As fi preferat s-o privesc in tacere. — Parfumul de hiacint al obrajilor tai..., am spus eu. Parfumul de hiacint al obrajilor tai —Vrei sa incepi de unde ai ramas prima oara? m-a intrebat ea razand. — Vreau sii incep cu inceputul, am spus eu. Fire de aur sclipese pe vesmantul tau minunat. Dar mult mai minunata decat vesmantul esti chiar tu. Cu prea multa gelozie iti acopera frumusetea! Pictatu-ti-l-au care calugarii? Vesmintele voastre s-au schimbat mul nu mai sunt acelea pe care, in tineretea mea, le-am vazut la Constantinopol. Inca din timpul frumoasei Agnes Sorel a regelui Carol, ferneile elegante din Franta isi dezvelesc sanii ca barbatii sa-i admire. Dar aici voi va acoperiti pana si chipul. O, de-am putea calatori impreuna in liberul Occident!... Apoi am incepul sa-i povestesc: — Pe prima femeie care m-a invatat tainele iubirii trupesti am intalnit-o in apropiere de Rin, intr-un loc numit Izvorul Tineretif. S-a intamplat in aceeasi dimineata despre care ti-am povestit, cand, destep- tandu-ma in cantecul unei privighetori, am vazut Moartea dansand pe zidul cimitirului. Chiar daca era mult mai in yarsta decat mine, era frumoasa femeia aceea si nu incerca sa-si ascunda frumusetea. Fara nici un vesmant pe ea, asa cum o ficuse Dumnezeu, stalea pe marginea unui helesteu, cufundata in lectura unei carti, in timp ce imprejurul ei, doamne si seniori jucau diferiie jocuri sau, Ang’ mesele incircate ce pluteau pe apa, se ospaiau. Numele ei era Dorothea, Ea este aceea care mi-a dat o scrisoare de recoman- dare pentru Aeneas Sylvius din Basel, daca sili cine este Aeneas Sylvius, Toate acestea mi s-au inlamplat dupa ce m-am despértit de Fratii Liberului Cuget. PAnd atunci nu ma iubisem decat prin tuffsuri, dup& caderea intunericuluf, Dar acea distinsa femeie m-a asezat pe o saltea de puf si a aprins multe lumanari in jurul patului, ca si nu pierd nimic din farmecul ei. Obrajii Annei Nolaras si-au schimbal culoarea, mai intal in galben, apoi in rosu de foc. Buzele au inceput sai tremure, apoi m-a intrebat cu voce stinsa : 120— Oare de ce-mi povestesti mie aceste lucruri? Nu era in obiceiul tau s4 vorbesti astfel. Sau poate ca doar eu nu te-am crezut in stare. — Vorbesc asa fiindea te doresc. Pasiunea trupului poate ca nu este intotdeauna dragoste. Dar nu exista dragoste fara dorinta trupeasca. Tu ai observat cai nu ti-am vorbit despre asta cand am fost doar noi doi. Daca as fi profitat de slabiciunea ta, nu m-ai fi impuns cu cutitul, sunt sigur. Ochii tai mi-au povestit-o Dar cu forta, niciodata nu voi dori ceva de la tine. Fiindea pasiunea mea este curata ca o flacara. Bucu- ra-ma-voi doar de mi te vei darui... Anna Notaras, Anna Notaras... Mull te iubese! Dar nu asculta ce spun, fiindea eu nu sliu ce spun. Sunt doar fericit Fericit de tine... Incepusem odata sa-ti vorbese despre Fratii Liberului Cuget. Ei nu recunosc decat cele patru evanghelii, refuza boteaul, iar bunurile si le gospodarese in comun. Printre ei sunt si saraci, si bogati, chiar si oameni despre care nimeni nu si-ar putea imagina ca le impartasesc ideile. Se recunosc intre ei dupa semme misterioase. In toate tarile au fondat diferite secte, chiar si printre dervisi. Eu le datorez viata. De aceea m-am razboit in Franta, fiindea multi dintre Fratii Liberului Cuget au urmat-o din proprie vointa pe Fecioara din Orléans. Dar la douiizeci si patru de ani m-am despartit de ei. Fanatismul le era mai rau decal orice intoleranta.. ©, dragostea mea! Pe multe drumuri am mai ratacit ! La Strasbourg am intalnit un artist care picta pe lemn si (urna litere din metal, Cauta un om de incredere acel Johannes Gensfleisch ce-si spunea Gutenberg. El mi-a promis ca, pentru treizecit de monede, ma va invaita o noua arla a semnelor scrise Incepuse prin a reproduce carti. Dupa ce carte era gala, reusea sii (ermine, in acelasi timp, urmiitoarele © suta sau chiar o mie de carti identice cu prima, Mi-a promis c4 voi ajunge un om foarte bogat. Dar eu nu aveam treizeci de arginti. In ochii lui am citit c& nu se mandrea de pornana cu stiinta sa. N-am mai auzit nimic despre el. De atunci au trecut sai- sprezece ani. 121— Apoi ai renuntat la tot, pentru a te casatori, a spus ea ironic. Stiu. Vorbeste-mi despre ciisiilorie. Oare ai fost mai fericit in casatorie decat atunci, la marginea helesteului, langa acea femeie despuiata? Povestesie! Nu te sfii! Mi-am adus aminte de acea vara torida de la Florenta, mi-am adus aminte de apa galbenai a raului si de dealurile arse de secel&. Si usoara mea bucurie s-a risipit. am spus: — Dar ti-am povestit despre Florenta si Ferrara. Poate ca nu ti-am povestil despre cum s-au certat din cauza a trei litere Limp de doi ani cei mai mari eruditi ai epocii. Despre ei n-a ramas alla amintire in Florenta in afara tipetelor cu care se incheiau nesfarsitele lor certuri: aristaoo, arisiaoo. La pranz, li se aduceau de obicei cotlete fragede de porc inmires- mate cu rozmarin, care la Florenta se numesc arista. Va raméne acolo amintirea lor vie, cal despre unirea Bisericilor Occidentului si Orientului, nimeni nu-si va mai aminti, fiindea locuitorii Florentei au memorie scurti, dar jubesc mancérurile gustoase. Aristaoo, aristaoo! Cand eu si tu nu vom fi decdt pulbere, florentinii inca igi vor aminti de urletele acelor filozofi Cunose Florenta... Intr-adevar, o cunose, am asigu- rat-o eu. Acolo, orice negustor este un print. Numai ca evita distinctia si se imbracii simplu. Mai inainte de a consimti si spuna un cuvant despre Lreburile orasului, isi acorda singur acest privilegiu. Nu exista functie, oricat de neinsemnata, pentru care negustorul sa nu aiba un cuvant de spus, si s-ar parea ca in Florenta nu se intamplé nimic despre care el sa nu stie. Negustorul este cel care cumpara si vinde dreptul de a copia o carte greceasca, el organizeaza ospetele carturarilor, construieste frumoasele vile ale erasului, si tot el ii poate impumuta bani chiar si papel, Nu este mult vreme de cand a oferit conciliului ajutor financiar, facndu-si socoteala c& banii, oricum, pe © mie de cai diferite, Lot in lada lui se vor intoarce. — De ce eviti, loannis Anghelos, sa raspunzi la intrebarea pe care ti-am pus-o? Ce bucurie iti mai poate aduce durerea pe care mi-ai provocat-o cand mi-ai spus ca esli casatorit? 122— Oare de ce sa vorbim tot timpul despre mine, doar despre mine? am intrebat-o. De ce nu poves- testi nimic despre tine? — Sunt Anna Nolaras, a rostil ea cu mandrie. E de ajuns. Despre mine, aliceva nu-i de povestit. Are dreptate, Ea a trait (oata viata in umbra pala- tului, in gradinile Bosforului. A fost purtata in litier’, ca praful sa nu-i alinga picioarele, a fost plimbat& in barei acoperite cu baldachin, ca soarele sa nui ard’ pielea. Filozofi batrani s-au ocupat de educatia ei. In timpul acesta, ea rasfoia distrata paginile cartilor si admira aurul, albastrul si cinabrul miniaturilor. A.urmarit slujbele religioase din spatele grilajului din frunze de aur al balconului, respirand mirosul de lamaie sfanta si desfatandu-si urechile cu ingerestile glasuri de argint ale celor castrati, care se inaltau pana in imensa cupola a Catedralei Sfanta Sofia. Dar in fata sfintelor icoane a ingenuncheat si s-a rugat la fel ca orice femeie saraci din Constantinopol. Ba este Anna Notaras. A fost crescuta si educata peniru afi sotie de impiirat. Ce aliceva ar mai fi de povestit? —Numele ei era Ghita, am inceput eu sii poves- tesc. Locuia pe straduta ce duce spre Manastirea Franciseanilor. In peretele cenusiu al casei sale se deschidea © poarta intarita cu fier si o singura fereastra protejatii cu un grilaj. In spatele acestei ferestre traia ea, inlr-o camera sdricicioasi, care amintea de chilia unei calugarite. Toata ziua o puteai auzi apostrofandu-i pe treca- tori sau cAntand, cu voce ascutita, rugaciuni si imnuri religioase. Avea un chip inspaimantator. O boala cumplita ii ciuruise fata. Ca o masca a mortii era chipul ei, pe care doar ochii erau vii. Deseori, ca si-si omoare timpul, insotita de o sclavé neagra care-i cara cosul, se plimba pe strazile orasului. In asemenea ocazii, obisnuia si poarte o rochie cusuta din bucdtele mullicolore de panzi, mantia si paru-i fiind acoperite de iconite din metal pictat cu imagini sfinte si de medalii sfintite la mands tire, care zdranganeau la fiece pas pe care-I facea, anuntdndu-i sosirea inca de departe. Radea de ea insasi si bombanea tot timpul. Dar daca cineva se 128oprea din drum ca s-o priveasca, il spurca arun- candu-i cele mai de ocara vorbe. Ea insasi spunea ci este Nebuna lui Durnnezeu. Franciscanii 0 protejau, fiindca era femeie bogata. Rudele ii ingaduisera sa irdiasca de una singura, fiinded era vaduva, iar averea ei era plasata in comer(ul lor de lana si in trezoreriile lor. Toaii Iumea din Florenta o cunosiea, dar de unde as fi putut eu, un strain, s-o cunose? Nu, n-am stiut nimie despre ea pana in momentul cand am intalnit-o. Intr-o zi, m-a vazut pe Ponte Vecchio si a venit dupa mine. Am crezut-o nebuna. A insistat sa primese in dar o statuetzi de fildes. Putin mai inainte, in fata tarabei unui negustor de bijuterii, ma uitasem cu admiratie la obiectul acela Nu, tu nu poti intelege! Oare cum ag putea s-ti explic ce s-a intamplat cu noi? Eram tanar pe atunci, aveam douaieci si cinci de ani si ardeam de dorinta. Eram un barbat viguros, dar nu mai aveam speranta. Disperarea mea era alat de mare, incai nu mai puteam sa suport anteriele negre si chipurile biirboase ale grecilor. Uram capul rotund al lui Bessarion si mirosul sau de pergament si de cerneala. In hanul unde locuiam, ma trezeam dimineata in putoarea insuportabila de transpiratie si de excremente. Fusese o vara torida, inspaiman- tatoare. La Ferrara am cunoscut ciuma si dragostea. Nu mai credeam in nimic. Ma uram pe mine insumi. Sclavia mea, lanturile mele, inchisoarea trupului meu... Oare cum le-ai putea tu intelege? M-a condus la ea. [n camera ei de calugarita era © banca de lemn pe care o folosea drept pat, un blid de argila plin cu apa si céteva resturi de mancare pe podea care miroseau urat. Dar in fundul acestei camere dezolante era @ usita pe unde ajungeai intr-o incapere mobilata cu mull gust, Avea si o gradina Tnconjurati de ziduri, cu un helesteu unde apa susura, p&sdrelele ciripeau in colivii si porii erau ver. La fel cum, indaratul chipului ei grotese si a apucatu- rilor bizare, se ascundea o femeie inteligenta si chinuila, care, din disperare, facuse din ea insasi Nebuna lui Dumnezeu. In tinerete, am continuat eu, fusese o femeie deosebit de frumoasa, bogala si fericita. Dar 124barbatul ei, impreuna cu cei doi fii ai lor, murise, dupa o suferinta cumplita de cAteva zile, de aceeasi boala care ii distrusese si ef frumusetea. A incercat pe pielea ei cal de nesigura este viata, ce putinad speranta exisia chiar si intr-o fericire aparenta. Dumnezeu a lovit-o si {-a impins chipul in noroi, Nu ma indoiesc ci, un timp oarecare, trebuie si fi fost nebund in adevaralul sens al cuvantului. Dar ratiunea i-a fost mai puternica decat ratacirea. Din disperare, sfiditoare, s-a intors la Dumnezeu si la oameni. Rugaciunile ei erau blesteme, blestemele ei, rugiciuni. Privirea ei era trista, usturdtoare, dureroasa... Nu, nu stiu daca ma poti intelege. Nu avea mai mult de treizeci nei de ani, dar chipul ei hidos o facea sa para peste masura de batrana. Avea gura crapata, de aceea, cand vorbea, se aduna spuma alba in colturile gurii ei. Dar ochii... Anna Notaras ma asculta cu capul aplecat si mainile incrucisale pe piept. Razele de lumind se jucau de-a ascunselea pe negrul si pe rosul covea- relor. Din coltul séiu, batrdnul eunuc isi arunca privirea cenusie cand spre unul, cAnd spre aliul, incercand SA desluseasc& vorbele de pe buzele noastre. Am continuat: — Mi-a dal sa mandne si s4 beau. Privirea ei mi-a devorat atunci chipul. Uneori mi mai duceam s-o vad. Imi povestea despre tol amarul din inima ei nefericita. Iar in mine s-a desteptat o mila imensa. Mila nu inseamna dragoste, Anna Notaras. Dar uneori, cand o fiinta umana ii aduce alteia bucuria doar prin simpla-i prezenta, poate inlocui dragostea. Credeam ca are oarecare avere, din moment ce franciscanii 0 protejau, dar pe vremea aceea nu stiam ca era nemai- pomenit. de bogata. Intr-o zi, mi-a trimis la hanul unde locuiam vesminte noi si scumpe, insofite de o pungi burdusiti cu monede de argint. Dar n-am vrut sa-i accept darul. Nici pentru ai face plcere. In alta zi, mi-a ardtat un portret de-al ei din tinerete. Atunci am inteles mai bine. Dumnezeu ii distrusese fericirea si o inchisese in infernul propriului trup Ea m-a vazul pe pod si a fost fascinata de prezenta mea, in ea s-a redesteptat pasiunea, dar si-a infranat 125