Sunteți pe pagina 1din 8

1.

Alegeți/Extrageți dintr-o o programă de liceu la o disciplină pe care o veí preda două


competențe specifice pe care le considerați mai ușor de dezvoltat la elevi. Argumentați-vă
alegerea.

Clasa a XI-a
C.G.5. Corelarea cunoştinţelor religioase cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ
Competenţe specifice :
Conţinuturi:
5.1. Sintetizarea şi prezentarea contribuţiei voievozilor români la formarea şi dezvoltarea
culturii naţionale, utilizând cunoştinţe dobândite la diferite discipline
Contributia voievozilor români la dezvoltarea culturii naţionale (Mircea cel Bătrân, Vlad
Ţepeş, Ştefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu, Neagoe Basarab)
Fiind vorba de o temă ce vizează interdisciplinaritate, este ușor pentru profesorul de religie
să creeze conexiuni între cunoștințele anterioare ale elevilor, de la materiile umaniste și cele ce țin
de latura religioasă. Cu alte cuvinte, la lecția de față, profesorul va apela la cultura general a
elevilor, antrenându-i în diferite discuții, verificând ceea ce au dobândit și ce trebuie reamintit,
consolidat și subliniat, pentru îndeplinirea obiectivelor.
Clasa a IX-a
C.G. 4. Aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii
Competenţe specifice
Conţinuturi
4.1. Aplicarea normelor moralei creştine în situaţii concrete de viaţă: − Datoriile creştinului:
faţă de Dumnezeu, faţă de sine, faţă de aproapele − Chemarea omului spre asemănarea cu
Dumnezeu − Eu şi duhovnicul meu − Bucurie şi responsabilitate în relaţiile dintre tineri −
Muzica în viaţa tinerilor − Pericolul drogurilor − Tineretul şi mass-media − Tinerii şi viaţa
intimă
4.2. Formularea de soluţii pentru diferitele probleme ale tinerilor, în lumina învăţăturii
creştine − Muzica în viaţa tinerilor − Pericolul drogurilor − Tineretul şi mass-media − Tinerii
şi viaţa intimă − Bucurie şi responsabilitate în relaţiile dintre tineri
Raportându-ne la psihologia umană, care plasează sinele într-un univers al moralității, se
poate remarca, cu deosebită ușurință, că omul este înclinat spre săvârșirea binelui sau cel puțin
deosebește conceptele de„bine” și „rău”. Astfel funcționează și mintea copiilor, a tinerilor și chiar
a adulților. Dacă întrebăm un copil „ai furat?/ai mințit?/ ai lovit?” acesta va mărturisi rușinat sau
va ascunde fapta din aceeași cauză: sfiala față de greșeală. În fața provocărilor actuale, tinerii
reacționează în mod diferit. Lecțiile de acest tip nu numai că ajută la consolidarea principiilor etice,
normative, ci îl ajută pe adolescent să pătrundă ca spectator într-un univers nou sau partial
cunoscut, pentru a avea un exemplu sau pentru a știi de ce anume trebuie să se ferească. Fiind
vorba despre subiecte cotidiene, atât de cunoscute elevilor, aceștia se vor implica aducând în
vedere fie experiența proprie, fie pe cea a familiei, a prietenilor etc. Totodată, astfel de lecții distrug
barierele dintr profesori și elevi, aceștia din urmă simțindu-se liberi să se exprime.

2. Formulați două obiective operaţionale conform algoritmului lui R. Mager pentru domeniul
cognitiv (modelul lui Bloom).
Nivelul cognitiv poate fi egal și superior nivelului ”Înțelegere” din taxonomia obiectivelor a lui
B. Bloom (exemplu : ”înțelegere” și ”evaluare”).
Veți utiliza verbe de acțiune și veți aplica algoritmul de operaționalizare al lui R. Mager.
Domeniul cognitiv de invatare vizează acumularea de cunostinte, dobândirea unor anumite
informatii. Prin urmare, profesorul trebuie să definească sau să explice elemental de noutate,
pentru ca apoi, acesta să poată fi înțeles, aplicat, analizat, sintetizat și evaluat de către elevi. Spre
exemplu, la sfârșitul lecției Reforma și Contrareforma, elevii vor fi capabili să definească termenii:
Reformă, Calvinism, Lutheranism, Anglicanism, Inchiziție, să recunoască 3 reprezentanți ai
reformelor protestante, să argumenteze care sunt consecințele Reformei pentru Biserica creștină.
Elevii vor primi informațiile de la profesor, urmând ca apoi să și le însușească și să transpună
conținutul cu propriile cuvinte, dând exemplu de reformatori, putând să aplice ceea ce știu despre
aceștia prin crearea unor fișe bibliografice. Astfel, elevii deprind capacitatea de a urmări
fenomenul, înțelegând, identificând și argumentând consecințele favorabile și nefavorabile ale
Reformei.
3. Propuneți 2 exerciţii/sarcini/aplicaţii didactice ce vizează dezvoltarea abilităţilor metacognitive
ale elevilor de liceu la o temă de la o disciplină pe care o veți preda.
1. Reconfigurarea traseului Mântuitorului de la locul nașterii până la Golgota.

2.Descoperirea sensului creștin al Pildei Semănătorului și a Pildei Fiului risipitor. Personaje,


simboluri semnificații.

4. Propuneți 2 exerciţii/sarcini/aplicaţii didactice ce vizează dezvoltarea gândirii critice a elevilor


de liceu la o temă de la o disciplină pe care o veți preda.

1. Cum demonstrăm științific și religios realitatea Morții și Învierii Mântuitorului?


2. Efectele purificatoare ale apei. Agheazma mare și întrebuințările ei

5. Având în vedere disciplina pe care o veți preda la liceu, propuneți 3-5 exemple de cunoștințe
declarative, 3-5 exemple de cunoștințe procedurale și 3-5 exemple de cunoștințe condiționale
(conform teoriei tipurilor de cunoştinţe).

Cunoștințe declarative:
1.Crezul-simbolul de credință. Învățături
2.Enumerarea elementelor constitutive unei Biserici Ortodoxe
3.Salutul creștinilor la Paști

Cunoștințe procedurale:
1. Efectele Sfântului Maslu asupra credinciosului
2. Cum ne închinăm în Biserică
3. Epicleza
4. Întemeierea familiei creștine
5. Pogorârea Sfântului Duh. Urmări

Cunoștințe condiționale:
1. Când se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare în timpul anului bisericesc?
2. Când și de ce primește credinciosul Sfintele Taine?
3. De ce este importantă rugăciunea particulară pentru mântuire?

6. Având în vedere disciplina pe care o veți preda la liceu, propuneți 3-5 exemple de concepte şi
prototipuri care le corespund (conform teoriei prototipurilor).
CONCEPT PROTOTIP
Apă Agheazmă

Biserică Casa lui Dumnezeu


Duminica Ziua Domnului

Crăciun Nașterea Domnului

7. Descrieți un caz de problemă/criză școlară, real sau ipotetic (dar plauzibil), în care să apară
diferite tipuri de atribuiri (conform teoriei atribuirii) ale personajelor implicate (elevi, profesori,
părinți). Subliniați atribuirile diferitelor personaje și precizați ce fel de atribuiri sunt
(interne/externe, stabile/instabile, modificabile/nemodificabile).

Cosmin Ababei este elev în clasa a IX-a la un liceu cu profil real. Dorința lui a fost să se
înscrie la un liceu vocațional, pentru a-și dezvolta talentul de a desena, însă părinții nu l-au susținut
din cauze economice și personale, dorindu-și ca fiul lor să învețe informatică pentru ca în viitor,
să lucreze în domeniu. Astfel, a izbucnit un conflic între Cosmin și părinții lui și între Cosmin și
profesori. Cosmin a început să adopte o postură defensivă, neglijându-și datoriile de școlar,
vorbind urât cu profesorii și tratându-și fără respect proprii colegi. Criza a durat până în momentul
în care profesoara de desen a descoperit pasiunea ascunsă a elevului său, încurajându-l să participe
la diferite concursuri și olimpiade. Deși reticent la început, Cosmin a acceptat „provocarea”. În
scurt timp,situația s-a remediat. Părinții au acceptat, în urma discuțiilor cu profesoara de desen, că
fiul lor dorește să își urmeze visul. Pentru a fi susținut în continuare de părinții săi, Cosmin a
promis că își va da silința și la celelalte materii, spre a obține o medie favorabilă admiterii la
Facultatea de Arte.
În cazul de față se poate vorbi despre o cauză externă(presiunea socială,situația) care
justifică pe de o parte atitudinea lui Cosmin, iar pe de altă parte, atitudinea părinților față de fiul
lor. Eșecul lui Cosmin, care capătă o dimensiune externă (situațională) este cauzat de impunerea
familiei și coordonarea viitorului acestuia, după bunul lor plac.Totuși, acesta se dovedește a fi
instabil(variabil) și controlabil, prin influența exercitată de profesoara de desen asupra elevului.

8. Prezentați pe scurt o teorie științifică*. Folosind criteriile precizate în curs și bibliografia


recomandată, determinați dacă respectiva teorie este validă, respectiv invalidă din punct de
vedere științific.

Behaviorismul este ramura psihologiei care se concentrează asupra semnificației biologice


a proceselor naturale, inclusiv a comportamentului observabil. Prin urmare, evenimente pur
mintale, evenimente care apar în afara domeniului de comportament nu sunt obiectul psihologiei.
Behaviorismul studiază relația dintre mediile individuale și comportamentul lor, fără a se consulta
evenimentele ipotetice care apar în mintea umană. Behaviorismul atinge această poziție obiectivă,
refuzând să se ocupe de "cutia neagră" a minții. Nu se poate măsura ce se întâmplă cu adevărat în
mintea unui individ, însă se pot găsi modele în felul în care acesta acționează în mediul său.
Skinner, psihologul american, a avut cea mai semnificativă contribuţie la dezvoltarea
perspectivei behavioriste. Acesta a ajuns la concluzia conform căreia comportamentul uman nu
este determinat de cauze interioare, ci doar de efectele mediului extern. Skinner, asemenea lui
Watson, a susţinut, însă, că psihologia poate fi considerată disciplină ştiinţifică doar dacă îşi
restrânge atenţia asupra comportamentului observabil şi asupra operaţiilor vizibile, care se fac
asupra organismului din afară. Skinner a fost de acord cu Pavlov şi Watson în ceea ce priveşte
faptul că unele comportamente sunt învăţate prin condiţionare clasică, susţinând că marea
majoritate a actelor de învăţare depind de ceea ce se întâmplă după ce survine comportamentul.
Comportamentul nostru operează asupra mediului şi produce anumite efecte, iar aceste consecinţe,
la rândul lor, determină frecvenţa ulterioară de apariţie a acelui comportament.
Skinner nu s-a ocupat în mod special de subiectul personalităţii, pe care o vedea doar ca o
etichetă pentru anumite aspecte de comportament, prin urmare el nu a oferit o teorie a personalităţii
în adevăratul înţeles al cuvântului. A încercat în schimb să ofere explicaţii pentru întregul
comportament uman, respingând orice încercare de teoretizare pe marginea subiectului
personalităţii. El a susţinut că psihologia trebuie să îşi restricţioneze domeniul la ceea ce poate fi
văzut, manipulat şi măsurat în laborator, adică la comportamentul observabil. Dacă alţi autori ai
unor teorii ale personalităţii s-au bazat pe cercetări realizate având ca subiecţi indivizi cu tulburări
psihice sau indivizi normali, Skinner şi-a bazat studiile asupra comportamentului pe animale
(şoareci şi porumbei). Asta nu a împiedicat teoria lui să fie aplicată cu succes în cazul oamenilor,
Skinner considerând că diferenţele dintre modurile de răspuns ale animalelor şi oamenilor
sunt diferite doar în ceea ce priveşte complexitatea, mecanismele care stau la baza răspunsurilor
fiind de fapt similare.
După Skinner, există o distincţie între evenimentele „publice” şi „private”, iar psihologia,
pentru a rămâne în sfera ştiinţifică, trebuie să se ocupe doar de cele „publice”. Evenimentele
„private” sunt mentale, subiective şi ca urmare scapă investigatorului, de aceea ar trebui să fie
lăsate în grija filosofiei. Cercetările lui asupra animalelor au arătat că adesea consecinţele
comportamentului dictează reluarea sau nu a acestuia, de aceea a denumit ca operant orice
comportament care operează asupra mediului pentru a produce o anumită consecinţă. În esenţă,
Skinner afirma că toate comportamentele pot fi controlate prin rezultatele lor; aşadar, cel care
controlează consecinţele controlează şi comportamentul. Skinner credea că cea mai mare parte a
comportamentului uman şi animal este învăţat în acest mod, prin condiţionare operantă. Skinner
înţelegea prin termenul de personalitate: un tipar sau o colecţie de comportamente operante şi
nimic mai mult. El a lucrat în laborator folosind şoareci, pe care îi lăsa liberi într-o cutie. La un
moment dat, în explorarea cutiei şoarecele nimerea peste un levier care dacă era acţionat permitea
intrarea în cutie a unui cocoloş de hrană (întărirea pentru comportamentul de apăsare a levierului).
Treptat, şoarecele învăţa să apese pe levier pentru a primi hrana. Psihologul a decis să reducă
numărul întăririlor (al cocoloaşelor de hrană) pentru comportamentul pe care dorea să-l
condiţioneze, dar şoarecii şi-au menţinut comportamentul condiţionat. Astfel a descoperit Skinner
programele de întărire, debutând un program de cercetare considerat de mulţi psihologi ca fiind
principala contribuţie a lui Skinner. Psihologia validată științific reprezintă acele concepte și
teorii psihologice care dispun de suport experimental, astfel încât sunt demne de încredere
pentru a fi folosite în practica psihologică, în educație, în alte domenii de interes social. Prin
urmare, teoria lui Skinner respectă principiul valabității.
Despre tipurile de întăriri Skinner sublinia că cele mai multe sisteme de condiţionare
operantă folosesc întăriri pozitive, care presupun aplicarea sau adăugarea unui stimul plăcut, care
creşte sau menţine probabilitatea unui anumit comportament (banii, privilegiile sau succesul în
activitate sunt astfel de întăriri). Întăririle negative cresc sau menţin posibilitatea unui
comportament prin îndepărtarea unui stimul din situaţia respectivă, prin urmare, întăririle negative
cresc probabilitatea comportamentului. Exemplul clasic este plânsul copilului, care este întărit de
atenţia acordată de către părinţi. Copilul este astfel capabil să influenţeze comportamentul
părinţilor, mama sau tata oferă întăriri (atenţie) ori de câte ori copilul plânge. Dacă părinţii doresc
să oprească acest comportament al copilului (plânsul), pot face acest lucru prin oprirea întăririi, iar
comportamentul va fi oprit pentru că nu mai atrage atenţia. Prin urmare, persoana care controlează
întăririle controlează şi comportamentul.
Este evident că teoria lui Skinner a fost supusă criticilor, subliniindu-se faptul că oamenii
sunt mai mult decât nişte maşini direcţionate de forţele externe. Umaniştii argumentează că
oamenii sunt mai mult decât nişte uriaşi şoareci albi, și că Skinner ignoră caracteristicile care ne
deosebesc de animale : oamenii sunt fiinţe conştiente care pot să acţioneze spontan conform
liberului arbitru. Cu alte cuvinte, teoria psihologică a fost Alţi critici îşi exprimă îngrijorarea în
legătură cu credinţa lui Skinner conform căreia oamenii pot fi total manipulaţi şi controlaţi,
afirmând că o astfel de credinţă sprijină o gândire fascistă. Dacă ideile lui Skinner ar fi acceptate
în totalitate, afirmă aceste critici, ele ar uşura calea pentru formarea unei societăţi în care fiecare
aspect al comportamentului ar fi controlat, începând din copilărie.
Conflictul ia naștere atunci când reprezentanții behaviorismului condamnă, în mod explicit,
pe toți ceilalți psihologi, declarând că fondează singura teorie științifică care studiază
comportamentul uman. În principiu, o teorie trebuie să se conecteze cu alte teorii și să se integreze
într-o paradigmă științifică. Prin urmare, „Este behaviorismul o teorie științifică validă?”.
Evident, avem în față două teorii conflictuale privind baza comportamentului uman, după
cum urmează:
(1)poziția Behavioristului, care este un Monist materialist și mecanistic
(2)poziția umaniștilor dualișți.
Aceste poziții sunt în mod fundamental contradictorii; deci una trebuie să fie falsă. Descoperim
că, în definirea poziției sale fundamentale behaviorismul face eroarea fatală de confundare a unui
postulat, fapt dovedit și o ipoteză neprevăzută.
Conform Behaviorismului, comportamentul uman este doar energia mișcării fizice care
poate fi calculate și determinată cu o precizie matematică și metafizică absolută. Această poziție
contrazice în mod evident experiența de zi cu zi cu privire la libertatea comportamentului uman
individual. Apărătorii umanismului, bazându-se pe experiența directă și pe datele empirice
legitime din punct de vedere științific, susțin că o parte a comportamentului uman este fără îndoială
liberă și este nedeterminată din punct de vedere fizic și moral înainte ca actul să fie propus.
Prin revizuirea istoriei psihologiei cu erorile sale materialiste, din vremea lui Platon și
Aristotel și prin intermediul Sfântului Toma d Aquino și Mercier, reamintim că există două
principii, dintre care unul este material și inactiv, iar cealălt este spiritual și dinamic. Această teorie
nu admite epigrama: "Toată viața de la non-viață" pe care Behaviorismul o acceptă în mod
incontestabil, dar care nu există științific. În continuare, opiniile științifice și psihologice ale
comportamentului și ale virtuților sunt contrastante și investigate în ceea ce privește validitatea lor
științifică și gradul de cunoaștere, atunci când se analizează următoarele probleme:
1.Obiectul psihologiei generale
2.Obiectul psihologiei empirice.
Această psihologie specială, care studiază o ființă umană și comportamentul său, necesită,
în prealabil,un studiu al:
1.Comportamentului uman și principiul vital, sau Sufletul.
2. Comportamentul uman și conștiința sau Mintea
3. Comportamentul uman și subiectul care experimentează realitatea psihologică sau Ego.
Această investigație științifică relevă faptul că Behaviorismul nu face ceea ce a promis și a
hotărât să facă, și anume să explice fenomenul comportamentului uman, prin urmare fie neagă
aceste fenomene, fie le ignoră în mod deliberat. Așadar, behavioristmul "științific" este
uimitor de neștiințific în studiul comportamentului uman, prin:
1. Postulatul neștiințific, care este o presupunere ce sublinează că evoluția mecanică și darwinistă
este adevărată;
2. Corolarul neștiințific, crezând că întregul comportament uman este o mișcare fizică,
mathematic măsurabilă;
3. Moralitatea neștiințifică, de tip laissez-faire, individualistă, lipsită de temei, abandonată
teoretic;
4. prejudecăți neștiințifice, deificarea omului.