Dispozitive de stocare

Componentele calculatorului au suferit o multime de imbunatatiri de-a lungul ultimilor ani,

vitezele lor de lucru si capacitatile de stocare ajungand astazi la cifre astronomice. In continuare,
iata cateva din caracteristicile tehnice ale celor mai importante componente din calculator.
Memoria. Cea mai importanta caracteristica a sa este capacitatea de stocare. In sistemele
actuale aceasta variaza intre 16MB si 2GB. Memoria se prezinta in module de 8, 16, 32, 64, 128,
256, 512 MB.
Tipuri de memorie:
RAM, este memoria folosita de catre procesor pentru prelucrarea datelor. RAM inseamna
random access memory sau memorie cu acces aleator. Acest tip de acces la date presupune
posibilitatea de a gasi in memorie orice informatie intr-un timp foarte scurt, apropiat de 0 si este
opus accesului secvential care presupune parcurgerea unui sir de informatii neutile pentru a gasi
informatia cautata (cazul benzii magnetice prezente in casetele audio sau video)
ROM, este o memorie folosita, in general, pentru a pastra informatii necesare functionarii
componentelor hardware. ROM inseamna read only memory (memorie ce poate fi doar citita) si
presupune posibilitatea citirii permanente a informatiilor stocate in memorie si imposibilitatea
scrierii de informatii in afara catorva cazuri speciale (fabricatie, actualizari periodice, etc.)
Tipuri de memorie RAM:
Memoria SRAM (Static Ram) este o memorie ce pastreaza datele pana la innoirea lor sau
pana la oprirea alimentarii cu energie electrica. Sunt memorii rapide, scumpe, folosite in special
pentru tampoanele de memorie (cache) necesare functionarii dispozitivelor hardware (procesor,
harddisk, cd-rom, etc)
Memoria DRAM este tipul de memorie folosit efectiv in activitatea de calcul, asa cum a fost
prezentata ea in schema de mai sus. DRAM inseamna Dynamic RAM si presupune pastrarea datelor
in memorie prin reimprospatarea lor periodica (perioade de ordinul ms-ns).
Tehnologii DRAM:
FPM DRAM este tipul de memorie folosit in calculatoarele din generatii mai vechi (386,
486). Timpul lor de improspatare este de cca 70ms
EDO (Extended data out) DRAM memorii folosite in primele sisteme Pentium, cu timp de
improspatare mai bun (cca. 60ns)
SDRAM (Syncronous DRAM) memorii rapide folosite in sistemele Pentium Pentium III.
Timpul lor de improspatare este de 8-12ms
DDR (double data rate) SDRAM memorii SDRAM cu cantitate dubla de date transferate
in unitatea de timp. Sunt memoriile favorite ale sistemelor de tip Pentium4 si Athlon.
Tipuri de module:
SIMM single inline memory module, modul de memorie cu 72 contacte, folosite pentru
memoriile FPM si EDO
DIMM double inline memory module, modul de memorie cu 168 de pini, folosite pentru
memoriile SDRAM si DDR
Dispozitivele de stocare permanenta:
Harddisk - ul are capacitati de stocare ce variaza, in sistemele actuale, de la 1GB la 120GB.
O alta caracteristica importanta a sa este viteza medie de transfer a datelor, ce poate varia intre 5 si
100 MB/s. Aceasta viteza este sensibil influentata de viteza de rotatie a discului ce poate fi de 3800,
5400, 7200 si 10000 RPM.
O alta caracteristica importanta a harddisk-ului este capacitate ade a schimba date cu memorie
fara interventia procesorului. Acesta caracteristica se numeste acces direct la memorie (DMA). In
cazul dispozitivelor de stocare permanenta, vitezele de transfer sunt foarte mari si de aceea, aceasta
caracteristica a primit numele de ultra DMA sau UDMA.

UDMA are viteze de tranfer de 33 MB/s (UDMA2), 66MB/s (UDMA66) 100MB/s

(UDMA100) si 133MB/s (UDMA133)
Discheta, destinata in special transportului informatiei de mici dimensiuni intre calculatoare,
are o capacitate de stocare de max. 1,44 MB, iar viteza de transfer a datelor este de ordinul zecilor
de KB/s.
CD-ROM
Compact discul constitue un alt suport de memorie externa cu caracteristici superioare fata de
discurile flexibile . CD-ROM-ul (Copmact Disc Read Only Memory) reprezinta suportul de
memorie in plina ascensiune datorita facilitatilor deosebite pe care le prezinta, atat in ce priveste
tehnologia avansat de fabricatie,cat si in ce priveste modul de organizare si de accesare a
informatiilor .Stocarea si accesarea datelor de pe CD-ROM-uri, se realizeaza prin mijloace optice
cu o viteza mult mai rapida, care reduc numarul de componetnte mecanice si maresc fiabilitatea
suportului.
Istoria CD-ROM-urilor nu este prea indepartata de zilele noastre. Preocuparile in acest
domeniu se remarca indeseobi dupa anul 1980.
Discurile CD-ROM si discurile CD-audio sunt asemanatoare (unii spun identice) dar in
acelasi timp sunt si diferite unele fata de altele.Ele sunt identice ca suport,ca principiu de citire,si ca
marime si format fizic,insa difere din punct de vedere al continutului informational si al unitatilor
hard pentru inregistrare si redare.Un CD-audio, introdus insa intr-o unitate hard de CD-ROM,va
putea fi citit si redat fara probleme.
Principalele caracteristici de performamta ale unitatilor de CD sunt :
- capacitatea de sctocare ;
- timpul de acces ;
- rata de transfer ;
- viteza de lucru.
Capacitatea de stocare la un CD este de 650 MB,fiind cu mult mai superioara floppy-discului
dar la concurenta cu HD.
Timpul de acces reprezinta ,ca si la HD,durata de timp ce se consuma din momentul emiterii
unei cereri de citire sau scriere si pana in momentul cand incepe efectiv operatia respectiva.. Acest
parametru se masoara in milisecunde si este mai mare ca la HD, fiind cuprins ,in medie, intre 100
ms. si 400 ms. iar la cele mai moderne scade sub 100ms.Astfel in timp ce la hard disk-uri timpul de
acces se situeaza sub 20 milisecunde , la CD-ROM-uri timpul de acces nu scade cu mult sub 100
milisecunde .Timpul mare de acces se explica, in primul rand, prin faptul ca la fiecare accesare CDul trebuie adus la o anumita viteza de rotire, in timp ce hard disk-ul are o viteza de rotatie constanta,
iar in al doilea rand capul de citire, la unitatea CD, este ceva mai greu ca la hard disk, continand mai
multe elemente (laserul,fotocelula, unitatea de focalizare s.a.), iar manevra acestuia cere mai mult
timp. Din acest punct de vedere unitatile CD se afla in curs de perfectionare.
Rata de transfer se refera la cantitatea de informatie ce se transfera intr-o secunda si poate fi
cuprinsa intre 150KB/s (la primele tipuri de unitatide CD-uri) si peste 3000 KB/s (la unitatile
moderne). Rata de transfer depinde, in primul rand de timpul de acces si de viteza de lucru a unitatii
CD.
Viteza de lucru reprezinta un parametru care influienteaza direct rata de transfer si timpul de
acces si se stabileste in raport cu primul tip de unitate CD numit single-spid, care lucra cu un
transfer de 150KB/secunda si fata de care s-au dezvoltat apoi viteze de 2xSpeed, de 4xSpeed,
de8xSpeed s.a.m.d. ajungandu-se in prezent pana la 24x, pentru care ar corespunde, cel putin
teoretic, unei rate de transfer de 300KB/s.
DVD-ROM-ul a aparut ca un urmas al CD-ROM-ului, avand capacitati de stocare de ordinul
GB. Aceste capacitati erau necesare pentru a putea inregistra filme intregi pe un DVD, la maximum
de calitate a imaginii si sunetului.
2

Un disc DVD arata ca un CD obisnuit, dar punctele purtatoare de informatie binara (0 si 1)

sunt mult mai mici si mai apropiate unele de altele. Asa ca in loc de 650 MB de informatie care pot
fi stocati pe un CD, un DVD poate stoca acum pana la 4,7 GB.
Spre deosebire de CD,un DVD poate avea doua fete pe care sa se inregistreze informatie, asa
ca intorcandu-l se mai pot citi inca 4,7 GB de informatie. Iar pe viitor discul va avea mai multe
straturi in interior astfel ca va putea stoca peste 15 GB suficient pentru cel mai mare program
imaginabil.
Primele discuri DVD-ROM sunt instructive-deconectante si discuri cu jocuri. Acestea
folosesc capacitatea suplimentara pentru a adauga mai multe segmente de informatie video si audio
si pentru a face ca toate fragmentele multimedia sa arate si sa sune mai bine decat CD-ROM-urile
standard.
Unitati DVD-ROM
Pentru a rula un DVD, este nevoie de o unitate DVD-ROM arata la fel ca unitatea de CDROM, dar are doua lasere: unul pentru citirea CD-urilor clasice, iar celalalt pentru discuri
DVD.Dupa ce am instalat o unitate DVD-ROM in PC, el va putea sa citeasca orice tip de CD fie
el vechi sau mai nou.
Filme pe discuri
Capacitatea uriasa a discului DVD este ideala pentru a stoca poze si sunet de inalta calitate
de fapt, Hollywood-ul a avut inca de la inceput un rol important in lansarea DVD-ului. Aceasta
deoarece filmele incep sa fie lansate atat pe casete video, cat si pe DVD. Pentru a rula aceste VideoDVD-uri pe PC este nevoie de o placa decodoare Video-DVD, care functioneaza paralel cu placa
video a PC-ului. Pe masura ce apar PC-uri tot mai puternice, nu o sa mai fie nevoie de o placa video
suplimentara, deoarece intreaga activitate de derulare video va fi realizata in interiorul procesorului
central ultrarapid al PC-ului.
Inregistrarea unui DVD
Ca si la CD-ROM-uri, exista DVD-ROM-uri pe care se poate scrie informatie, dar si DVDROM-uri pe care se poate inscriptiona informatie si se poate sterge si apoi rescrie o alta informatie.
Se pot folosi acestea pentru a degrava hard discul de un numar uriaa de fisiere sau pentru a stoca
temporar imagini video si muzica.
Memoria Flash
Memoria flash este o forma de memorie non-volatila pentru calculator care poate sa fie
stearsa electric si reprogramata. Este o tehnologie care este in primul rand folosita in cardurile de
memorie.
Memoria flash (ambele tipuri NOR si NAND) a fost inventat de Dr. Fujio Masuoka, in 1984.
Memoria flash este non-volatil ceea ce inseamna ca nu are nevoie de energie pentru a
mentine informatia stocata in cip. In plus memoria flash ofera un timp de acces pentru citirea
datelor foarte rapid si o mai buna rezistenta la socurile cinetice decat hard disk-urile. Aceste
trasaturi explica popularitatea memoriei flash pentru aplicatii ca de exemplu stocarea pe dispozitive
baterie-putere. O alta ispita a memoriei flash este faptul ca este aproape indistructibila de un mediu
fizic obisnuit fiind in stare sa reziste la presiuni intense si la apa fiarta.
Clasificarea memoriilor de tip Flash
Memoria flash este folosita de mai multi ani ca mediu de stocare principal sau auxiliar pentru
calculatoarele notebook. Totusi, aparitia unor dispozitive precum aparatele foto digitale si
dispozitivile de redare MP3 au transformat aceasta tehnologie dintr-un produs de nisa intr-un
accesoriu necesar.
Printre cele mai importante tipuri de memorie flash se numara:
3

Compact Flash
Memoria CompactFlash a fost dezvoltata de SanDisk Corporation in 1994. Dimensiunea
originala a acestui dispozitiv a fost Type I (3.3 mm grosime), dar exista si o versiune mai noua,
Type II (5 mm grosime), pentru dispozitivele de capacitate mai mare. Ambele tipuri de cartele
CompactFlash au latimea de 1.433 inci si lungimea de 1.685 inci si exista adaptoare care permit
introducerea acestor memorii in sloturile PC Card ale calculatoarelor notebook.
Smart Media
SmartMedia(numita initial SSFDC, prescurtare de la Solid State Floppy Disk Card cartela
de discheta semiconductoare) este cea mai simpla dintre dispozitivele de memorie flash. Cartelele
SmartMedia contin numai memorie flash, fara nici un circuit de control.
Multi Media Card
MultiMediaCard (MMC) este cel mai nou si mai mic dispozitiv de stocare cu memorie flash
conceput pentru aparatele foto digitale si o mare varietate de alte dispozitive, inclusiv telefoane
inteligente, playere MP3 si camere video digitale. Memoria MMC a fost dezvoltata in comun de
SanDisk si Infineon Technologies AG (anterior Siemens AG) in noiembrie 1997.
Memory Stick
Aceste dispozitive au un comutator unic de protectie la stergere, care impiedica stergerea
accidentala a fotografiilor. Sony a acordat licenta tehnologiei Memory Stick si altor companii, cum
ar fi Leaxer Media.
Ata Pc Card (PCMCIA)
Spre deosebire de modulele RAM obisnuite, memoria Pc Card se comporta ca o unitate de
disc, folosind standardul PCMCIA ATA(at Attachament). Cartelele PC Card pot avea trei grosimi,
dar toate au lungimea de 3,3 inci si latimea de 2,13 inci.
Caracteristici generale
Timp de acces 45 150 ns
Numarul de stergeri si reprogramari este de 10 4 10 5
Durata de mentinere a informatiei memorate este de minim 10 ani
Sunt cele mai ieftine memorii nonvolatile
Se pot rescrie in timpul functionarii.
Unitate flash prin USB
Unitatile flash USB sunt de tip NAND- dispozitive de stocare a datelor in memorie flash cu
interfata USB (universal serial bus) integrata. Ele sunt de obicei mici, cu greutate specifica mica,
pot fi sterse si rescrise. Capacitatea este limitata numai de densitatile curente ale memoriilor flash,
desi costul pe megabyte ar putea sa creasca rapid la capacitai mari datorita componentelor scumpe.
Unitatile flash USB ofera potentiale avantaje peste alte dispozitive de stocare, in special peste
floppy disk. Ele sunt mai compacte, in general mai rapide, retin mai multe informatii, si sunt mai de
incredere decat dischetele floppy. Aceste tipuri de unitati folosesc standardul de capacitate a
memoriei USB, suportat nativ de sistemele de operare moderne cum sunt LINUX, MAC OS X,
UNIX si WINDOWS.
O unitate flash se compune dintr-o placuta mica de circuit imprimata, ambalata in plastic sau
metal dupa caz, facand ca unitatea sa fie destul de viguroasa ca sa poata fi dusa de colo-colo, intr-un
buzunar, ca o cheie. Doar conectorul USB iasa inafara din aceasta protectie si este de obicei
acoperit de un capac demontabil. Majoritatea unitatilor flash folosesc tipul de conectare USB
permitandu-le sa fie conectate direct la un port pe un calculator personal.
Pentru a accesa informatiile stocate intr-o unitate flash, aceasta trebuie sa fie conectata la un
calculator, sau prin conectarea intr-o sectie gazda USB construita in calculator, sau intr-un hub
USB. Unitatile flash sunt active numai cand sunt introduse intr-o conexiune USB si isi ia toata
4

energia electrica necesara de la rezerva furnizata de acea conexiune. Oricum unele unitati flash ,
mai ales cele de viteza mare, care utilizeaza USB-ul 2.0 standard, ar putea necesita mai multa putere
decat cantitatea limita furnizata de un bus-powered USB hub, ca si cele construite in unele tastaturi
sau monitoare. Aceste unitati nu vor lucra numai daca sunt conectate direct la o gazda conducatoare
sau la un hub self-powered.
Trek a fost prima companie care a vandut unitatea USB flash (ThumbDrive) in timpuriul an
2000.
Componente
Un capat al dispozitivului este un conector prevazut cu un singur conector de tip tata Type-a
USB. Inauntrul cutiei de plastic este o mica placuta de circuit imprimata. Montata pe aceasta
placuta sunt niste simple scheme electrice de circuit si un mic numar de circuite integrate montate
pe suprafata. De obicei una dintre aceste circuite integrate furnizeaza o interfata la portul USB, alta
conduce la memoria inclusa pe placa, si alta este memoria flash.
Partile componente ale unei unitati flash tipice:
Conectorul USB
Controllerul USB de stocare n mas
Pini de test
Cipul de memorie flash
Crystal Oscilator(cuart)
LED
Comutator Write-protect (scriere-protectie)
Spaiu pentru cel de-al doilea cip de memorie flash
Bibliografie:
Elemente introductive n lumea tehnologiilor informaionale: Program De FormareDezvoltare Continu Bacovia, Braov, 2011
http://en.wikipedia.org/wiki/USB_flash_drive
http://en.wikipedia.org/wiki/Memory_card
http://en.wikipedia.org/wiki/Flash_memory
http://en.wikipedia.org/wiki/Compact_Flash
http://en.wikipedia.org/wiki/EEPROM
http://www.pcguide.com/