ADHD

ADHD este o tulburare comportamentala manifestata prin imposibilitatea

copiilor de a se concentra asupra unei indeletniciri anume.

Este o problema medicala ce debuteaza in copilarie si, daca nu este

descoperita si tratata corespunzator, se poate extinde in timp, afectand si
viata adulta.

In lipsa unui tratament corespunzator poate avea consecinte nefavorabile

asupra activitatilor scolare, casnice, profesionale sau relatiilor interumane.

Cuprins articol

Generalitati
Simptome
Date statistice
Problemele pacientilor cu ADHD
Diagnostic
Tratament
Managementul comportamentului psiho-social
Articole similare
SimptomeSus
ADHD are 3 simptome majore, pe baza carora poate fi usor recunoscuta:
Neatentia - este cel mai comun simptom, acesteia adaugandu-i-se in timp,
incapacitatea de concentrare, de ordonare a activitatilor precum si probleme
majore de memorie. Sarcinile si indatoririle profesionale sunt indeplinite cu
deosebita greutate.
Impulsivitatea - adultii suferind de ADHD nu sunt capabili sa mentina aceeasi
slujba pentru mult timp, au tendinta de a cheltui banii fara masura si nu se
pot dedica unor relatii socio-afective de lunga durata.

Hiperactivitatea - aceasta stare este resimtita in mod acut de copii. Adultii o

percep ca pe o neliniste permanenta, care nu le permite sa desfasoare
activitati relaxante si linistitoare, precum cititul.
Studii recente au demonstrat ca 60% din copiii cu ADHD sufera de aceasta
conditie si in perioada adulta (in SUA, de exemplu, sunt diagnosticate 8
milioane de persoane adulte cu aceasta tulburare).
ADHD este o boala ce prezinta componenta genetica, cercetarile actuale in
domeniu vizand descoperirea exacta a genei implicate. Se pare ca exista o
relatie de tip cauza-efect intre ADHD si fumatul sau consumul de alcool in
timpul sarcinii. Diagnosticul se pune de obicei intre varsta de 6-12 ani,
moment in care simptomatologia devine deranjanta si evidenta atat pentru
copilul ajuns la scoala, cat si pentru cei din jurul sau. Procentul ADHD
diagnosticat in timpul vietii adulte este, din acest motiv, destul de redus.

ADHD- manifestari la adulti

Persoanele adulte suferind de aceasta tulburare au probleme in a-si aminti

diverse informatii, a se concentra si a urma indicatii, in a-si organiza diferite
activitati sau in a duce la indeplinit sarcini inainte de termene limita. Daca
aceste probleme nu sunt rezolvate corespunzator, se pot ivi complicatii de
ordin psihologic, cu implicatii emotionale, sociale si comportamentale. Nu
este exclusa nici aparitia episoadelor de depresie sau anxietate.

Date statisticeSus
- 3-5% din copiii de varsta scolara sunt afectati de aceasta tulburare, iar
dintre acestia, aproximativ 60% resimt boala si la varsta adulta; in SUA, de
exemplu, 3-7% din copii sufera de ADHD
- 1-5% din adulti se pare ca sufera de ADHD
- sexul masculin este mai frecvent afectat in copilarie (rata variind, in functie
de tipul clinic al bolii intre 2:1 si chiar 9:1), in timp ce in cazul adultilor,
afectarea sexelor este similara
- simptomul caracteristic fetelor este neatentia.

Problemele pacientilor cu ADHDSus

Problemele pe care le implica ADHD sunt atat rezultatul direct al acestei

tulburari comportamentale, cat si consecinte ale unui tratament inadecvat
sau ale unor dificultati de acomodare a pacientilor cu boala si includ:
- memorie deficitara
- anxietate
- respect de sine scazut
- probleme de angajament
- furie gresit controlata
- impulsivitate
- diverse abuzuri si dependente de substante nocive
- capacitate organizatorica deficitara
- apatie cronica
- incapacitate de concentrare
- tulburari de dispozitie
- depresie
- probleme de adaptare sociala.
Intensitatea acestor probleme variaza de la medie la severa, iar prezenta lor
poate fi continua, afectand calitatea vietii individului in mod grav si chiar
irecuperabil, sau poate fi vorba doar de manifestari episodice. Exista adulti
care prezinta o capacitate mai mare de concentrare, in ciuda existentei ADHD
ca boala de fond, in conditiile in care sunt foarte interesati si entuziasmati de
activitatile intreprinse. In schimb, altii au dificultati grave de focalizare a
atentiei, indiferent de situatie. Exista cazuri in care indivizii afectati sunt
retrasi si evita compania persoanelor din jur, devenind antisociali, sau, din
contra, sunt hipersociabili si nu pot tolera singuratatea.

ADHD si afectarea activitatii scolare

Adultii suferind de ADHD pot prezenta:

- rezultate academice modeste sau chiar slabe, sub medie, in antecedente

- probleme de conduita si purtare in timpul orelor de curs, impotriva lor fiind

luate adesea masuri punitiv-disciplinare
- abandon scolar sau necesitatea de a repeta una sau mai multe clase.

ADHD si afectarea activitatii profesionale

Adultii cu ADHD sunt predispusi:

- sa isi schimbe locul de munca frecvent si sa aiba rezultate nesatisfacatoare
la slujba
- sa nu aiba impliniri profesionale notabile, sau avansari de-a lungul carierei.

ADHD si afectarea activitatilor sociale

S-a observat ca indivizii cu ADHD :

- au un nivel socio-economic mai redus fata de populatia generala
- au tendinta de a incalca legea mai usor: primesc numeroase amenzi de
circulatie, li se suspenda permisul de conducere mai frecvent, sunt implicati
in accidente rutiere
- folosesc substante stupefiante ilegale
- fumeaza si asociaza si alti factori de risc pentru sanatate
- recunosc si accepta mai frecvent ca populatia generala problemele de
adaptare sociala cu care se confrunta.

ADHD si afectarea vietii afective

Adultii cu astfel de tulburari:

- au probleme in casnicie si de obicei trec prin mai multe mariaje
- au o incidenta mai mare a divorturilor si separarilor din cuplu.

DiagnosticSus
ADHD este o tulburare al carei diagnostic se stabileste, de obicei, in copilarie,
la varsta scolara (6-12 ani). In acest interval semnele sunt cel mai usor de
recunoscut la scoala, unde copilul nu este atent, deranjeaza desfasurarea
cursurilor, este hiperactiv. ADHD este mai greu de diagnosticat sub 6 ani,
simptomele putand sa apara si periodic in timpul dezvoltarii aparent normale
a copilului. Specialistii inca nu au stabilit varsta la care simptomatologia
atinge un maxim, astfel incat suspiciunea de ADHD sa fie mai intemeiata,
insa au cazut de acord asupra faptului ca ADHD nu este o boala care sa se
declanseze la varsta adulta.
In vederea diagnosticarii ADHD se pot face evaluari medicale care pot
include:
- chestionare din care sa reiasa daca adultul suspectat a avut simptome de
ADHD in timpul copilariei
- anamneze complete in care sa se insiste pe simptomatologia specifica
ADHD si pe prezenta ei in antecedentele personale ale pacientului
- discutii cu parintii persoanei suspectate de ADHD si descoperirea semnelor
specifice sau a unora mai putin specifice, cum ar fi enurezisul nocturn
- analizarea, pe cat posibil, a activitatii scolare a individului
- evidentierea episoadelor de abandon scolar, de lipsa nemotivata, de
suspendare sau chiar exmatriculare.

In vederea stabilirii unui diagnostic cat mai exact al ADHD se recomanda

efectuarea unui examen medical complet, in scopul excluderii altor cauze
pentru simptomatologia actuala acuzata de catre pacient. Astfel,
recomandarile specialistilor includ efectuarea:
- examenelor neurologice
- examenelor paraclinice implicand computer-tomograf, rezonanta magnetica
nucleara, electro-encefalograma, hemoleucograma, dozarea hormonilor
tiroidieni
- teste psiho-educationale (teste de inteligenta, aprecierea IQ-ului).
Un procent ridicat de adulti suferind de ADHD nu sunt diagnosticati si implicit,
tratati corespunzator. ADHD este o tulburare cronica si daca este neglijata are

consecinte dramatice asupra vietii individului, ducand la scaderea increderii

in fortele proprii, frustrari multiple, insuccese profesionale, depresie, abuz de
substante interzise. In vederea diagnosticarii ADHD la adulti se poate folosi
WURS (Scala Wender-Utah), care consta intr-un test cu 25 de intrebari
referitoare la copilarie (axate pe problemele si dificultatile legate de aceasta
perioada). Scopul acestui test este de a evalua prezenta si eventual
severitatea simptomelor ADHD in timpul copilariei.

TratamentSus
Pentru ADHD nu exista tratament curativ, ci doar tratament simptomatic. In
cazul copiilor se folosesc, cu succes, pentru a controla simptomatologia,
substante din clasa amfetaminelor si metilfenidatului. Studii recente au
evidentiat efectele benefice pe care le are terapia combinata - constand in
administrarea de medicamente, suport psihologic si terapia specifica
adresata tulburarilor comportamentale.

Tratament medicamentos

In cazul adultilor, tratamentul nu prezinta diferente semnificative fata de cel

adresat copiilor, clasele de medicamente eficiente fiind, in principiu, aceleasi.
In trecut, tratamentul de prima intentie era considerat a fi cel bazat pe
substantele stimulante, iar studiile au demonstrat de-a lungul anilor ca
aproximativ 2/3 din adultii care au beneficiat de acest tratament au raspuns
favorabil, starea lor imbunatatindu-se considerabil. Exista totusi si unele
dezavantaje in ceea ce priveste administrarea unor astfel de substante
adultilor, ceea ce a impus folosirea lor cu mai multa precautie decat in trecut.
Majoritatea dezavantajelor deriva din faptul ca astfel de medicamente pot
duce la aparitia dependentei, aceasta problema fiind intalnita din ce in ce mai
des la pacienti. De asemenea, efectul unora dintre substante este de scurta
durata, ceea ce impune administrarea mai multor doze zilnice, situatie care
duce la scaderea compliantei la tratament. Exista persoane aflate sub
tratament pentru ADHD care pot intampina probleme de concentrare cand
incearca sa duca la bun sfarsit activitati precum treburile casnice, plata
facturilor sau ajutatul copiilor la lectii, acestea facand parte din categoria
efectelor nedorite ale medicamentelor. Alte reactii adverse includ tulburari
ale somnului, pierderea apetitului, cefalee, epigastralgii, insa acestea scad in
intensitate dupa cateva saptamani de la debutul tratamentului si pot fi
controlate ajustand dozele medicamentelor.

Studii de data recenta au evidentiat ca aproximativ 58% dintre adultii

diagnosticati cu ADHD au descris o imbunatatire a capacitatii de concentrre si
o diminuare a starii de hiperactivitate pe fondul administrarii terapiei
stimulante. In cazul in care aceasta are efecte adverse importante, ce nu pot
fi diminuate nici prin ajustarea dozelor sau daca nu se dovedeste a fi
eficienta, medicul curant poate recomanda pacientului administrarea de
Atomoxetina, o substanta non-stimulanta, relativ recent aparuta.
Medicamentul ce are la baza atomoxetina se poate elibera si fara prescriptie
medicala, ceea ce faciliteaza accesul pacientului la el, acesta nefiind nevoit
sa apeleze permanent la medic pentru eliberarea retetei.
In unele cazuri s-au constatat evolutii favorabile si in urma administrarii de
antidepresive de tipul Bupropion sau antidepresive triciclice (imipramina,
desipramina).
Exista persoane care folosesc in scop terapeutic metode care nu si-au dovedit
eficienta, cum ar fi restrictii dietetice. Pacientii nu sunt sfatuiti sa apeleze la
astfel de modalitati de tratament in detrimentul tratamentului medical
conventional. Unele metode alternative pot chiar influenta negativ starea
fizica si emotionala a pacientului. Folosirea unor astfel de procedee nu este
doar dezavantajoasa, dar chiar periculoasa si treneaza instituirea
tratamentului corect.

Tratament comportamental

Adultii suferind de ADHD pot beneficia, pe langa tratamentul medicamentos

si de tratament specific tulburarilor de comportament induse de boala.
Acesta poate include:
- strategii de a creste respectul de sine
- modalitati de relaxare si tehnici de a face fata stresului in vederea reducerii
anxietatii
- strategii de organizare a activitatilor personale si profesionale
- metode de a spori eficienta la locul de munca si de a imbunatati relatiile
inter-colegiale
- educarea familiei pacientului.
Studiile au demonstrat faptul ca terapia combinata (cea care asociaza
tratamentul farmacologic, terapia individuala, educarea familiei, oferirea
suportului psihologic si afectiv necesar) are rezultate superioare

tratamentului medicamentos simplu, avand roluri importante in a creste

increderea pacientului in fortele proprii si in a-l ajuta sa faca fata acestei
tulburari.
Datorita faptului ca ADHD este o conditie patologica ce asociaza si alte
probleme (tulburari de memorie, de invatare, anxietate, modificari
comportamentale, tulburari obsesiv-compulsive, abuzuri de substante
chimice), prima etapa esentiala a tratamentului se recomanda a fi evaluarea
complexa a starii pacientului.

Managementul comportamentului psiho-socialSus

Exista diverse strategii si concepte menite sa ajute persoanele afectate de
ADHD sa faca fata acestei conditii medicale deosebite. In general, sfaturile
specialistilor includ:
- Administrarea medicamentelor conform indicatiilor medicului. Aceasta
recomandare este valabila pentru toate tratamentele, nu doar pentru cel de
ADHD. Pacientul trebuie sa acorde atentie administrarii tratamentului omiterea unei doze sau administrarea consecutiva a 2 sau mai multor doze,
cu scopul de compensare poate avea efecte dintre cele mai periculoase. Se
recomanda pacientilor ca, daca observa aparitia efectelor secundare sau a
altor probleme de sanatate sa se adreseze cat mai repede medicului
specialist.
- Organizarea si ordonarea - pacientilor le este indicat sa fie cat mai
organizati. In vederea indeplinirii acestui obiectiv, pot face liste cu lucruri
care trebuie indeplinite in anumite zile, pot seta alarma ceasului la orele la
care au lucruri importante de realizat.
- Controlul comportamentului impulsiv si agresiv - strategia pentru a evita un
astfel de comportament este simpla: pacientul este sfatuit sa numere pana la
10 in timp ce respira linistit si cat mai profund, ori de cate ori are tendinta de
se enerva prea usor.
- Diminuarea distragerii atentiei in timpul zilei - in vederea imbunatatirii
concentrarii asupra lucrurilor importante se recomanda incercarea de a
reduce la maxim diferitele modalitati de distragere a atentiei. Fie ca este
vorba de muzica, televizor, computer sau zgomot ambiental, acestea trebuie
evitate pe cat posibil de-a lungul zilei.
- Focalizarea energiei in scopuri creative - persoanele cu ADHD au uneori mult
mai multa energie decat cei din jur. Poate fi util pentru ele daca ar directiona
aceasta energie intr-un hobby sau o alta activitate recreativa.

- Apelarea la ajutor - orice individ are nevoie, la un anumit moment al vietii

sale, de ajutor. Tot ce trebuie sa faca este sa aiba curajul de a-l cere.

Viata cotidiana si ADHD

Fiind o suferinta cu debut in copilarie, majoritatea adultilor cu ADHD s-au

adaptat acestei conditii, iar in cazul in care tulburarea este tratata
corespunzator, iar pacientul este compliant la tratament, calitatea vietii sale
se poate imbunatati simtitor, acesta putandu-si desfasura activitatile
profesionale si personale ca orice membru activ al comunitatii in care se afla.