ASEPSIE SI ATISEPSIE.

PREVENIREA SI CONTROLUL TRANSMITERII INFECTIILOR

SUBIECTUL 1:
1.
Clasificarea instrumentarului medical pe baza riscului de transmitere a infectiei.
Articole medicale necritice -care nu vin in contact cu produse biologice de la pacient ( scaunul
stomatologic; suprafetele mobilierului medical; comp ext ale aparaturii radiologice)
Articole medicale semicritice vin in contact cu tesuturile integre orale dar nu penetreaza mucoasa orala
si nu vine in contact cu fluxul sangvin,oasele craniului sau alte structuri normal sterile ale cavitatii orale.
Articole medicale critice- vin in contact cu fluxul sanguin; intrumentar chirugical si alte instrumente
utilizate in penetrarea tesuturilor moi etc
2. Decontaminarea instrumentarului. Rol. Proceduri. Zone de lucru.
Orice agent infectios care parunde in zone sterile ale organismului se poate dezvolta, poate coloniza,
zona respectiva si ulterior poate aduce la instalarea unei infectii.Decontaminarea reprezinta inactivarea
toatala a acestor agenti infectiosi si se realizeaza prin urmatorii pasi:
Curatire; Dezinfectare; Sterilizare.
Zona de procesare a instrumentarului in vederea reutilizarii trebuie impartita in zone de lucru specifice
pentru:
-receptia,curatirea si dezinfectarea materialului;
-prepararea si ambalarea instrum in vederea sterilizarii;
-sterilizarea propriu -zisa;
-stocarea articolelor sterilizate
3. Curatarea instrumentarului. Rol. Metode.
Reprezinta primul pas de baza al decontaminarii. Consta in indepartarea fizica a detritusurilor organice
sau anorganice de pe instrumente cu reducerea nr de microorganisme prezente. Se realizeaza obligatoriu
inainte de dezinfectare sau sterilizare, pt ca reziduurile remanente pe instrumentar impiedica realizarea unui
contact direct pe suprafata cu dezinfectantul sau pot inactiva dezinfectantii chimici.
Curatarea poate fi obtinuta : -Manual prin periaj intens cu apa, sapun lichid sau detergenti
- Automat prin folosirea de dispozitive (ultrasonice, dus de apa sub
presiune, masini automate de spalat).
Indicatie: dupa utilizarea la pacient instrumentarul sa fie introdus in containerul de prespalare cu lichid
4. Curatarea manuala. Etape.
Etape:
Imediat dupa utilizare la pacient,instrumentarul se introduce in lichid intr-un container de prespalare.
spalarea instrumentarului se realizeaza intr-o chiuveta speciala pt astfel de operatiuni;
pt manipularea si curatarea instrumentarului considerat contaminat se uitilizeaza manusi groase de
menaj.rezistente.
pt ca exista risc de stropire trebuie purtat echipament de protectie (sort impermeabil peste halat , masca si
scut facial);
instrumentarul nu trebuie luat direct cu mana din cuva perforata,ci se vor utiliza pense.
Se vor utiliza perii cu maner lung, pt a mentine mana cat mai departe de instrumentar
instrumentarul articular (piese de mana) trebuie desfacut in partile componente si spalat cu un amestec de
apa cu detergent biodegradabil, necoroziv, nonabraziv si cu spumare redusa;
lichidul de prespalare trebuie varsat in sistemul de canalizare cu grija
5. Containerul de prespalare. Caracteristici.
este rigid, nepenetrabil, din material plastic opac sau metalic, cu capac ce se poate inchide ermetic;
1

 are forma variabila(paralelipipedic sau cilindric) si capacitate variabila;

este prevazut cu cuva interna cu partea inf perforata sau tip sita metalica, care permite scoaterea
instrumentarului din sol de prespalare fara contact direct cu mainile pers care efectueaza curatarea;
dupa umplerea cuvei sau la intervale de timp bine determinate, recipientul de prespalare este transportat
acoperit cu capac, in zona de curatare a instrumentarului macarta ca zona nesterila aflata in alta incapere
fata de zona de tratam propriu-zisa.
6. Curatarea automata enzimatica.
Pt curatea instrumentarului pot fi utilizate si solutii rezultate din dizolvarea in apa calda aunor pastile
efervescente care contine enzime si care se dovedesc a fi ideale pt imersie inainte de sterilizare sau ca agent
la aparatele de curatare automata cu ultrasunete.
Aceste solutii sunt biodegradabile, atoxice, necorozive, aromatizate(menta) si au capacitatea de a
indeparta detritusuri organice (sange, ser ,fluide biologice) si detritusuri anorganice (ciment, incrustatii
calcare, oxizi metalici) de pe instrumentarul stomatologic, chirurgical, implante si lucrari protetice .
7. Curatarea ultrasonica. Caracteristici si aspecte generale.
Aparatele cu ultrasunete
Se obtine o indepartare cvasitotala a urmelor de contaminare biologica.
Reduc contacul direct al operatorului cu elemente potential infectate
Instrumentarul articulat poate fi curatat ultrasonic in conditii de siguranta
Instrumentarul canulat un beneficiaza de o curatare optima
Articolele din sticla se pot deteriora in timp
Articole de materiale diferite un se proceseaza impreuna
Se poarta echipament de protectie.
Se acopera instrumentarul dispus in cuva in totalitate de catre agentul de
transfer(apa dedurizata,detergenti enzimatici,detergenti alcalini sau solutii pe
baza de subst tensioactive si chelatori)
Ciclurile dureaza 10-12 minute
Dispozitivul se inchide ermetic si nu se introduc parti ale corpului in
dispozitivul pornit.
Eficienta dispozitivului se verifica zilnic, iar la 4-6 luni se face testul foliei de
aluminiu.
8. Dezinfectarea. Dezinfectie. Metode. Niveluri de dezinfectare.
Dezinfectarea este un proces care distruge selectiv microorganismele prezente (fara a produce
obligatoriu inactivarea tuturor microorganismelor de ex formele sporulate),
Deoarece dezinfectarea se obtine consectutiv expunerii articolelor medicale sau menajere la actiunea
unor factori chimici sau fizici (temp mare si presiune) pt inetrvale bine determinate de timp, tehnicile de
dezinfectare pot fi grupate in 2 mari categorii: dezinfectare chimic si termica.
Exista 3 niveluri de dizinfectare:
Dezinfectarea de nivel redus are o eficacitate min si nu distruge sporii bacterieni sau MTB bovina.
Dezinfectarea de nivel mediu este procesul care distruge HVB HIV MTB dar nu distruge formele
bacteriene sporulate.
Dezinfectarea de nivel inalt este procesul care distruge HVB HIV MTB alte bacterii fungi si virusi si
poate distruge si unele forme bacteriene sporulate dar nu obligatoriu pe toate.
9. Dezinfectarea termica. Caracteristici. Indicatii.
Este actual metoda cea mai simpla, eficienta si putin costisitoare prica care se distrug formele vegetative
patogene; totusi efectu caldurii de distrugere a microorganismelor poate fi mult diminuat sau chiar anulat in
lipsa realizarii unei curatiri corespunzatoare a instrumentarului care trebuie supus dezinfectarii.
2

Pasteurizarea este un proces de dezinfectare termica bazat pe utilizarea de apa calda la o temperatura de 75
grade C pt un timp de cel putin 30 de min si este indicata pt articolele medicale semicritice.
Dezinfectarea termica poate fi utilizata doar pt instrumentarul si articolele medicale care pot fi introduse
in cuvele de dezinfectare ale aparaturii automate, respectand indicatiile producatorului referitaore la sarcina
de incarcare utila, dispunerea instrumentarului in casete perforate metalice, compatibilitatea materialelor din
care suntrealizate aceste articole cu ciclurile de procesare alese.
10. Dezinfectarea chimica. Mod de realizare. Monitorizare.
Eficienta procesului este diferita in functie de dezinfectantul ales si de caracteristicile acestuia:
Substantele utilizate pt obtinerea unuia din cele 3 niveluri de dezinfectare sunt in general agenti chimici
germicizi lichizi si sunt clasificati dupa eficienta antimicrobiana, spectrul de actiune si tipul de dezinfectare
la care sunt indicati.
Dezinfectarea instrumentarului se realizeaza prin imersia acestora in lichid sau prin tehnica sws. Timpul
de actiune depinde de indicatiile producatorului si de nivelul dezinfectantilor.
.Ingredientii activi ai substantelor dezinfectante aflate in uz este necesar sa fie monitorizati zilnic;
Exista substante indicate a fi refolosite pana la 28 de zile, cand eficienta lor antimicrobiana scade sub
nivelul de siguranta admis.
11.

Caracteristicile dezinfectantilor chimici (indicatiile producatorilor).

spectrul de activitate antimicrobiana
numarul initial de microorganisme existente;
ph-ul solutiei
proportia de dilutie
timpul de contact cu instrumentul;
temperatura de utilizare si de stocare;
perioada de utilizare

12. Clasificarea dupa spectrul de actiune a dezinfectantilor chimici.

Spectrul de activitate al unui dezinfectant este in general prezentat prin adaugarea la sufixul "icid" a
clasei de agent patogen pe care substanta activa este eficienta; elementele de identificare a dezinfectantilor
in conformitate cu aceasta clasificare se regasesc la loc vizibil pe toate formele de prezentare, pt a usura
alegerea substantei potrivite telului propus.
Dezinfectant de spital non tubrculicid(nivel redus)
Dezinfectant de spital tuberculicid(nivel mediu)
Dezinfectant bactericida,virulicid, fungicid(nivel mediu)
Dezinfectant sporicid(nivel inalt)-acesta poate fi utilizat si in sterilizarea chimica la rece
13. Ambalarea in vederea sterilizarii.
Instrumentele curatate sau decontaminate mecanic se ambaleaza si se dispun in seturi, tavi, cutii sau
impachetate in sisteme de tip cutie , caseta sau container in vederea sterilizarii. Utilizarea cutiilor sau
casetelor reutilizabile de instrumentar faciliteaza procesarea intrumentarului si imbunatatesc semnificativ
organizarea din cabinet , in conditiile in care pot mentine grupate toate intrumentele specifice necesare
unei proceduri stomatologice de-a lungul etapelor de decontaminare - curatare, spalare uscare sterilizare.
Dupa terminarea procedurii stomatologice respective intrumentele pot fi rearanjate in cutiile/casetele
respective si pot fi transportate in zona de decontaminare.Astfel ambalate intrumentele pot fi clatite si
uscate, reducand potentialul de risc de infectare
Instrumentarul critic si semicritic ce nu va fi utilizat imediat, trebuie amplasat in containere rigide inainte
de sterilizare, care va mentine o perioada de timp starea de sterilitate indusa de proces.
14. Clasificarea dispozitivelor de ambalare pentru sterilizare.
ambalaje reutilizabile : cutii metalice, casolete,casete de materiale diferite,perforate,neperforate,forme
diferite(cilindrice,paralelipipedice),dimensiuni diferite.
3

 ambalaje de unica folosinta: hartie speciala(foi predecupate,role,pungi) pungi autosigilante/ tip rola din
hartie si plastic.
15. Caracteristicile dispozitivelor si materialelor de ambalare.
Trebuie sa :
fie concepute si realizate din materiale corespunzatoare metodei de sterilizare care va fi folosita: sa nu
sufere modificari structurale care sa-i altereze functia de element de izolare; sa nu sufere deformari
dimensionale; sa nu fie distruse de agentul de sterilizare;
fie compatibile cu instrumentarul procesat;
permita penetrarea agentului sterilizant;
mentina o perioada de timp bine determinara sterilitatea instrumentarului procesat.
16. Corelatii: tipuri de ambalaje si metode de sterilizare.
Punga plastic/hartie (autosigilanta /sigilanta) si cutii , casolete metalice/plastice - sigilabila- Autoclavare
cu abur
Folie aluminiu, tuburi de plastic polifilmate , cutii neperforate- Caldura uscata
Punga autosigilanta de hartie /plastic, hartie, cutii perforate dar impachetate - Autoclavarea chimica cu
vapori nesaturati
17. Sterilizarea. Definitie. Metode.
Reprezinta procesul care distruge orice forma de viata microbiana - virusi , fungi , bacterii, inclusiv
formele sporulate care reprezinta microorganismele cele mai rezistente.Indiferent de metoda de sterilizare
utilizata trebuie sa se obtina un nivel de siguranta al sterilizarii de cel putin 10 la -6 , valoare care indica
faptul ca probabilitatea de supravietuire a microorganismelor dupa exounerea la sterilizare este de 1 la
1000000.
Metode de sterilizare:
caldura umeda pe baza de abur sub presiune;
caldura uscata;
vapori chimici nesaturati;
chimica automata la temperatura normala;
cu bile cu cuart;
prin iradiere;
sterilizare chimica lichida.
18. Reguli generale de sterilizare.
se face doar cu aparatura medicala special construita in raport cu modalitatea de sterilizare;
vor fi folosite numai aparate de sterilizare autorizate de MS
articolele medicale ce se vor steriliza trebuie dispuse in interiorul aparatului a.i. sa permita circulatia
libera a agentului de sterilizare in jurul fiecarui instrument
respectarea riguroasa a indicatiilor produc
la extragerea art medicale din sterilizator se efectueaza:
- verificarea indicatorilor de eficienta ai sterilizarii;
- lipirea unei etichete pt identif mat sterilizate;
- notarea in caietul de sterilizare a nr sarjei si continutul pachetelor, ora de dubut si de sf a
ciclului;temp la care s-a efectuat sterilizarea: rezultatele indicatorilor fizico-chimici si biologici
numele si semnatura pers responsabile cu sterilizarea;datele referitoare la ciclul de sterilizare
19. Durata mentinerii starii de sterilitate.
24 h pt materiale ambalate in cutii metalice cu conditia pastrarii acestora inchise
2 luni pt materiale ambalate in pungi hartie/plastic sudate cu conditia mentinarii integritatii lor.
4

1 luna pentru materialele ambalate in hartie speciala;

20. Autoclavarea. Caracteristici. Ciclurile de sterilizare.

Metoda de sterilizare cea mai larg utilizata,considerata ca metoda de electie pt art semicrtice si critice,
termorezistente si cu rezistenta medie sau crescuta la umezeala. Efectul microbiocid al autoclavarii se
datoreaza transferului de caldura latenta catre instrumentar, producand incalzirea rapida a acestuia si
consecutiv , coagularea si denaturarea proteinelor celulare ale microorganismelor. procesul implica
expunerea fiecarui articol la contact direct cu aburul , la o temp si presiune bine detrminate pt un interval de
timp prestabilit. Presiunea creata in aparatele de sterilizare serveste ca mijloc de a obtine rapid temperaturile
inalte necesare pt distrugerea rapida a microroganismelor. Ciclurile de sterilizare sunt automate,
programabile si se selecteaza in functie de :
tipul de articol medical care trebuie sterilizat
modalitatea de ambalare
Aparatele de autoclavare sunt prevazute cu capace ermetice rezistente la presiune si utilizeaza ca agent
de incalzire apa distilata; pentru a reduce coroziunea pieselor de mana prin autoclavare acestea trebuie unse.
21. Sterilizarea cu caldura uscata. Caracteristici. Indicatii.
Distruge agentii microbieni ca urmare a oxidarii si denaturarii constituentilor celulari si este indicata pt
art de uz stomatologic care pot fi afectate de caldura umeda.
Are o eficacitate mai redusa decat autoclavarea si utilizeaza distrugerea formelor sporulate la
temperaturi mai ridicate si durata mai mare a ciclurilor de sterilizare in 2 variante de aparate:
cu aer static (tip cuptor)
cu tiraj fortat (sterilizator cu transfer rapid de caldura)
Articolele ce se sterilizeaza prin caldura uscata trebuie sa fie in cutii metalice sau in materiale de tip
celulozic.
Sterilizatorul cu aer cald este total contraindicat pt materiale textile , lichide si cauciuc.
22. Sterilizarea cu vapori chimici nesaturati.
Metoda (=autoclavarea chimica) presupune incalzirea unei solutii chimice intr-o incinta ermetic inchisa,
la temperatura si persiune subatmosferica constante.
Induce o buna sterilizare, fiind activa pe bacterii, virusi, ciuperci, spori producand anihilarea proteinelor
din celula microbiana si distrugerea acesteia. Procesarea corecta este dependenta de temperatura, umiditate
relativa si concentratia gazelor si presupune o penetrare eficienta a substantei prin ambalajul articolelor de
sterilizat.
Avantaje:produce o coroziune a instrumentarului metalic mai redusa decat autoclavarea si se poate
utiliza pt articolele cu termorezistenta mica
Dezavantaje: toxicitatea crescuta pt operator si gradul ridicat de pericol de explozie , materialele
utilizate fiind inflamabile.
Dupa sterilizare instrumentarul din metal sau sticla poate fi utilizat imediat, iar pt cele din cauciuc,
materiale textile sau poroase se impune o perioada de asteptare de 12-24 h pt eliminarea completa a gazului
in conditiile expunerii articolelor la aer.
Metoda nu este practica si putin indicata pt cabinetele stomatologice mici datorita timpului indelungat
de sterilizare si de standardele stricte pentru emisiile ETO, dar este utilizata in clinicile mari.
23. Sterilizarea prin iradiere.
Se obtine prin utilizarea de radiatii ionizante sau neionizante. Radiatiile ionizante sunt folosite industrial
pentru seturi de material moale (manusi, masti, tinute operatorii si campuri de operatie de unica folosinta,
comprese de tifon, tampoane, fese, ruloari de vata, materiale de sutura) solutii si medicamente pentru
administrarea intravenoasa, seringi de plastic, ace a traumatice, intrumentar endodontic si rotatic care sunt
ambalate etans si care raman sterile pana in momentul utilizarii.
Radiatiile neionizante sunt utilizate pentru sterilizarea mediului din salile in care se realizeaza interventii
invazive de mare amploare si pentru sterilizarea la "rece" sau mentinerea sterilitatii instrumentelor.
Daca pt salile de operatie se folosesc lampi cu ultraviolete de mare putere, pentru instrumentarul medical
se utilizeaza dispozitive compacte denumite lampi germicide. Aceste emit 85% din energie sub forma de
radiatii ultraviolete al caror efect bactericid este potentat de concentrarea fasciculului iradiant pe o suprafata
5

bine determinata datorita reflexiei totale asigurate de peretii interni ai aparatului. In interval de 10 min de
expunere la radiatii se obtine o buna sterilizare a intrumentarului stomatologoc care a fost in prealabil
curatzat de orice contaminare cu substante organice.
24. Sterilizatorii chimici lichizi si instrumentarul termosenzitiv.
Articolele semicritice si critice , termosensibile si cu rezistenta scazuta la umezeala beneficiaza de
decontaminare prin dezinfectare la un nivel inalt sau sterilizare, folosind la temperatura redusa germicide
chimice lichide tip sterilizant/dezinfectant de nivel inalt. Deoarece sterilizarea chimica/dezinfectarea de inalt
nivel presupun imersia completa a articolelor in lichid, dupa completarea ciclului de tratament chimic ,
instrumentele trebuie intens clatite cu apa sterila care pastreaza sterilitatea si sterse cu articole de hartie
sterila. Daca dupa sterilizarea chimica obiectul nu va fi folosit imediat si va fi stocat pentru o utilizare
ulterioara el nu mai poate fi considerta steril.Sterilizarea chimica resupune imersia completa a
instrumentarului pentru o perioada de timp care poate ajunge si la 12 h , in functie de tipul de substanta ,
concentratia si indicatiile de utilizare ale substantei fiind indicate de producator. Aceleasi substante chimice
sunt utilizate si pentru dezinfectare de nivel inalt, dar timpul de utilizare pe articolele stomatologice este
mult mai scazut. Deoarece metodele pentru sterilizare folosesc lichide pe baza de substante din a caror
evaporare ar rezulta vapori nocivi , se recomanda ca articolele medicale care trebuie sterilizate sa fie
imersate in containere inchise.
25. Dezavantajele sterilizarii chimice.
are un efect microbiocid mai redus comparativ cu celelalte metode de sterilizare
manipulare pertentioasa a instrumentarului sterilizat
lipsa ambalari implica utilizarea imediata
poate produce coroziunea instrumentarului metalic;
agentii chimici flositi pot fi utilizati empiric, deci incorect.
26. Variante de procesare a instrumentarului.
Instrumentarul necritic -Se indeparteaza urmele vizibile de contaminare cu un prosop si o laveta umeda;
curatarea cu servetele, prosoape absorbante de hartie si apa asociata cu dezinfectant prin frecarea
energica a suprafetelor; o dezinfectare de nivel mediu cu un agent dezinfectant tuberculoid sau solutie
clorinata 1%.
Instrumentarul semicritic Sterilizare prin autoclavare dupa fiecare utilizare la un pacient, iar daca
procesul termic le va distruge se recurge cel putin la dezinfectare chimica de inalt nivel. Din categoria
art stomatologice incadrat ca intrumentar semicritic fac parte: trusa de consultatie, intrumentele de mana
utilizate in prepararea cavitatilor,clemele de diga, separatoarele metalice, automatonul, portmatricile
metalice, varful lampilor de fotopolimerizare, linguri de amprentare reutilizabile, linguri pentru
flourizare, piesele de mana pentru profilaxie si piesele de turatie conventionala si inalta.
Instrumentarul critic Aceste articole sunt considerate cu risc maxim de transmitere a infectiilor si
trebuie sterilizate dupa fiecare utilizare, metode de electie presupunanad sterilizarea prin caldura. Din
aceasta categorie fac parte: clestii , lamele de bisturiu, chiuretele, elevatoarele, instrumentarul de
detartraj manual sau ultrasonic, ansele pentru elctrocauter, frezele dentare, chirugicale, intrumentarul
endodontic de mana si rotativ, instrumentarul pt implantologie.
27. Monitorizarea sterilizarii.
Etapa de monitorizare a procedurilor de sterilizare trebuie sa includa in mod obisnuit aprecierea unor
combinatii de parametrii ai procesului mecanici , chimici si biologici, care evalueaza conditiile in care
acesta s-a desfasurat precum si eficacitatea reala a metodei. Indicatorii mecanici sunt reprezentati de factorii
timp, presiune si temperatura si trebuie urmariti zilnic in cadrul procesului de sterilizare prin examinarea
ceasurilor , manometrelor si termometrelor sau a inregistrarilor tiparite - la aparatele moderne care au astfel
de facilitati. Se aprecieaza doar regimul de operare normal sau modificat si nu se potface aprecieri asupra
obtinerii sterilizarii. Indicatorii chimici (indirecti) denumiti si integratori monitorizeaza un anumit parametru
fizic , fara a dovedi obtinerea sterilizarii ci doar atingerea parametrilor fizici ncesari pt sterilizare.
6

28. Indicatorii indirecti.

Se utilizeaza si se aplica in functie de instructiunile producatorului :
intern: in ambalajul producatorului si in interiorul cutiei de sterilizare
extern: pe cutia de sterilizare sau ambalaj in afara cutiei in incinta de sterilizare
Ambalajele de sterilizare tip pungi de hartie si plastic sudate prezinta indicatorii chimici reprezentati pe
fata externa din hartie sub forma unor desene tip "integratori" cu tipar repetat regulat; aceste desene au
inainte de sterilizare o anumita nuanta coloristica, care vireaza intr-o alta nuanta consecutiv sterilizarii
eficiente. Fiecare producator de astfel de pungi indica alaturat "integratorului" nuanta coloristica pe care
trebuie sa o capete acesta in functie de procedeul de sterilizare utilizat.
In functie de capacitatea de raspuns a indicatorilor indirecti, ei sunt:
monoparametru - care sunt activati de modificarile unui singur parametru fizic pe care il
monitorizeaza(temp si presiune) si se utilizeaza la autoclavarea cu abur sau cea chimic, precum si la
metodele pe baza de caldura uscata;
multiparametru- masoara 2 sau mai multi parametri fizici implicati si asigura un nivel ridicat de control
al atingerii conditiilor de sterilizare, doar pt autoclavarea cu abur
Rezultatele testelor cu indicatori chimici sunt obtinute simultan cu terminarea ciclului de sterilizare si
constitue doar un indicator precoce al unei probleme potentiale; daca acesti indicatori indirecti sugerea sa o
sterilizare necorespunzatoare, articolele supuse procesului nu trebuie utilizate ci trebuie reprocesate.
29. Verificarea sterilizarii prin indicatori biologici.
Trebuie sa se faca periodic astfel:
se utilizeaza 2 indicatori biologici din acelasi lot - unul de testare(va fi supus sterilizarii) si unul
martor(nu va fi supus sterilizarii);
se verifica respectarea indicatiilor producatorului ref la plasarea indicatorului biologic de testare in/pe
recipientul de sterilizare;
dupa realizarea ciclului de sterilizare, cei 2 indicatori sunt introdusi intr-un incubator si se urmareste
nivelul de cretere bacteriana;
indicatorul martor trebuie sa prezinte crestere bacteriana, in caz contrar monitorizarea trebuie refacuta;
daca indicatorul de testare nu prezinta crestere bacteriana sterilizarea a fost eficienta;
daca indicatorul de testare prezinta crestere bacteriana sterilizarea nu a fost eficienta si trebuie verificata
respectarea indicatorilor mecanici si chimic, trebuie efectuat un al doilea test cu respectarea riguroasa a
protocolului de sterilizare;
daca a doua testare este pozitiva se opreste sterilizarea orin metoda respectiva pana la remedierea
defectiunii mecanice sau pana cand se descopera eroarea de operare care conduce la teste biologice
pozitive;
Efectuarea unei verificari a eficientei sterilizarii prin indicatori biologici este necesara saptamanal; cand
se utilizeaza un nou tip de dispozitiv sau material de ambalare, dupa repararea aparatului de sterilizare. dupa
orice modificare a procedurii de incarcare a strilizatorului.
30. Cauzele esecurilor sterilizarii.
Curatarea incorecta a instrumentelor;
Ambalarea incorecta/necorespunzatoare metodei/excesiva;
Incarcarea incorecta a sterilizatorului/Supraincarcare/ Lipsa de spatiu intre casete si pachete (fara
Supraincarcare)
Ciclu temperatura timp incorect ales
Operarea incorecta a sterilizatorului
31. Evaluarea eficacitatii sterilizarii.
Pentru autoclavare: Sunt admisi indicatorii biologici cu forme diferite de conditionare: Cu Bacillus
Stearothemophylus (citirea se face la 24, 48 h sau 7 zile) si tip Stearotest 120
7

Pentru sterilizatorul cu aer cald: Evaluarea se face pt fiecare ciclu : se citeste Temp, Virarea culorii
indicatorului fizico-chimic de pe cutie, Virarea culorii indicatorului "integrator" specficic. Evaluare cu
test cu Bacillus subtilis o data pe luna. Evaluare la 6 luni - se efectueaza verif aparatului in prezenta
tehnicianului de la o societate autorizata.
Pentru autoclavarea chimica: se citeste temperatura , presiunea si durata; se verifica indicatorii fizicochimici; pentru fiecare ciclu se folosesc teste biologice .

32. Stocarea instrumentarului sterilizat.

Articolele sterilizate neambalate individual sunt susceptibile la contaminare (praf aerosoli generati in
timpul tratamentului si mainile personalului care le manipuleaza) si de aceea au o durata de mentinere a
starii de sterilitate variabila (max 24 h) in functie de particularitatile dispozitivului de ambalare. Articolele
sterilizate ambalate individual si pachetelor de rezerve sterile de unica folosinta:
trebuie sa fie stocate intr-o zona inchisa, pt materiale sterile
intrumentarul si produsele medicale de rezerva nu trebuie stocate sub chiuvete sau in alte locatii unde ar
putea sa se umezeasca.
trebuie sa ramana ambalate pana la momentul utilizarii
Instrumentele astfel amabalate sterilizate trebuie sa fie stocate intr-un mod care sa preserve integritatea
ambalajului, perioada de stocare fiind in general raportata la:
data la care s-a realizat sterilizarea
un eveniment care poate afecta integritatea ambalajului compromitand starea de steritate (ambalaj rupt,
perforat, umezit)
Toate pachetele care contin intrumentar sterilizat trebuie inspectate inainte de utilizare pentru a verifica
absenta umezelii si integritatea fizica. Daca acestea sunt ude , rupte sau perforate sau au atins accidental
suprafete de mediu potential contaminate nu trebuie folosite ca atare, ci se impune ca intrumentarul sa fie
recuratat , reambalat si sterilizat din nou.

POSIBIL SUBIECTUL 2 DIN URMATOARELE:

33. Biofilmele microbiene. Definitie. Factori favorizanti.

Biofilmele microbiene sunt rezultatul natural al activitatii complexe simbiotice a comunitatilor de
bacterii si fungi si se intalnesc in natura practic oriunde unde exista umiditate si o suprafata solida
corespunzatoare la care sa se realizeze atasarea bacteriilor.
Formarea biofilmelor este amplificata de o serie de factori:
un anumit numar de microorganisme intra in permanenta in tubulatura prin apa din sursa generala sau
datorita fenomenului de succiune produs in cazul utilizarii seringilor de apa si a pieselor de mana.
fluxul de apa aduce in permanenta substante nutritive care permit acumularea microbiana in biofilm;
stagnarea apei in tubulatura cand unitul nu este utilizat faciliteaza acumularea microbiana;
rata de curgere a apei in tubulatura este maxima in centru si minima la zona de contact cu peretele acolo unde se formeaza biofilmul;
circulatia apei in tubulatura nu se face cu presiune marita;
diametrul mic al tubulaturii creaza o proportie suprafata/volum mare care mareste suprafata pe care se
poate forma biofilmul.
34. Metode de reducere a incarcarii microbiene a apei.
Metode temporare
Sursele de apa trebuie lasate sa curga cateva min la inceputul fiecarei zile, cu o durata variabila (1-5-7
min) in functie de tipul, carcateristicile si dimensiunile sistemului de tubulatura pentru apa ce
8

alimenteaza cabinetul respectiv;

Orice aparat sau echipament stomatologic trebuie lasate sa functioneze in gol min 20-30 de sec dupa
fiecare pacient
Retractia fluidelor orale din tubulatura de cuplare a echipamentului stomatologic conectat sa sistemul de
apa sau aer este prevenita pasiv la majoritatea uniturilor dentare moderne, iar cele din generatii
precedente au un sistem de protectie cu valve antireflux ce necesita o intretinere periodica.
Metode permanente
Instalarea de sisteme de furnizare a apei independente de sursa generala de apa
Utilizarea de microfiltre incorporate aparaturii si schimbate zilnic
Tratamentul chimic al tubulaturii de apa

35. Tratamentul chimic al tubulaturii de apa.

In mod obisnuit indepartarea / inactivarea biofilmelor necesita utilizarea constanta de germicidechimice.
Tratarea chimica a tubulaturii in scopul controlarii contaminarii microbiene se poate face in 2 feluri :
periodic sau tratament de soc cu substante chimice la nivel bactericid;
continuu prin aplicarea de substante chimice la niveluri care sa controleze sau sa elimine biofilmele dar
care sunt sub pragul de toxicitate pentru oameni.
Alte variante pentru a rezolva problema biofilmelor au fost utilizarea de agenti de curatare care sa
indeparteze fizic biofilmele si utilizarea pentru tubulaturi a unor materiale care sa limiteze adeziunea
microbiana. Anumite substante chimice-produsii clorinati, au o eficienta partiala asupra biofilmelor. mai
mult aceste subst chiice pot interactiona cu materialele uniturilor dentare rezultand produsi sec care pot avea
efecte neasteptate asupra materialelor dentare, a starii de sanatate a pacientilor si a cadrelor medicale.
acelasi regim de tratament chimic si modalitate de lucru se adreseaza si aparaturii ultra sonice si
echiamentelor cu aer abrazive care prezinta riscul de contaminare bacteriana prin biofilmul din tubulatura.
36. Irigarea chirugicala.
Cand se realizeaza metode invazive de tratament , cand exista un risc de invazie microbiana in spatiile
fasciale si sistemul vascular,pentru irigare trebuie utilizata apa steriala sau ser fiziologic. Uniturile dentare
clasice nu pot furniza agenti sterili chiar daca aceste provine din rezirvoare separate si pt orice interventie
chirurgicala si implantologica este necesara utilizarea de tubulatura interna sterilizabila sau de tubulatura de
unica folosinta care sa efectueze un by-pass al unitului clasic. Pt ca tubulatura interna este realizata din
materiale ce nu pot fi sterilizate fara risc de afectare, distrugere partiala sau totala a acestor componente cea
mai frecventa modalitate practica de limitare a contaminarii microbiene este cea de dezinfecatare chimica.
Toate liniile de apa care se alimenteaza din sistemul general de apa trebuie lasate sa curga 1-5 min dupa care
trebuie dezinfectata tubulatura interna a aparatului cu subst chimice compatibile sugerate de producatori.
Subst utilizate in dezinfectarea tubulaturii interne actioneaza in principal pe formlee planctonice de
microorg. si pot avea cel mult un efect biostatic asupra biofilmelor ceea ce creste potentialul de aparatie de
produsi secundari.
37. Dispozitive atasate unitului dentar.
Unele instrumente semicritice care vin in contact cu membranele mucoase ale pacientilor sunt atasate la
sursele de apa/aer: piesele de mana la turatie inalta sau conventionala, piese pt profilaxie, capete active pt
detartraj sonic/ultrasonic sau pt sistemele de abraziune cu aer, vrf pt seringi de aer/apa. In timpul utilizarii
aceste instrumente pot retine material biologic de la un pacient. Sistemele de cuplare a acestor piese trebuie
sa fie utilizate in gol pt 20-30 de sec pt avacuarea mecanica a acestor detritusuri biologice iar piesele pp-zise
trebuie supuse sterilizarii. Toate instrumentele care pot fi decuplate de la unitul dentar au ca metoda de
electie a dezinfectarii sterilizarea prin caldura-autoclavare, vapori chimici nasaturati. componenetele
aparatelor stomatologice care pot fi contaminate in timpul procedurilor si care nu pot fi demontate si
sterilizate trebuie sa fie acoperite cu bariere impremeabile ce sunt schimbate dupa fiecare utilizare.
38. Clasificarea suprafetelor de mediu.
9

suprafata de contact clinic-pot veni in contact direct cu instrumentar contaminat, aparatura, mainile sau
manusile cadrelor medicale (manere, lampi, intrerupatoare, clante, telefon,draperii, etc)
suprafata de transfer-nu sunt atinse, dar vin in contact cu intrumentar contaminat(tavi de instrumente,
mese de lucru de la unit)
suprafete menajere-necesita curatare regulata, indepartare a prafului si a detritusurilor(pereti, podele,
chiuvete)

39. Tehnica de dezinfectare SWS (Spray Wipe Spray ).

Cea mai larg utilizata si accceptata a suprafetelor si aparaturii si echipamentelor nesterilizabile
presupune urmatoarele etape:
pulverizarea sau aplicarea subst dezinfectantepe suprafata care trebuie decontaminata
stergerea energica a suprafetei cu un servetel/prosop de hartie pana la indepartarea urmelor vizibile de
materie organica
indepartea articolulului decurate servetel/prosop de hartie devenitdeseu medical infectat
repulverizarea sau reaplicarea subst dezinfectante pe suprafata curatata
lasarea dezinfect incontact cu supraf curatata pt intervalul de timp specificat de producator
stergerea energica a suprafetei cu un servetel sau prosop de hartie pana la indepartarea in totalitate a
urmelor de dezinfectant
indepartarea articolului de curatare devenit deseu medical infectat
40. Protocol de curatare a contaminarilor masive.
In cazul unor contaminari masivese recomnada ca dupa o curatare initiala a materiilor organice utilizand
articole de curatere obisnuite sa se aplice tehnica de decontaminare SWS la intervale de cel mult o ora
perioada in care trebuie evitat accesul in zina respectiva a pacientilor si al personalului medical neimplicat
in decontaminare. Daca incidentul a avut loc intr o zona"uscata" (sala de tratament/astepare) in ideea
limitarii producerii de aerosoli se recomanda inital utilizarea de preparate granulare care produc niveluri
ridicate de clor si care pot contentiona fluidele varsate. Daca incidentul a avut loc intr o zona "umeda" (sali
de baie, toaleta" fluidele varsate trebuie sa fie atent indepartate de preferinta in sistemul de scurgere si zona
contaminata trebuie curata si dezinfectata corespunzator
41. Indicatiile tehnicilor de bariera.
Articole medicale si nemedicale care:
vin in contact direct cu parti ale corpului sau cu fluide corporale provenite de la pacient in timpul trat
stomatologic
au contact indirect accdintal cu produse biologice ale pacientului
pot constitui elemente de transmisie incrucisata datorita contactului cu mainile operatorului
nu pot fi sterilizate sau procesate prin imersie, trebuie sa beneficieze de o limitare a contaminarii cu
microorganisme patogene prin utilizarea de bariere fizice de protectie
42. Clasificarea barierelor de protectie pentru aparatura medicala.
elemnte neindividualizate semistandardizate:-prezentate sub forma de role din care se decupeaza la
forma si dimensiunea necesara sau forme dreptunghiulare predecupate. Realizate din folii din plactic,
folii de aluminiu, folie din hartie impermeabila, folie de hartie dublata cu plastic autoaderent. Cu ele se
izoleaza: scaunul stomatologic, tetiera, bratele, elementele de comanda manuale ale unitului dentar,
manerul lampii, etc.
elemte individualizate standardizate:
-pt componentele scaunului stomatologic: tetiera , spatar, sezut,
10

manere

pt componentele aparatului: masa de lucru si tija de ghidaj a acesteia,

panoul de comnada, manerul lampii. sunt elemente de izolare realizate din TNT. Au dimensiuni
universale pt fiecare componenta citata mai sus. Sunt usor de aplicat si fixat cu sisteme
elastice.Izolatoare cilindrice din plastic care se sigileaza ermetica capete cu banda adeziva pt
aspiratoarele chirurgicale si cordoanele de cuplare ale piselor de mana. Izolatoare din polietilena cu
formeadaptate geometric care se sigileaza ermetic la capete cu banda adeziva pt : camerele intraorale,
senzorii digitali intraorali, piese demana pt abraziune cu aer, sisteme de laser, sonde periodontale
electronice, analizatori ocluzali digitali.
Elemente de izolare din latex asemanatoare unui deget de manusa care se ruleaza pe partile care asigura
priza mainii operatorului care vin in contact intim sau produsele biologice ale pacientului: cilindrice (pt
piesele de mana, pise de detartraj, electrobisturie, testere de vitalitate, cuplele tip micromotor) si conice (pt
spray aer/apa, manere, lampa, cuplele de cauciuc ale aspiratoarelor)

43. Deseurile menajere generale.

Sunt reprezentate de toate reziduurile produse intr un cabinete de medicina dentara care nu au fost in
contact direct cu pacientul sau cu produse biologice de la pacient si care nu prezinta risc major din punct de
vedere chimic sau biologic pt persoanele care le manipuleaza sau pt medic. pt colectare si transportul acestui
tip de deseuri sunt recomandati saci de gunoi rezistenti inchisi ermetic prin legare sau aplicare de folie
autoadeziva. pt o mai usoare recunoastere a tipului de reziduri continute culorile acestor saci sunt: verde, gri
inchis sau negru. deseurile menajere nu necesita obligatoriu procesarea prin incinerare ele pot fi transportate
de serviciile de salubrizare la groapa de gunoi. deseurile menajere care prin natura lor pot aduce atingeri
imaginii pacientilor sau cadrelor medicale sunt considerate deseuri confidentiale si trebuie tocate si
incinerate.
44. Clasificarea deseurilor medicale.
deseuri clinice - reziduuri contaminate cu risc crescut
deseuri citotoxice
deseuri radioactive
45. Caracteristici ale containerelor pentru reziduuri solide ascutite.
stabile, imperforabile, rezistente la socuri
cu deschidere suficient de marept introducere unimanuala
cu capacitate suficienta pt a corespunde necesitatilor
permit vizualizarea nivelului de umplere
pot fi ermetic inchise cu capac inviolabil
transportabile si incinerabile
sunt de culoare galbena
prezinta oblogatoriu indicativul de biorisc corespunzator
trebuie asezate in cabinet cat mai aproape de locul de utilizare a artocleleor medicale care vor deveni
deseuri
46. Prevenirea accidentelor prin intepare.
Pentru a evita accidentele prin intepare cadrul medical care va manipula aceste deseuri trebuie sa acorde
atentie deosebita articolelor critice) lame de bisturiu, ace de seringa, de sutura) :
imediat dupa terminarea manoperei stomatologice trebuie sa fie acoperite cu elemente de protectie
furnizate de producator
lamele de bisturiu se pozitioneaza direct in ambalajele decarton intarit
acele de seringa de uz unic se reacopera cu capacul de protectie doar sustinut de un dispozitiv de
11

securitate nu direct cu mana si se arunca in recipientul rigid

pt a acele atraumatice cu dublu cap ascutit se utilizeaza aceeasi metoda bimanuala
daca nu exista in dotare un astfel de dispozitiv de securitate capacul de protectie se lasa pe suprafata
campului de lucru si acul se acopera printr o metoda unimanuala.

47. Deseuri medicale neascutite.

Reziduurile solide neascutite contaminate cu sange saliva sau alte fluide corporale de la pacient trebuie
sa fie colectate in saci de plastic rezistenti de culoare galbena impermeabili dispusi in containere refolosibile
din mase plastice. Acesti saci trebuie sa prezinte indicativul de biorisc corespunzator si trebuie sa fie sigilati
imediat dupa umplere inainte de deplasarea din zona de producere. Eventuala contaminare externa a acestui
tip de sac, perforarea sau ruperea sa impun utilizarea unui al doilea sa c de acelsai tip in care se introduce
sacul compromis. Manipularea deseurilor clinice neascutite trebuie sa se realizeze de catre personalul
medical auxiliar sau de intretinere echipat cu elemente de protectie individuala. Procesarea deseurilor clinice
neascutite trebuie sa fie facuta diferit fata de majoritatea deseurilor menajere metoda fiind incinerarea.
Aceste resturi nu trebuie procesate alaturi de resturile menajere.

48. Stocarea deseurilor.

Deseurile pot fi stocate temporarpt o perioada de maxim 24-48 de oredupa care trebuie transportate si
procesate in funcite de gradul de risc pe care il prezinta in maxim 72 de ore.Deseurile trebuie sa fie stocate
intr un mod care sa pastreze integritatea ambalajelor, sa inchibe cresterea microbiana, putrefactia, si sa
limiteze la maxim potentialul de expunere sau accesul personalului nemedical. stocarea trebuie sa se
realizeze intr un mod si intr un loc care sa permita protectia fata de animale, vant, expunere solara directa si
care sa nu prezionte un risc de nesiguranta, sa nu constituie sursa de inmultire sau hrana pt insecte sau
rozatoare, sa nu produca senzatii olfactive neplacute.
49. Manipularea dintilor extrasi.
Dintii extrasi se incadreaza in categoria de deseuri clinice anatomo-patologice fiind reziduuri medicale
cu potential de contaminare marit si de aceea pt manipularea, transportul, stocarea sau procesarea lor trebuie
aplicate precautiile universale. Dintii trebuie curatati de urmele vizibile de sange sau material organic si
mentinuti in stare hidratata intr un container ermetic inchis. Pt dezinfectarea externa se poate folosi un lichid
germicid care totusi nu este eficient pe structura pulpara. Inainte de a fi utilizati in procese educationale
dintii trebuie sa fie sterilizati pt a putea fi manipulati in conditii de sigurata, cresterea microbiana este
eliminata prin cicluri de auto clavare de 40 de min, dar deoarece studentii implicati in aceste exercitii
simuleaza experiente clinice trebuie sa respecte precautiunile universale. In procesele de invatare ale
studentilor sunt preferati dinti fara obturatii de aalgam pt ca acestia pot fi sterilizati in conditii de siguranta
prin autoclavare.
50. Dispozitivele de unica folosinta.
Trebuie sa fie utilizate in toate tratamentele stomatologice in care situatia clinica dicteaza acest lucru.
Gandite pt a fi utlizate la un singur pacient dupa terminarea manoperei la care au fost folosite sunt
considerate deseuri medicale. In categoria articolelor de unica folosinta sunt incadrate:
elementele utilizate pt realizarea izolarii: aspiratoare de saliva, canule de aspirator chirurgical, folii de
diga, rulouri comprese mese
instrumentar pt administrari de subst medicamentoase pe cale parenterala:ace atraumatice de seringa,
seringi cu ac din material plastic, carpule cu anestezice, seturi pt administrati inravenoase, instrumentar
de profilaxie, varfuri de spray aer/apa
elemente de conformare coronara: cape, benzi de celuluoid, pene interdentare
campuri operatorii, material de sutura, ace de sutura , lame de bisturiu
51. Apele de gura in reducerea transmiterii infectiilor.
Utilizarea apelor de gura antimicrobiene inainte de orice interventie stomatologica are rolul de a reduce
12

numarul de microorganisme pe care pacientul le poate elimina sub forma de aerosoli sau picaturi care sunt
forme de transmitere a microorganismelor ce faciliteaza contaminarea personalului medical sau
echipamentele, aparatura si suprafetele din cabinetul stomatologic.
Clatirea gurii cu astfel de ape:
-reduce numarul de microorganisme introduse in circuitul sangvin al pacientului in cursul interventiilor
invazive.
-reduce nivelul de microorganisme orale generate in timpul procedurilor stomatologice cu instrumentar
rotativ.
-reduce numarului de microorganisme in bacteriemiile induse de cauze dentare si asigura un suport
limitat ca adjunvant la pacientii cu risc crescut de endocardita bacteriana.
52. Clasificarea manoperelor stomatologice in functie de nivelul de risc.
nivel de risc ridicat- orice manopera invaziva submucozala realizata cu instrumentar ascutit, actionat
manual sau care intereseaza structui osoase anfractuase in zone cu acces sau vizibilitate
redusa(interventii de mica si mare chirurgie OMF sau implantologie, interventii de urgenta pe pacienti
necooperanti)
risc variabil -manopere stomatologice uzuale, extractii de rutina, interventii periodontale
risc redus -consultatie, palpare a tegumentelor intacte, examinare intraorala, realizarea de anestezii
locale
53. Controlul infectiilor lucrarilor protetice.
Lucrarile protetice si articlele utilizate in realizarea lor( amprente linguri inregistrari de ocluzie) trebuie
considerate ca potential contaminate in urma contactului direct al acestora cu pacientul si de aceea este
indicat ca manipularea si prelucrarea acestor articole sa se faca aplicand precautii standard. Toate lucrarile
protetice si ortodontice trebuie sa fie curatate de sange saliva si alte detreitusuri prin caltire cu jet difuz de
apa si dezinfectate cu un dezinfectant de nivel intermediar iar inainte de iesirea din laborator sa fie clatite
atent. Agentul de dezinfectare ales nu trebuie sa aiba efect asupra stabilitatii dimensionale a materialelor de
amprenta si trebuie sa actioneze intr un timp rezonabil (15-30 min).Pt dezinfectarea pp-zisa :
amprentele si inregistrarile de ocluzie in ceara pot fi intriduse in solutie de hipoclorit 1% si lasate in
contact pt perioade de 10-30 min urmand ca inainte de utilizarare sa fie caltite abundent cu un jet difuz
de apa
modelele turnate din gips pot fi introduse in hipoclorit de sodiu 5.25% pt o orasau glutaraldehida 0.13%
pt 30 de min
54. Controlul infectiilor in pregatirea expunerii radiologice.
Precautiuni universale:
elemente de protectie personala
sterilizarea echipamentului folosit
dezinfectarea suprafetelor si a aparaturii
utilizarea de tehnice aseptice de lucru inainte, in timpul si dupa expunerea senzorului
Pregatirea cabinetului radiologic:
dupa o spalare corespunzatoare a mainilor se pun manusi menajere
se dezinfecteaza scaunul dentar tubul si cilindrul radioloc, butonul de activare si intrerupatorul de putere
al aparatului dupa tehnica SWS
se aplica elemente de bariera fizica de unica folosinta
se indeparteaza manusile si se realizeaza igiena corespunzatoare a mainilor
se aduc si se aseaza pe un camp steril toate elementele sterile necesare pt realizarea expunerii
radiologice
se aseaza pacinetul in scaun echipat u sort de plumb si guler tiroidian de protectie
se sapala mainile si se aplica manusi de consultatie, ochelari masca
55. Protocolul general de control al infectiilor inainte de tratamentul pacientului.
13

Inainte de tratament se lasa sa funcitoneze in gol sursele de apa ale aparatului dentar pt cateva minute
Folosirea barierelor fizice pt a preveni contaminarea si proceduri de dezinfectare pt suprafetele de mediu
din cabinet intre 2 sedinte de tratament
dezinfectarea lucrarilor protetice primite de la laborator
obtinerea istoricului medical al pacientului
pregatirea din timp a aparaturii sau echipamentelor medicale in functie de specifiul cazului clinic
alegere instrumentar necesar pt consultatie inainte de punerea manusilor
un se atinge pacientul care terbuie sa fie examinat
daca este necesara modificarea pozitiei pacientului pt ca medicul sa aiba o mai buna vizibilitate silicitati
acest lucru verbal fara a atinge pacientul

56. Protocolul general de control al infectiilor in timpul tratamentului.

tratati toti pacientii ca potential infectati
utilizati echipmanet individual de protectie
purtati elemente de protectie oculara sau tehnci de bariera cand se anticipeaza contactul cu fluidele
corporale sau membranele mucoase ale pacientilor
evitati in timpul consultatiei atingerea ochelarilor de protectie a mastilor sau a scuturilor faciale
utilizati articole de unica folosinta ori de cate ori este posibil
folositi manusi de unica folosinta in camera obscura pt a manipula filmele radiologice
inlocuiti masca daca se umezeste de la respiratie sau daca este vizibil patata sau contaminata
reduceti la minim formarea de jeturi de picaturi si evitati stropirea
realizati izolarea dintilor prin metoda cu diga
protejati mainile
evitati lezarea cu intrument ascutit
57. Protocolul general de control al infectiilor dupa tratamentul pacientului.
utilizati manusi menajere si echipament de protectie individual pt decontaminarea instrumentarului
aparaturii si a suprafetelor din cabinetul stomatologic
curatati si dezinfectati instrumentarul stomatologic cu atentie
sterilizati instrumentele
decontaminati piesele de mana si evacuati lichidele stagnate in tubulatura de apa, lasati sa funcitoneze in
gol pisele de mana, uniturile,seringile de apa/aer pt 2-3 min la inceputul fiecarei zi si 20-30 de sec intre
sedintele de tratament ale pacientilor
manipulati cu grija instrumentarul ascutit de unica folosinta
decontaminati suprafetele de mediu
decontaminati articolele protetice
procesati in mod corespunzator detritusurile contaminate
AL 3LEA SUBIECT:
COMPLEXUL PULPO DENTINAR
58. Din ce este format complexul pulpo-dentinar si care sunt caracteristicile acestuia.
Complexul pulpo-dentinar este format din :
o Dentina tesut mineralizat de orizine mezenchimala care este supus unor permanente restructurari atata
timp cat dintele isi pastreaza vitalitatea
o Pulpa dentara tesut conjunctiv lax care deriva din papila mezenchimala si care are o structura
asemanatoare ce aceea a celorlalte tesuturi conjunctive ale organismului; este delimitata la exterior de
dentina si comunica prin zona apicala cu economia generala a organismului
Caracteristici :
Pulpa dentara este adapostita intr-o cavitate cu pereti rigizi, inextensibili
14

 Circulatia este de tip terminal

Sistem nervos bine reprezentat
Pulpa dentara este caracterizata printr-o labilitate structurala, in contextul legaturii sale morfofunctionale cu
dentina
59. Functiile tesutului pulpar.
Formativa formarea dentinei primare, secundare si de reactie de catre odontoblastii
embrionari
De aparare formarea dentinei de reparatie de catre odontoblastii de inlocuire
Defensiva la actiunea factorilor chimici, mecanici, electrici, bacterieni
Mentinerea structurii si functionalitatii normale a dentinei si a tesutului pulpar
De nutritie este asigurata de limfa dentinara prezenta in canaliculele dentinare
Neurosenzoriala transmiterea informatiei dureroase la nivel central, in urma unor
agresiuni patologice (carii, abraziuni, eroziuni) sau iatrogene (indepartarea tesuturilor alterate, prepararea
dd in scop protetic)
Supravegherea imunitara a tesutului pulpar
60. Care sunt celulele pulpei dentare.
Pulpa dentara prezinta celule dispersate intr-o matrice extracelulara hidratata. Sunt in cantitate mai mare
la dd proaspat erupti si sunt considerate nediferentiate sau imature, dar cu potential de diferentiere in celule
odontoblast-like sau odontoblasti de inlocuire. Celulele pulpei dentare sunt :
Celule dentinogenetice odontoblasti primari, celulele fiice nonodontoblastce din zona bogat celulara a
regiunii pulpare periferice, cu proprietati dentinogenetice
Celulele de baza ale tesutului pulpar :
Nutritive fibroblastii zonei pulpare centrale
Senzoriale celulele neuronale, celule asociate fibrelor nervoase mielinice si amielinice
Celule asociate vascularizatiei celule endoteliale, pericite
Celule de aparare dendritice, macroface, limfocite T
Celule mezenchimale nediferentiate
61. Structura zonei periferice, celulele odontoblaste.
Zona periferica este divizata in 3 zone :
Zona periferica, a celulelor odontoblaste
Zona subodontoblastica acelulara numita si stratul acelulat Weil
Zona bogat celulara numita stratul subodontoblastic Hohl
Zona periferica, a celulelor odontoblaste :
Formata din celule odontoblaste, inalt diferentiate, responsabile de formarea dentinei, incepand cu
dentina embrionara si post natala si continuand cu reparatia sa atata timp cat organul pulpar isi mentine
vitalitatea
Odontoblastii au un aranjament, o distributie si o forma care difera in functie de regiunea pulpara in care
se afla
In zona pulpei coronare sunt pluristratificati, au un corp celular de forma alungita, cilindrica, piriforma,
cu nucleu mare situat bazal in canalul radicular.
Pe masura ce se apropie de zona apicala aspectul pluristratificat este mai sarac, celulele odontoblaste
sunt mai putine, mai scurte, cubice sau plate, cu nucleu central
In partea bazala a celulei odontoblaste se afla un nucleu ovalar si in interiorul citoplasmei celulare exista
organite celulare bogate reprezentate care demonstreaza activitatea sa secretorie
62. Functiile odontoblastului.
a) Functia secretorie
secreta subst pe care le elimina prin peretele membranei celulare
15

enzime necesare pr de mineralizare (fosfataza alcalina si acida)

enzime necesare pt metabolice (ale glicolizei anaerobe, ale ciclului Krebs)
componente ale substantei fundamentale (aa, ioni minerali, lipide, ac hialuronic, ac
condroitinsulfuric)
componente care participa la formarea colagenului dentinare si a predentinei (precolagen)
b) Functia senzoriala
Celula odontoblastica nu este o celula nervoasa
Corpul celular si prelungirile odontoblastice sunt in contact cu terminatiile nervoase, receptori pt
transmiterea durerii
Cande cel odontoblaste sunt lezate sau iritate, ele por produce stimuli care sunt perceputi de
terminatiile nervoase libere
Un astfel de stimul va det eliberarea de catre odontoblast a unei substante neurotransmitatoare
Un alt tip de stimul poate fi deformarea mecanica a odontoblastului care actioneaza prin
transformarea energiei mecanice in diferenta de potential
Odontoblastul cu prelungirile sale si fibrele nervoase A pot fi considerate ca formand o capsula
senzoriala periferica pulpo-dentinara deoarece invelesc complet la periferie organul pulpar si se
distribuie in dentina prin canaliculele dentinare pana la jonctiunea amelo-dentinara
c) Functia dentinogenetica
Odontoblasti primari care apar cu formarea mugurelui dentar
Odontoblasti secundari de inlocuire sau odontoblasti din generatia a-2a
Au originea din celulele fiice provenite din ultima diviziune a preodontoblastilor prezenti
in zona subodontoblastica
Din diferentierea celulelor nespecifice de la nivelul pulpei dentare (celule mezenchimale
nediferentiate, fibroblasti, pericite)

63. Zona subodontoblastica acelulara (stratul Weil).

Este o zona situata imediat sub cea a celulelor odontoblaste, este sarac celulara si este prezenta mai
ales la nivelul coarnelor pulpare.
Aceasta zona contine :
Prelungiri citoplasmatice ramificate emise de celulele situate in zona pulpara subiancenta
O mare parte din plexul capilar subedontoblastic capilare patrund pana la startul celulelor
odontoblaste
Ramurile terminale ale fibrelor nervoase senzitive si autonome (plexul Raschow) ramurile
terminale ajung pana in canaliculele dentinare
Plexul fibrilar format din fibre Koff, care sunt fibre de reticulina mai groase
64. Zona bogat celulara (stratul Hohl).
Este un strat de grosime mica, bogat in celule fibroblaste, celulele mezenchimale nediferentiate,
histociti si celule dendritice care asigura supravegherea imunitara a tesutului pulpar. Aceasta zona este
traversata de fibre nervoase amielinice si vase sanguine capilare. Pe fata sa interna, acest strat se continua cu
parenchimul pulpar central.
Celulele din acest strat au o forma rotunjita sau ovalara si prezinta prelungiri citoplasmatice care pot
stabili contacte membranare cu celule odontoblaste (jonctiuni comunicante).
In stratul subodontoblastic Hohl exista celule fiice nonodontoblastice produse in cursul celei de-a
doua mitoze a preodontoblastilor. Aceste celule un dau nastere la odontoblasti deoarece se gasesc la distanta
de membrana bazala. Atunci cand odontoblastii primari sunt distrusi ce urmare a unei agresiuni vor da
nastere unor odontoblasti de inlocuire, acestia fiind responsabili de formarea dentinei de reparatie cu aparitia
fenomenului de cicatrizare a tesutului pulpar.
65. Regiunea pulpara centrala continut.
16

Fibroblaste
Celule mezenchimale nediferentiate
Celule imunocompetente
Fibre pulpare
Substanta fundamentala
Vase de sange
Fibre nervoase

66. Fibroblastele si celulele mezenchimale nediferentiate ale regiunii pulpare centrale.

Fibroblastele :
Au aspect fusiform sau spinos
Sunt nepolarizate si contin o cantitate mare de organite celulare implicate in sinteza proteica
In pulpa tanara sunt celule foarte active; au o bogata activitate de sinteza, fiind prezente in intreg
tesutul pulpar, distribuite neuniform in substanta fundamentala
O data cu inaintarea in varsta sunt inlocuite cu fibrocite celule fibroblaste aflate in repaus de
aspect turtit, ovoid sau rotund, cu activitate metabolica redusa
Principala functie este de elaborare si remaniere a matricei extracelulare a pulpei dentare prin sinteza
de precursori ai mucopolizaharidelor si a colagenului
Au capacitatea de a se modifica si de a forma tesuturi dure
Tesutul mineral produs seamana cu un calus osos cicatricial decat cu dentina
Dupa aplicarea unui coafaj direct, pot forma un tesut osteodentinar mai putin structurat
Se pot diferentia in celule de inlocuire a odontoblastilor
Celulele mezenchimale nediferentiate :
Sunt recursori ai celulelor diferentiate ale tesutului conjunctiv pulpar
Localizate intotdeauna in apropierea vaselor sanguine
Au forma poliedrica cu nucleu central voluminos, citoplasma abundenta si prelungiri citoplasmatice
periferice
In functie de stimulii care actioneaza asupra tesutului pulpar aceste celule se pot diferentia in
odontoblaste sau fibroblaste
Cu inaintarea in varsta nr acestora descreste si se reduce potentialul de generare al tesutului pulpar
67. Care sunt celulele imunocompetente ale zonei pulpare centrale si rolurile acestora.
Celulele dendritice
sunt celule de talie mare, care prezinta minim 3 prelungiri citoplasmatice numite dendrite;
sunt concentrate in jurul vaselor sanguine;
au rolul de a captura antigenele proteice straine intr-o maniera non-specifica;
nr lor cerste in inflamatia pulpara si pot avea rol in procesele de reparatie pulpara
Celulele macrofage
sunt celule de talie mare, rotunde, ovalare sau stelate, localizate in zonele perivasculare;
in pulpa normala sunt implicate in eliminarea celulelor moarte prin fenomenul de apoptoza;
in inflamatia pulpara au rolul de eliminare a bacteriilor si interactioneaza cu alte celule
inflamatorii precum limfocitele T;
pot lua aspecte morfologice diferite precum histocitele, celule care intervin in apararea pulpei
dentare prin fagocitare de hematii degenerate, fragmente celulare dezintegrate si corpi straini, dar
su si rol in elaborarea proteinelor necesare sintezei fundamentale pulpare si a fibrelor conjunctive
Limfocitele T
Din limfocite deriva plasmocitele, celule ovalare sau rotunde, cu nucleu excentric
Au rol in sinteza anticorpilor in cursul proceselor inflamatorii pulpare
68. Fibrele pulpare.
Sunt fibre conjunctive de 3 tipuri :
17

Fibre de colagen :
- Sunt cele mai numeroase
- Sunt elaborate de fibroblasti
- In pulpa dentara se gasesc mai ales in fibre de colagen de tip I si III
- Sunt prezente in spatiile intercelulare sub forma de filamente izolate sau in fascicule asociate axelor
vasculare in pulpa matura
- Nr lor creste o data cu inaintarea in varsta in paralel cu scaderea nr de celule = fibroza pulpara

Fibrele de reticulina :
Sunt asociate pretilor vasculari in jurul carora formeaza o retea
Fibrele Korff din stratul acelular Weil sunt formate din asocierea mai multor fibre de reticulina,
au un traiect ondulat, trec prin stratul de celule odontoblaste pt a patrunde in canaliculele dentinare
unde insotesc prelungirea Tomes, fiind paralele cu acestea. Aici se transforma in fibre de colagen

Fibre de oxitalani
- Se gasesc dispersate in tesutul pulpar
- In cantitati mai mici decat fibrele de colagen si reticulina
- Un sufera modificari in raport cu varsta
69. Caracteristicile vaselor sanguine pulpare.
- Diametru foarte mic
- Pereti subtiri cu structura delicata
- Arteriolele au 3 straturi
Adventice tunica externa, formata de colagen
Medie formata din celule musculare dispuse circular
Intima tunica intrna, formata din celule endoteliale
- Vasele capilare au un endoteliu inconjurat de un singur strat de celule endoteliale turtite, asezate pe o
membrana bazala formata din fibre de reticulina si rare fibre colagen
- Venulele au :
Adventice inconstanta sau absenta
Medie foarte subtire
Intima celule endoteliale aplatizate
70. Inervatia pulpei dentare.
Inervatia pulpei este foarte bogata. Fibrele nervoase mielinice si amielinice patrund in nr mare in
tesutul pulpar prin foramen apical principar si pron foramenele accesorii.
Fibrele senzitive provin din ramurile maxilare si mandibulare ale nervului trigemen. Fibrele
simpatice cu rol in vasomotricitate au originea in ganglionul simpatic cervical superior. In pulpa se mai
gasesc celule neuronale cu functii necunoscute.
Primele fibre nervoase ajung in pulpa dentara in momentul debutului amelo si dentinogenezei.
Reteaua nervoasa ramane imatura pe perioada de formare a dintelui si se stabilizeaza in momentul in care
dintele erupt are contacte dento-dentare si se stabilesc relatiile ocluzale.
Fibrele senzitive se ramifica la nivel apical in doua categorii de fibre : unele pt inervatia
parodontiului si altele pentru inervatia endodontica.
Fibrele nervoase se grupeaza in centrul pulpei radiculare unde formeaza fascicule in vecinatatea
vaselor sanguine. In camera pulpara fasciculele se ramifica in nervi cuspidieni si se termina in stratul
acelular Weill sub forma plexului Raschkow. Fibrele senzitive mielinice isi pierd teaca de mielina spre
periferia pulpei, astfel incat plexul lui Raschkow este format din fibre amielinice.
In dintele matur proportia de fibre nervoase intratubulare este variabila, fiind maxima in dentina
situata in dreptul coarnelor pulpare. Regiunea cervicala si radiculara sunt mai putin inervate iar dentina
interradiculara si dentina tertiara un contin fibre nervoase. Terminatiile nervoase situate in vecinatatea
vaselor sanguine, cele din plecul Raschkow si din tubulii dentinari sunt perlate.
71. Tipurile de fibre nervoase de la nivelul pulpei dentare si functiile acestora.
18

Fibrele de tip C
Sunt fibre amielinice care conduc impulsurile nervoase pt durere
Reprezinta 70-90% din fibrele nervoase ale dd temporari si definitivi
Au un prag de excitabilitate ridicat si viteza de conducere lenta
Sunt fibre chimio si termosensibile care transmit durerea protopatica
In inflamatia pulpara elibereaza neuromediatori responsabili de inflamatia neurogena a pulpei, in
principal substanta P cu efect vasodilatator, somatostatine cu efect vasodilatator
Fibrele nervoase de tip A
Au un prag de excitabilitate mai scazut si viteza de conducere mai rapida
Sunt la originea durerii acute, epicritice, esential dentinara, declansata de uscare, actiunea
intrumentarului rotativ supra dentinei si par a fi stimulate de deplasarea fluidului dentinar
Sunt inplicate in trasnsmiterea durerii.
Fibrele de tip A
Au o viteza de conducere foarte rapida
Sunt implicate in transmiterea sensibilitatii tactile si proprioceptive
Pot fi implicate si in perceptia sensibilitatii nedureroase determinata de exemplu de stimularea
dentara de mica intensitate de tip vibratoriu.

72. Tipuri de dentina.

Exista mai multe tipuri de dintina :
Dentina periferica
La nivel coronar matricea dentinara depusa de odontoblastii nepolarizati, fara canalicule dentinare
si fara prelungiri ale acestora; este un strat hipomineralizat
La nivel radicular strat hialin, fara canalicule, care coexista cu atratul granulat Tomes situat intern
Dentina circumpulpara
Dentina primara formata de odontoblastii polarizati prin transformarea predentinei in dentina odata
cu intrarea in functie a dintelui pe arcada
Dentina secundara se produce pe toata durata vietii dintelui pe arcada
Dentina tertiara se produce atunci cand apar agresiuni asupra tesutului pulpar si cuprinde doua
tipuri de dentina : dentina de reactie si dentina de reparatie.

73. Dentina de reactie.

Este produsa de odontoblastii diferentiati in cursul dezvoltarii germenenului dentare. Apare ca
raspuns la stimuli de intensitate mica, putin profunde, cu evoluti cronica la nivelul jonctiunii amelodentinare. Dupa localizarea depozitului de dentina tertiara exista doua tipuri :
Dentina de reactie sclerotica (DRS) formata prin depunere de dentina pe peretii interni ai
canaliculelor dentinare. Celulele odontoblaste elibereaza factori de crestere TGF in interiorul
tubilor dentinari. Prezenta lor determina acumularea si migrarea limfei dentinare in directia peretilor
dentinari cu stimularea colagenului. Tesutul pulpar raspunde prin depunere de depozite de dentina de
reactie in interiorul tubilor dentinari afectati determinand reducerea sau chiar obliterarea lumenului
canalicular. Aceasta dentina este rezultatul cresterii pr normal de formare al dentinei peritubulare.
Porozitatea dentinei scade si creste duritatea ei. Are un aspect translucid ca o consecinta a obliterarii
canaliculelor dentinare cu saruri de calciu. Acest pr este diferit de calcificarea intratubulara datorita
precipitarii cristalelor de hidroxiapatita.
Dentina de reactie peritubulara (DRP) apare la interfata dentina-pulpa prin exacerbarea pr de
dentinogeneza ca urmare a maririi depozitelor de predentina. Este produsa de odontoblasti si, spre
deosebire de dentina secundara regulata care apare pe toata suprafata camerei pulpare, aceasta are un
aspect neregulat si apare in zone restranse ale camerei pulpare, in care actioneaza stimulii iritativi.
Este rezultatul accelerarii sintezei de colagen tip I si a activitatii enzimatice la nivelul celulelor
19

odontoblaste, care vor permite eliberarea de fosfati si produc energia necesara unei mineralizari
rapide a dentinei nou depuse.
In urma actiunii terapeutice a unor substante medicamentoase utilizate in tratamentul plagii dentinare
(coafaj) s-a observat aparitia dentinei de reactie, care este dependenta de profunzimea cavitatii si de distanta
de difuziune dintre cavitatea de odontoblasti. Cu cat cavitatea este mai profunda si distanta de difuziune este
mai mica cu atat depunerea de dentina de reactie este mai importanta si distanta de difuziune mai mare
limiteaza grosimea stratului de dentina de reactie.
74. Dentina de reparatie.
Apare atunci cand asupra pulpei actioneaza un stimul puternic cum ar fi trecerea de la o evolutie
cronica a unui pr carios la evolutie acuta, accelerata, activa. Se produce distrugerea dentinei de reactie
sclerotica, care reprezinta o bariera in calea evolutiei pr carios si apar semne de suferinta a odontoblastilor
primari afectarea organitelor celulare, largirea spatiilor interodontoblastice si necroza lor.
Daca degradarea tesutului pulpar nu este completa, aceasta va reactiona prin depunerea de dentina de
reparatie care va avea un rol de bariera dentinara. Pentru ca dentina de reparatie sa apara trebuie ca pulpa sa
nu prezinte reactii inflamatorii severe si tesutul pulpar sa aiba un aspect caracteristic unei pulpe tinere,
reactive, cu un nr suficient de culele si vascularizatie adecvata.
Daca odontoblastii primari sunt distrusi se vor diferentia celule odontoblaste noi rezultate din zona
subodontoblastica Hohl si prin diviziunea si migrare spre zona de necroza se diferentiaza in odontoblasti de
inlocuire sau odontoblasti de generatia a-2-a.
Aceste celule pot proveni din :
Celule odontoblaste fiice, provenite din ultima diviziune a perodontoblastilor, prezente in
stratul subodontoblastic Hohl
Ca urmare a nediferentierii unor celule pulpare nediferentiate celule mezenchimale
nediferentiate, fibroblasti sau pericite.
Prezenta fibrodentinei este o conditie necesara pentru diferentierea odontoblastelor de inlocuire si
formarea dentinei de reparatie tubulara, ea avand rolul in fixarea factorilor de crestere necesari
nediferentierii odontoblastilor de inlocuire.
75. Modificari pulpare determinate de senescenta.
Seenescenta reprezinta fenomenul de imbatranire a tesuturilor => Reducerea volumului pulpar ca
urmare a formarii continue a dentinei secundare fiziologice cu reducerea volumului camerei pulpare si
canalelor radiculare. In conditiile unei activitati normale a pulpei dentare, depunerea de dentina este
continua si neuniforma iar localizarea ei depinde de cauza care determina depunerea de dentina. Dentina
secundara functionala se depune in special la nivelul plafonului si planseului pulpar. In situatii deosebite se
poate depune dentina de reactie sau de reparatie in zonele cele mai apropiate de locul de actiune al factorului
cauzal. Indiferent de tipul dentinei, aceasta determina diminuarea volumului camerei pulpare care este
formata din pereti rigizi si inextensibili si astfel pulpa este supusa unei compresiuni care determina
modificari de tip atrofic la celelalte elemente structurale ale pulpei dentare
- Diminuarea de odontoblasti care, odata cu inaintarea in varsta isi micsoreaza nr de organite
celulare. Produsele odontoblaste se mineralizeaza si apare micsorarea spatiului periodontoblastic
- Nr fibroblastilor este diminuat ca urmare a apoptozei.
DUREREA DENTINARA
76. Caracteristici generale ale durerii dentinare.
Prevalenta durerii dentinare :
Apare la 8-30% din populatia adulta
Mai frecvent intre 25-50 ani, cu frecventa mai mare la 30 ani
Mai frecvent la femei
Pacientii cu parodontopatie prezinta hiperestezie dentinara de colet in 72-98% din cazuri
Dd afectati :
Pot aparea la toti dd, mai frecvent la cei situati in zona de curbura a arcadelor dentare (C si PM)
20

 Incidenta crescuta pe hemiarcada opusa mainii cu care se face periajul

Cel mai frecvent implicate fetele vestibulare si cervicale ale dd
77. Substratul morfologic al durerii detinare.
Este reprezentat de plaga dentinara expusa direct mediului bucal precum si caracteristicile morfologice
ale acesteia.
Etiologie:
Caria dentara si tratamentul ei
Boala parodontala si tratament
Slefuirea unor dinti in scop protetic
Traumatisme dentare cu deschiderea camerei pulpare
Leziuni de uzura dentara
Albirea dintilor
78. Structura canaliculelor dentinare.
Canaliculele au traiect curb in forma de S.
Au nr si gros variabile in fct de localizare.
In zona circumpulpara au densitatea si diametrul mai mare decat in zona perif.
Volumul global a canaliculelor creste de la periferie spre pulpa.
Sunt structuri foarte fine si relativ rigide. Dentina pericanaliculara este mai mineralizata decat cea
intercanalara.
79. Implicatiile clinice ale variatiilor structurale ale dentinei pericanaliculare.
a)
Prepararea unei cavitati profunde pe un dinte la un pacient tanar va compromite mai mult material
citoplasmatic decat dentina mineralizata. In cazul preparatiilor realizate la turatie inalta apare fenomenul de
absorbtie al nucleilor odontoblastilor in lumenul canaliculului (prin efectul de pompa exercitat de freza in
rotatie asupra suprafetei cu care se afla in contact)
b)
Obliterarea lumenului canaliculelor dentinare va determina o scadere a conductantei fluidului tisulat
la nivel dentinar, avand drept consecinta directa o predispozitie mai redusa spre fenomenele de
hipersensibilitate
c)
Obliterarea lumenului canaliculelor determina modificarea adeziunii prin :
Reactie diferita la demineralizarea acida necesita un timp mai mare pt a obtine aceeasi forta de
adeziune
Grade de umectare diferite fata de dentina normala determina o penetrare mai grea a rasinii (strat
hibrid deficitar)
d)
Obliterarea lumenului canaliculelor dentinare afecteaza gradul de permeabilitate dentinara, ceea ce
va influenta extinderea raspunsului pulpar. Prin acelasi fenomen este blocata si reactia de aparare a
complexului pulpo-dentinar.
80. Teoria neurofiziologica.
Sustine stimularea prin excitatie directa a fibrelor nervoase amielinice din canaliculele dentinare.
Limite :
Imposibilitatea explicarii durerii la nivelul dentinei periferice (fibrele nervoase nu se extind pe mai mult
de 100 in tubulii dentinari). Doar stimularea indirecta ar putea explica aparitia durerii in acest loc (atunci
cand este stimulata pulpa dentara sau dentina circumpulpara)
81. Teoria odontoblastului receptor.
Odontoblastul, prin fibra Tomes, ar primi si transmite impulsul senzitiv pana la fibrele nervoase din
pulpa dentara, comportandu-se ca un receptor neurosenzorial.
Limite :
Odontoblastul are origine embriologica diferita de celula nervoasa
Fibra Tomes nu se intinde pe intreaga lungime a canaliculului
In situatii in care fibra odontoblastica a disparut, durerea dentinara se mentine, atata timp cat
canaliculele dentinare se mentin deschise.
21

82. Teoria hidrodinamica.

Principala cauza a durerii dentinare o constituie deplasarea rapida a lichidului interstitial
intracanalar spre exteriorul sau interiorul tubilor dentinari ca urmare a variatiilor de presiune determinate
de diversi stimuli. Acestia pot fi tactili, termici, osmotici si determina miscarea lichidului interstitial
intracanalar cu o viteza de 2-3mm/sec, miscare susceptibila de a genera durerea
Aceasta miscare stimuleaza fibrele nervoase
Se bazeaza pe principiile capilaritatii
Argumente in favoarea aceste teorii :

In momentul instrumentarii dentinei, tubulii dentinari sunt expusi, deschisi, iar fluidul
prezinta o curgere discreta spre capatul deschis

Aplicarea unei hartii absorbante pe plaga dentinara determina un efect de curgere si

aparitia durerii

Stimuli reci, tactili, osmotici determina un flux spre exterior al lichidului intracanalar.
Majoritatea pacientilor se plang de sensibilitate la rece (initial contractie, apoi deplasarea fluidului spre
ext)
83. Factorii de care depinde aparitia durerii dentinare.
Durerea dentinara este determinata de factori ce actioneaza asupra excitabilitatii si conductabilitatii
nervoase. Durerea poate fi influentata de :
o Factori somatici :
Infectii
Surmenaj
Afectiuni nervoase
Starea de stress
o Factori psihici in stari de depresie sau anxietate
o Perioada fiziologica menstruatie, sarcina, menopauza
o Starea de convalescenta dupa afectiuni generale severe ()anemii, avitaminoze, boli infectocontagioase)
o Varsta pacientului,senescenta pulpara,detritus dentinar remanent,profunzimea cavitatii
Influenta acestor factori are efect mai evident in cazul hiperesteziei dentinare. In afectiuni gerenale
durerea esre temporara, determinata de reducerea pragului dureros.
84. Hipersensibilitatea dentinara etiologie, manifestari clinice.
Etiologie : modificari anatomice bruste, brutale
Traumatisme dentinare cu denudarea dentinei
Interventii chirurgicale parodontale
Manopere terapeutice :
Prepararea de cavitati
Prepararea de bonturi
Manifestari clinice :
- Localizata, tranzitorie
- Provocata de agenti fizici, chimici
- Limitata de perioada actiunii excitantului
- Intensitate mica, moderata
- Reproductibila prin stimulare adecvata
- Absenta ei la stimulare mecanica
- Are tendinta de remisiune chiar fara tratament
85. Hipersensibilitatea postoperatorie manifestari clinice.
Este o entitate aparte in cadrul categoriilor hipersensibilitatii
Apare dupa realizarea unui tratament restaurator aparent corect
22

 Apare in special dupa restaurari realizate cu materiale compozite

Are incidenta crescuta
Prezinta dificultati de tratament
86. Mecanisme de aparitie a hipersensibilitatii postoperatorii.
1. Uscarea excesiva a plagii dentinare
Prin utilizarea spray-ului de aer in vederea uscarii plagii se produce distensie adiabata la nivelul suprafetei
dentinare cu evaporarea de limfa dentinara si consecutiv se produce deplasarea fluidului intracanalicular
In a 2-a etapa, dupa aplicarea rasinii de bonding, aceasta va fi polimerizata si va suferi o contractie ce se
va supraadauga deplasarii lichidiene extinse din etapa precedenta
2. Prin infiltratie marginala
In cazul in care realizarea adeziunii obturatiei la peretii dentinari a fost deificitara prin :

Uscare incompleta sau excesiva

Contaminarea plagii cu saliva

Gravare acida deficitara

In cazul compozitului microspatiul rezultat un se va micsora in timp ca la amalgam, din contra
Existenta acestui microspatiu un este evidenta in prima perioada a existentei obturatiei, iar daca cavitatea a
fost preparata retentiv si materialul se mentine prin retentie mecanica, un estista semne clinice obiective
initiale asupra acestei deficiente
3. Prin microfisuri in smaltul adiacent obturatiei
Aparitia microfisurilor se poate datora :
Erori in etapa de preparare a cavitatii
Captusirea deficitara a marginilor de smalt nesustinute
Ghidarea gresita a contractiei de polimerizare a materialului, ce va duce la suprasarcina peretelui
expus
87. Hiperestezia dentinara etiologie, manifestari clinice.
Etiologie :
o Vicii de dezvoltare 10% - jonctiunea smalt-cement un se realizeaza
o Expunere de dentina 90% :
Retractii gingivale
Chiuretaje, detartraje
Interventii chirurgicale parodontale
Pierdere de smalt prin: abraziuni,eroziuni,demineralizari
Manifestari clinice durere :
- Provocata de agenti fizici, chimici
- Fulguranta initial, apoi intensa, localizata, limitata la perioada actiunii excitantului
- Intensitate crescuta
- Apare mai ales la stimularea mecanica (palpare, periaj, masticatie)
- Are caracter afectiv deosebit
- Are tendinta la gravare (inflamatie pulpara acuta)
88. Diagnosticul diferential al hipersensibilitatii si hiperesteziei dentinare.
Hipersensibilitatea si hiperestezia pot coexista in :
Carii de colet cu evolutie lenta
- hipersensibilitate in interiorul cavitatii
- hiperestezie la JSC si JSD
Carii incipiente cu demineralizare
- hipersensibilitate in zonele profunde
- hiperestezie in zonele de demineralizare superficiale
Bonturi coronare slefuite si neprotejate hipersensibilitate initial, apoi hiperestezie
23

Cavitati preparate si obturate provizoriu (protejate) incorect hipersensibilitate initial, apoi

hiperestezie

89. Etapele realizarii unui tratament corect al durerii dentinare.

Dg corect pozitiv si diferential
Cu alte afectiuni
Intre cele 2 afectiuni
Depistarea factorilor etiologici ai afectiunii si indepartarea lor
Tratament medicamentos efectuat
De pacient la domiciliu
De medic in cabinet
Retratarea afectiunii atunci cand este cazul
90. Tratamentul preventiv al durerii dentinare.
Tratamentul realizat de catre medic :
Utilizarea cu blandete a instrumentarelor de detartraj
Utilizarea agentilor de densibilizare dupa interventii terapeutice
Plasarea corecta a restaurarilor
Desensibilizarea dd dupa folosirea metodelor de albire
Monitorizarea pacientilor
Tratamentul realizat de catre pacient :
Tehnici corecte de periaj individual
Respectarea intructiunilor de utilizare a pastelor de dd desensibilizante
Periute de dd cu duritate medie
Periaj dupa consum de alimente si bauturi acide
Evitarea utilizarii excesive a metodelor de curatare interdentara (scobitori, ata dentara)
91. Tratamentul etiopatogenic al durerii dentinare.
Corectarea igienei orale defectuase (revelator de placa)
Controlul placii bacteriene (periaj profesional, detartraj eventual sub anestezie)
Corectarea igienei orale in exces (leziuni de uzura)
Controlul atacului acid prin supravegherea consumului de :
- alimente aide (fructe, iaurt, citrice, salate, muraturi)
- bauturi acide (vin, sucuri, cola)
- substante medicamentoase (aspirina, vit C)
Controlul secretiei salivare (hipo sau asialic indusa de afectiuni ale glandelor salivare sau de
utilizarea unor subst medicamentoase)
Controlul bulimiei, refluxului gastrointestinal, alcoolismului
92. Tratamentul simptomatic al durerii dentinare.
Tratamentul presupune utilizarea de agenti desensibilizanti.
La domiciliu de catre pacient-paste de dinti,geluri,ape de gura
In cabinet de catre medic : este indicat atunci cand ssb dureroasa necesita o ameliorare imediata
datorita caracterului sau acut sau tratamentul realizat de pacient la domiciliu nu a dat rezultate.
Inainte de realizarea oricarui tratament se indeparteaza agentii agravanti: placa bact,tartru.
Restaurarea atunci cand acest lucru este necesar
93. Calitatile agentilor desensibilizanti utilizati in tratamentul durerii dentinare si obiectivele
urmarite.
Calitatile agentilor desensibilizanti
Sa un fie iritant pt pulpa dentara si tesuturile moi
Sa fie usor de aplicat
24

Sa necesite un nr redus de sedinte

Sa un modifice culoare dintelui
Sa un produca efecte secundare prin cumul cantitativ
Sa un interactioneze cu alte subst medicamentoase
Sa aiba un pret de cost rezonabil
Obiectivele desensibilizarii
Blocarea sau reducerea diametrului canaliculelor dentinare pt a bloca sau limita deplasarea fluidului
dentinar
Reducerea excitabilitatii nervoase senzitive la capatul pulpar al canaliculelor dentinare

94. Agentii chimici utilizati in tratamentul durerii dentinare realizat la domiciliu.

Tratamentul efectuat de pacient la domiciliu
- Se pot utiliza : paste de dinti, ape de gura, geluri desensibilizante
- Acestea contin urmatoarele substante active :
Pt desensibilizarea fibrelor nervoase terminale : nitrat de K; clorura de K
Pt obliterarea tubulilor dentinari : clorura de strontiu; acetat de strontiu; fluoruri, citrat de Na
in gel poliglicoidic
95. Agentii chimici utilizati in tratamentul durerii dentinare realizat in cabinet.

Oxalati de K, de Al, de Fe

Compusi de Ca Ca(OH)2

Fluoruri : geluri, solutii

Metode fizice : ionoforeza, adezivi, restaurari cu CIS sau compozie

Terapie cu laser

Procedee chirurgicale : lambou mucogingival

96. Utilizarea adezivilor in tratamentul durerii dentinare.
Adezivii ca desensibilizanti :
Aplicarea unor produsi polimerizati pe baza de HEMA ce acopera suprafata hipersensibila cu un
strat fin
Indicatii :
Desensibilizarea preparatiilor realizate pentru restaurari directe sau indirecte
Desensibilizarea bonturilor pregatite pt a primi o piesa protetica, dar si pt a preveni
sensibilitatea ce poate aparea dupa cimentare
Adezivii dentinari se bazeaza pe realizarea stratului hibrid si sigilarea ermetica a suprafetei dentinare
cu inchiderea canaliculelor dentinare. Cei mai indicati sunt adezivii de ultima generatie fara
dezhidratarea suprafetei dentinare
97. Ionoforeza utilizata in tratamentul durerii dentinare.
Ionii de F si Na din fluorura de Na 2% sunt dirijati intr-un camp electric si dispusi profund in
canaliculele dentinare
Se produce obstruarea canaliculelor prin fluorura de Ca formata, care precipita
Esfectul obtinut este temporar, metoda trebuie repetata la cateva luni
Doza de aplicare 1 mA/min sau 0,5 mA/2 min
Necesita aparatura speciala si foloseste curent continu redresat de 9V si intensitate de 1 mA

98. Terapia cu laser utilizata in tratamentul durerii dentinare.

25

Are ca rezultat reducerea nr de canalicule dentinare deschise si micsorarea diametrului acestora.

Dirijarea fascicolului laser trebuie sa tina cont de structura dentinara si de orientarea canaliculelor dentinare
in zona de lucru.
Actiunea razei laser produce :
Etapa 1 evaporarea imediata a componentelor organice din dentina intertubulara
Etapa 2 prin cresterea energiei laser dentina peritubulara este topita si canaliculele
dentinare sunt partial obstruate
Este costisitoare, necesita aparatura si personal calificat
Are avantajul ca necesita doar o sedinta de tratament
Laser cu dioda Ga-Al-As care actioneaza prin blocarea depolarizarii nervoase de tip C si obstruarea
canaliculelor dentinar. Are eficacitate 30-100%
Laser Nd: Yag care inchide canaliculele dentinare, coaguleaza fluidul dentinar reducand
permeabilitatea dentinei
Laser CO care obstrueaza canaliculele dentinare, in 60-100% din cazuri
99. Tratamentul nespecific al durerii dentinare prin restaurari adezive.
Sunt indicate atunci cand hipersensibilitatea este determinata de pierderea de subst dura dentara.
Permite sigilarea canaliculelor si a suprafetei dentinare producand o ameliorare mai indelungata
Se reface morfologia dintelui afectat de un pr cu pierdere de subst dura dentara
Se utilizeaza compozite sau CIS cu vazcozitati variate
Sunt mai eficiente pe termen lung, dar sunt mai invazive prin necesitatea prepararii substratului
dentar
RESTAURARILE DIRECTE CU AUR
100. Avantajele si dezavantajele aurului ca material de restaurare directa (RDA).
Avantajele aurului ca material de restaurare:
Biocompatibilitate foarte buna in mediul bucal
Adaptare marginala foarte buna, permitand o inchidere etansa foarte buna
Durata in timp foarte mare, uneori toata viata
Rezistenta deosebita la coroziune
Uzura similara cu cea a structurilor dure dentare
Dezavantaje:
Sunt nefizionomice
Au o tehnica de lucru lenta, cerand timp mai lung pentru realizare
Cer manualitate deosebita a medicului.
Energia folosita pentru condensare se distribuie si la tesutul pulpar putand produce leziuni
pulpare ireversibile, de aceea se folosesc in procesele carioase in care startul de dentina are grosime
mai mare de 1mm pe dintii fara suferinta pulpara sau parodontala
Pretul de cost este mare
101. Forme de prezentare ale aurului pentru RDA.
A. Aur precipitat

Aur pulbere (Goldent, Easy Gold

Aur mat, nelustruit (cilindrii)

Aurul mat, amalgamat cu calciu (Electrolloy)

B.Folie de aur

Folia simpla, plata

Folia ondulata

Folia de aur platinata

Folia de aur laminata

26

102. Decontaminarea aurului pentru RDA, obiective, metode de decontaminare.

La introducerea aurului in interiorul preparatiei se urmaresc cateva obiective:
Sa adere cat mai bine la peretii preparatiei
Sa se faca lipirea aurului de aur
Sa se indeparteze golurile de aer din masa restauratiei
Aceste obiective pentru a fi atinse necesita un aur pur, cu suprafata curata, coeziunea facandu-se prin
legaturi mecanice. Daca suprafata aurului prezinta impuritati (praf, strat oxidic), datorita faptului cu aurul
atrage gaze, suprafata sa va deveni necoeziva. In acest caz se va recurge la eliminarea gazelor printr-un
proces de degazare sau decontaminare.
Decontaminarea se realizeaza prin incalzire, eliminandu-se astfel impuritatile. Pentru degazare se
folosesc:
Flacara de la lampa de spirt, fiecare bucata de aur tinandu-se 3-5 minute cu o pensa sau cu ajutorul
unei tavite, in zona medie albastra a flacarii, pana la inrosirea sa
Decalitor electric, folosindu-se o placutza de mica dimensiuni pe care se pun fragmente de aur
Flacara de etanol pur la care se incalzeste aurul tot pe o placuta de mica dimensiune, pana devine
rosu
Aurul incalzit suficient va determina aparitia unor particule de pulbere care vor fi greu de condensat.
Dupa decontaminare aurul trebuie sa fie plastic, asemeni amalgamului.
103.

Modalitati de condensare a aurului si principii de condensare.

Condensare manuala se folosesc instrumente de mana,
respectiv fuloare, cu care se aplica presiuni pe materialul restaurator, dar presiunea manuala ca atare nu
este suficienta. Se poate utiliza in faza initiala de aplicare a aurului dupa care, cu un ciocanas de lemn se
aplica forte manuale sub forma de lovituri ritmice peste condensator care pentru a nu permite alunecarea
particulelor de aur va avea pe capul partii active santuri, striuri, zimti. Forta de lovire cu ciocanul nu
poate fi bine controlata de practician.
Condensarea pneumatica (ciocan automat) aceasta
metoda utilizeaza fuloare atasate la o piesa de mana, in interiorul manerului se gaseste un resort pentru
transmiterea loviturilor si foloseste energia vibratorie a aerului comprimat. Dozarea fortei de condensare
e greu de controlat. Este o metoda lenta, incomoda pentru pacient care simte durerea
Condensarea cu ajutorul motorului electric al unitului
dentar condensatoarele se ataseaza la piesa de mana sub forma de ciocanas si aceasta transforma
miscarea de rotatie a motorului in miscari axiale, imprimate extremitatii instrumentului. Metoda cere o
tehnica foarte buna. Loviturile sunt ritmice, rapide si bolnavul nu percepe presiunea
Condensarea electronica este cea mai eficienta si mai
controlabila metoda.
Principii de condensare:
Forta de condensare se aplica ritmic, sub unghi de 45 fata de peretii
laterali ai cavitatii si podea
Forta de condensare aplicata pe o suprafata de aur deja inserat se face
pe o directie perpendiculara in unghi de 90
Condensarea se incepe pe o parte a cavitatii si se continua in linie
dreapta pana in partea opusa, apoi se revine pe partea initiala continuandu-se la fel si astfel se asigura
o condensare pe toata suprafata de aur inserata. Fiecare pas al condensatorului se suprapune peste
din urma lasata anterior si se misca astfel pas cu pas spre periferie
Intensitatea fortei de condensare creste progresiv cu fiecare strat de
material adaugat, intensitatea putand fi crescuta prin amplitudinea de condensare sau utilizand
condensatoare cu suprafata activa mai mica
Condensarea se realizeaza fie de la o margine a cavitatii spre cealalta
sau de la centru la periferie, a doua varianta fiind mult mai buna, condensarea mai omogena
Condensarea formelor de aur precipitat trebuie sa inceapa manual, de
la centru la periferie, pana se obtine un strat uniform de material apoi se trece la condensarea mecanica
27

104. Condensatoarele utilizate pentru condensarea aurului in cavitate.

Condensatoarele utilizate in aurificari difera dupa tehnica de condensare utilizata si dimensiunea partii
active, toate au insa o trasatura comuna: suprafetele active au configuratie piramidala ceea ce asigura 3
functii:
Maresc suprafata de condensare
Actioneaza prin generare de forte laterale pentru o condensare uniforma
Determina in materialul condensat identitati triunghiulare ce permit adaugarea a noi cantitati de
material
Condensatoarele folosite la piesa de mana a unitului dentar sau pneumatic sunt alcatuite dintr-un varf
sau parte activa si un gat scurt de 2,5 cm care se potriveste la piesa de mana.
Condensatoarele folosite cu ciocanel manual sunt mai lungi 15 cm si au o terminatie plata, pentru a
primi loviturile usoare ale ciocanelului manual.
Partea activa a condensatoarelor are forme si marimi diferite. Toate au configuratii piramidale si santuri
sau striuri, pentru a preveni alunecarea lor pe aur. Exista mai multe tipuri de condensatoare:
Condensator cu fata terminala rotunda
Condensator in forma de picior
Condensator rectangular
Gatul condensatoarelor poate fi:
Drept
Monoangulat
Biangulat
In baioneta
Partea activa a condensatorului poate fi perpendiculara pe axul lung al manerului sau perpendiculara pe
partea finala a gatului. Cu cat e mai mica fata partii active cu atat creste greutatea aplicata pe cm2, la o forta
constanta.
105.

Indicatiile restaurarilor directe cu aur.

Ca alternaviva la amalgam pentru zonele laterale ale arcadelor dentare
La restaurarea cariilor mici din santurile si fosetele dintilor laterali si pe fata orala a dintilor
anteriori (cavitati clasa I)
La restaurarea leziunilor carioase cervicale mai mici sau a un or leziuni de eroziune, defecte
cuneiforme, situate in 1/3 cervicala a tuturor dintilor (cavitati clasa aV-a)
Leziuni mici proximale care nu distrug fata vestibulara a dintilor frontali (cav clasa aIII-a)
Leziuni proximale mici acolo unde creasta marginala nu este supusa la presiuni ocluzale mari
(cavitati clasa a II-a)
La nivelul marginilor incizale sau a varfurilor cuspidiene (cavitati clasa aVI-a)
Pe dinti ce vor beneficia de un tratament protetic
Pentru repararea unor restaurari turnate din aur care nu mai sunt adaptate corect marginal
(incrustatii)
Pentru inchiderea orificiilor de trepanare a unor restaurari protetice inca functionale (doar la
aliaje cu continut mare de aur)
Pe dinti vitali, cu parodontiu marginal sanatos, apt sa suporte compactarea si fara suferinta
pulpara
Pe dinti fara fisuri in smalt
La pacienti cu igiena orala corespunzatoare, cu indice de carie scazut
La pacienti ce nu prezinta curenti galvanici datorati prezentei unor restaurari metalice diferite

106.

Contraindicatiile restaurarilor directe cu aur.

Dinti cu camera pulpara voluminoasa
Dinti grav afectati parodontal, cu stabilitate deficitara si prognostic
discutabil
28

Dinti cu defecte ocluzale mari, cu risc de fractura a cuspizilor

Acolo unde nu se poate face izolarea corecta a campului operator si uscarea completa a
preparatiei
Dinti cu leziuni pe una sau mai multe suprafete situate in zona laterala si risc de carie crescut
sau cu defecte ocluzale mari, cu risc de fractura
Dinti tratati endodontic, datorita rezistentei lor slabite
In cavitati profunde la care stratul de dentina e mai subtire de 1mm
La pacienti lipsiti de rabdare, durata restaurarii fiind mai mare
Lipsa de motivatie si colaborare a pacientului
La pacientii cu venituri reduse
La dentitia deciduala
La obturatii retrograde
107. Etape clinice de lucru pentru RDA.
1)
Diagnosticul leziunii, a starii tesutului pulpar, parodontiului, se efectueaza examen radiologic
al ambelor arcade
2)
Se instruieste pacientul cu privire la manopera, tehnica, alternative, avantaje, dezavantaje
3)
Eventuala anestezie locala
4)
Prepararea conturului primar al cavitatii cu expunerea leziunii carioase
5)
Realizarea preparatiei dupa regulile lui Black
6)
Izolarea campului operator cu diga
7)
Tratamentul plagii dentinare, dupa caz. Zonele cavitatii dispuse in apropierea pulpei dentare
se vor acoperi cu preparate cu hidroxid de calciu. In cazul cavitatilor profunde se recomanda aplicarea
unei obturatii de baza in special pentru izolarea termica, pentru amortizarea impulsurilor de
condensare precum si pentru limitarea volumului de aur. In cazul cavitatilor superficiale se poate
renunta la obturatia de baza
8)
Aplicarea aurului coeziv strat cu strat si condensarea sa la baza
9)
Acoperirea stratului de baza si umplerea prin aditie a cavitatii de la margine spre centru
10) Indepartarea excesului si netezirea suprafetelor prin presiune mecanica de la centru la periferie
11)
Finisarea suprafetei obturatiei
12)
Indepartarea digai, control si fluorizare
108.

Principii de realizare a cavitatilor pentru RDA clasa I.

Efectuarea preparatiei va fi dependenta de avolutia procesului carios,
intindere in suprafata si profunzime, calitatea tesuturilor dure dentare restante
Forma de contur a cavitatii depinde de procesul carios. Ea se intinde
pentru a cuprinde santurile si fosetele de smalt afectate
Atunci cand procesul carios este localizat intr-o foseta, conturul cavitatii
va fi circular sau triunghiular, daca se extinde si in santuri el poate deveni alungit sau chiar extins,
cuprinzand aceste santuri
Marginile vestibulare si orale ale cavitatii se plaseaza inafara adancimii
santurilor si fosetelor, pe pantele cuspidiene, dar latimea maxima a cavitatii nu va depasi 1/5 din distanta
intercuspidiana. Mezial si distal marginile vor fi cat mai aproape de foseta meziala si distala, cu
conservarea maxima a crestei marginale aferente
Se indeparteaza in totalitate smaltul nesustinut de dentina sanatoasa si
toate defectele de structura
Accesul la cavitate este minim atat cat sa permita introducerea
instrumentarului si manipularea lui
Peretii laterali ai cavitatii trebuie sa fie paraleli intre ei iar acolo unde
preparatia se extinde mezial si distal, acesti pereti pot fi usor divergenti spre ocluzal
Peretele pulpar are o adancime uniforma si e plan, paralel cu suprafata
ocluzala a dintelui si se gaseste la 0,5mm fata de JAD, in dentina. El se intalneste cu peretii laterali in
unghiuri bine exprimate
29

Atunci cand retentia cavitatii nu e suficienta, se pot real;iza santuri

paralele vestibular si oral la dintii laterali si incizal si gingival la dintii frontali. Acestea nu trebuie sa
submineze crestele marginale
Marginile cavitatii se bizoteaza in unghi de 45 pentru a indeparta
smaltul rugos, bizoul sa nu depaseasca in latime 0,2mm
109.

Principii de realizare a cavitatilor pentru RDA clasa a II-a.

Cavitatea orizontala nu trebuie sa aiba neaparat forma de coada de randunica, latimea sa trebuie sa
fie mai mica sau egala cu 1/5 din distanta intercuspidiana
Cavitatea verticala va fi tronconica, extinsa spre lingual la dintii superiori si spre vestibular la dintii
inferiori
Extensia se face in functie de cuspizii functionali
Peretele gingival va fi plasat sub punctul de contact
Contactul in sens transversal cu dintii vecini se desfiinteaza putin, nu e necesar sa treaca sonda intre
dinti ca la preparatiile pentru amalgam
Unghiurile interne vor fi bine exprimate
Se vor bizota marginile cavitatii in unghi de 45
Istmul se teseste
Peretele axial (parapulpar) va fi convex iar peretele vestibular si oral in unghi ascutit cu peretele
parapulpar

110.

Principii de realizare a cavitatilor pentru RDA clasa a V-a.

Forma de contur a cavitatii este trapezoidala ea oferind o retentivitate
buna, un aspect mai estetic si o forma de convenienta buna in timpul lucrului
Marginea gingivala este mai mica decat cea ocluzala/incizala, ele sunt
paralele intre ele si cu planul ocluzal al dintelui
Intre peretele gingival si cel parapulpar exista unghi bine exprimat,
ascutit. Marginea gingivala poate fi in smalt si atunci se bizoteaza usor sau in cement si atunci nu se
bizoteaza
Marginile meziale si distale sunt paralele cu suprafata proximala
corespunzatoare si pot fi acoperite partial de gingie
Peretele axial (parapulpar) este la 1 mm adancime in dentina in
ocluzala/incizala a cavitatii si la 0,75mm in gingivala a cavitatii, paralel cu fata vestibulara a dintelui,
usor curbat mezio-distal si pastrand peste tot aceeasi adancime. El intalneste peretele ocluzal al cavitatii
in unghi drept, peretele mezial si distal in unghi obtuz, bine exprimat si peretele gingival in unghi ascutit
Peretele gingival este cheia retentiei, el intalneste peretii mezial si distal
in unghiuri bine exprimate, este inclinat spre peretele axial dand un unghi ascutit si converge cu peretele
ocluzal
Pe dintii anteriori, pentru aspectul estetic, marginea incizala poate fi
curba, urmand conturul gingiei
Extinderea mezio-distala a cavitatii este in raport cu extinderea
procesului carios

111. Nocivitatea restaurarilor directe din aur pentru tesutul pulpar.

Energia de condensare care nu e preluata de metal va fi dirijata spre dentina si poate produce deformari
ale acesteia putand determina iritarea pulpei dentare. Cele mai nocive forte de condensare sunt cele aplicate
perpendicular pe peretele pulpar de aceea fortele de condensare vor fi dirijate in unghi de 45.
Energia termica in exces ramasa dupa degazarea aurului, dupa finisare, lustruire, curentii galvanici
datorati altor metale sunt tot atatea elemente ce pot produce leziuni pulpare. Aceste situatii depind de
distanta fata de pulpa:
La 3-3,5mm distanta fata de pulpa apar reactii pulpare reparatorii. Nu
este necesara protectia pulpara
La 2-3mm distanta de tesutul pulpar se va recurge la aplicarea de lacuri,
adezive dentinare
30

La 1-2mm reactia pulpara de aparare este deficitara, se va aplica

hidroxid de calciu sau CIS, ZOE
Sub 1mm nu sunt indicate aurificarile directe
Modificarile pulpare sunt reversibile dupa 24h pana la 2 saptamani, sub protectie pulpara adecvata.
RESTAURAREA CORONARA PRIN INCRUSTATII METALICE
112.
1)

2)

3)

4)
5)

6)

7)

Clasificarea incrustatiilor metalice.

Dupa raportul cu tesuturile dure dentare
Intratisulare inlay, care sunt integrate in profunzimea tesuturilor dure dentare
Etratisulare onlay, care acopera in suprafata 3 sau 4 fete ale coroanei dentare.
Combinatie intre cele doua: inlay-onlay
Pinlay incrustatie ancorata in canalul radicular cu ajutorul unor mijloace suplimentare de
retentie (pivoturi, stifturi) ce fac parte comuna cu inlay-ul
Combinatie inlay-pinlay
Dupa materialul din care sunt confectionate
Metalice
Nemetalice: materiale compozite si ceramice
Mixte: metalo-ceramice sau metalo-compozite
Dupa refacerea functiei fizionomice
Fizionomice
Nefizionomice
Mixte
Dupa numarul fetelor pe care e aplicata: cu 1,2,3 sau mai multe fete (3/4 sau 4/5)
Dupa topografie
Pe suprafetele vestibulare sau orale
Pe suprafetele meziale sau distale
Pe suprafata ocluzala a dintilor laterali
Pe mai multe suprafete dentare:
Mezio-ocluzo-distale (MOD)
Mezio-ocluzo-vestibulare (MOV)
Disto-ocluzo-vestibulare(DOV)
Mezio-ocluzo-disto-vestibulare
Dupa modul de constructie
Simple
Compuse
Cu pivot
Cu crampoane
Cu surub
Cu clavete
Cu glisiera
Dupa scop
Pentru restaurarea morfologica a coroanei dentare:
Cavitati de clasa I pe dintii laterali
Cavitati de clasa a II-a pe dintii laterali
Cavitati de clasa a III-a sau a IV-a pe dintii frontali
Cavitati de clasa a V-a la nivelul tuturor dintilor
Ca element de agregare a unei punti dentare putin extinse (1-2 dinti)
Ca element de sprijin pentru protezele partiale
Ca element de fixare pentru aparate de imobilizare a dintilor
Pentru echilibrarea ocluziei

113. Avantajele si dezavantajele inlay-urilor metalice.

Avantajele:
31

Ofera o rezistenta mecanica si chimica foarte buna in mediul bucal

Au o durata in timp foarte buna, uneori toata viata
Permit realizarea unei inchideri marginale foarte bune, data de precizia confectionarii piesei cat si a
finisarii si slefuirii ulterioare a marginilor
Permit reconstructia diferitelor pierderi de substanta de etiologii diferite si cu localizari diferite
Permit o refacere foarte corecta a punctului de contact si a pragului gingival greu de realizat cu alte
restaurari
Permit o restaurare fizionomica prin posibilitatea de asociere a metalelor nobile sau seminobile cu
materiale fizionomice
Pot fi utilizate ca mijloace de agregare sau de sprijin in alte constructii protetice fixe sau mobile
Folosesc ca mijloc de fixare pentru imobilizarea dintilor parodontotici sau pentru inaltarea ocluziei
Dezavantaje:
Necesita tehnica riguroasa de lucru pentru realizare, atat in faza clinica cat si in cele de laborator
Necesita instrumentar de lucru adecvat, de buna calitate
Necesita laborator specializat, cu instalatii speciale
Cer respectarea contactelor ocluzale ale dintilor restaurati atat in intercuspidare maxima cat si in
dinamica mandibulara
Cer timp de lucru mai mare si mai multe sedinte de tratament
Sunt mai costisitoare decat restaurarile simple, avand in vedere materialele din care sunt
confectionate
Necesita precautii la dinti cu volum redus la care incrustatia poate determina fracturi coronare ale
dintilor daca nu se recurge la o protectie corespunzatoare a cuspizilor, restaurarea in acest caz
actionand ca o pana
Incrustatiile imperfecte pot determina dereglari functionale mai mari decat cele ale restaurarilor
nereusite
114. Indicatiile si contraindicatiile inlay-urilor metalice.
Indicatii:
Atunci cand este nevoie de o rezistenta mai mare a materialului de restaurare si contur mai exact, cu
puncte interdentare de contact precise
Pentru pierderi obisnuite de substanta dura dentara (carii, fracturi, eroziuni, abraziuni)
In rezolvarea unor leziuni distrofice evolutive
Pentru imobilizarea dintilor parodontotici
Ca elemente de agregare pentru punti putin extinse (1, 2 dinti)
Ca elemente de sprijin pentru proteze partiale mobilizabile
Ca elemente de echilibrare a ocluziei (inaltarea ocluziei in abraziuni dentare)
La pacienti cu posibilitati materiale
Contraindicatii:
Pacienti ce prezinta o igiena bucala deficitara
Pacienti cu predispozitie la carie
Procese carioase extinse pe mai multe suprafete dentare, cu prezenta unei cantitati minime de
tesuturi dure, cu rezistenta scazuta la presiuni masticatorii
In inlocuirea unor restaurari vechi incorecte, extinse
Pacienti cu probleme majore de sanatate, cu care colaborarea este deficitara
La dintii temporari sau la dintii permanenti in perioada de formare
La dinti cu morfologie dentara si rapoarte ocluzale neprielnice
Ca elemente de agregare pentru punti extinse
115.

Principii privind prepararea cavitatilor pentru incrustatii metalice.

Se va tine seama de urmatoarele elemente:
Se indeparteaza tesuturile alterate in totalitate, fara concesii. Dentina ramasa trebuie sa fie sanatoasa,
de aspect normal, culoare si duritate optime, in strat suficient de gros pentru a asigura protectia pulpara
Pentru realizarea retentiei preparatiei se urmaresc urmatoarele obiective:
Posibilitatea insertiei si dezinsertiei incrustatiei. Pentru aceasta va trebui realizata o preparatie care
sa fie retentivo-neretentiva, neretentiva in sensul axului de insertie, a directiei ce permite introducerea
32

si indepartarea sa din cavitate, care trebuie sa coincida cu directia in care sa exercite fortele de
masticatie si retentiva in toate celelalte sensuri. Aceasta presupune:

Realizarea unor pereti laterali ai preparatiei relativ paraleli intre ei, verticali si
perpendiculari pe planseul cavitatii

Unghiuri de intalnire dintre peretii verticali si peretele pulpar usor rotunjite

Pentru indepartarea incrustatiei se accepta o usoara convergenta a peretilor verticali

spre peretele pulpar, in unghi de 2-5

Pentru stabilitatea restaurarii se pot realiza, pe langa conturul primar al cavitatii si

elemente suplimentare de retentie, care sa se opuna dezinsertiei piesei din preparatie. Astfel de
elemente pot fi:
Cavitati de retentie in coada de randunica, de dimensiuni mai mici decat pentru restauratiile
cu amalgam
Santuri,puturi parapulpare, cavitati accesorii
Perete parapulpar convex (cavitate de clasa aV-a)
Forma de rezistenta a preparatiei presupune ca aceasta:
Sa opuna o rezistenta buna la presiuni ocluzale
Sa fie protejata la marginea cavitatii de pereti de smalt sustinuti de dentina sanatoasa
Sa nu ramana cuspizi nesustinuti de dentina sanatoasa care sa pot fractura in timpul actului
masticator. Pentru cuspizii nelucratori e necesara o protectie minima, marginile incrustatiei putand fi
plasate chiar langa varful cuspidului. Pentru cuspizii lucratori, acestia trebuie acoperiti cam 1,5 mm
de incrustatie (sistem inlay-onlay)
Marginea incrustatiei trebuie sa se extinda pana in zonele unde se face usor autocuratirea si curatirea
artificiala, indepartarea placii bacteriene, sa indeparteze fisuri, santuri, gropite retentive
E necesar sa se reduca din substanta dura dentara suficient pentru a realiza un minimim de grosime a
incrustatiei pentru a opune rezistenta fortelor de masticatie, tinandu-se seama de zona dentara pe care se
realizeaza piesa si de scopul sau
Finisarea finala a cavitatii se realizeaza bizotand marginile de smalt ale cavitatii in unghi de 30-40
pentru a permite brunisarea marginilor incrustatiilor in timpul miscarilor de masticatie
Restaurarea se cimenteaza in cavitate pentru prevenirea microinfiltratieiilor marginale si pentru
prevenirea indepartarii ei din preparatie de catre alimentele lipicioase si de forta de gravitatie
E necesara protectie pulpara in functie de profunzimea cavitatii, de caracterele plagii pulpodentinare. Aceasta se efctueaza inaintea cimentarii piesei in interiorul preparatiei.
116.

Fazele de lucru pentru realizarea incrustatiilor metalice.

Amprentarea antagonistilor
Inregistrarea ocluziei
Izolare cu rulouri de vata si aspirator
Indepartarea restaurarilor vechi (daca e cazul) si realizarea preparatiei
Tratamentul medicamentos al plagii pulpo-dentinare
Amprentarea preparatiei sau modelarea incrustatiei in ceara de catre medic si trimiterea ei in
laboratorul de tehnica dentara, cu toate indicatiile necesare
Restaurarea provizorie apreparatiei
Confectionarea piesei in laborator
Controlul piesei infinite de catre medic exobucal si proba acesteia in interiorul preparatiei dupa
indepartarea obturatiei provizorii
Izolarea campului operator
Adaptarea incrustatiei in interiorul preparatiei
Cimentarea piesei si adaptarea sa perfecta in ocluzie

117.

Prepararea cavitatilor de clasa I pentru incrustatii metalice.

Forma de contur a cavitatii
Aceasta depinde de:
Gradul de afectare a smaltului in suprafata si profunzime
33

 Adancimea procesului carios

Se va urmari ca:
Smaltul sa fie in totalitate sprijinit pe dentina sanatoasa
Deschiderea procesului carios sa se faca in raport cu extinderea acestuia avandu-se in vedere
indepartarea in totalitate a prismelor de smalt nesustinute
Exereza dentinei alterate sa se faca in totalitate
Extensia preventiva va include toate santurile si fosetele care reprezinta zone de maxima retentie si
unde este posibila aparitia cariei secundare marginale. Marginile cavitatii preparate vor fi extinse in
zonele autocuratibile si accesibile curatirii artificiale
Rezistenta cavitatii se realizeaza prin pastrarea peretilor suficient de grosi, cuspizi
vestibulari si orali integri, pentru a rezista presiunilor masticatorii. Smaltul trebuie sa fie sprijinit pe un
strat de dentina sanatoasa de cel putin 2 mm
Retentia cavitatii depinde de:
Inaltimea peretilor verticali
Paralelismul a cel putin 2 pereti verticali
Divergenta de 2-5 spre ocluzal a peretilor laterali ai cavitatii
Peretele pulpar sa fie orientat astfel incat sa primeasca perpendicular fortele exercitate asupra sa, sa fie
plan sau in trepte
Prezenta unor elemente suplimentare de retentie (santuri, puturi, tunele)
Finisarea peretilor preparatiei trebuie sa fie facuta cu multa atentie astfel:
Unghiurile interne ale cavitatii vor fi usor rotunjite pentru a permite indepartarea amprentei si pentru a
putea permite efectuarea probei incrustatiei precum si cimentarea sa
Bizotarea marginilor externe ale cavitatii se face in functie de distanta acestor margini ale cavitatii fata
de mijlocul cavitatii in sensul ca cu cat acestea sunt mai departe cu atat bizoul e mai mare (30-40).
Daca bizoul ar fi mai mic de 30 ar rezulta incrustatii cu margini metalice ascutite, susceptibile de
fracturare si daca ele ar fi mai mari de 40, marginile metalice nu ar mai putea fi brunisate. Latimea
bizoului trebuie sa fie 0,25-0,50mm(1/4 din grosimea smaltului)
Toaleta cavitatii si tratamentul plagii pulpo-dentinare se face in functie de
profunzimea acesteia si de caracteristicile sale.
118.

Prepararea cavitatilor de clasa a II-a pentru incrustatii metalice.

Cavitatea ocluzala a acestei preparatii se realizeaza ca si cavitatea de clasa I dar mai putin extinsa
decat pentru restaurarile de amalgam
Exereza dentinei alterate trebuie facuta in totalitate
Extensia preventiva pentru cavitatea orizontala e identica cu cea a unei cavitati de clasa I, se
extinde pe toata suprafata ocluzala a dintelui, in santuri si fosete, exceptie facand molarul I superior la care
ne vom opri cu preparatia la nivelul crestei transversale ocluzale. Pentru cavitatea verticala se respecta
divergenta peretilor in toate sensurile, peretii verticali vor fi scosi inafara punctului de contact cu dintele
vecin si vor fi evazati spre acesta. Podeaua cavitatii si peretele axial trebuie sa aiba baza in dentina, cu
adancimea suficienta. Peretele (pragul) gingival se va afla sub punctul de contact cel putin 0,5mm
Rezistenta cavitatii necesita pereti suficient de grosi, cuspizi vestibulari si orali intregi
Retentia cavitatii presupune:
Pereti vestibulari si orali evazati spre dintele vecin, paraleli sau usor divergenti spre ocluzal
Ccontinuitatea axului cavitatii verticale cu cel al cavitatii orizontale
Podeaua cavitatii sa fie in dentina la 0,5mm de jonctiunea amelo-dentina
Pragul gingival sa aiba minimum 2mm, sa fie plasat in zona cu gingie sanatoasa si unghiul de intalnire
al acestuia cu peretele axial sa fie bine exprimat. Atunci cand procesul carios este mai intins, pentru a
se opune alunecarii spre spatiul proximal al incrustatiei se realizeaza la nivelul pragului gingival un
jgheab de blocare a acestei alunecari
Finisarea cavitatii de clasa a II-a presupune finisarea cavitatii orizontale care se realizeaza la fel cu
cea de la o cavitate de clasa I si finisarea cavitatii verticale. La aceasta din urma se procedeaza la bizotarea
34

peretilor proximali spre ambrazuri, pentru a se putea realiza margini metalice de 40, care sa permita
brunisarea si prin bizotare va ramane o zona mai puternica de smalt. Se bizoteaza si unghiul axio-pulpar
Peretele gingival e totdeauna bizotat in unghi de 30 pentru indepartarea smaltului subminat si
bizoul are o latime de 0,5-1mm, marginile metalice putand fi astfel brunisate
Uneori, cand in santul sau gropita de pe fata vestibulara sau orala exista un proces carios, se extinde
cavitatea, cu includerea acesteia la o adancime de 1,75-2mm, sub forma unui sant ce trebuie si el bizotat.
Adancimea peretelui axial e de aproximativ 1mm. Se bizoteaza peretele mezial si distal continand bizoul
ocluzal de 40 si peretele gingival in unghi de 30
Pentru cavitatile mezio-ocluzo-distale se vor prepara fie 2 cavitati distincte fie o cavitate
transversala care va permite unirea celor 2 cavitati verticale ce asigura mai bine rigiditatea, contentia si
retentia incrustatiei in interiorul preparatiei
119. Amprentarea preparatiei pentru incrustatia metalica.
Dupa prepararea cavitatii urmeaza amprentarea sa care se face prin metoda directa sau indirecta.
Metoda directa
Cavitatea se va izola printr-un strat subtire de vaselina, saliva, glicerina. O ceara speciala se introduce
in cavitate prin picurare sau indesare cu pulpa degetului. Cu instrumente incalzite se prelucreaza
aceasta ceara pana se reface exact forma anatomica a dintelui
Se modeleaza functional fata ocluzala si se netezeste apoi cu acetona
In partea cea mai voluminoasa a amprentei se introduc unul sau mai multe stifturi incalzite care, dupa
racire vor servi la scoaterea amprentei iar in laborator ca tije de turnare.
Metoda indirecta
Este cea mai folosita datorita imbunatatirii proprietatilor materialelor de amprentare. Aceasta metoda
usureaza mult munca medicului, mai ales cand este vorba de mai multe restaurari alaturate, dar
contine mai multe posibilitati de eroare decat metoda directa. Aceasta metoda presupune amprentarea
preparatiei si obtinerea relatiilor asupra rapoartelor lor cu dintii vecini si antagonisti
Amprenta este trimisa la laborator insotita de toate datele necesare pentru realizarea incrustatiei de
catre tehnician.
120. Restaurarea provizorie a preparatiei pentru incrustatia metalica.
Restaurarea provizorie a preparatiei intre sedintele de lucru are drept scop protectia acesteia si evitarea
aparitiei durerii dentinare, in acelasi timp ofera confort pacientului care va putea utiliza dintele, in mod
normal, in procesul de masticatie.
Pentru restaurarea provizorie a cavitatii preparate pentru inlay metalic se folosesc: ciment ZOE, CIS,
cimenturi policarboxilice, FOZ
121. Verificarea incrustatiei metalice si fixarea sa in interiorul cavitatii.
Prelucrarea si finisarea primara a piesei se face in laborator.
In cabinet se va face proba incrustatiei si eventualele surplusuri de turnare se indeparteaza cu ajutorul
unor freze si pietre de carborundum. Se va avea grija sa nu se atinga marginile piesei pentru ca s-ar putea
compromite astfel adaptarea sa si in timp ar putea duce la aparitia de carii secundare.
Se va aplica piesa in cavitate si se aseaza corect in interiorul sau folosind in acest scop un rulou de vata
fie un betisor de lemn de portocal pe care pacientul este pus sa inchida gura in scopul concentrarii fortelor la
nivelul suprafetei ocluzale a lucrarii. Dupa aceste manopere se verifica adaptarea marginala, se indeparteaza
eventualele surplusuri de pe suprafata ocluzala cu ajutorul hartiei de articulatie (static si dinamic) cu ajutorul
unei pietre fine pana se obtine o corecta adaptare ocluzala.
Se face toaleta cavitatii, izolare, degresare, in vederea cimentarii.
Se prepara cimentul ales pentru fixarea piesei in cavitate, dupa tratamentul corect al plagii pulpodentinare si se aplica pe suprafata tisulara a lucrarii. Se preseaza cu degetul in interiorul cavitatii si cu
ajutorul acelorasi mijloace folosite pentru proba piesei in ocluzie, respectiv rulou de vata sau lemn de
portocal, se fixeaza piesa in pozitia dorita si se mentine in aceasta pozitie pana la priza finala a cimentului.
Dupa indepartarea mijloacelor de izolare se va realiza netezirea si aplicarea intima a marginilor
incrustatiei folosind instrumentar rotativ special, cu care se lucreaza de la centru spre periferia marginilor.
35

Incrustatiile metalice se lustruiesc cu cauciucuri moi, perii si filturi speciale, la care se pot adauga si
pasta de lustruit.
122.

Esecuri si defectiuni care pot sa apara la incrustatiile metalice.

Caria secundara ce poate sa apara in anumite situatii:
Cand avem margini fragile ale incrustatiei
Cand a fost pastrata o punte de smalt nesustinuta de dentina sanatoasa sau prea ingusta, intre 2
cavitati vecine situate ocluzal
Cand raman pereti de smalt nesustinuti de dentina sanatoasa
Cand se executa o bizotare incorecta a marginilor cavitatii
In lipsa brunisarii marginilor incrustatiei care lasa cimentul liber in cavitatea bucala si duce la
dizolvarea acestuia
Lipsa adaptarii perfecte incrustatie/preparatie
Cand nu s-a facut extensia preventiva pana in zonele autocuratibile
Descimentarea incrustatiei datorita:
Retentiei insuficiente in profunzime si suprafata a preparatiei, necorespunzatoare cu forma si
marimea incrustatiei
Lipsa de paralelism a peretilor verticali ai cavitatii
Suprafete ocluzale neechilibrate functional
Un contur al cavitatii prea complex, ce nu permite extensie preventiva corecta si bizotare
corespunzatoare

36