Andrei Pleu

Fr dat (sfritul anilor 70)

Mitologia (i idolatria) rnescului o utopie a romantismului urban Evident, nu se
pune problema de a contesta monumentalitatea arhetipal a ranului, nobleea lui arhaic,
simplitatea sideral a prezenei sale: un posibil model de civilizaie interioar, o provocare
venit spre modernitate din lumea mumelor. Dar ranul nsui, cnd e autentic, ia peste
picior rnia jucat, a domnilor i domniorilor de la ora, care mimeaz electoral sau
cultural statutul plugarului absolut, perpendicular pe Dumnezeu cum i place s spun
lui Petre uea n momente de tonic naripare. Mi s-a povestit o scen caracteristic din
acest punct de vedere, petrecut pe prispa casei de la Sihstria a Printelui Ilie Cleopa. Un
grup de scriitori bucureteni, condui, euforic, de Ioan Alexandru, vine s-l ntlneasc, n
carne i oase, pe marele monah moldovean. Spunei-ne un cuvnt de folos! propune
poetul. Printele Cleopa, intrnd, cochet, n rolul smereniei candide, se derobeaz: Dragii
mei, ce v pot spune eu domniilor-voastre? Sntei mari artiti, mari intelectuali, n-am ce s
v nv eu, de-aici, din pctoasa mea bojdeuc!. Poate ceva despre singurtate!
insist Ioan Alexandru. tii domniile-voastre mai bine ca mine ce se poate spune, n
cuvinte alese, despre singurtate rezist monahul. Dar uitai, m gndesc c v-ar prinde
mai bine o vorb despre stelele nopii. Cci la ora nu vezi noaptea, ca aici, ntreaga
desfurare a cerului. Nu mai tii numele stelelor, nu le mai recunoti. Dup care Printele
Cleopa ncepe un inventar cuminte al tuturor constelaiilor vizibile pe firmamentul generos,
de 180 de grade, de deasupra Sihstriei. Iat Carul Mare, iat Carul Mic, Cumpna, Steaua
polar, Orionul i atunci, dintr-odat, Ioan Alexandru se simte mai ran dect cel care
vorbea i care era, cu adevrat, un (superior) ran al locului: Bine, Printe, dar de ce spui
Orion? ranii notri i spun Tronul lui Dumnezeu! (ceea ce, de altfel, era inexact, cci, din
cte tiu, ranii numesc astfel constelaia Cassiopeea). Daaa? se mir humuletean
Printele Cleopa. i, dup o pauz ironic: Noi i spunem Orion. Un fel de a domoli,
milostiv, zelul etnografic al scriitorului.