Instantaneu

mi plac fotografiile - la ceasul

cnd se preschimba-n tigri: fiecare
si tine-n gura halca ei de timp.
Noi notam - n ochii lor: zmbind,
mai facem gesturi mari si luminoase
sub cerul nflorit...
Dar dedesubt,
nsngerata, apa fara umbra
ne-a si varsat ntr-o bulboana sumbra.

Jurnal de bord
Sa nu vorbim de cei care-au sarit
din luntre, ca s-ajunga mai devreme
la tarm: sunt niste diletanti ai mortii...
Noi nsa, pasagerii cu vocatie,
ne ndeletnicim cu diferite
afaceri, dintre care cea mai buna
e cresterea. Da: crestem, devenind
tot mai flamnzi de nemurire. Unii
se si realizeaza. Ce placere
sa-i vezi crescndu-si numele n lemnul
de pin al luntrii!... Unii dintre ei
pazesc copiii - sa nu joace risca.
Altii s-au instalat, cuminti, la pupa
si studiaza drele. Exista
chiar mncatori de ciocrlii, al caror
gtlej o sa le supravietuiasca.
Dar cei mai multi si schimba-ntruna locul
mprumutndu-si sculele, n transa.
Cnd cte unul striga: "Hei, luntrase!",
ecoul i raspunde lenes: "Doarme...";
Dar asta este o poveste-n care
multi nu mai cred. n general, n-avem
nici paraziti, nici boli molipsitoare.
(Idei exista, nsa nu fac pui.)
Un singur lucru ne ngrijoreaza
(dar cei ce-l spun sunt aruncati n apa):
de-att amar de vreme n-am primit
nici un mesaj - un porumbel, o trmba ca semn ca vom vedea curnd uscatul.
(Telegrafistul a murit, si nimeni
nu-si aminteste alfabetul Morse.)
Sa fi gresit directia?... Nu cred:
curentul bate-n dunga luntrii noastre,
iar soarele-apucnd ne-arata locul
de nastere al pestilor cu aripi.
Ct mai avem pna acolo? Unii
sustin ca, peste ctva timp, vom trece
Meridianul Lunii, ajungnd
pe-o mare care curge dedesubtul
acesteia, de unde vom vedea
pe cer cum navigheaza umbra noastra.

E ora mesei. Se aud tipnd

cei care-alesi prin tragere la sorti
(cu zaruri masluite!) vor fi astazi
exclusi de la festin: sunt bucatarii...

Mistretul cu colti de argint

Un print din Levant ndragind vnatoarea
prin inima neagra de codru trecea.
Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea,
cnta dintr-un flaut de os si zicea:
- Veniti sa vnam n paduri nepatrunse
mistretul cu colti de argint, fioros,
ce zilnic si schimba n scorburi ascunse
copita si blana si ochiul sticlos...
- Stapne, ziceau servitorii cu goarne,
mistretul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vnatul cu coarne,
ori vulpile rosii, ori iepurii mici ...
Dar printul trecea zmbitor nainte
privea printre arbori atent la culori,
lasnd n culcus caprioara cuminte
si linxul ce rde cu ochi sclipitori.
Sub fagi el dadea buruiana-ntr-o parte:
- Priviti cum se-nvrte facndu-ne semn
mistretul cu colti de argint, nu departe:
veniti sa-l lovim cu sageata de lemn!...
- Stapne, e apa jucnd sub copaci,
zicea servitorul privindu-l istet.
Dar el raspundea ntorcndu-se: - Taci...
Si apa sclipea ca un colt de mistret.
Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviti cum pufneste si scurma stingher,
mistretul cu colti de argint, peste plaiuri:
veniti sa-l lovim cu sageata de fier!...
- Stapne, e iarba fosnind sub copaci,
zicea servitorul zmbind ndraznet.
Dar el raspundea ntorcndu-se: - Taci...
Si iarba sclipea ca un colt de mistret.
Sub brazi, el striga ndemnndu-i spre creste:
- Priviti unde-si afla odihna si loc
mistretul cu colti de argint, din poveste:
veniti sa-l lovim cu sageata de foc!...
- Stapne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul rznd cu dispret.
Dar el raspunde ntorcndu-se: - Taci...
Si luna sclipea ca un colt de mistret.
Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii

cum sta n amurg, la izvor aplecat,

veni un mistret urias, si cu coltii
l trase salbatic prin colbul roscat.
- Ce fiara ciudata ma umple de snge,
oprind vnatoarea mistretului meu?
Ce pasare neagra sta-n luna si plnge?
Ce vesteda frunza ma bate mereu?...
- Stapne, mistretul cu colti ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohaind, sub copaci.
Asculta cum latra copoii gonindu-l...
Dar printul raspunse-ntorcndu-se. - Taci.
Mai bine ia cornul si suna ntruna.
Sa suni pna mor, catre cerul senin...
Atunci asfinti dupa creste luna
si cornul suna, nsa foarte putin.