Teoria

orelor

solunare

Organismele acvatice sunt predispuse sa se hraneasca intensiv la anumite intervaluri de timp. Aceste
intervaluri corespund cu intervalurile de timp in care atractia exercitata de forta rezultanta a Lunii si
Soarelui este maxima (solunara majora, corespunzatoare efectului mareeic) sau minima (luna este la
orizont).
In 1926, John Alden Knight pune bazele teoriei Solunarelor ( SOL de la soare LUNAR de la luna) si
efectul influentei soarelui, mareelor si fazelor lunii asupra activitatii in hranirea pestilor, implicit asupra
pescuitului.
La inceput s-a avut in vedere doar influentele cauzate de pozitia lunii, fiind evident faptul ca in
momentele de maxim/minim a atractiei Lunii asupra pamantului, activitatea in hranire a fiintelor vii era
mult mai activa. Aceste perioade au fost numite Perioade Majore sau Solunare Majore, fiind centrate pe
momentul in care Luna se afla in punctul maxim asupra locului geografic luat in considerare, sau minim,
cand Luna este diametral opusa. Aceste perioade dureaza intre 1h13min-1h36min , in functie de faza
Lunii si pozitia Soarelui, datorita fortei rezultante din combinarea fortelor de atractie a celor doi astri
asupra Terrei. De fapt aceste perioade coincid cu pasajul fortei mareeice maxime rezultante intre cele
doua
meridiane
in
care
se
afla
locul
geografic
respectiv.
Cercetarile au aratat ca ceasul biologic al pestilor si multor specii de animale coincide cu Timpul
Selenar, care este perioada in care Luna apare in aceeasi pozitie data, dupa o rotatie completa a Terrei
( aprox. 24h53min). Aceasta explica si faptul ca pestii prezinta un maximum in activitatea de hranire
cam
o
ora
mai
tarziu,
decat
mometul
respectiv
din
ziua
precedenta.
Un experiment convingator a fost cel al cercetatorului american Dr, Frank A. Brown. Acesta observand
ca stridiile isi desfaceau cochilia o data cu fiecare maree, incercand sa afle daca acest fapt era datorat
modificarii nivelui oceanului ( datorita fluxului si refluxului datorat mareei maxime/minime) sau chiar
datorita efectului mareeic insusi, a mutat stridiile intr-un bazin situat in laboratorul lui din Chicago.
Stridiile au continuat sa-si deschida cochiliile exact la intervalele de timp ca si cum s-ar fi aflat in ocean,
dar intr-o saptamana ele si-au adaptat ceasul biologic la ceasul corespunzator locatiei noi.
Continuand cercetarile, John Alden Knight, a pus in evidenta inca doua perioade de timp in care pestii
deveneau activi. Aceste perioade, mai scurte in timp (cca 30min-1ora) decat Perioadele Majore, se
numesc Perioade Minore sau Solunare Minore. Inceputul perioadelor minore sunt decalate cu cca. 6 ore
si 11 minute dupa inceputul Solunarelor majore. Aceste momente corespund cu pasajul celor doua
meridiane in care se afla locul geografic respectiv, de catre forta mareeica rezultatnta cand Luna se afla
la
orizont
(
rasarit
sau
apus).
Pentru a pune in evidenta teoria sa, John Alden Knight a catalogat cca 200 de capturi majore ( pesti
record sau numar mare de pesti capturati intr-un interval ingust de timp). 90% dintre acestea au fost
prinse in jurul Lunii Noi, dar ce era mai important, momentul capturii era in intervalul de timp al
perioadelor solunare !!! Tabelele solunare au fost publicate prima oara in 1936.
Cele mai bune zile de pescuit sunt in perioada de Luna Noua sau Luna Plina! Cu cat ne aflam mai
aproape de aceste momente, sansele pentru o partida buna cresc simtitor!
Cea mai buna luna pentru pescuit, in care efectul mareeic este cel mai mare datorita micsorarii distantei
pamantului
fata
de
soare,
este
in
luna
Iunie.
Perioadele de timp in care sansele se maresc, este in apropierea orelor sunare ( 2 ore dupa inceputul
Solunarei
Majore,
respectiv
1
ora
dupa
Solunara
Minora).
Daca aceste momente coincid cu rasaritul si apusul soarelui, sansele se maresc simtitor, mai ales daca
sunt in perioada de luna plina sau luna noua. Succesul maxim poate avea loc daca aceste momente
coincid si cu rasaritul/apusul lunii !!! Aceste perioade sunt proprii recordurilor.
Dar aceste tabele nu reprezinta o cutuma. Oricine stie ca sunt si alti factori care determina sansele in
pescuit. O racire brusca a vremii determina o inactivitate in hranirea pestilor si deplasarea acestora spre
locuri mai adanci. Nu mai vorbim si de calitatea apei, aceasta fiind un factor hotarator in prezenta
pestilor.... Daca presiunea atmosferica stagneaza, sau este in crestere, fiind combinata si cu o
temperatura favorabila ( temperatura ambianta cu cca 1-5 grade mai mare ca cea a apei) un raspuns
pozitiv
al
pestilor
in
peroadele
solunare
este
asteptat.
Oferit de Sorin Dragoi, www.pescarul.com