Tulburarile de auz la copii constituie o problema frecventa si importanta.

Hipoacuzia congenitala are o incidenta de 1-2 cazuri la 1000 de nasteri;

hipoacuzia secundara este mai frecventa, avand in vedere ca otita medie
supurata afecteaza 10% din copii sub 7 ani.

Etapele dezvoltarii auzului la copil:

- sub 3 luni copilul este surprins de sunetele puternice
- 6 luni copilul localizeaza sunetul
- 9 luni copilul raspunde la nume si reproduce unele sunete din mediu
- 12 luni primele cuvinte cu sens
- 18 luni raspunde la comenzi si realizeaza sarcini simple, este capabil sa
raspunda rapid la sunetele din orice directie
- 24 luni vocabularul cuprinde 20 de cuvinte, la copii ce invata o singura
limba.

Cuprins articol

Generalitati
Cauze
Evaluarea auzului
Factori de risc
Investigatii
Diagnostic
Tratament - Generalitati
Articole similare
CauzeSus
Hipoacuzia postneonatala

Chiar daca hipoacuzia diagnosticata in perioada postneonatala este adesea

dobandita, nu trebuie omisa eventualitatea unui defect congenital.
Hipoacuzia neurosenzoriala poate fi secundara unor infectii postnatale,
precum oreionul, pojarul, rubeola, encefalita si meningita, fistulelor
periganglionare, traumatismelor craniene sau utilizarii unor medicamente
ototoxice (aminoglicozidele, diureticele de ansa, retinoizii, antimalaricele si
cisplatina).
Otita medie supurata este cea mai frecventa cauza de hipoacuzie dar si cea
mai frecventa afectiune a copilariei, cu exceptia infectiilor acute de cai
respiratorii superioare 50% dintre copii au avut cel putin 3 episoade de otita
medie acuta pana la varsta de 3 ani , iar prevalenta in populatia generala
este estimata la 10 %. Diagnosticul se stabileste in urma efectuarii otoscopiei
pneumatice si a timpanometriei.

Disfunctiiile analizatorului auditiv central

Disfunctiiile analizatorului auditiv central sunt deseori semnalate de parinti si

profesori, dar sunt putin intelese si recunoscute.
Aparatul auditiv periferic evaluat prin audiometria tonala pura pare normal
dar receptarea vorbirii, care necesita prelucrare corticala este slaba. Nu
exista nici o baterie de teste standardizata, iar psihologii si audiologii
continua sa cerceteze acest domeniu.

Hipoacuzia congenitala

Hipoacuzia poate fi o componenta a unui sindrom, poate fi neurosenzoriala

sau rareori de transmisie. Frecvent, exista malformatii craniofaciale asociate.
Cele mai multe sindroame ereditare se transmit recesiv, dar exista si unele
afectiuni notabile cu transmitere dominanta:
- sindromul Alport (cu insuficienta renala)
- sindromul Waardenburg (cu modifiari de pigmentare si de culoare a irisului,
precum si alte anomalii ale globului ocular)
- sindromul Treacher-Collin (cu anomalii ale pavilionului urechii, ale
conductului auditiv extern, ale globului ocular si ale oaselor zigomatice).

Evaluarea auzuluiSus
Depistarea precoce si managementul hipoacuziei la copii mici sunt esentiale
pentru dezvoltarea normala a vorbirii, al limbajului, a cititului si a capacitatii
cognitive. S-a demonstrat ca tratamentul precoce amelioreaza vorbirea,
limbajul si performantele intelectuale ale copiilor, indiferent de gradul initial
de hipoacuzie. Auzul poate fi evaluat prin metode obiective, masurand
anumiti parametrii fiziologici sau prin metode subiective, comportamentale.

Parametrii fiziologici

1. Potentialele evocate in trunchiul cerebral

Potentialele electrice inregistrate la nivelul scalpului, dupa aplicarea unui

stimul auditiv intermitent, sunt un parametru fiabil de apreciere a functiei
auditive periferice.
Rezultatele nu sunt influentate de somn, sedare sau atentie, dar inregistrarea
corecta necesita imobilizarea copilului, fapt pentru care procedura se
desfasoara de obicei sub sedare sau anestezie generala. Din pacate, aceasta
metoda este consumatoare de timp si de resurse financiare.

2. Emisiile otoacustice

Emisiile otoacustice sunt sunete inaudibile, cu originea in celulele ciliate

externe de la nivellul cohleei. Acestea pot fi inregistrate cu ajutorul unui
microfon sensibl si sunt detectabile numai daca atat cohleea cat si urechea
medie au o functie normala sau aproape normale.
Prin comparatie cu potentialele evocate, testul emisie otoacustica este rapid,
ieftin si nu necesita sedare. Totusi, exista un numar mare de rezultate fals
pozitive.

3. Timpanometria

Timpanometria inregistreaza complianta urechii medii in functie de variatiile

presiunii in urechea externa. Traseele rezultate sunt clasificate de regula in
tipul A (normal), B (inflamatia urechii medii) si C ( disfunctia trompei lui
Eustachio). Testul este rapid usor de realizat si interpretat si este din ce in ce
mai folosit pentru screeningul otitelor medii.

Metodele comportamentale

1. Audiometria cu componenta vizuala

Incepand de la varsta de 6 luni, un sugar normal dezvoltat se va orienta catre

o sursa sonora intarita de un stimul vizual atractiv, de obicei o jucarie
luminata si/sau colorata. Odata ce copilul percepe stimulul, intensitatea
semnalului este micsorata, pana se ajunge la nivelul prag de raspuns.
Semnalele sonore folosite includ triluri, zanganituri si vocea umana.

2. Audiometria conditionata prin joc

La varsta de 2 ani si jumatate metoda comportamentala de electie este

audiometria conditionata prin joc. Copilul este invatat sa realizeze o activitae
motorie ca raspuns la stimulul sonor de exemplu aruncarea unui cub intr-o
cutie de jucarii sau pozitionarea unei piese pe o tabla magnetica. Prin
varierea intensitatii sunetului, se obtin valori prag exacte pentru mai multe
frecvente.

3. Audiometria tonala pura

Majoritatea copiilor pot fi supusi unei audiometrii tonale pure de la varsta de

4 ani. Unii audiologi cu experienta pot sa efectueze o audiometrie limitata in
3 puncte la copii cu varste chiar mai mici.

4. Screeeningul auditiv neonatal

Prin screeningul factorilor de risc cu ajutorul unor liste de indicatori clinici

asociati cu hipozacuzia, se identifica numai 50% dintre nou nascutii cu
deficiente auditive.
Depistarea precoce si managementul hipoacuziei la copii mici sunt esentiale
pentru dezvoltarea normala a vorbirii, al limbajului, a cititului si a capacitatii
cognitive. S-a demonstrat ca tratamentul precoce amelioreaza vorbirea,
limbajul si performantele intelectuale ale copiilor, indiferent de gradul initial
de hipoacuzie. Auzul poate fi evaluat prin metode obiective, masurand
anumiti parametrii fiziologici sau prin metode subiective, comportamentale.

Depistarea precoce si managementul hipoacuziei la copii mici sunt esentiale

pentru dezvoltarea normala a vorbirii, al limbajului, a cititului si a capacitatii
cognitive. S-a demonstrat ca tratamentul precoce amelioreaza vorbirea,
limbajul si performantele intelectuale ale copiilor, indiferent de gradul initial
de hipoacuzie. Auzul poate fi evaluat prin metode obiective, masurand
anumiti parametrii fiziologici sau prin metode subiective, comportamentale.

Factori de riscSus
Cei mai importanti dintre acestia sunt:
- antecedente familiale de hipoacuzie la copil
- greutate mica la nastere (<1500 g)
- malformatii craniofaciale congenitale
- infectii intrauterine
- hiperbilirubinemie necesitand transfuzii
- scorul APGAR < de 5 la un minut si < 7 la 5 minute
- ventilatie mecanica timp de 4 sau mai multe zile
- meningita bacteriana mai ales cu H. Influenzae.
InvestigatiiSus

Nu exista consens referitor la protocolul standard pentru evaluarea copiilor cu

hipoacuzie. Prin investigatiile obisnuite de screening, efectuate pacientilor
care nu prezinta alte acuze, de cele mai multe ori nu se poate preciza
etiologia. Anamneza tintita si examenul fizic vor indica investigatiile
paraclinice necesare.
Deoarece hipoacuzia se poate asocia cu o disfunctie renala (sindromul
Alport), sumarul de urina este recomandabil la toti sugarii suspectati de
hipoacuzie.
Infectiile congenitale includ sifilisul, toxoplasmoza, citomegaloviroza si
rubeola, iar decizia de a investiga aceste posibilitati depinde de
disponibilitatea unor terapii curative, de varsta copilului, de consecintele
asupra produsilor de conceptie viitori si de marimea probabilitatii de a se
identifica o infectie congenitala si nu o infectie postanatala oarecare drept
cauza a hipoacuziei.
Tomografia computerizata (CT) si Rezonanta magnetica (RMN) nucleara
necesita sedarea copiilor foarte mici si rareori identifica patologia existenta.
Totusi acestea sunt indicate tuturor pacientilor carora li se va efectua implant
de cohlee in cazul antecedentelor de meningita, in caz de pierdere progresiva
sau brusca a auzului, mai ales dupa un traumatism cranian, precum si in
contextul planningului familial sau al sfatului genetic.

DiagnosticSus

Evaluarea medicala initiala incepe cu anamneza tintita, ce include

documenatrea etapelor dezvoltarii, antecedentele heredocolaterale, istoricul
pre si postnatal.
Examinarea clinica a regiunii craniocervicale poate releva trasaturi dismorfice
sau malformatii craniofaciale.
La inspectia ochilor se noteaza un eventual hipertelorism, coloboma sau alte
morfologii anormale, iar pavilionul urechii si conductul auditiv extern se
examineaza pentru depistarea unei eventuale atrezii si a anomaliilor de
dezvoltare.
La inspectia palatului se cauta un eventual (palatoschizis) submucos care
predispune la otita recurenta si disfunctie ale trompei lui Eustachio.
Examenul cordului si electrocardiograma sunt necesare pentru excluderea
sindromului Jervell-Lange-Neilsen.

Tratament - GeneralitatiSus

Consiliere

Parintii vor trece prin starile de negare, manie, insatisfactie, confuzie,

vinovatie, vulnerabilitate si acceptare si, chiar daca sprijinul psihologic al
medicului de familie sau a audiologului poate fi, teoretic, suficient, unii vor
avea nevoie de un consilier specializat.
Protezele auditive
Screeningul neonatal fiind din ce in ce mai raspandit, se parctica deja proteze
auditive pentru sugarii in varsta de 3 luni; in trecut, exista proteze numai
pentru copiii cu varsta peste 15 luni.
Sunt disponibile modele externe, intraauriculare sau cu prindere osoasa, dar
cele retroauriculare sunt inca de electie. De obicei se prescriu proteze
bilaterale, dar pe masura ce copilul creste el poate opta pentru o singura
proteza. Alte accesorii sunt microfoanele directionale care reduc zgomotul
provenit din spate si din lateral, si sistemele FM constand intr-un emitator
care selecteaza vocea vorbitorului si o transmite prin unde radio catre un
receptor FM foarte mic conectat la aparatul auditiv al purtatorului, deosebit
de utile in incaperile zgomotoase. Aparatele digitale realizeaza in prezent
amplifcarea optima a anumitor frecvente.
Castile pentru copii sunt dificil de realizat deoarece canalul auditiv este ingust
iar pavilionul mic face ca microfonul sa fie aproape de semnalul emis
generand sunetul specific feedbackului acustic (microfonia). In timpul
perioadei de crestere, copilul va avea nevoie de schimbarea castilor la
intervale regulate pe masura dezvolatrii canalului auditiv extern.

Metodele alternative de comunicare

Acestea includ:
- cititul pe buze si exprimarea corespunzatoare a acestuia
- dactilemele
- limbajul mimo-gestual

- limbajul semnelor
- orice combinatie a acestora.
Implanturile cohleare
Atunci cand in ciuda folosirii celor mai bune aparate auditive copilul nu poate
percepe vorbirea se recurge la solutia implantului cohlear. Perceptia sunetelor
cu intensitati si frecvente diferite va fi cu atat mai buna cu cat implantul este
efectuat mai precoce.
Mai intai sunt necesare investigatii neuroimagistice (CT si RMN) pentru a
dovedi integritatea cohleei si a nervului auditiv. Totusi dintre copii inscrisi intrun program de implant cohlear numai jumatate vor beneficia de interventie.
Unii nu au de fapt indicatie pentru ca auzul rezidual este adecvat, dar
evolutia a fost nesatisfacatoare din cauza managementului clinic defectuos.
Interventia este scumpa si necesita un consum crescut de resurse (timp,
personal specializat, efortul parintilor) pre si postoperatoriu. Medicul de
familie va trebui sa ii administreze pacientului vaccin antipneumococic
inaintea implantului.