Trinitrotoluenul sau 2,4,6-trinitrotoluen (adesea abreviat TNT) este un compus c

himic folosit frecvent ca exploziv. Este fabricat prin nitrarea totala a toluenu
lui ?i are formula C6H2(NO2)3CH3. n practica mai este cunoscut ?i sub denumirea d
e trotil.

Cuprins [ascunde]
1 Istorie
2 Utilizari
3 Preparare
4 Aplicatii
5 Note
Istorie[modificare | modificare sursa]
TNT a fost preparat pentru prima data n 1863 de catre chimistul german Julius Wil
brand[1] ?i folosit ini?ial ca un colorant galben. Poten?ialul sau ca un explozi
v, nu a fost apreciat , n principal pentru ca a fost att de dificil de a-l detona.
TNT poate fi folosit n condi?ii de siguran?a si este insensibil nct n 1910, ea a fos
t scutita de Legea Explozivililor din Marea Britanie 1875 ?i nu a fost considera
t un exploziv n scopul de fabricare ?i depozitare.[2]
Utilizari[modificare | modificare sursa]
Spre deosebire de nitroglicerina, trinitrotoluenul rafinat este destul de stabil
?i nu explodeaza la ?ocuri u?oare, pentru a fi folosit ca explozibil este nevoi
e de un detonator. Cnd este aprins arde, fara explozie. Nu ataca recipientele met
alice de transport, fiind neutru. Avnd acest avantaj al stabilita?ii, trinitrotol
uenul este unul dintre cei mai folosi?i explozibili att n sfera civila ct ?i n cea m
ilitara. Formula chimica mai poate fi ?i aceasta C7H5N3O6 sau C6H2(CH3)(NO2)3.
Marina Statelor Unite a continuat umplerea cu TNT a obuzelor de strapungere, n ur
ma unor alte na?iuni ce trecusera la TNT. SUA a continuat sa narmeze navele marin
e, bombele, grenadele, torpilele ?i rachete cu ncarcaturi cu TNT de culoarea zaha
rului brun ?i care necesita ncarcaturile de detonare de calitate A pentru detonar
e. Gradul A a devenit preferat pentru alta utilizare ?i capacitatea chimica indu
striala a devenit disponibila pentru ndepartarea xilenului ?i hidrocarburilor sim
ilare din materia prima.[3]
TNT este nca utilizat pe scara larga de catre armata Statelor Unite, precum ?i co
mpaniile de construc?ii din ntreaga lume. Cea mai mare parte a TNT-ului utilizat n
prezent de catre armata americana este fabricat de Radford Army Ammunition Plan
t.
Preparare[modificare | modificare sursa]
n industrie, TNT-ul este produs ntr-un proces din trei etape. La nceput, toluenul e
ste nitrat cu o solu?ie de acid sulfuric ?i acid azotic pentru a produce mononit
rotoluen (MNT). MNT este separat ?i renitrat n dinitrotoluen sau DNT. Ultimul pas
este nitrarea DNT-ului n tinitrotoluen sau TNT, utiliznd o solu?ie anhidra de aci
d azotic ?i oleum. Acidul azotic se consuma n urma procesului, n timp ce acidul su
lfuric diluat poate fi reconcentrat ?i reutilizat. Ulterior dupa nitrare, TNT-ul
este stabilizat printr-un proces numit sulfitare, unde TNT-ul brut este tratat
cu solu?ie apoasa de sulfit de sodiu pentru a ndeparta izomeri mai pu?in stabili
?i alte produse de reac?ie nedorite. Apa care se ob?ine n urma sulfitarii este cu
noscuta ca apa ro?ie, fiind un mare poluant ?i gunoi ob?inut n urma prepararii TN
T-ului.[4]

n laborator, 2,4,6-trinitrotoluen este produs printr-un procedeu n doua etape.

Aplicatii[modificare | modificare sursa]
TNT-ul este unul dintre cele mai frecvent utilizat exploziv pentru aplica?ii mil
itare ?i industriale. Este de prim rang n mare parte din cauza insensibilita?ii s
ale la ?oc ?i frecare, ceea ce reduce riscul unei detonari accidentale, n compara
?ie cu alte explozivi cu sensibilitate ridicata, cum ar fi nitroglicerina. TNT-u
l se tope?te la 80 C (176 F), cu mult sub temperatura la care poate detona spontan
, permi?ndu-i sa fie turnat, precum ?i n condi?ii de siguran?a combinata cu alte e
xplozivi. TNT-ul nu absoarbe ?i nu se dizolva n apa, ceea ce i permite sa fie util
izate eficient n mediile umede. n plus, este mai stabil n compara?ie cu al?i exploz
ibili puternici.