Catre generatia urmatoare

O pata de durere a ramas in viata mea dupa acea perioada, durere care se simte
si astazi , pata neagra in suflet care a ramas in urma necazurilor si suferintei , e de
nedescris momentele prin care am trecut . Foametea a fost ca un cosmar trait real ,
eveniment care a fost foarte bine pus la cale ,mi-am dat seama de asta a fost
organizata. Au vrut stalinistii sa ne mature de pe fata pamntului. Eu atunci, n
plina foamete, am ramas fara tata la paisprezece ani, iar la cincisprezece ani si
jumatate am ramas si fara mama mergeam cu fratele la balta, spargeam gheata,
adunam scoici, papura, le prefaceam n turte si le mincam. Erau momente in care
foloseam si cenusa din vatra pe post de aliment , adunam radacinile si le fierbeam
ca sa le puteam minca Eram patru frati Cum se vede, s-a gndit cineva ca
razboiul i-a ucis pe putini dintr-ai nostri si s-au gndit nenorocitii sa nascoceasca
alt razboi, cel al foametei A murit sora lui tata, a murit cumnatul lui tata, a murit
matusa. Au murit mai multi. Era mare foamete. Multa suferinta vedeai atunci pe
chipurile bietilor oameni , imi amintesc si azi cum erau dusi la groapa comuna de
morti : copiii , femeile si barbatii , erau adunati in gramezi si aruncati in gropi. Nu
dupa mult murise si fratele meu cel mai mic , nu a rezistat . Dar cum sa rezisti
atunci cind nu ai farimitura de paine sa pui in gura . Ramasesem deacum trei , niste
suflete chinuite de soarta care incearcau sa supravietuiasca pe acele timpuri
cumplite . Tot ei ne-au darimat si casa , dupa aceasta noptile le petreceam prin
ocoluri si grajduri , ne adaposteam cum puteam . Imi amintesc insa cum intr-o
seara ne-a prins in ocolul lor niste oameni care aveau vaca , pe atunci oamenii care
aveau vaca puteau sa traiasca , in acea seara fie din mila lor fie din mila lui
Dumnezeu , ne-au luat la ei . Insa aceasta minune nu a durat mult timp , peste
citeva zile , satul a fost asaltat iarasi de acei stalinisti cruzi , si au inceput si in cele
din urma a curata satul , ucideau si deportau . M-am nimerit si eu atunci cu doar
unu din fratii mei in acele camioane , ne-au smuls cu forta si ne-au incarcat . De
atunci nu i-am mai vazut pe niciunul din fratii mei. Ne-au despartit pe viata , si nici
in ziua de azi nu stiu daca mai sint in viata sau nu . Asa deci v-am scris aceasta
scrisoare pentru ca si voi sa stiti despre cruzimea acelor vremuri prin care am
trecuit si am supravietuit.