Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nimeni nu stie
Cnd vine si cnd pleaca...
Bietul motan,
De necaz s-a suit pe tavan!
Lenea de dupa-amiaza
Daca ai telefon
Si aparatul n-are ton,
N-ai nici o treaba:
Nimeni nu poate suna,
Stai linistit n casa ta,
N-ai nici o treaba!
Vecina ta de sus,
Nu stii unde s-a dus;
Ai auzit n schimb pasi pe podea,
Putea fi chiar ea...
Ai stat dupa perdea
Si ai vazut-o cum mergea:
Vecina ta
Se grabea...
Cafeaua s-a racit,
Ceasul a-ntepenit,
Muzica doar te mai tine treaz,
Ti-e necaz...
Iar vine cineva...
O fi postasul, ce-o mai vrea?
Sau n-o fi postasul...
Cine-o fi?
N-ai cum sa stii...
Criticilor mei
Multe flori sunt, dar putine
Rod n lume o sa poarte,
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.
E usor a scrie versuri
Cnd nimic nu ai a spune,
nsirnd cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.
Dar cnd inima-ti framnta
Doruri vii si patimi multe,
S-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate sa le-asculte,
Ca si flori n poarta vietii
Bat la portile gndirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer vestmintele vorbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Vestejit si amortit
Si cu doru-mi singurel,
De ma-ngn numai cu el!
Poveste mica
Soricelul suparat
E mereu ascuns sub pat,
E bolnav
Si-asteapta sa-i treaca;
Soricelul bine dispus
E mereu pe-afara dus,
Nimeni nu stie
Cnd vine si cnd pleaca...
Bietul motan,
De necaz s-a suit pe tavan!
Lenea de dupa-amiaza
Daca ai telefon
Si aparatul n-are ton,
N-ai nici o treaba:
Nimeni nu poate suna,
Stai linistit n casa ta,
N-ai nici o treaba!
Vecina ta de sus,
Nu stii unde s-a dus;
Ai auzit n schimb pasi pe podea,
Putea fi chiar ea...
Ai stat dupa perdea
Si ai vazut-o cum mergea:
Vecina ta
Se grabea...
Cafeaua s-a racit,
Ceasul a-ntepenit,
Muzica doar te mai tine treaz,
Ti-e necaz...
Iar vine cineva...
O fi postasul, ce-o mai vrea?
Sau n-o fi postasul...
Cine-o fi?
N-ai cum sa stii...
111Flori de mucigai
Le-am scris cu unghia pe tencuiala
Pe un parete de firida goala,
Pe ntuneric, n singuratate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat mprejurul
Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan.
Sunt stihuri fara an,
Stihuri de groapa,
De sete de apa
Si de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Cnd mi s-a tocit unghia ngereasca
Am lasat-o sa creasca
Si nu mi-a crescut Sau nu o mai am cunoscut.
Era ntuneric. Ploaia batea departe, afara.
Si ma durea mna ca o ghiara
Neputincioasa sa se strnga
Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mna stnga.Jurnal de bord
Sa nu vorbim de cei care-au sarit
din luntre, ca s-ajunga mai devreme
la tarm: sunt niste diletanti ai mortii...
Noi nsa, pasagerii cu vocatie,
ne ndeletnicim cu diferite
afaceri, dintre care cea mai buna
e cresterea. Da: crestem, devenind
tot mai flamnzi de nemurire. Unii
se si realizeaza. Ce placere
sa-i vezi crescndu-si numele n lemnul
de pin al luntrii!... Unii dintre ei
pazesc copiii - sa nu joace risca.
Altii s-au instalat, cuminti, la pupa
si studiaza drele. Exista
chiar mncatori de ciocrlii, al caror
gtlej o sa le supravietuiasca.
Dar cei mai multi si schimba-ntruna locul
mprumutndu-si sculele, n transa.
Cnd cte unul striga: "Hei, luntrase!",
ecoul i raspunde lenes: "Doarme...";
Dar asta este o poveste-n care
multi nu mai cred. n general, n-avem
nici paraziti, nici boli molipsitoare.
(Idei exista, nsa nu fac pui.)
Un singur lucru ne ngrijoreaza
(dar cei ce-l spun sunt aruncati n apa):
de-att amar de vreme n-am primit
nici un mesaj - un porumbel, o trmba ca semn ca vom vedea curnd uscatul.
(Telegrafistul a murit, si nimeni
nu-si aminteste alfabetul Morse.)
Sa fi gresit directia?... Nu cred:
curentul bate-n dunga luntrii noastre,
iar soarele-apucnd ne-arata locul
de nastere al pestilor cu aripi.
Ct mai avem pna acolo? Unii
sustin ca, peste ctva timp, vom trece
Meridianul Lunii, ajungnd
pe-o mare care curge dedesubtul
acesteia, de unde vom vedea
pe cer cum navigheaza umbra noastra.
E ora mesei. Se aud tipnd
cei care-alesi prin tragere la sorti
(cu zaruri masluite!) vor fi astazi
exclusi de la festin: sunt bucatarii...
Jurnal de bord
Sa nu vorbim de cei care-au sarit
din luntre, ca s-ajunga mai devreme
la tarm: sunt niste diletanti ai mortii...
Noi nsa, pasagerii cu vocatie,
ne ndeletnicim cu diferite
afaceri, dintre care cea mai buna
e cresterea. Da: crestem, devenind
tot mai flamnzi de nemurire. Unii
se si realizeaza. Ce placere
sa-i vezi crescndu-si numele n lemnul