Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cina
n frig si noroi
Trec hotii-n convoi, cte doi,
Cu lanturi trs de picioare,
Muncindu-se parca-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seara. E ploaie.
Poveste mica
Soricelul suparat
E mereu ascuns sub pat,
E bolnav
Si-asteapta sa-i treaca;
Soricelul bine dispus
E mereu pe-afara dus,
Nimeni nu stie
Cnd vine si cnd pleaca...
Bietul motan,
De necaz s-a suit pe tavan!
Lenea de dupa-amiaza
Daca ai telefon
Si aparatul n-are ton,
N-ai nici o treaba:
Nimeni nu poate suna,
Stai linistit n casa ta,
N-ai nici o treaba!
Vecina ta de sus,
Nu stii unde s-a dus;
Ai auzit n schimb pasi pe podea,
Putea fi chiar ea...
Ai stat dupa perdea
Si ai vazut-o cum mergea:
Vecina ta
Se grabea...
Cafeaua s-a racit,
Ceasul a-ntepenit,
Muzica doar te mai tine treaz,
Ti-e necaz...
Iar vine cineva...
O fi postasul, ce-o mai vrea?
Sau n-o fi postasul...
Cine-o fi?
N-ai cum sa stii...
Criticilor mei
Multe flori sunt, dar putine
Rod n lume o sa poarte,
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.
E usor a scrie versuri
Cnd nimic nu ai a spune,
nsirnd cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.
Dar cnd inima-ti framnta
Doruri vii si patimi multe,
Scuturnd aripele,
Si ma lasa pustiit,
Vestejit si amortit
Si cu doru-mi singurel,
De ma-ngn numai cu el!
Criticilor mei
Multe flori sunt, dar putine
Rod n lume o sa poarte,
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.
E usor a scrie versuri
Cnd nimic nu ai a spune,
nsirnd cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.
Dar cnd inima-ti framnta
Doruri vii si patimi multe,
S-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate sa le-asculte,
Ca si flori n poarta vietii
Bat la portile gndirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer vestmintele vorbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii,
Ne'nduratii ochi de gheata?
Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap ti cade cerul:
Unde vei gasi cuvntul
Ce exprima adevarul?
Critici voi, cu flori deserte,
Care roade n-ati adus E usor a scrie versuri
Cnd nimic nu ai de spus.
Ce te legeni?...
- Ce te legeni, codrule,
Fara ploaie, fara vnt,
Cu crengile la pamnt?
- De ce nu m-as legana,
Daca trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creste
Si frunzisul mi-l rareste.
Bate vntul frunza-n dunga Cntaretii mi-i alunga;
Bate vntul dintr-o parte Iarna-i ici, vara-i departe.
Si de ce sa nu ma plec,
Daca pasarile trec!
De unde vin?
Eu vin din lumea creata dincolo de zare Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi,
Eu vin din lumea-n care
Nu-i ceru-albastru,
Si copacii nu-s verzi, asa cum sunt la voi,
Din lumea Nimfelor ce-asteapta sosirea Faunilor goi,
Din lumea cupelor desarte si totusi pline-n orice clipa,
Din lumea ultimului cntec,
Purtat pe-a berzelor aripa
Din tarm n tarm,
Din tara-n tara,
Din om n om,
Din gura-n gura, Din lumea celor patru vnturi
Si patru puncte cardinale!...
Deschideti poarta dar,
Si-n cale
Iesiti-mi toti cu foi de laur,
Iar voi, ce masurati cu versul gndurile ce n-au masura,
Veniti n jurul meu degraba,
Si-n cntul lirelor de aur,
Porniti cu mine mpreuna
Spre lumea-n care nu-s castele cu punti
Si santuri feodale,
Nici ruginite porti de-arama, la care bat cei noi sositi...
Veniti cu totii ct mai e vreme,
Si mai puteti cnta Veniti!...
Veniti, sa va aprind n suflet lumina stinselor faclii
Si-n versuri fantasmagoria si vraja noilor magii!
Iar cnturile voastre Cnturi cu care azi cersiti o pine Sa le-ncunun cu stralucire aureolelor de mine!...
Dar poarta a ramas nchisa la glasul artei viitoare.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Era prin anul una mie si noua sute opt - mi pare.
Instantaneu
mi plac fotografiile - la ceasul
cnd se preschimba-n tigri: fiecare
si tine-n gura halca ei de timp.
Noi notam - n ochii lor: zmbind,
mai facem gesturi mari si luminoase
sub cerul nflorit...
Dar dedesubt,
nsngerata, apa fara umbra
ne-a si varsat ntr-o bulboana sumbra.
Jurnal de bord
Sa nu vorbim de cei care-au sarit