Povestea florilor

Demult, tare demult, florile nu

aveau culoare. Toate erau albe. Ceea ce le deosebea era doar forma i
nlimea. Unele erau mai nalte, altele mai mici. Unele erau ca nite
cupe, altele semnau cu picturile de ploaie sau cu nite bnui.
ntr-o zi, s-a pornit o ploaie grozav. La nceput, florile au fost
fericite, cci erau foarte nsetate, ns norii negri nu mai voiau s plece
i a plouat zile n ir. Bietele de ele erau gata- gata s-i gseasc
sfritul necate.
- Drag Soare, te rugm, arat-te! Alung ploaia i-i vom fi venic
recunosctoare! Nu vrem s pierim.
Auzindu-le ruga, Soarele i-a strns toate puterile i a gonit norii
cei ri. De ndat ce ultimul nor a fost alungat, pe cer a aprut un
curcubeu.
- Ce culori minunate! au exclamat florile. Ce mult ne-am dori s fim i
noi la fel! E cel mai frumos lucru pe care l-am vzut vreodat.
Vntul, care trecea pe acolo, le-a auzit i a nceput s sufle cu putere.
Culorile curcubeului s-au scuturat, iar florile au prins culoare.
- Ct suntem de frumoase! se ludau ele. Nimic nu e mai minunat
dect noi!
- Doar noi dm culoare Pmntului! strigau unele.
- Fr noi, viaa n-ar avea niciun farmec! exclamau altele, pline de
mndrie.

Vzndu-le trufia, Soarele i Vntul s-au nfuriat.

Florile cele nerecunosctoare nici mcar nu le mulumiser
pentru faptele lor.
Soarele a nceput s dogoare, iar vntul s sufle cu putere. Abia atunci
florile i-au amintit c, fr ajutorul acestora, ar fi pierit necate i ar fi rmas
albe pentru totdeauna.
- Vntule, nu ne rupe trupurile firave! se rugar lcrimnd cteva dintre
ele.
- Nu ni le rupe... i druim seminele noastre s le mprtii unde i-e
vrerea, a adugat o ppdie. Aa ne vom aminti mereu de tine.
Vntul s-a lsat nduplecat i s-a oprit.
Soarelui ns nu tiau ce s-i druiasc. Acesta continua s fie att de
fierbinte nct florile erau aproape s se ofileasc. Atunci, o floare nalt, care
rpinsese din toate culorile curcubeului, a zis:
- Drag Soare, eu sunt gata s-i napoiez toate culorile mele. D-mi
chipul tu, s amintesc mereu suratelor mele de puterea ta. Fie-i mil de noi
i-i jur c, de cnd vei rsri i pn vei apune, faa mea se va nvrti ctre
tine.
nduioat de cuvintele florii, soarele i-a domolit razele fierbini. De
atunci, floarea cea nalt i-a luat numele de floarea-soarelui.
i celelalte flori i-au inut promisiunile i nu au mai uitat niciodat s
mulumeasc Soarelui, Vntului, Curcubeului, ba chiar i Ploii rutcioase,
pentru darurile fcute.