URSUL PĂCĂLIT DE VULPE

Mergeam odată liniştit mergeam spre casa mea,

Dar dintr-o dată am simţit, a pește mirosea.
Ce mult mi-ar plăcea să mănânc un pește afumat,
Dar nu ştiam de und’ să-l iau şi iată ce-am aflat:

R:
Mor, mor, mor, acum veţi afla,
Mor, mor, mor, veţi şti povestea mea;
Mor, mor, mor cum coada mi-am pierdut,
Mor, mor, mor, am tras până s-a rupt.

Vecina vulpe tot mânca şi nu se sătura

Cu pește ea se îndopa, într-una mesteca,
La pește am poftit şi eu, căci pește vezi că nu-i,
Dar ea şireata mi-a răspuns:,,mai pune-ţi pofta-n cui”
R:

De vrei mult pește tu să ştii să stai cu coada-n lac

O noapte-ntreagă să le vii toţi peştilor de hac,
Pe dată eu am alergat spre apa de la lac,
Şi coada toată am băgat apoi am aşteptat!
R:

O noapte’ntreagă-am tremurat
Crezând c-am pescuit
Trăgând de coadă am simţit
Cum ea s-a’nţepenit
Din răsputeri m-am opintit
Si-am tras cât am putut
Dar lacul tot era’ngheţat
Şi coada mi s-a rupt
Mor, mor, mor
Ce rău mă doare-acum
Mor, mor, mor
Pe vulpe mă răzbun
Mor, mor, mor
Nimic n-am pescuit
Mor, mor, mor
De vulpe-s păcălit.