Procesul de ngrijire pentru pacienii cu anorexie i stim de sine sczut

Anorexia nervoasa este o tulburare de alimentatie ce consta in restrictia consumului de

alimente si teama irationala de ingrasare in combinatie cu perceptia personala distorsionata
asupra corpului. Aceasta afectiune implica pierderi excesive de greutate si se dezvolta, in
general, in adolescenta. Din cauza temerii de ingrasare, cei care sufera de aceasta afectiune isi
restrictioneaza consumul de alimente care duce la tulburari hormonale si metabolizante. Cei
care sufera de aceasta conditie au un grad mare de grelina in sange, sugerandu-se astfel ca
organismul cere disperat de mancare, insa foamea este ignorata, suprimata sau, pur si simplu,
oprita.
Simptome
Anorexia nervoasa are simptome specifice care pot fi destul de usor de depistat:

Frica de crestere in greutate

Programul de exercitii exagerat de mare
Aprecierea proprie a corpului ca fiind unul supraponderal, desi suferindul are o greutate
sub limitele normale
Restrictia consumului de alimente ce contin grasime
Greutatea mai mica decat 85% din greutatea normala a corpului corelat cu inaltimea
Evitarea subiectelor de discutie precum pierderea in greutate si tulburarile de alimentatie
Ascunderea alimentelor
Auto-provocarea vomei, folosirea laxativelor si diureticelor (distrugerea smaltului dentar
este un semn la autoprovocarii vomei).

Anorexia poate fi coroborata cu malnutritia ale caror simptome pot si ele sa indice
tulburari in alimentatia persoanelor:

Greutate mica a corpului

Piele uscata, par fragil si unghii casante
Constipatia
Sanii micsorati
Senzatia de frig la temperaturi obisnuite si temperatura corpului mai scazuta fata de cea
normala
Perioade lungi de amenoree si oprirea menstruatiei
Bradicardie
Diminuarea perceptiei durerii
Edeme ce apar la nivelul membrelor
Circulatie ineficienta vizibila datorita coloratiei violacee a pielii
Pielea galben-portocalie in special la nivelul mainilor.

Cei care sufera de anorexia nervoasa pot apela la tot felul de reguli si ritualuri care au
ceva de impartit cu alimentele:
Ascunderea mancarii sau aruncarea acesteia in timpul mesei
Rearanjarea mancarii din farfurie in timpul mesei si petrecerea perioadelor lungi de timp
la masa pentru a se crea impresia de consum al mancarii
Adoptarea de moduri speciale de a acumula, manca alimente, de a colecta recipiente si
de a gati mancaruri complicate pentru altii, fara ca cel care le gateste sa guste sau sa
manance din ele.

Stima de sine este o componenta importanta a identitatii noastre. Definita drept felul in care ne
percepem pe noi insine, stima de sine poate fi negativa sau pozitiva, scazuta sau ridicata, in
functie de experientele prin care am trecut de-a lungul vietii, inca din copilarie, de modelele cu
care am crescut, de valorile pe care le-am integrat si, in mod special, de felul in care le-am
interpretat.
Cauzele stimei scazute de sine
In general, radacinile stimei scazute de sine se afla in copilarie, perioada in care integram
comportamentele celor din jur, pe care le luam ca punct de reper. Atunci cand experientele
noastre timpurii sunt preponderent negative, ori o eventuala predispozitie genetica ne determina
sa le interpretam ca fiind mai degraba astfel, ajungem sa dezvoltam convingerea ca nu suntem
suficient de buni.
Experientele care favorizeaza stima scazuta de sine sunt variate, insa deseori includ:

Imposibilitatea de a va ridica la nivelul asteptarilor celor din jur (parinti, profesori, prieteni
etc.);
Imposibilitatea de a va ridica la nivelul asteptarilor proprii;
Pedepse, neglijare, abuzuri frecvente;
Dezvoltarea intr-un mediu stresant;
Absenta incurajarilor, afectiunii, interesului din partea celor apropiati;
Sentimentul lipsei de apartenenta (acasa, la scoala etc.).

Scaderea stimei de sine poate fi o consecinta si a convingerilor negative despre propria

persoana dezvoltate la varsta adulta, ca urmare a unui sir lung de experiente nefericite in viata
personala si/sau profesionala: relatii abuzive, stres pe termen lung, dificultati materiale,
evenimente traumatice (decesul unor persoane dragi etc.) s.a.m.d.
Cum combatem stima de sine scazuta
Pentru a combate stima scazuta de sine, este esentiala identificarea acelor convingeri gresite,
oricat de vechi ar fi ele, care mentin cercul vicios si nu permit dezvoltarea unei perceptii
sanatoase asupra propriei persoane. Terapia cognitiv-comportamentala este una dintre solutii,
intrucat scopul sau este intocmai identificarea tiparelor deficitare si inlocuirea lor cu unele
sanatoase.
Acest tip de terapie incurajeaza incercarea unor moduri noi de abordare a situatiilor care va pun
probleme si observarea efectului pe care il au asupra imaginii de sine. Mai concret, in cadrul
terapiei puteti invata sa combateti gandirea critica la adresa propriei persoane; sa inlocuiti
perceptia gresita asupra capacitatilor proprii cu una adecvata, bazata pe calitati, abilitati
concrete, demonstrate; sa va schimbati obiceiurile care va alimenteaza imaginea negativa de
sine cu unele sanatoase, productive.
Tot pentru a va creste stima de sine este important sa va inconjurati de oameni pozitivi, care va
apreciaza, si sa limitati interactiunea cu aceia care, prin vorbele si actiunile lor, va saboteaza
increderea in fortele proprii. De asemenea, utila se va dovedi si asertivitatea capacitatea de a
spune nu si de a le respecta celorlalti nevoile si parerile, dar de a pretinde aceeasi atitudine si
din partea lor, referitor la nevoile si parerile dumneavoastra.