diferenyé tactict intre cele dowi ciryi. De data asta nu fac nici un secret din numele destinatarilor. Nu mai exist nici un pericol, pentru prietenii celui uitat. Aceasti parte din mine insumi pe care sederea la Tomis nu a schimbat-o inci si care, iarna, tre- muri si incearcd pireri de riu, implori si viseaz4 continud stra ania zadatnici din Tre. Urmirit de spaima aceea, care se tisipeste: de altfel sub primele raze ale primiverii, am sctis o sctisoare lui Cotiso®, regele tracilor, ful lui Rhoemetalces, al cArui stat, supus. Romei, se intinde pnd la gurile Danubiului, L-am rugat si se Cotiso va fi ucis, cinci ani mai tirziu, de Rhaiscuporis, care va vrea si reuneasci intreaga Tracie sub sceptrul si, coea ce va provoca severa reacfie a lui Tiberiu, succesorul Ini Augustus (0.2). Dumnezeu sa nascut in exil 101 milostiveasc& de mine, fiind la rindu-i un poet care se exprima Ia fel de bine in greaca si in latina. in fond, nu ceream nimic, das i-am scris inte-unol din acele momente de melancolie care mi fac si-mi pierd capul. Nu lam rugat sf fact din mine un poet de curte, insi ari putut interpreta scrisoarea mea in acest sens, Dac mi-ar fi acordat increderea sa, mi-a5 fi schimbat locul gi ag fi pirisit Tomisul. Cotiso a rispuns scrisorii mele. Politicos si inteligen:, cultivat si viclean, ca tofi invinsii, desi foarte tinar, imi face o sumedenie de complimente, citeazi co- pios din versurile mele, dar nu ma inviti la el. fi prea teama de Augustus. Sunt eu poate marele poet, dar Augustus e stipa- ‘nul lui, iar tronal sic datoreaza legiunilor acestuia, si nu poemelor mele. Prietenii mei de la Roma nu sunt nici ei mai curajosi. Ziua e frumoasé. Zapada sclipeste in soare, prestrati parc cu diamante. Crengile se incling sub povara florilor de gheafi. Focul nu se stinge niciodatit in vatri. Are si mai arda inci vreo céteva luni bune. fn timpul iernii am mai imbitranit. A trai de pe urma amintirilor, asa cum o fac eu in aceasti{ perioada a anului, inseamni a te lipsi de via si a-fi consuma proprille rezerve, in loc si te intinzi in deeapta si-n stings, risipindu-te {in noi fapte si gesturi. Eroii nu imbitrinesc decit foarte tarziu, c&ci nu contenesc si se agite, sX provoace evenimente. Batri- nefea le e scurti si ajung si se ndruie dintr-o data, sub povara amintirilor. fi scriam sotiei mele: $i vine batrinefea, gi-si ninge fulgié suri, Si fruntea mii brigdatd de-acum de ehrcituris Mean subregit si ocbii ce-n intristare xae, Placupicdnéva de tine, nici mie nu-mi mai plat. De mai vedea, inbito, cunva asa deodat’, O, nici nu m-ai cunoaste ct sunt de ruinat!™ % Pontes, Cactea I, Seitvarea a 1V-a— Cite sof, wad. de Eusebiu Ca- silas, EPL, Bucuresti, 1966, p. 195 (n-tr). 102 Vintila Horia ‘M-am schimbat oate atit de mult in realitate? Scrisorile mele sunt ficute din astfel de exageriri. Toate culorile trebuie si fie sumbre, pentru ca sofia si prietenii mei si simti mai mule mil pentru mine gi si faci tot ce le sti in putingi pentru a mi salva, Daci mi-ar sta in puteri si-mi decid soarta, a5 petrece iarna la Roma gi celelalte anotimpusi aici, cici mai am inci multe lucruri de invajat pe acest frm cumplit, iar Roma o stiu pe dinafara, Doar frigul ma sperie si nu am arme eficace ca si lupt impotriva lui. Imbitrinesc sub muscitura lui, recad mereu {napoi in trecut, culcat, asa cum stau aproape tot timpul cit fine iarna, ma imbolnvesc doar gindindu-mi la cit mA sime de neputincios. Semnele vremii au influcng’ asupra tuturor sim- jutilor mele si strecor in aceste scrisori deznidajduite durerea fizicd pe care o simt c& ma roade, De n-ar fi Dochia, ag urla de furie si de lehamite. in zilele cind ninge, e viscol sau ger, ca timane ling mine, lingi foc, iar eu fi povestesc viaja mea. Ne iubim, fird si ne atingem vreodati, fir si ne-o spunem. Simt ca prezenga mea aici fi este indispensabila, Spune: ,,Au- gustus, vino aici“, Cainele freamiti sub mingaierea ei, dar, sub lana deas, stiu ci pe mine ma cautl. Trieste astfel, ocrotiti de proprille ei taine, frumoasi si invulnerabilé, fericita cand se afld alituri de cel care nu trebuie si-i cunoasci gindurile, nefericiti poate aldturi de cel care o cunoaste si se bucuri de dragostea ei. Oare cu cine isi petrece noptile, departe de case mea? N-am incercat niciodatd s& aflu, dar sunt sigur ci nu doar- ‘me mereu alituri de fica side tatal ei. Ochii si chipul o trideazii adesea, $i ea ma ghiceste pe mine. Dar nu atingem niciodati ‘tema jubirii noastre. Ne iubim, cea ce mi face si ma gindese la dowd floti ctescute pe copaci diferiti, care at vrea si fie im- pteund gi care nu au decat culorile lor lipsite de grai si parfummu- tile lor indepartate pentru a se atinge, inconjurate de stupiditatea si indiferenya lucturilor. Dumnezen s-a nascut in exil 103 * ‘Visele ma imbatrinesc si ele. fi spuneam Ini Fabius Maxi- mus, cu céteva zile in urma, in a doua epistol din Pontice: Dar eregi cumva oi noaptea nu ela fel de great Case atinge somnul mécar de geana mea? Necrufatoarea spaimd s-apropie, cosmar, Sincere a pune geand pe geané, in xadar: Gut arcurile-ntinsesarmaii ma pandese — Cus mdinile in lanfuri in vis mé:ncbipuiesl ar cind mai sunt de visuri frumoase ingelat éiese acoperigal tn fara mea lisat.®® ‘Ma vid victima stripunsé de ségeyile sarmailor sau legat fn languri de caii lor, ca pumnii incitusayi, clitindndu-ma pe cimpie, mott de oboseald si insetat, sclav al barbarilor. Alteori, vvisul m& poarti la Roma gi trliesc clipe pagnice la umbra co- pacilor mei, inconjurat de familie. Aceste imagini se succedt adesea in cursul aceleiasi nopfi. Ma trezesc, cu inima bitin- du-mi si-mi spargi pieptul, strigind de groaza, sub sfichiul ciului unui barbar. Augustus“ incepe si latre, trebuie si strig In el ca sil fac si tacd, si tremur mai departe, inc sub spaima vvisului, Mai apoi, adorm din nou si cad intr-un alt vis, cel fericit, siimi reincep plimbatile prin gridind. Cel mai mic gomot pune capit acestei fericilireale. Ce vreau si spun este cH 0 asemenca noapte € mai lungs si mai greu de indurat decit vzeo zece zile obignuite, cici imi istoveste trupul si mintea, totodati, si mu-mi aduce decat prea pugind odihn’. Odihna o gisesc aléturi de fiingele reale, mai cu seam& alituri de Dochia, a c&rei privire Ponte, Castea I, Servare aU-a~ Catre Maxcinns, tad. cit, pp. 186187 (ax). 104 Vintild Horia afintita asuprs mea aproape ci mi face si pling de fericire. $i alte bucurii, mai marunte, ins plicute si alindtoare, ma fac gi cle s uit emofille din timpul nopyi. Herimon vine uneori si mi vada, ca si-mi vorbeasca despre fericirea dragostei lui gi despre nefericirile viesii conjugale. Sirmanul ober este de-a dreptul de plins. Lidia vine si ea din cind in cnd, ca si stea de veghe lang mine si si capete de fiecare dati un dar. E la- comi de dulciut, ii place céte o cupi de vin de Chios, se da-n vant dupi bijutesii de imitagie, dup mingtiesi, dupa tot ce se minnci sau fi di fiori de plicere. {mi spune: ,,Cand mi uit la sclipirile rosiiale acestei pietre de pref, ma simt regina unui ras indepirtat. Uit de mine. Cupa asta de vin mi face si visez Ja lucrusi pe care nu le-am avut niciodati, pe care nu le voi avea si care sunt ale mele atunci cind cupa imi atinge buzele. Tar cdnd mina ta imi aluneca pe umér, ma simt soyia impara- tului, Vine si mi vada ca s-o fac si viseze, iar mie imi place prezenta ei, cici imi indeparteaza visele, Suntem doud contraste cate se atrag si se ajutk si trdiasca. Honorius isi face si el aparigia, de Ia un timp foarte rar. E tot mai ticut si mai morocinos. Nu are cugetul impiicat sau poate ci e indrigostit si gelos, sau pune la cale ceva neplicut. Onnul asta mi-a fost intotdeauna simpatic si, in acelasi timp, mica transmis si teamé, ca si cum, cu problemele lui nemartu- tisite, m-ar inpiedica s& vid, ca un zid indlgat brusc intre ochii ‘mei si restul lumii, infétisarea viitorului, Dar marea noutate pe care am uitat -o notez ¢ ci’ Tomisul si-a pierdut fiica preferati. Artemis a plecat toamna trecutl. A rlpit-o un séndr gen, vreau si zic un negustor de grine din {ata ci, un bitrén siret si plécut, pe care Lam cunoscut intr-o sear pe stradi, Erau impreund, fericig, strilucind de bucurie ca doi adevarati logodnici. Probabil ci s-au si cisitorit pind acum. Batednul cunoscuse familia lui Artemis la Bizang, asadar aventura pe care ea mi-o povestise cindva era micar in parte Dumnezeu s-a nascut in exil 105 adevaratd, S-au imbarcat spre Samos unde batranul are o casi, centrul vastului siu negoy. Din moment ce la acceptat pe bitrimul acesta ca sof, este desigur fericitf, cici, in inchipuirea ci, il vede cu siguranti sub trisiturile Iui Apollo, E greu de spus care dintre cei doi are mai mult noroc. E deja intuneric. Cat poate fi ceasul? Am s-o chem pe Do- chia si intefeasca focul si si-mi pregiteasca o cup de vin fiert, dies cu mirodenii. ,, Augustus doarme la picioatele mele. Ceva se petrece in visul lui acum, cici scinceste ca un copil siincepe s& tretnure. igi viseaz& probabil omonimul, dar il trezesc spre ai intrerupe cosmarul. Vantul s-a domolit. Dar cerul e poso- morit si, firi si vad, aud fulgii de 2Xpada cizind molcom in gridind, Nu fac nici un zgomot, c&iderea lor sporeste linistea, iar asta e ca un alt zgomot pe care m-am deprins si-l aud. * E deja atit de departe noaptea aceea cu zpada care cides. ‘Mi aflu in plin soare, agezat pe o stincé, in fata mari, si scriu. Refuz, de mult timp deja, ingeleg ciile sori, dar nu mi pot impiedica si-mi pun intrebiri, M-am niscut la Sulmona, dar gloria ma astepta la Roma; la Roma mi-am petrecut cea mai mare parte a viefi, dar la ‘Tomis imi petrec bitrinejea si probabil cX aici am si mor. Si nu facem profefii, Soarta m-a. invayat si nu ma incred in ceea ce imi pot imagina despre viitorul meu. Cine s-at fi gindit cf, odata azvarlit la Tomis, inconjurat de barbari, temator si pusin dinamic cum sunt, a5 mai fi purces intr-o zi si cunosc lumea? Tocmai lumea asta, in care sunt prizonier si de care am spus atatea lucrusi rele in. epistole... Cu un an in urma, mi aflam la Histria si asta n-a ficut decit si-mi stirneasci doriaga de a merge si vid intr-o zi ce se petrece inca si mai departe. $i iat-m& la Leuke, sau Ahileis, insula stincoasi situatd departe de firm, in faya gurilor i i ein