dup Ion Creang

Era odat o vulpe

foarte viclean,
cum sunt toate
vulpile. Ea era tare
flmnd i sta
lungit ntr- un tufi
pe marginea
drumului. Deodat
a simit miros de
pete i, uitnduse n vale, a vzut
o cru plin cu
pete.
- Bun! gndi
vulpea. Iaca hrana
ce- o ateptam eu.
i ndat ce iese
din tuf, se
lungete n mijlocul
drumului ca i cnd
era moart!
ranul, cum o
vzu, zise:
- Bre, da cum a
murit vulpea asta
aici?! Tii!.. ce
frumoas caaveic
am s fac nevestei
mele din blana istei
vulpi! Aruncnd
vulpea peste pete
i continu
drumul.

Vicleana a
nceput s
impinga
petele cu
picioarele.
ranul
mna,
carul
scria i
petele
din car
cdea.
Cnd a
vzut c a
aruncat
destul
pete, se
d binior
jos, l duce
n vizuin
i ncepe a
mnca
plin de
lcomie.
Tocmai
atunci
veni i
ursul.

Bun masa, cumtr!

Tii!!! Da ce de pete
mai ai! D- mi i mie c
tare mi-i poft!
- Ia mai pune-i pofta- n
cui, cumetre, c doar nu
pentru gustul altuia mam muncit eu. Dac i-i
aa poft, du- te i- i
moaie coada n balt, ca
mine, i- i avea pete s
mnnci.
- nva- m te rog,
cumtr, c eu nu tiu
cum se prinde petele.
Atunci vulpea rnji
dinii i zise:
- Alei cumetre! Da nu
tii c nevoia te duce pe
unde nu i-e voia i te
nva ce nici nu
gndeti? Ascult,
cumetre: vrei s
mnnci pete? Du- te
disear la bltoaca cea
din marginea pdurei,
vr- i coada- n ap i
stai pe loc, fr s te
miti, pn nspre ziu:
atunci smucete vrtos
spre mal i ai s scoi o
mulime de pete, poate
ndoit i ntreit dect
am scos eu.

Ursul se duse n
grab la balt i
i vr toat
coada, dar n
seara aceea era
att de frig c
apa din balt a
ngheat. Ursul,
nemaiputnd
suporta durerea
i frigul
smucete o dat
de rmne fr
coad, n loc s
scoat pete.
i ncepe s
mormie
cumplit i s
sar n sus de
durere i,
suprat c
vulpea l-a
amgit, se duce
s- o ucid .

Dar ireata tia cum s

se fereasc de mnia
ursului, bgndu- se n
scorbura unui copac i
cum l vede pe urs i
zice:
- Hei, cumetre! Dar iau mncat petii coada,
ori ai fost prea lacom
i- ai vrut s nu mai
rmn peti n balt?
Ursul, auzind c- l mai
ia i n rs se repede
spre copac i neputnd
s ncap nuntru,
rupe o creang n form
de crlig i ncepe a
cotrobi n scorbur ca
s scoat vulpea afar,
dar cnd i apuca
piciorul, aceasta striga:
Trage ntrule! Mie
nu- mi pas c tragi de
copac. Iar cnd
apuca copacul striga:
Vleu cumetre! nu
trage c- mi rupi
piciorul!
n zadar s- a necjit
ursul, c nu a putut s- o
scoat din scorbura
copacului.
i iac aa a rmas
ursul pclit de vulpe!

Prezentare

Universitatea din Pitesti

Facultatea de stiinte ale educatiei
Filiala Ramnicu Valcea
Pedagogie anul 3
Matei Loredana Maria
Traistaru Maria