Noua lege a insolventei agraveaza raspunderea administratorilor speciali

Noua lege a insolventei (legea 85/2014) agraveaza raspunderea administratorilor

speciali pentru activitatea ulterioara deschiderii procedurii insolventei (perioada in care
acestia administreaza activitatea comerciala a debitorului insolvent), impunand un
control mai drastic al activitatii acestuia de catre administratorul judiciar si creditori.
Administratorul special este desemnat de adunarea asociatilor/ actionarilor dupa
deschiderea procedurii insolventei, in principal pentru a reprezenta interesele
asociatilor/ actionarilor in procedura si pentru a conduce activitatea economica a
debitorului (daca nu s-a ridicat dreptul de administrare al debitorului). Practic, dupa
deschiderea procedurii insolventei administratorul special va reprezenta debitorul
insolvent in relatiile comerciale (desfasurandu-si activitatea sub supravegherea
administratorului judiciar) pana la intrarea in faliment (sau ridicarea dreptului de
administrare). Administratorul special este cel care, prin semnatura sa, va obliga
debitorul insolvent in relatiile comerciale din timpul insolventei (daca nu s-a ridicat
dreptul de administrare al debitorului).
Din perspectiva reprezentarii societatii debitoare, activitatea administratorului special
este, in general, asemanatoare cu cea a unui administrator al unei societati inaintea
deschiderii procedurii insolventei, administratorul special fiind obligat sa isi desfasoare
activitatea in interesul debitorului si al asociatilor/actionarilor; insa, fiind vorba despre o
procedura de insolventa, in activitatea pe care o desfasoara in numele debitorului el
trebuie sa urmareasca cu prioritate si interesele creditorilor, in sensul maximizarii averii
debitorului in scopul recuperarii creantelor inscrise la masa credala.

Avand in vedere natura obligatiilor administratorului special si faptul ca el este cel care
reprezinta debitorul in activitatea comerciala, legea insolventei impune anumite restrictii
si nivele de verificare/ supraveghere a activitatii administratorului special in scopul de a
se asigura ca procedura insolventei este respectata si ca interesele creditorilor in
procedura sunt protejate. Astfel, administratorul special se va ocupa in perioada de
observatie de activitatile curente ale debitorului insolvent si de platile catre creditorii
cunoscuti, care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente,
operatiuni ce vor fi desfasurate sub supravegherea administratorului judiciar conform
art.
87
din
lege.

Orice operatiuni care depasesc aceste limite trebuie autorizate de administratorul

judiciar si aprobate de comitetul creditorilor, sau autorizate de judecatorul sindic. Noua
lege a insolventei impune o anumita conduita administratorului special in perioada de
observatie, avand in vedere ca aceasta perioada este destul de sensibila pentru
activitatea societatii. Astfel, administratorul special va solicita administratorului judiciar
autorizarea oricarei operatiuni care excede activitatilor curente ale debitorului, aceasta
cerere urmand a fi aprobata si de comitetul creditorilor.
Interesant este ca legea permite si administratorului judiciar sa solicite aprobarea
anumitor operatiuni care exced activitatile curente ale debitorului, atunci cand
administratorul special nu o face. Mai mult, legea impune administratorului special sa
indeplineasca orice operatiune care excede activitatea curenta a debitorului, care a fost
recomandata de administratorul judiciar si aprobata de comitetul creditorilor. Astfel,
administratorul special se poate afla intr-o situatie in care trebuie sa puna in executare o
decizie/ instructiune recomandata de administratorul judiciar si aprobata de comitet,
desi poate el nu considera necesara aceasta operatiune pentru activitatea debitorului
insolvent. Avand in vedere ca noua lege a insolventei a inasprit si conditiile de angajare
a raspunderii administratorului special, in situatia in care administratorul special nu este
de acord cu recomandarea administratorului judiciar (aprobata de comitet) va trebui sa
renunte la mandat, pentru a nu fi raspunzator pentru o decizie cu care el nu este de
acord.
Prin aceste prevederi, noua lege clarifica situatia in care administratorul special nu
dorea sa adopte o anumita decizie sau sa indeplineasca o anumita operatiune necesara
activitatii debitorului in perioada de observatie, dar pe care administratorul judiciar si
creditorii reprezentati de comitetul creditorilor o considerau oportuna. Pentru ca
administratorul special este cel care reprezinta societatea in relatiile cu tertii in perioada
de observatie (administratorul judiciar neavand aceasta calitate in relatiile comerciale
ale debitorului insolvent), in practica puteau sa apara situatii in care administratorul
special ramanea in pasivitate, desi interesul debitorului si al creditorilor impunea o
anumita actiune/ operatiune. In prezent, in aceasta situatie administratorul judiciar poate
avea el initiativa de a recomanda o anumita operatiune (care excede activitatii curente),
ce devine obligatorie pentru administratorul special daca este aprobata de comitet.
Avand in vedere specificul activitatii debitorului in perioada de observatie, perioada in
care acesta trebuie sa se concentreze pe incercarea de redresare, activitatea
administratorului special este esentiala. Aceasta perioada este una sensibila pentru

debitor, iar cel care ii va conduce activitatea comerciala trebuie sa urmareasca

maximizarea sanselor de recuperare a creantelor creditorilor si redresarea debitorului.
O noutate adusa de legea insolventei 85/2014 este responsabilizarea administratorului
special pentru activitatea sa din perioada de observatie.

Astfel, administratorul special va fi raspunzator pentru incalcarea limitelor descrise mai

sus cu privire la activitatea sa. Administratorul judiciar, adunarea creditorilor sau
creditorul ce detine 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala poate atrage
raspunderea administratorului special pentru faptele sale, solicitand judecatorului sindic
sa dispuna ca o parte din pasivul produs ca urmare a activitatii administratorului special
sa fie suportat de catre acesta.
Prevederea are ca scop determinarea administratorului special de a fi mai atent la
activitatea pe care o desfasoara, responsabilizarea acestuia in vederea respectarii
procedurii. Astfel, acestia vor fi mult mai atenti cu operatiunile pe care le vor desfasura,
stiind ca ar putea fi trasi la raspundere pentru pasivul pe care il determina in societatea
insolventa. Teoretic, administratorii speciali ar fi trebuit sa raspunda pentru activitatea
lor chiar si pana acum, ei fiind niste mandatari ai debitorului si ai asociatilor/ actionarilor;
in practica insa era foarte greu sa atragi raspunderea administratorului special, el avand
in general o obligatie de diligenta (si nu de rezultat) fata de societate, asociati si
creditori.
Sub lupa actionarilor si creditorilor
Desi actuala prevedere din lege nu este foarte detaliata, legiuitorul preferand doar sa
mentioneze expres posibilitatea atragerii raspunderii administratorului special, simpla
introducerea a unor asemenea prevederi in lege ar trebui sa determine administratorii
judiciari si creditorii sa uziteze acest instrument in vederea responsabilizarii
administratorului special si determinarii acestuia sa respecte legea si principiile
procedurii insolventei. Instantele trebuie sa determine de la caz la caz vinovatia
administratorului special si, mai ales, legatura de cauzalitate dintre activitatea acestuia
si marirea pasivului debitorului. Astfel, un judecator sesizat cu o cerere de atragere a
raspunderii unui administrator special in temeiul art. 84 va trebui sa analizeze
activitatea/ operatiunile efectuate de administratorul special, sa determine fapta care a
cauzat un prejudiciu debitorului, sa determine care este acest prejudiciu adus
debitorului (legea vorbeste despre pasivul astfel produs, insa judecatorul ar trebui sa

verifice si daca prin activitatea defectuoasa a administratorului special nu s-au redus

sansele de maximizare a activului, nu doar daca a fost agravat pasivul) si sa constate
legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu (raspunderea administratorului special
fiind in limitele prejudiciului produs prin fapta sa).
Ca si instrumente aflate la dispozitia unui judecator in determinarea faptei prejudiciabile
a administratorului special, consideram ca legea permite analizarea activitatii
administratorului special din toate perspectivele, luand in considerare nu numai
respectarea literei legii, ci si principiile procedurii insolventei, interesele debitorului si,
mai ales, interesele creditorilor. Pana in prezent se putea ajunge foarte usor la abuzuri
din partea administratorilor speciali care, cu rea intentie, profitau de pozitia pe care o
aveau in procedura pentru a urmari interese personale si a frauda interesele creditorilor.
Recomandarile ghidului legislativ UNCITRAL partea a-IV-a, intrat in vigoare in anul
2013 si intitulat "Director's obligations in the period approaching insolvency", care a stat
la baza introducerii acestor norme in legea 85/2014, ar putea fi un instrument foarte util
pentru judecatorii sindici in identificarea criteriilor de atragere a raspunderii
administratorilor speciali in temeiul art. 84 din lege. Pe buna dreptate, Ghidul
recomanda o analiza atenta a activitatii administratorilor din perioada pre-insolventa
(activitate asemanatoare cu cea din perioada de observatie, ambele perioade fiind
sensibile pentru debitorul in dificultate), analiza care merge dincolo de abordarea strict
rezonabila prin raportare la o persoana cu cunostinte medii. Analiza ar trebui sa ia in
calcul cunostintele, abilitatile, experienta unui profesionist care desfasoara in general
activitati asemanatoare cu cele ale administratorului special (ca raportare, activitatea
unui administrator intr-o societate similara care nu se afla in insolventa poate fi un punct
de plecare), luand in calcul un standard mult mai ridicat in cazul unor societati cu
activitati sofisticate sau o structura interna sofisticata, la care asteptarile de la un
administrator sunt mult mai exigente. In plus, ar trebui analizata si situatia specifica a
administratorului special gradul de pregatire, studiile, abilitatile si experienta intr-un
domeniu specializat ca cel al debitorului, detalii ce ar trebui sa inaspreasca raspunderea
sa. Lipsa unor astfel de cunostinte, lipsa de experienta si abilitati nu este o scuza pentru
activitatea defectuoasa a administratorului special. In general, judecatorul sindic ar
trebui sa ia in calcul competentele, abilitatile si experienta necesare pentru o astfel de
pozitie intr-o astfel de companie, analizand de la caz la caz activitatea administratorului
special.

Avand in vedere reglementarea expresa a raspunderii administratorului special, ne

asteptam ca o persoana care va fi numita pe o astfel de functie sa fie constienta ca
trebuie sa aiba calitatile necesare pentru o asemenea pozitie si sa accepte mandatul in
cunostinta de cauza, intelegand ca poate fi sanctionat daca isi desfasoara activitatea in
mod defectuos. Speram sa nu mai existe in practica (sau, cel putin, sa fie reduse la
minimum) situatiile in care administratorul special este doar un instrument in mana
asociatilor/ actionarilor care nu face altceva decat sa execute instructiunile acestora,
fara insa a urmari si interesul debitorului si, mai ales, al creditorilor in procedura.
Speram ca, prin aceasta reglementare, administratorii speciali vor fi mult mai
responsabili in activitatea lor, iar administratorii judiciari si, mai ales, creditorii - mult mai
atenti la activitatea acestuia. In practica va fi important si cat de mult vor folosi
judecatorii sindici (bineinteles, la sesizarea creditorilor sau a administratorilor speciali)
acest instrument in sanctionarea activitatii defectuoase a administratorilor speciali si
angajarea raspunderii acestuia. Acum instrumentul juridic este reglementat de lege,
ramane la dispozitia creditorilor si judecatorilor sindici sa il si foloseasca pentru a putea
responsabiliza aceasta categorie, atat de importanta, de participanti la procedura
insolventei.
Vlad Peligrad coordoneaza departamentul de litigii al Clifford Chance Badea, avand
expertiza si in domeniile project finance, infrastructura si concesiuni/ PPP. In cei peste
12 ani de experienta in avocatura de business, atat in Bucuresti, cat si la New York,
Vlad a oferit asistenta juridica unor importante banci internationale si corporatii
multinationale si a fost implicat in litigii domestice dar si internationale, precum si in
dosare complexe de insolventa. Vlad este si arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial
International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, este doctor in
drept si detine un LL.M. de la The George Washington University Law School din
Washington, D.C..