Universitatea POLITEHNICA din Bucureti

Facultatea de Chimie Aplicata si tiina Materialelor

Catedra tiina si Ingineria Materialelor Oxidice si Nanomateriale

Chimie
Chimia vieii aminoacizi, peptide,
proteine, glucide si lipide

Sl.dr.ing. Anton FICAI

2013-2014

I. AMINOACIZI

n natur se gsesc peste 400 de aminoacizi, ns

organismele utilizeaz doar un numr restrns pentru
biosinteza diferitelor tipuri de protide.

Amino-acizii sunt combinatii organice care contin in
molecula una sau mai multe grupe amino si una sau mai
multe grupe carboxil.

Toi aminoacizii care intr n structura protidelor sunt aminoacizi.

Att gruparea funcional amin primar NH2 ct i cea
carboxilic COOH sunt grupate la acelai atom de
carbon, carbonul .
H este determinat de natura

Diferenierea aminoacizilor
R C COOH
radicalului R.
NH2

Aminoacizi: structura general

Grup carboxil
Grup amino
Un atom de hidrogen
Un radical (R)

Determin:
- Polaritatea
- ncrcarea
- Acid / Baz
- Hidrofobicitatea / hidrofilicitatea

Interactii de respingere a apei

Interactii de
atracie a apei
3

CLASIFICAREA AMINOACIZILOR

Dupa structura, amino-acizii se mpart in doua mari

categorii:

1. Alifatici: unde grupele funcionale sunt legate de o catena

alifatica.
2. Aromatici: unde grupele funcionale sunt legate de un ciclu
aromatic.

Dup aezarea relativa a grupelor funcionale se

deosebesc -amino-acizi, -amino-acizi, -amino-acizi,
etc. Dintre amino-acizii alifatici, cei mai importani sunt
-amino-acizi, adic acei amino-acizi care conin grupele
funcionale legate de acelai atom de carbon. Se
deosebesc mai multe categorii mari de -amino-acizi
alifatici:

1. monocarboxilici
2. dicarboxilici
3. hidroxi-amino-acizi

4. tioamino-acizi
5. diamino-acizi
6. amino-acizi heterociclici

1. Amino-acizi monocarboxilici

Sunt aminoacizi simpli, catenele laterale sunt

nepolare, hidrofobe
Din aceast grup fac parte:
Glicocolul
Denumire: Glicol, Glicina
acidul -aminoacetic
Prescurtare: Gli

Singurul aminoacid care nu prezinta

activitate optica

Alanina
Denumire: Alanina
acidul -aminopropionic
Prescurtare: Ala

este o component de baz a proteinelor,

fiind nelipsit din toate proteinele animale
i vegetale

Valina
Denumire: valina
acidul
aminizovalerianic
Prescurtare: Val

se gsete n general n
cantiti mici n numeroase
proteine vegetale i animale,
cu excepia proteinelor din
seminele de in, care sunt
bogate n valin.

Izo-leucina
Denumire:acidul
-amino--metilvalerianic
Prescurtare: ileu
Structura:
6

Leucina
Denumire: Leucina
acidul -aminoizocapronic
Prescurtare: Leu
Modele chimice:
Structura:

Fenil-alanina
Denumire:
acidul -amino--fenilpropionic
Prescurtare: Phe
Structura:

2. Amino-acizi dicarboxilici
Acidul aspargic
Denumire: acidul
aminosuccinic
Prescurtare: Asp
Structura:

Acidul glutamic
Denumire: acidul aminoglutaric
Prescurtare: Glu
Structura:

10

3. Hidroxi-amino-acizi
Treonina
Denumirea:acidul -amino-hidroxibutiric
Prescurtarea: Tre
Structura:

11

Tirosina
Denumire:acidul -amino-hidroxifenil-propionic
Prescurtare: Tyr

tirosina are o deosebit nsemntate

n organismele animale prin faptul c
poate da natere la adrenalin

Structura:

12

Serina
Denumire:acidul -amino-hidroxipropionic
Prescurtare: Ser
Structura:

13

4. Tio-amino-acizi
Cisteina
Denumire:acidul -amino-tiopropionic
Prescurtare: Cis
Structura:

14

Cistina
Denumire:acidul di[-amino-tiopropionic
Prescurtare:Ci-S
Structura:

15

Metionina
Structura:
Denumire: acidul -amino-metiltiobutiric
Prescurtare: Met

16

5. Diamino-acizi
Ornitina
Denumire: acidul , diaminovalerianic
Prescurtare: Orn
Structura:

17

Lisina
Denumirea: Lisina
Prescurtare: Lys
Structura:

18

6. Amino-acizi heterociclici
Prolina
Denumirea: acidul pirolidin-carboxilic
Prescurtare: Pro
Structura:

19

Histidina
Denumire: acidul -amino-imidazolil-(4)-propionic
Denumire: imidazolil-(4)alanina
Prescurtare: His
Structura:

20

Triptofanul
Denumire: acidul -amino-indolil-(3)-propionic
Denumire:indolil-(3)-alanina
Prescurtare: Trp
Structura:

21

Hidroxiprolina
Denumire: acidul hidroxipirolidin-carboxilic
Prescurtare: Hyp

22

IMPORTANTA AMINOACIZILOR
Organismele i sintetizeaz din aminoacizi protidele
proprii.

Unii aminoacizi sunt transformai n substane cu rol
biologic important: hormoni, amine, cetoacizi, etc.

Nu toi aminoacizii sunt sintetizai de ctre organismul
animal.

Aminoacizii care nu pot fi sintetizai de ctre organismul
animal, dar care sunt absolut necesari pentru creterea i
dezvoltarea organismului = aminoacizi eseniali.

Aminoacizii eseniali sunt: arginina, fenilalanina,
histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, treonina,
23
triptofanul, valina

Proprietati fizico- chimice

Aminoacizii sunt substane solide, cristalizate, solubile n
ap (cu excepia cisteinei, cistinei i treoninei).
Au punct de topire i fierbere relativ ridicate, peste 200C.
Cu excepia glicocolului, atomul de carbon din structura
aminoacizilor este asimetric. n consecin, aminoacizii
prezint activitate optic, avnd capacitatea de a roti
planul luminii polarizate.
Aminoacizii obinui prin sintez sunt racemici
dup poziia gruprii -NH2 fa de atomii de carbon
asimetrici din catena hidrocarbonat,
aminoacizii
pot
R
R
aparine seriei L sau seriei D.
H
NH2
H2N
H
Aminoacizii naturali
COOH
COOH
prezeni n structura
L-aminoacid
D-aminoacid
protidelor aparin numai
formei L
24

Molecule n oglind dar nu

identice (nu se pot suprapune
una peste celalt)

25


Aminoacizii au caracter amfoter.

n soluie acetia se comport ca
amfioni sau ioni bipolari datorit disocierii
gruprilor funcionale carboxil i amin.

R
+H N CH
3
COOAmfion
(ion bipolar)

Astfel, n funcie de pH, aminoacizii pot exista n soluie

apoas sub trei forme: amfioni, cationi, anioni:
R
+H N CH
3

+ H+

COOH
Cation
(ion pozitiv)

R
+H N CH
3

COO

Amfion
(ion bipolar)

+ HO-

H2N CH

COO

Anion
(ion negativ)

Datorit caracterului lor amfoter, aminoacizii se comport n

mediul acid ca baze, iar n mediu bazic se comport ca acizi.

Datorit capacitii lor de a disocia ca anioni sau cationi,
aminoacizii se pot deplasa sub aciunea unui cmp electric,
astfel, n mediu acid, aminoacizii migreaz spre catod, iar n
mediu alcalin spre anod. Punctul izoelectric se definete ca pH26
ul la care aminoacidul nu migreaz n cmp electric.

PROPRIETATI CHIMICE

Proprieti chimice ale aminoacizilor sunt determinate
de:
-

prezena gruprii COOH

prezena gruprii NH2
prezena altor grupri funcionale (-SH, -OH)
prezena simultan a celor dou grupri funcionale COOH
i NH2

Proprieti chimice determinate de prezena gruprii

-COOH
- Reacia cu alcoolii cu formare de esteri
- Reacia cu bazele cu formare de sruri
- Reacia de decarboxilare cu formare de amine biogene (sub
aciunea unor enzime specifice numite decarboxilaze)
- Reacia de reducere energic cu formare de aminoalcooli 27



a)
b)
c)
a)

Proprieti chimice determinate de prezena gruprii NH2

Reacia de alchilare (metilare) cu formare de derivai cuaternari
Reacia de acilare cu formare de N-acil-derivai
Reacia de dezaminare cu formare de acizi nesaturai sau
saturai (sub aciunea unor enzime specifice numite dezaminaze)
Reacia cu aldehidele cu formare de baze Schiff
R

HC NH2 + O C R
H
COOH
aminoacid

aldehida

- H2O

HC N C R
H
COOH
baza Schiff

Bazele Schiff ale aminoacizilor au caracter acid i se utilizeaz pentru

dozarea volumetric a aminoacizilor. Prin aceast proprietate
gruparea funcional bazic a unui aminoacid poate fi blocat i astfel
aminoacidul poate fi titrat n mod obinuit cu hidroxizii alcalini (metoda
Sorensen).
28


Proprieti chimice determinate de prezena gruprii

NH2
e) Reacia cu Racidul azotos cu formare
de hidroxiacizi
R
HC

NH 2

OH

CO OH

- H 2O

am inoacid

NH 2

COOH
alanina

OH

+ N2

CO OH
hidroxiacid

CH 3
HC

HC

CH 3
+

OH

- H 2O

HC

OH

+ N2

CO OH
acid lactic

Aminoacizii reacioneaz aproape cantitativ cu acidul azotos.

Din volumul de azot care se degaj se poate stabili numrul
gruprilor aminice din molecula aminoacidului. Aceast
proprietate st la baza dozrii aminoacizilor prin metoda van
29
Slyke.


Proprieti

chimice determinate de prezena altor grupri

funcionale (-OH, -SH)
Gruparea alcoolica (-OH) se poate fosforila (esterifica cu H3PO4). De
exemplu, serina duce la formare de fosforilserina (particip la
structura proteinelor din lapte)
H2C

H2C

OH

H2N CH
COOH
serina

+ HO-PO3H2

H2N
- H2O

O PO3H2

CH
COOH

fosforilserina

Gruparea tiol (-SH) se poate oxida reversibil pentru a forma o

legtur disulfurica. Astfel, cisteina se poate cupla cu o alt molecul
de cistein ducnd la formarea cistinei).

30


Proprieti chimice determinate de prezena

simultan a celor dou grupri funcionale COOH i
NH2
-reacia de condensare intermolecular cu formare de
dipeptide, tripeptide, etc.
- doi sau mai muli aminoacizi reacioneaz ntre ei cu
eliminare intermolecular de ap ntre o grupare COOH a
unui aminoacid i o grupare NH2 a altui aminoacid.
- legtura peptidic format -CO-NH- st la baza formarii
structurilor complexe de tipul peptidelor, polipeptidelor i
proteinelor

31

II. PROTEINE
Proteinele sunt componente de baz ale tuturor celulelor vii,
alturi de lipide, zaharide, vitamine, enzime, ap si sruri
anorganice, formnd mpreun un sistem complex n cadrul
cruia se petrec o serie de reacii chimice care asigur
reproducerea, dezvoltarea i funcionarea
normal a
fiinelor vii.
Sunt componente ale structurilor celulare i au funcii
biologice fundamentale: enzimatice, hormonale, imunologice.
Proteinele sunt substane cu activitate biologic pronunata
precum: enzimele, pigmenii respiratori, muli hormoni i
anticorpii. Substana contractil din fibrele musculare din cilii
i din flagelele organismelor inferioare, care posed
proprietatea de a transforma energia chimic n energie
mecanic, este de asemenea o protein. Ele intr n structura
tuturor celulelor i ajut la creterea i refacerea celulelor. 32

Definitie:
Compui
macromoleculari
poliamidici
rezultai
din
policondensarea aminoacizilor (n 50 ,..., 10000), conin in
molecula grupe peptidice
(- CO- NH - )n
Toate proteinele conin elementele: C, H, O, N i S; n unele
proteine se mai gsesc, n cantiti mici: P, Fe, Cu, I, Cl, i Br
51-56% C ; 20-23% O ;15,5-18,5 % N ;6,7-7,5 % H ; 0,5-2 %
S ; 0,1-1 % P
Necesar zilnic 70-80 grame ( 40-45 g proteina animala )
33

Clasificarea proteinelor
n funcie de compoziia lor chimic ele pot fi clasificate
n:
Holoproteine cu urmtoarele clase de proteine:

Proteine globulare (sferoproteine) sunt de regul

substane solubile n ap sau n soluii saline:
protaminele,
histonele,
prolaminele,
glutelinele,
globulinele, albuminele.
Proteinele fibrilare (scleroproteinele) caracteristice
regnului animal, cu rol de susinere, protecie i
rezisten mecanic: colagenul, cheratina i elastina.

Heteroproteinele sunt proteine complexe care sunt

constituite din o parte proteic i o parte prostetic; n
funcie de aceast grupare se pot clasifica astfel:

-Glicoproteine
-Lipoproteine
-Nucleoproteine

-metaloproteine

34

Dup sursa de provenien:

- proteine de origine vegetal

- proteine de origine animal

Dup solubilitatea n ap i n soluii de electolii:

- insolubile (fibroase)
- solubile (globulare)

Dup produii rezultai la hidroliza total:

-proteine propriu-zise (dau prin hidroliz total numai aminoacizi)
-proteine conjugate sau proteide (prin hidroliz total se obine,
pe lang - aminoacizi, i o alt substan, care n structura
proteinei apare ca grup prostetic)
35

Proteinele fibroase
- se gsesc n organismul animal n stare solid i confer esuturilor
rezisten mecanic (proteine de schelet) sau protecie mpotriva
agenilor exteriori.
KERATINELE- proteinele din epiderm, pr, pene, unghii, copite i
coarne se disting printr-un coninut mare de sulf. Keratinele sunt
insolubile n ap att rece ct i cald, precum i n soluii saline. Din
cauza aceasta keratinele prezint o mare inerie fa de agenii chimici,
precum i fa de enzime.
FIBROINA, componenta fibroasa din mtasea natural, se gsete
n acest material nconjurat cu o component amorf, cleioas,
sericina, care reprezint cca. 30 % din greutatea total. n cele doua
glande ale viermelui de mtase, proteinele sunt coninute sub form de
soluie concentrat, vscoas.

36

Colagen

37

Compoziia colagenului
Colagenul are la baza o compoziie si secvena neobinuita de
aminoacizi
Glicina (Gly) se repeta la fiecare ~3 grupri de aminoacizi
Prolina (Pro) ~ 9% din molecula colagenului
2 Aminoacizi necaracteristici, care nu sunt rezultatul
procesului de translaie ci, se obin in etapa post-translaie
prin aciunea a doua enzime care funcioneaz drept oxidaze
si necesita vitamina C drept cofactor
Hidroxiprolina (Hyp), rezultat prin oxidarea prolinei.
Hidroxilisina (Hyl), rezultat prin oxidarea lisinei (Lys).

38

Formarea COLAGENULUI tip I

Majoritatea tipurilor de colagen se formeaz in acelai fel; in cazul colagenului
tip I etapele principale sunt:
Intracelular
Doua tipuri de catene peptidice se formeaz in procesul de translaie
pe ribozomi de-a lungul reticulului endoplasmatic rugos (RER), catene
cunoscute sub denumirea de pre-procolagen
Catenele polipeptidice sunt eliberate in lumenul RER.
Peptidele de extensie (Signal peptides) ptrund in interiorul RER
formnd catena pro-alfa.
Hidroxilarea lisinei si prolinei are loc in interiorul lumenului RER,
procesul fiind dependent de vitamina C (acid ascorbic = co-factor).
Are loc glicozilarea specifica a hidroxilisinei.
Se formeaz structura triplu helix (2catene alfa1 si o catena alfa2).
Procolagenul trece in aparatul Golgi unde are loc mpachetarea si apoi
secreia acestuia prin exocitoza.
Extracelular
Se formeaz tropocolagenul sub aciunea procolagen peptidazei.
Moleculele de tropocolagen formeaz fibrilele de colagen prin
intermediul unor reticulari covalente induse de lisil-oxidaza (legturi
dintre hidroxilisina si lisina); mai multe fibrile => fibre
39
Colagenul poate fi ataat de celulele membranare prin intermediul
ctorva proteine (fibronectina, integrinele).

Reticul endoplasmatic rugos

Reticul edoplasmatic
RE este locul translaiei genei i mijlocul de
transport al proteinelor ce urmeaz s devin
parte din membrana celular (de exemplu
receptori transmembranari) sau care urmeaz s
fie secretate prin exocitoz (de ex. enzime
digestive, neurotransmitori, colagen, etc.).
RE este format dintr-o reea de tuburi i cisterne.
RE este acoperit n parte de ribozomi (care
produc proteine din aminoacizi, bazat pe codul
genetic) = RE rugos. Prile fr ribozomi se
numesc reticul endoplasmatic neted. Ribozomii
transfer proteinele gata produse n RE la
aparatul Golgi.
Reticul endoplasmatic rugos
RE rugos produce i transport proteinele.
Acesta este acoperit de ribozomi care l fac s
arate "rugos". Re rugos se ntlneste n mai
multe celule, de exemplu n celulele din
pancreas, care sunt implicate n secreia de
insulin n circuitul sanguin.
n plus, RE rugos este i un productor de
membrane, deoarece nglobeaz proteinele
membranare n structura sa, iar cnd este nevoie
de ele le transfera. Acest organit modific
proteinele.

1. nucleu 2. por nuclear 3. RER 4.

RE neted 5. ribozom aflat pe RER 6.
proteine transportate 7. vezicule de
transport 8. aparat Golgi 9. faa Cis
a aparatului Golgi 10. faa Trans al
40
aparatului Golgi 11. cisternele
aparatului Golgi

Biosinteza colagenului: faza intracelular

41

Biosinteza colagenului: faza extracelulara

42

Fibrilogeneza/
reticularea covalenta

Actiunea lisil-oxidazei si formarea

reticularilor transversale dintre
moleculele de tropocolagen
43

Descoperirea tipurilor de colagen

44

Distribuia tipurilor de colagen n esuturile

conjunctive

Tipul

Distribuia

Structura

Fibrile mari legate

Piele, os, tendon

II

Fibrile mici legate

Cartilaj, corp vitros

III

Fibrile mici legate

Sistem vascular, piele ft

IV

Reea nefibroas

Membrana
rinichi

Fibrile mici legate

Piele, tendon, os

VI

Filamente, 100nm

Piele, tendon, os

VII

Fibrile cu dimeri antiparaleli

Piele, placent, uter

VIII

Matrice hexagonal

Membran

IX

Fibril tip II asociat

Cartilaj, corp vitros

Matrice hexagonal

Cartilaj mineralizare

XI

Fibre fine, copolimer cu tipul II Cartilaj

XII

Fibr tip I, asociat

Tendon

bazal,

vitros,

45

Elastina
constituie
esutul fibros, cu o
elasticitate comparabil
cu a cauciucului, a
arterelor i a unora din
tendoane, cum este de
exemplu tendonul de la
ceafa
bovinelor.
Elastina
nu
se
transform n gelatin la
fierbere cu ap i este
digerat de tripsina. Ca
i colagenul, fibrele de
elastin sunt compuse
din aminoacizi simpli,
mai
ales
leucin,
glicocol i prolin.
46

Proteinele solubile sau globulare

-apar n celule n stare dizolvat sau sub form de geluri hidratate. Ele
au nsuiri fiziologice specifice i se submpart n albumine i globuline.
Albuminele sunt solubile n ap i n soluii diluate de electrolii (acizi,
baze, sruri), iar globulinele sunt solubile numai n soluii de electrolii.
Exemple de proteine solubile:
- albuminele din ou
- globulinele i albuminele din snge (hemoglobina, fibrinogenul)
- caseina din lapte
- proteinele din muchi (miogenul i miosina)

Structura unei
albumine
47

Hemoglobina -

Toi pigmenii metalo-proteici (clorofila,

hemoglobina, citocromul, vitamina B12 ), leghemoglobina din
nodozitile Fabaceaelor), au o structur porfirinic, fiind formai din
patru nuclee, care alctuiesc un inel, n centrul (miezul) cruia se afl
un
metal;
magneziu,
fier,
cobalt,
cupru,
vanadiu.
Construcia proteinei respiratorii, pornete de la hem, la care, n
jurul unui cation bivalent de fier se leag cele 4 nuclee. Cnd hemul
se
leag
de
globin
(protein),
rezulta
hemoglobina.

48

Vzut ca structur spaial, hemoglobina se evideniaz prin

"nfurrile" globinei, care prinde n fiecare dintre " nfurrile "
celor 4 catene (1, 2, 1, 2) cte o molecul de hem.
Hemul este pigmentul propriu-zis a
hemoglobinei i gruparea prosteic
a acesteia, n timp ce globina,
alctuit n special din aminoacizii
lizin i histidin, constituie partea
proteic a macromoleculei. Hemul
respirator se formeaz doar n jurul
fierului bivalent (ion feros - Fe2+),
ionul feric (Fe3+) fiind incapabil de a
fixa oxigenul gazos.
Globina este o protein cu caracter bazic, care ferete de la oxidare hemul i
i asigur un suport corespunztor. Globina are o structur asemntoare
albuminelor i prezint specificitate, avnd o structur caracteristic i
individual pentru fiecare specie. Aceast protid este format din sute de
aminoacizi, care se grupeaz n 4 catene polipeptidice, identice ntre ele,
fiecare combinndu-se cu cte o molecul de hem. Se cunosc mai multe tipuri
49
de catene, dintre care cele i sunt normale pentru eritrocitele postnatale
sntoase.

Combinaii ale hemoglobinei

Carboxihemoglobina

Dac n aer exist monoxid de carbon (CO), hemoglobina se combin

preferenial cu acesta (hemoglobina are o afinitate de 300 de ori mai mare
fa de CO, n comparaie cu O2), formndu-se carboxihemoglobina. Din
carboxihemoglobin, hemoglobina nu se mai reface (reacie ireversibil) iar
funcia de aprovizionare cu oxigen a celulelor se diminueaz sau nceteaz,
instalndu-se hipoxia (moartea).

Hb + CO HbCO
Carboxihemoglobina este o cromoprotein colorat rou-deschis
(hemoglobina are o culoare roie aprins).
Cantiti mici sau moderate de carboxihemoglobin se formeaz la
fumtori, la locuitorii marilor orae, la cei care lucreaz sau triesc n zonele
cu fum sau cu gaze de eapament. Cnd nivelul carboxihemoglobinei este
ridicat, aa cum se ntmpl n cazul (intoxicaii cu monoxid de carbon),
nsi viaa este ameninat.
O concentraie de 1,25 g de oxid de carbon la 1 mc de aer, poate produce
blocarea total a hemoglobinei din snge. Jumtate din acest nivel al
monoxidului de carbon se ntlnete pe strzile foarte circulate de ctre
mijloacele auto. Carboxihemoglobina, chiar i n concentraii neasfixiante,
are efecte negative asupra organismului, determinnd insuficien
coronarian, stenocardie, infarct, stres. n unele sarcini, carboxihemoglobina
poate fi letal pentru ft.
50

 Methemoglobina -

in prezena unor oxidani (cianuri, acid cianhidric,

nitrozamine, nitrai, nitril, acetaniliid, fenacitin, sulfonamide, unele cloruri,
ap oxigenat, unele medicamente oxidante), fierul bivalent din hem, trece n
forma trivalent rezultnd methemoglobina. Methemoglobina este o form
anormal de hemoglobin, n care cromoproteina se coloreaz n brun. Dac
factorul oxidant dispare, dup un timp, methemoglobina revine n forma ei
normal,
n
urma
unor
reacii
de
reducere.
Creterea acestei proteine
n
snge
determin
methemoglobinemia, care
se manifest prin cianoz
hemiglobinic, fatigabilitate,
ameeli, cefalee, erupii,
hipoxie.
Prezena
methemoglobinei n sngele
copiilor mici declaneaz
boala albastr.
51

Fibrinogenul -glicoproteina
este un dimer alcatuit din dou jumti identice unite prin
puni disulfidice; fiecare jumtate fiind alctuit din 3
lanuri polipeptidice ce conin fibrinopeptide A si B. Ele vor
fi clivate din molecula de fibrinogen sub aciunea trombinei.
principala sursa de fibrinogen plasmatic este hepatocitul,
dar fibrinogenul se gsete si n granulele alfa ale
trombocitelor.
degradarea fibrinogenului se realizeaz att n sistemul
macrofagelor ct si n ficat, produii de degradare
reprezentnd un stimul pentru o noua sinteza hepatica de
fibrinogen.
Este principalul factor al cuagulrii
Valori normale - 240 - 290 mg la 100 ml snge
Coagularea este procesul definit ca o modificare a strii fizice a sngelui, care trece din starea
52
lichida n starea de gel (cheagul). Coagularea, prin mecanismul plasmatic realizeaz hemostaza
secundara definitiva.

Miozina
Structura moleculara a filamentului gros de miozina. In figura sunt
prezentate lanurile grele de miozina care se termina fiecare cu
capul, de care ataate, se pot observa subunitile eseniale si
regulatoare (desen preluat din Elsevier Ltd. Boron & Boulpaep:
Medical
Physiology,
Updated
Edition)

53

Aciunea ionilor de calciu asupra subunitii troponin C rezulta in

expunerea locurilor de prindere a capurilor miozinice si astfel in
cuplarea actinei cu miozina. (desen preluat din Elsevier Ltd. Boron &
Boulpaep: Medical Physiology, Updated Edition

54

Proteinele din snge

Sngele este o suspensie a unor corpuscule mari, vizibile la
microscop, globulele albe i roii, ntr-un lichid omogen numit plasm.
Globulele roii conin toat proteina colorat roie, hemoglobina. Plasma
conine n soluie fibrinogenul, globuline i albumine. Lichidul rmas la
ndeprtarea globulelor i a fibrinogenului se numete serul sanguin.
Coagularea sngelui se datoreaz transformrii fibrinogenului ntr-un gel
ireversibil, fibrina.
Globulinele din ser pot fi separate n trei fraciuni, L-, B i z. O
importan deosebit o constituie z-globulinele, care s-au dovedit identice
cu anticorpii din serul sanguin.

55

STRUCTURA PROTEINELOR
este complexa iar explicarea ei se face cu ajutorul
NOTIUNILOR de:
I. Structura PRIMARA care presupune:
- identificarea aminoacizilor
- numrul aminoacizilor
- succesiunea (secvena) aminoacizilor
Determinarea structurii primare se face prin:
- hidroliza proteinei
- identificarea -aminoacizilor
- determinarea cantitativa a -aminoacizilor
- determinarea succesiunii (ordinii) -aminoacizilor

56

II. Structura SECUNDARA

- se refera la: - orientarea spaiala

- cauzele acestei orientri
- grupa proteica este PLANA

:O:

C
CN:

C
H
- structura elicoidala (spirala)
GLOBULARE
- seria L are pasul pe dreapta
- se formeaz legaturi de H in cadrul aceleai molecule
(intramoleculara) intre 2 grupe pe spirale diferite
- legtura de H se formeaz intre H de la N si perechea de
electroni de la :O:-ul carbonilic (amidic)
- structura -pliata (incretit, panglica ondulata)
FIBROASE
- legaturile de H se formeaz intre 2 grupe de la 2
57
macromolecule diferite paralele (intermolecular)

III. Structura TERTIARA

- la enzime determina cataliza
- structura secundara dublata de legaturile fizice sau chimice
datorate radicalului R
- COO- si -NH3 atracie electrostatica (acid glutamic-lisina)
- O-H si - :NH2- sau 2 grupe OH- se formeaz legaturi de H
- intre 2 grupe -CH(CH3)2 leg. Van der Walls ex. Valina
- CH2-S-S-CH2 leg. prin punte de sulf ex. cisteina

58

IV. Structura CUATERNARA

- asocierea unor macromolecule intr-o entitate cu rol biologic
- denaturarea modifica structura teriara si cuaternara

59

III. GLUCIDE
Polizaharidele sunt hidrocarbonate compuse din mai multe molecule
de monozaharide ca de exemplu glucoza, fructoza care sunt legate ntre
ele n lanuri cu lungimi diferite formnd polizaridele ca glicogen,
chitin, amidon i celuloz.
Formula general a unui polizaharid este:
-[Cx(H2O)y]n- unde x are frecvent valoarea 5 i 6 iar y valoarea x-1.

60

Seria D
Monozaharide

61

Anomerie ,

62

63

Ciclul KREBS

64

65

Glicogenul
Structura :

Glicogenul este la organismul animal corespondentul amidonului

de la plante, fiind un polizaharid compus din mai multe molecule
de glucoz. Glicogenul servete la nmagazinarea energiei i
detoxifierea organismului, o mare parte din glicogen se gsete n
ficat. Desfacerea glicogenului n monozaharide ca glucoza se face
cu eliberare de energie necesar de exemplu contraciei
musculare. Procesul de eliberare sau nmagazinare de energie fiind
reversibil i se realizeaz cu ajutorul ATP-ului.
66

Amidonul

Amidonul este o substan organic ce se gsete n

seminele, fructele i tuberculii plantelor i care se folosete n
industria alimentar, chimic etc. Formula brut a amidonului,
determinat prin analiza elementar, este (C6H10O5)n, la fel ca a
celulozei. Prin hidroliza cu acizi, amidonul trece in D-glucoza, cu
randament cantitativ. Din punct de vedere al compoziiei chimice,
amidonul este un amestec, format din 2 polizaharide: amilopectin i
amiloz, care difer ntre ele prin structur i reactivitate.
Amiloza este unul din cele 2 polizaharide,
ce intr n compoziia amidonului, fiind
cea mai puin rspndit n natur
(aproximativ 30%). Aceasta are o greutate
molecular mai mica dect cea a
amilopectinei, putnd atinge masa de
100.000. Are o structur liniar. n
structura acesteia, nu apar i legturi 1,6
alfa-glicozidice. Cu iodul n reacie, d o
culoare albastr. Amiloza este solubil n
ap.

Amilopectina este unul din cele 2

polizaharide, ce intr n compoziia
amidonului, fiind cea mai rspndit n
natur (aproximativ 70%). Aceasta are o
greutate molecular mai mare dect cea a
amilozei, putnd atinge masa de
1.000.000. n structura acesteia, pe lng
legturile 1,4 alfa-glicozidice, apar i
legturi 1,6 alfa-glicozidice. Cu iodul n
reacie, d o culoare violet. Are aceeai
formul i structur ca i glicogenul.67

Amilopectina

Proprieti:
Amidonul are o structur amorf, insolubil n ap, dei la contact cu
apa acesta se umfl. La recunoaterea amidonului se folosete iodul:
la contact cu acesta, amidonul d o culoare violet nchis la rece.
68

Glucoza este compusul organic, aparinnd clasei zaharidelor,

care are formula chimica C6H12O6. Dei are aceeai formul
chimic, fructoza este diferit fa de glucoz prin modul de
legare a atomilor. Astfel, glucoza are o singur grupare de
alcool primar (n imagine, la carbonul cu numrul 6), pe cnd
fructoza are dou grupri de alcool primar.

Glucoz dextrogir

Glucoz levogir
69

Denumire chimica:

6-(hidroximetil)oxan-2,3,4,5-tetrol

Formula chimica:
Masa moleculara: 180,16 g/mol
Puncte de topire:

-D-glucoz: 146C
-D-glucoz: 150C

Proprieti fizice
Glucoza este o substan solid, cristalizat, incolor i solubila n apa.
Are un gust dulce. Punctul su de topire este foarte ridicat, deoarece
ntre numeroasele sale grupri hidroxil (-OH) se formeaz multe
legaturi de hidrogen. Cnd sunt nclzite, toate monozaharidele (nu
numai glucoza) se descompun nainte de a se topi, n carbon i ap,
reacie numit carbonizare. Glucoza are 75% din puterea de ndulcire a
fructozei (care este luat ca unitate).
70

Naturala:
Glucoza este unul dintre produii de fotosinteza a plantelor
i a unor procariote. Se gsete ndeosebi n sucul fructelor
dulci ale plantelor.

Industrial:
La scar industrial, glucoza se obine prin hidroliza
amidonului n mediu acid:
O alt metod este hidroliza enzimatic a amidonului. Multe
culturi pot fi folosite ca surs pentru amidon: porumbul,
orezul, grul, cartofii sunt utilizai la scar larg n toat
lumea.
(C6H10O5)n + nH2O --> nC6H12O6
71

Utilizare
Exist mai multe forme de comercializare i folosire a glucozei, dintre care cele mai
importante sunt:
sirop de glucoz - conine glucoz n concentraie de 32,40%;
glucoza tehnic - cu o concentraie de 75%;
glucoza cristalizat (tablete) - concentraie de 99%.
n medicin este folosit mai ales sub form de soluii apoase perfuzabile. n funcie
de concentraiile lor, acestea au aciuni i indicaii diferite. Soluiile sub 5 % sunt
utilizate pentru diluarea unor medicamente, pentru hidratare sau ca substituent
energetic. Soluia de glucoz 5 % este izoton i are aceleai utilizri, fiind folosit
cel mai adesea. Soluiile de concentraii mai mari de 5 % (10, 20, 33, 40 %) sunt
hipertonice i i gsesc utilitatea ca diuretice osmotice (realizeaz deshidratare
tisular, foarte util n edeme). Pentru a evita efectele nefaste ale hiperglicemiei, de
obicei oricrei perfuzii cu glucoz i se adaug insulin.
72

Celuloza

Celuloza este o substan macromolecular natural din clasa glucidelor, fiind

constituentul principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza este
polizaharid care mpreun cu lignina (un compus macromolecular aromatic) i alte
substane, formeaz pereii celulelor vegetale i confer plantei rezisten mecanic
i elasticitate. Aceasta are aceeai formul brut ca i amidonul (C6H10O5)n, unde n
poate atinge cifra miilor.
Proprieti fizice:
Celuloza este o substan solid, alb, insolubil n ap i ceilali solveni
organici, solubila in hidroxid de tetraaminocupru (II) numit si reactiv
Schweizer. Obinuit, ea se obine din lemn de conifere, de fag sau din stuf si
paie. Plantele au un coninut variabil de celuloz: fibrele de bumbac 85-90% n
73
timp ce lemnul conine 50% celuloz.

Zaharidele cunoscute i sub denumirea de glucide sunt substane organice, cu

funciune mixt ce au n compoziia lor att grupri carbonilice ct i grupri
hidroxilice.
Glucidele constituie o clas de substane foarte important att pentru organismele
animale ct i pentru cele vegetale. Sub aspect biochimic i fiziologic, glucidele
constituie o materie prim pentru sinteza celorlalte substane: proteine, lipide, cetoacizi,
acizi organici. De asemenea constituie substane de rezerv utilizate de ctre celule i
esuturi. Biosinteza lor se realizeaz prin fotosinteza.
Clasificarea
Are la baz comportarea glucidelor la reacia de hidroliz:
Cunoscute i sub denumirea de monoglucide sunt glucidele care prin hidroliz nu
pot fi descompuse n molecule mai simple care s posede proprieti fizico chimice caracteristice glucidelor;
74

Lipide
Lipidele sunt substane organice grase, insolubile n ap, dar solubile
n majoritatea substanelor organice (cloroform, eter, ..). Exista o mare
diversitate de lipide avnd structuri si funcii diferite.

Acizi grai
Detergeni si spunuri
Grsimi si uleiuri
Ceruri
Fosfolipide
Terpene
Steroizi
Vitamine liposolubile

75

Acizi grai
Acizii grai sunt componente eseniale ale grsimilor,
uleiurilor, cerurilor sau a fosfolipidelor.
Lipide conin esteri ai acizilor grai cu catena
moderata.
Acizii grai pot fi pui in libertate prin hidroliza acida
sau bazica (hidroliza catalizata de acizi sau de baze).
Denumirea acizilor grai (triviala) reflecta, in general,
sursa de obinere a acestora.
Sunt cunoscuti att acizi grai saturai cat si
nesaturai, acizii saturai avnd temperaturi de topire
superioare acizilor grai nesaturai corespunztori.
76

Acizi grai saturai

Formula chimica

Denumire uzuala/
triviala

Punct de topire

CH3(CH2)10CO2H

Acid lauric

45 C

CH3(CH2)12CO2H

Acid miristic

55 C

CH3(CH2)14CO2H

Acid palmitic

63 C

CH3(CH2)16CO2H

Acid stearic

69 C

CH3(CH2)18CO2H

Acid arachidic

76 C

77

Acizi grai nesaturai

Formula chimica*

Denumire uzuala/
Triviala

Punct
de topire

CH3(CH2)5CH=CH(CH2)7CO2H

Acid palmit-oleic

0 C

CH3(CH2)7CH=CH(CH2)7CO2H

Acid oleic

13 C

CH3(CH2)4CH=CHCH2CH=CH(CH2)7CO2H

Acid linoleic

-5 C

CH3CH2CH=CHCH2CH=CHCH2CH=CH-(CH2)7CO2H

Acid linolenic

-11 C

CH3(CH2)4(CH=CHCH2)4(CH2)2CO2H

Acid arachidonic

-49 C

* Izomeri cis (Z)

78

Corelaie p.t. - structura

Punctele de topire mai ridicate ale acizilor grai saturai confirma
structurile spaiale propuse. Legtura nesaturata CIS (Z) introduce in
molecula acidului gras un punct de inflexiune care duce la o
mpachetare moderata a moleculelor. In cazul izomerilor trans, deviaia
de la linearitate este foarte mica si ca urmare temperatura de topire
este mult mai apropiata de cea a acidului gras saturat corespunztor,
de exemplu in cazul acidului elaidic (izomerul trans al acidului oleic)
p.t.=45 0C.

Acid gras saturat

Acid gras nesaturat (CIS-Z)

Acid gras nesaturat (TRANS-E)

79

Acizii polinesaturai eseniali

Acidul linoleic i linolenic sunt considerate acizi grai
eseniali deoarece absena lor in dieta umana duce la boli
caracteristice de piele, mpiedica creterea precum i o
deshidratare avansata. De asemenea aceti acizi sunt
precursori de prostaglandine (familie de lipide cu rol in
reproducie).
Acid linoleic: CH3(CH2)4CH=CHCH2CH=CH-(CH2)7CO2H
Acid linolenic: CH3CH2CH=CHCH2CH=CHCH2-CH=CH-(CH2)7CO2H

80

Acizi grai naturali - necaracteristici

Acidul lactobacillic se regsete intr-o mare varietate de bacterii (gram+
sau gram-) de la bacterii anaerobe si pana la cele aerobe fiind deseori
acompaniat de acidul cis-9,10-metilen-hexadecanoic si omologii C14-C20.
In Alicyclobacillus cycloheptanicus, acidul 11-cicloheptilundecanoic,
analogul hidroxilat: acidul 2-hidroxi,- 11-cicloheptilundecanoic si 13cicloheptiltridecanoic (alturi de ali trei omologi minoritari), ~80% din
totalul de acizi grai este reprezentat de aceti acizi grai. In uleiul
vegetal Litchi chinensis, acidul gras majoritar este acidul dihidrosterculic
in timp ce uleiul vegetal de Sterculia foetida conine 65-78% sterculic
acid.

81

Acizi grai naturali - necaracteristici

Acidul gras Ladderane din bacteria Anammox

In anii 80 s-a descoperit in Olanda o bacterie roie care oxida anaerob

amoniacul la azot elemental.
NH4+ + NO2 => N2 + 2H2O
Mecanismul de oxidare este unul foarte complex care implica formarea
hidrazinei si a oxidului de azot. Reacia are loc intr-un compartiment
special numit anammoxosom (liposom specific anammoxului),
hidrazina fiind un compus toxic si reactiv utilizat ca si combustibil de
rachete. Impermeabilitatea anammoxosomului este data de ciclurile
ciclobutanice ataate glicerinei sau altor alcooli prin legturi eterice sau
esterice.

82

Detergeni si spunuri

83

Surfactani
Acizii carboxilici si srurile acizilor carboxilici avnd caten
hidrocarbonat lunga cu peste 8 atomi de carbon prezint proprieti
specifice in ap datorit prezentei celor dou grupri: gruparea hidrofila
(COO-) si gruparea hidrofoba (alchil) existenta in molecula. Asemenea
compui sunt cunoscui sub denumirea de amfipate sau amfifile.
Acizii grai cu >10 atomi de carbon sunt aproape insolubile in apa si,
datorita densitii mici plutesc pe suprafaa apei. Spre deosebire de
parafine sau ali alcani, care au tendina de a se aglomera, aceti
compui se disperseaz in apa formnd deseori filme unimoleculare
(vezi figura ataata).
Substanele care se acumuleaz la suprafaa apei si modifica
proprietile suprafeei se numesc surfactani.

84

Formarea miceliilor
Srurile alcaline ale acizilor grai sunt compui ce au solubilitate
mai mare dect acizii grai de la care provin si datorita ionizrii
grupei carboxilice au un caracter amfifilic mult mai puternic.
Utilizarea surfactanilor drept ageni de curare are la baza
proprietatea acestor substane de a scdea tensiunea superficiala a
apei si implicit, permite sa penetreze si sa ude o varietate de
materiale.
La dizolvarea in apa a unor cantiti mici de surfactani se obine o
dispersie dezordonata de surfactani. Cu creterea concentraiei de
surfactant insa, acestea se asambleaz, reversibil, in agregate
polimoleculare numite micelii.
Micelii au forma sferica, cilindrica sau chiar ramificata.

85

Formarea miceliilor

86

Detergeni / spunuri
Cei mai vechi ageni de splare amfifili cunoscui de om sunt spunurile
fiind obinute prin hidroliza bazica a grsimilor animale (saponificare).
H2C OCO
+3NaOH
HC OCO

-3H2O

H2C OCO
H2C OH
HC OH +
H2C OH

- +
COO Na
- +
COO Na
- +
COO Na
87

Detergeni / spunuri
Dou dezavantaje majore ale utilizrii spunurilor pot fi identificate:
1. Aciditatea sczut a acizilor grai (pKa~4.9) ceea ce face ca pH-ul
spunurilor alcaline s fie 8-10. Dac apa de splare este impurificata cu
acizi atunci acizii grai precipita parial si duce la depunerea unei cruste.
2. A doua problema legata de utilizarea spunurilor alcaline este data de
duritatea apei ceea ce duce la depunerea unei cruste murdare.
Datorita acestor dezavantaje spunurile sunt parial nlocuite de detergeni
sintetici mai puin sensibili la variaii de pH. Scderea sensibilitii la variaii
de pH se poate realiza prin utilizarea unor grupri hidrofile mai acide (spre
exemplu grupri sulfonice). De asemenea, utilizarea detergenilor sulfonai ca
detergeni anionici confer solubilitate mai mare a miceliilor, inclusiv in ape
dure.
Prin varierea grupelor amfifile s-au dezvoltat o serie de clase de detergeni
precum detergenii cationici sau neionici. Deseori, detergenii cationici
prezint si activitate germicida iar abilitatea acestora de a modifica pH-ul ii fac
deosebii de atractivi pentru fabricarea agenilor de emoliere si condiionare a
parului impunndu-se pe piaa in ultimele decade.
88

Grsimi/uleiuri
Clasa de lipide provenita de la esterificarea glicerinei cu acizi grai este
cunoscuta sub denumirea de grsimi sau uleiuri fiind caracteristice att
regnului animal cat si vegetal fiind una din componentele de baza a
dietei de zi cu zi. Trigliceridele solide sau semisolide (la temperatura
camerei) se numesc grsimi in timp ce cele lichide se numesc uleiuri.
Grsimile sunt caracteristice (cu precdere) regnului animal in timp ce
uleiurile sunt caracteristice plantelor cu excepia trigliceridelor provenite
din peste care sunt preponderent lichide si implicit, considerate uleiuri.

89

Compoziia chimica a unor grsimi/uleiuri

In compoziia grsimilor predomina acizii grai saturai in timp ce in
cazul uleiurilor predomina acizii grai nesaturai.

90

Hidrogenarea uleiurilor
Uleiurile pot fi convertite in grsimi prin transformarea grupelor nesaturate
in grupe saturate. Acest lucru se realizeaz prin hidrogenare, mai ales
datorit faptului c, in multe state europene si nord-americane grsimile
sunt mai apreciate dect uleiurile. Apar ins unele probleme legate de
producerea unor produse secundare parial hidrogenate dar care sufer
unele procese de izomerizare cis=>trans; izomerii trans ins sunt
responsabile, printre altele, de boli cardiace, cancer, diabet, obezitate,
probleme imunologice si potena.

91

Ceruri
Cerurile sunt esteri ai acizilor grai cu alcooli monohidroxilici cu catena
lunga. Cerurile naturale sunt deseori amestecuri ai acestor esteri, dar pot
conine de asemenea si hidrocarburi. Cteva dintre cele mai cunoscute
ceruri sunt:
Ceara de balena

Ceara de albine

Ceara de palmier

Ceara este rspndita in natura. Frunzele si fructele multor plante au o

pelicula de ceara, care ii apr de deshidratare sau mici prdtori. Penajul
pasrilor sau blana anumitor animale conin de asemenea pelicule de
ceara care ii impermeabilizeaz de apa.
Ceara este de asemenea utilizata in diverse aplicaii medicale sau
industriale: cosmetica, farmacie (unguent, excipieni), industria textila
(prelucrarea pielii) etc.
92

Fosfolipidele
Fosfolipidele sunt componente de baza ale membranei celulare. Sunt
similare cu trigliceridele fiind esteri sau amide a glicerinei sau sfingozinei cu
acizi grai si acid fosforic. La nivelul fosfolipidului, restul de acid fosforic este
la rndul sau esterificat cu etanolamina, colina sau serina. Resturile de acid
gras pot fi saturate sau nesaturate.

93

Formula chimica
a unor fosfolipide

94

Stratul dublu plan/liposomi

95

Vitamine liposolubile
Substanele eseniale numite vitamine uzual sunt clasificate in
hidrosolubile si liposolubile. Daca vitaminele hidroslubile se elimina
rapid din organism si necesita doze ridicate (pentru vitamina C doza
recomandata este de ~100mg/zi putnd atinge chiar si 2-3g/zi),
vitaminele liposolubile se elimina ncet ceea ce face ca doza
recomandata sa fie relativ mica putndu-se acumula uor si atinge
limita de toxicitate.
Vitamin A 0,8 mg ( max. cca. 3mg)
Vitamin D 5-10 g (max cca. 2 mg)
Vitamin E 15 mg ( max cca. 1 g)
Vitamin K 110 g (max ?????)
Din aceste date se observa faptul ca vitaminele A si D, dei eseniale in
concentraia adecvata poate deveni o otrava la supradoze. Vitamina D
spre exemplu este utilizat ca otrava pentru obolani fiind de 100 de ori
mai toxica dect NaCN (la aceeasi doza).
96

Structura chimica a vitaminelor liposolubile

97

Medicamente
Medicamentele sunt substane naturale, sintetice sau de semisinteza (mono- sau multicomponent), de natura organica sau
anorganica care administrate pe diverse cai conduc la vindecarea,
ameliorarea sau prevenirea unei (unor) boli.
In majoritatea cazurilor, medicamentele conin pe lng substana
activa si ali componeni, avnd diverse scopuri (adjuvani).

98

Clasificare

Criteriile de clasificare ale medicamentlor sunt diverse, ele fiind

prezentate sintetic n cele ce urmeaz.
a.Dup modul de prezentare i preparare, medicamentele pot fi
solide, semisolide, lichide sub form de gaze sau aerosoli.
La rndul lor medicamentele solide se clasific n pulberi,
comprimate, capsule, pilule, supozitoare. n grupa medicamentelor
semisolide se pot incadra unguentele. Acestea din urm, n funcie
de proporia de ap, se clasific n creme, cele care conin mai
puin ap i paste, la care proporia de ap este mai ridicat.
Medicamentele lichide sunt soluiile, suspensiile, tincturile sau alte
preparate medicinale.

99

Clasificare
b. Dup modul de formulare se disting urmtoarele trei categorii:
oficinale, magistrale i industriale (specialiti).
Medicamentele oficinale sunt cele care se prepar n farmacie, dup
formule fixe, prevzute n farmacopee. Au, n general, o durat mai
mare de conservare i de cele mai multe ori se gsesc gata
preparate n farmacie.
Medicamentele magistrale sunt preparate a cror formulare este
stabilit de medic, sub form de prescripie. Se prepar numai n
farmacii, la cerere, i au o conservare limitat.
Medicamentele industriale (specialiti farmaceutice sau tipizate) sunt
cele preparate n industrie sau n laboratoare farmaceutice, dup
formule aprobate. Acestea sunt stabile, din punct de vedere chimic,
putnd fi pstrate i folosite mult timp dup ce au fost produse.

100

Clasificare
c. Dup modul de administrare medicamentele se mpart n:
medicamente pentru uz intern, extern i parenteral.
Cele pentru uz intern se administreaz pe cale oral sau bucal, per
oral sau per os.
Medicamentele pentru uz extern sunt cele care se aplic n cavitile
naturale ale corpului (ovule, supozitoare), pe tegumente (unguente,
paste, pudre) i pe mucoase (colire, loiuni, picturi pentru nas,
urechi).
Spre deosebire de celalate, medicamentele parenterale se administreaz
prin injectare sau perfuzabil.
d. Dup calea de administrare, deosebim medicamente per-orale,
parenterale, oftalmice, auriculare, etc.
e. Dup compoziie medicamentele pot fi simple, cu o singur substan
activ sau compuse, cu dou sau mai multe substane active.
f. Dup toxicitate medicamentele i substanele medicamentoase sunt
obinuite (anodine), puternic active, toxice i stupefiante.
101

Clasificare
g. Dup concepia terapeutic, medicamentele se mpart n alopate i
homeopate.
Medicamentele alopate reprezint marea majoritate a preparatelor
folsite n terapie. La baza medicinii alopate st principiul lui
Hippocrates conform creia medicamentul acioneaz asupra bolii
antagonist, neutraliznd-o.
Medicamentele homeopate au la baz un alt principiu al lui
Hippocrates: conform creia un medicament homeopat este
administrat pentru combaterea unei boli dac el provoac omului
sntos aceleai simptome cu ale bolii.
h. Dup modul de eliberare al substanei active medicamente se
clasific dup cum urmeaz: cu efect prompt (injecii, perfuzii), cu
efect obinuit (comprimate), cu aciune modificat (prelungit,
susinut sau repetat), cu aciune controlat i cu efect la int.
i. Dup modul de aciune ele sunt: cu aciune local (cele de uz
extern), general sau sistemic (cele de uz intern parenterale,
sistemele terapeutice transdermice).
102

Clasificare
j. n funcie de repartizarea dozelor de substan activ n forma
farmaceutic, medicamentele pot fi unidoz (comprimate, pilule,
supozitoare), multidoz (soluii, suspensii, emulsii, pulberi
nedivizate).
k. Dup originea substanei active: naturale (vegetale, animale),
sintetice (chimice).
l. Dup aciunea farmacologic: tonice, expectorante, anestezice,
m. Dup domeniul de aplicare: uz uman i uz veterinar.
n. Dup modul de eliberare din farmacie: etice, care necesit
recomandarea scris a medicului i cele care se pot elibera la
cerere, fr prescripie medical (produse OTC).
103

Principalele clase de medicamente

Anestezice generale
Anestezicele generale inhalatorii pot fi gaze sau lichide cu diferite
structuri chimice. Acestea au ca efect nlturarea reflexelor i
permite intervenia chirurgical fr rspuns motor din partea
pacienilor. Dintre cele mai cunoscute astfel de substane
menionam: enfluran, sevofluran desfluran, metoxifluran, halotan,
eterul etilic, protoxid de azot (N2O), xenon etc.
Anestezicele generale intravenoase sunt anumite substane
administrate intravenos (i.v.) pentru a induce somnul = hipnotice
(barbiturice: thiopentalul sodic, metohexital; benzodiazepine:
diazepam, midazolam care au ca antagonist flumazenil; etomidat,
propofol) sau analgezie/sedare=opioidele (morfina, alfentanil,
fentanil, sufentanil, remifentanil, buprenorfin, petidin (mialgin),
pentazocin (fortral); ketamina*) ele permit o revenire rapid din
anestezie prin administrarea de antagoniti
* n funcie de doz, produce analgezie sau analgezie i hipnoz
104

Principalele clase de medicamente

Anestezice generale
Cl
F
F

Br
H

F
halotan
F

Cl

enfluran

CH3

O
ketamina
Cl

fentanil

Cl

diazepam

morfin
105

Sinteza diazepamului

106

Principalele clase de medicamente

Hormoni

107

Principalele clase de medicamente

Diuretice si Antidiuretice
Diureticele sunt substane care stimuleaz procesul de formare a
urinei si acioneaz la nivelul rinichiului. Medicamentele din aceast
grup sunt folosite pentru eliminarea excesului de ap i sare n strile
edematoase prin eliminarea unei urine abundente, bogate n sare.
Mecanismele de aciune ale diureticelor se bazeaz pe influenarea
schimburilor ionice de la nivelul membranei glomerulare i tubulare.
Primul diuretic cunoscut dateaz din secolul XVI (Hg2Cl2).

108

Principalele clase de medicamente

Diuretice si Antidiuretice
In funcie de mecanism de aciune avem:
Diuretice de ans (acioneaz la nivelul segmentului ascendent al ansei lui
Henle inhibnd reabsorbia de Na+, K+, Cl-): furosemid, acid etacrinic,
bumetanid, torsemid;
Diuretice tiazidice (acioneaz la nivelul ansei lui Henle mpiedicnd
reabsorbia de Na+ i Cl- cu o cretere consecutiv a eliminrii urinare de K+.
Efectul diuretic al tiazidelor este mai puin intens dect cel al diureticelor de
ans): hidroclorotiazid, butizida, metolazona;
Diuretice antialdosteronice (acioneaz prin blocarea receptorilor pentru
aldosteron (spironolactona), sau ca antagoniti ai aldosteronului
(TRIAMTEREN i amilorid) ca urmare, scade reabsorbia tubular de Na+ i
scad eliminarea urinar de K+);
Diuretice inhibitoare ale anhidrazei carbonice (scade formarea de acid
carbonic, iar apoi scade disponibilul de ioni de hidrogen pentru schimburile
Na+/H+ la nivelul tubului contort distal i la nivelul canalului colector):
acetazolamida;
Diuretice osmotice (substane care filtreaz glomerular, rmn n urin i rein
109
echivalentul osmotic de ap; provoac eliminarea unei cantiti mari de ap.
Sarea eliminat este uor crescut fa de o eliminare normal): manitol, uree.

Sinteza furosemidului

Furosemid

Urea

110

Principalele clase de medicamente:

Analgezicele
Analgezicele reprezint o clasa de medicamente care calmeaz
temporar durerea. Combaterea durerii este realizat prin
mecanisme diferite de a reduce capacitatea senzorial nervoas,
care poate fi fcut la nivel central sau periferic. Substanele
analgezice pot fi difereniate astfel n narcotice i anestezice locale,
aceast difereniere nu se poate face clar la unele din ele.
Clasificare:
opioid-analgezice: morfin, codeina, oximorfona, hidromorfona,
oxicodona, hidrocodona, codetilina
neopiod-analgezice: derivaii acidului acetilsalicilic (salicilat de
metil); derivaii acidului fenilic (diclofenac); ibuprofen - analgezic i
antiflogistic
Analgezice neacide: paracetamol, pirazolon, meloxicam

111

Principalele clase de medicamente:

Analgezice

Fentanil

Acid acetilsalicilic

Paracetamol

Codeina

Ibuprofen

112

Diclofenac

Piroxicam

Sinteza metadonei

113

Sinteza
paracetamolului si a acidului acetilsalicilic

114

Principalele clase de medicamente:

Antibiotice
Antibioticele sunt o grup de medicamente care se folosesc la tratamentul
bolilor infecioase provocate de bacterii. Antibioticele sunt folosite datorit
aciunii lor bactericide (omoar bacteriile / protozoarele).
Antibioticele sunt molecule relativ simple, sintetice sau naturale (produse
de mucegaiuri sau bacterii) care au capacitatea de a ucide sau de a frna
dezvoltarea (n doze relativ mici a altor specii concurente). Antibioticele
pot aciona:
bacteriostatic
(frneaz
nmulirea
bacteriilor):
sulfonamidele,
tetraciclina, cloramfenicolul
bactericid (omoar bacteriile): streptomicina, polimixina, etc
bacteriolitic (produce liza membranei bacteriene si implicit moartea
acestora): penicilinele, cefalosporinele, etc.
115

Principalele clase de medicamente:

Antibiotice

Peniciline

Denumirea
antibioticului

R7

R6

R6`

R5

Clortetraciclin Cl

OH CH3 H

Demeclociclin Cl

OH H

Doxiciclin

CH3 OH H

Minociclin

NEt2

Rolitetraciclina

OH CH3 H

Tetraciclin

OH CH3 H

H
H

Streptomicina

H
H
Sulfonamide

116

Va multumesc pentru atentie

117