IEDM ID ANUL II

TEORIA EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI

Actul motric.Miscarea omului. Exercitiul fizic.Actiunea si activitatea motrica
Sportul este activitatea de intrecere constituita dintr-un ansamblu de actiunimotrice
diferentiate pe ramuri de sport, desfasurata intr-un cadru institutionalizat sauindependent, prin
care se cauta perfectionarea posibilitatilor morfo-functionale si psihice,concretizate in
performante obtinute in competitii, ca: record, depasire proprie sau a partenerilor.
Act motric reprezinta faptul simplu de comportare realizat prin muschii scheletici in
vederea obtinerii unui efect elementar de adaptare sau de construire a unei actiunimotrice.
Producerea unui act motric voluntar se bazeaza pe trei sisteme mari:informational, reglator,
efector.
Efortul din antrenament reprezinta procesul invingerii constiente, de catre sportiv, asolicitarilor
din pregatire pentru perfectionarea fizica, pentru atingerea unui nivel tehnico-tacticsuperior,
precum si pentru accentuarea factorilor psihici si intelectuali, ale caror rezultate produc, in mod
voit, modificari ale capacitatii de performanta si adaptarea organelor sisistemelor implicate.
Clasificari ale efortului dupa diversi factori: marime: usor (mic Fcsub 100 puls/min;
moderat Fc sub 120 puls/min); greu (optim Fc sub 140 puls/min; intensFc sub 160 puls/min);
sever (maximal Fc sub 180 puls/min; exhausiv Fc peste 180 puls/min); orientare efort anaerob,
efort aerob-anaerob, efort aerob; selectiva,complexa; de lectie, de microciclu, de mezociclu; tip
de efort: de antrenament, deconcurs, specific, nespecific.
Actiunea motricaeste un ansamblu de acte motrice astfel structurate incatrealizeaza un tot unitar
in scopul rezolvarii unor sarcini imediate care pot fi izolate sauinglobate in cadrul unei activitati
motrice. Actiunile motrice se construiesc pe acte motrice precise si automatizate. Dezvoltarea
actiunilor motrice se bazeaza pe:combinarea actelor motrice, exersarea si coordonarea actelor
motrice in conditii standardsi apoi schimbatoare. Actiunile motrice au structuri bine definite,
fiind grupate sub formadeprinderilor motrice.Activitatea motrica desemneaza ansamblul de
actiuni motrice incadrate intr-unsistem de idei, reguli si forme de organizare, in vederea obtinerii
unui efect complex deadaptare a organismului si de perfectionare a dinamismului acestuia.
Activitatea motricareleva forma de organizare, continutul si finalitatile pe care le au de indeplinit
1

IEDM ID ANUL II

E.F.S.Motricitatea defineste totalitate actelor motrice realizate de ompentru intretinerearelatiilor

sale cu mediul natural si social. Miscarea nu se produce separat ca act in sine,izolat de functiile
psiho-intelectuale. Actiunea, chiar si cea mai simpla, presupuneconlucrarea unor procese de
cunoastere. Miscarea, redusa la contractiile musculare care o produc sau la deplasarile in spatiu
care urmeaza, nu este decat o abstractie fizica saumecanica.
Motricitatea copiilor sugari avand in vedere slaba dezvoltare a sistemului nervossi
capacitatea senzoriala redusa, o mare parte din reactii au caracter reflex, miscarile suntgrosiere;
un stimul extern antreneaza raspunsul nediferentiat al tuturor celor 4 membre.Activitatea motrica
a noului nascut se realizeaza printr-un consum energetic mare, ceea e determina si aparitia
oboselii. Formele deplasare a copilului sunt foarte diverse,incepand cu rostogolirea din decubitdorsal in decubit-ventral si invers, apoi cu tararea prin miscari corelate instinctiv, deplasarea cu
sprijin pe palme si genunchi, ca in final sase ridice in stand sustinut pozitie din care incearca sa
faca primii pasi. In timpulmiscarilor de redresare a corpului, de rotatie a trunchiului, si in timpul
miscarilor dedeplasarea ce preced mersul a tentativelor de asezare sau de ridicare in
picioare,musculatura trunchiului si a extremitatilor se va intarii progresiv, pregatind
mentinerea pozitiei bipede. Progresele in structura miscarilor sunt observate spre sfarsitul
primuluian, astfel miscarile apar evidente datorita intentiilor copilului de a se deplasa.
Dezvoltareamiscarilor are o directie cefalo-descendenta si se perfectioneaza dupa ce miscarile
desedere devin confortabile pt. copil.Motricitatea la 1-3 ani ante-pre scolara Aceasta etapa este
marcata in continuare de ocrestere bio-motrica evidenta, o dezvoltare activa a emisferelor
cerebrale, fapt cefavorizeaza procesele de invatare, adaptare si emancipare relativa. Bloom
considera ca pana la 3 ani omul achizitioneaza 60% din experienta fundamentala de viata. Se
remarcao dezvoltare motrica accentuata favorizata de un climat psiho-social si motor optim
incare trebuintele copilului sunt satisfacute, inclusiv nevoia de miscare. Lumea obiectelor
ilfascineaza, deschide sertare, scoate obiecte, apasa pe diverse butoane, descoperindimportanta
mainii. Imitatia are un rol important in descoperirea anumitor miscarireprezentand o forma
importanta de invatare la aceasta varsta.
Deprinderea motrica de baza care marcheaza debutul acestei etape a ontogenezei este
mersul. In insusireamersului identificam 3 etape: - la un an mersul initial; - 2-3 ani mersul
optional; - dupa 7ani mersul adult.

IEDM ID ANUL II

Alergarea reprezinta o alta deprindere motrica ce capata o pondere dince in ce mai

mare in repertoriul motric al copilului. Intre 15-18 luni apar primele incercaride alergare, viteza
crescand progresiv de la 2m/s la 2 ani, la 5m/s la 7 ani. In ceea ce priveste aruncarea ca
deprindere aceasta se supune aceleiasi dezvoltari ierarhice,caracteristica de inceput reprezentando limitarea miscarii din articulatia cotului. Odatacu insusirea alergarii, copilul isi dezvolta si
structurile premisa ale sariturii. Dupa varstade 1 an si 6 luni apar primele faze de saltare,
succesiuni de impulsii pe doua picioare. Lavarsta de 3 ani copilul pregateste saritura, dar are
dificultati in realizareaacesteia(incapacitatea de a impinge simultan cu ambele picioare, torsiune
laterala a corpului ladesprindere, imobilizarea unui brat, aterizare rigida, etc.). Lovirea cu
piciorul a mingiiesteo alta actiune motrica care se realizeaza la inceput, din stand si mai tarziu
din deplasare.Dupa aceasta succinta enumerare a principalelor actiuni, deprinderi motrice pe care
ante-prescolarul si le insuseste, se cuvine sa remarcam rolul jocului in aceasta perioada,
subsemnul careia sta intreaga activitate a copilului. Jocul de manipulare, jocul cu adultul saucu
personajele imaginare ocupa circa 90% din timp avand un continut actional simplu
sirepetitiv.Motricitatea 3-6 ani pre scolara etapa este numita varsta de aur a copilariei in
carecomportamentul

se

diversifica,

urmarea

integrarii

in

mediul

gradinitei

si

solicitarilor cognitive, comunicationale si nu in ultimul rand motrice carora copilul le face fata.
Dezvoltarea fizica inregistreaza progrese evidente iar mielinizarea fibrelor
nervoaseamelioreaza procesarea informatiei, ca si precizia miscarilor. Tot acum are loc
siangajarea cu predilectie a uneia din cele 2 emisfere, fapt important pentru caracterul
manualitatii copilului (ambidextru, dreptaci sau stangaci). La 4-5 ani copilul se joaca cu parteneri
manifestand preferinte pentru jocuri deconstructie, jocuri de apa, jocuri ce presupun asumarea
rolurilor (vanzatorul, medicul, etc.), nevoia de miscare sidisponibilitatea pentru invatare, extrem
de marcate la aceasta varsta, trebuie valorificate prin punerea copilului in situatii adecvate prin
care acesta isi insuseste o baza larga de actiunimotrice.
Alergarea se caracterizeaza printr-o faza de propulsie care se imbunatateste si prin
diminuarea fortelor de franare. Aruncarea cu un brat de deasupra umarului capataamplitudine, ce
se insoteste de o rotatie a centurii scapulare in plan orizontal. La 5-6 aniforta aruncarii creste prin
actiunea trunchiului care insoteste miscarea si care sefinalizeaza printr-o flexie la nivelul
bazinului. In ceea ce priveste saritura, copiii isiamelioreaza sariturile de tip stanga - dreapta,
dreapta - stanga si galopul. Lovirea mingicu piciorul de catre prescolari conduce la o proiectie a
3

IEDM ID ANUL II

balonului la 3m la 5ani pana la 6mla 6 ani. La aceasta varsta activitatea sportiva este practicata
doar sub forma de joc, cadivertisment, contribuind la dezvoltarea motricitatii in ansamblu prin
sarcini de tipnedefinit, cu caracter general.
Educatia motrica se realizeaza deci prin principaleleachizitii psiho-motorii
fundamentale si anume echilibrarea, locomotia si coordonarilevizual-motrice care insotesc
copilul pana la varsta scolaritatii.Motricitatea la v arsta ante-pubertara 6-10/11 ani . In aceasta
perioada cresterea sidezvoltarea morfo-functionala a scolarilor sunt mai rapide si in general mai
uniformedecat in etapele anterioare. Masa musculara se dezvolta relativ lent, tonusul muscular
arevalori mai reduse, ceea ce favorizeaza, efectuarea unor miscari cu amplitudine in
diversearticulatii.
Activitatilecognitive favorizeaza o dezvoltare intelectuala evidenta,influentata si de o
plasticitate deosebita a sistemului nervos, avantaj functional ce conferacopilului o mare
receptivitate in comparatie cu adultii. Predominanta excitatiei corticaleface ca stimuli externi sa
produca reactii motrice exagerate, insuficient coordonate,explicabile si printr-o slaba inhibitie de
diferentiere. Motricitatea in aceasta etapa estedebordanta, capacitatea de invatare motrica este
remarcabila, dar posibilitatile de fixare amiscarilor noi sunt reduse. In consecinta, doar repetarea
sistematica integreaza sistabilizeaza structura noua in repertoriul motric al copilului. Alergarea
are un aspectapropiat de cel optim deoarece piciorul de impulsie are o extensie mai mare si
piciorulliber are o cursa mai ampla, cu ridicare mai accentuata a genunchiului. Prinderea
mingieise caracterizeaza printr-o pozitie de asteptare mai ampla, bratele sunt semi-flexate,
iar picioarele departate. Aruncarea mingii in aceasta etapa cunoaste o faza pregatitoare incare
piciorul opus bratului de aruncare avanseaza, bratul libereste ridicat pentrua echilibrarotatia
trunchiului ce are drept consecinta un recul al cestui brat, si o flexie lejera lateralasi anteroposterioara a trunchilui. Saritura in lungime una din cele mai utilizatedeprinderi, implica o
actiune concentrata a diferitelor segmente corporale in functie deorientarea lor in spatiu si de
amplitudinea miscarii fiecaruia dintre acestea. Copilul care acapatat un plus de forta fata de etapa
de varsta anterioara, este capabil sa realizeze oimpulsie puternica a piciorului de bataie, o relativa
buna cooperare a fortelor orizontalesi verticale, o actiune coordonata a bratelor, etc., elemente
importante in executareadeprinderilor motrice de baza.
Caracteristicile psiho-fizice extrem de favorabileachizitionarii de structuri motrice,
trebuie exploatate in mod just in vederea invatariitehnicilor fundamentale coordonate grosier la
4

IEDM ID ANUL II

inceput, dar consolidate ulterior. In probelesportive ce necesita o insusire precoce a tehnicii, copii
isi perfectioneaza chiar repertoriul gestual specific. Dozarea corecta a efortului la copiii antepubertari, cu evitareasuprasolicitarii sau subsolicitarii, trebuie sa asigure o valorificare completa
a capacitatiireale de efort si posibilitatii crescute de progres.Motricitatea in etapa pubertara (1014 ani). Tipul pregnant al activitatii pentru etapa pubertara o reprezinta instruirea scolara in
conditiile diversificarii motivatiilor, adezvoltarii personalitatii, mobilizarii aptitudinilor si a
intregului potential bio-motric.Aceasta etapa se caracterizeaza printr-un ritm accentuat al
dezvoltarii somatice (in specialintre 12-14 ani) caracterizata prin dimorfism sexual.Musculatura
scheletica sedezvolta special prin alungire dar forta relativa nu inregistreaza cresteri
evidente.Accelerarea cresterii taliei rezulta in special din dezvoltarea in lungime a membrelor
fatade trunchi. Mobilitatea articulara inregistreaza valori relativ scazute atat la fete cat si la
baieti.
Tanarul trebuie sa se adapteze unei existente corporale diferite pe care nuintotdeauna o
stapaneste usor, dovada fiind fluctuatiile, inconsecventele in realizareaeficienta a diferitelor
sarcini motrice. Puberul nu are o conduita motrica egala ci unamarcata de discontinuitati, in care
miscarile sunt insuficient ajustate, uneori exaltatealteori apatice. Propria imagine (schema)
corporala, insuficient constientizata in copilariese focalizeaza progresiv, reprezentand atat un
nucleu al constiintei de sine, cat si oinstanta reper in reglarea actiunilor motrice. Etapa
pubertara reprezinta un interval optim pentru invatarea majoritatii deprinderilor motrice specifice
ramurii

de

sport,

precum

si

pentru

dezvoltarea

calitatilor:

viteza,

rezistenta,

coordonare.Motricitatea in etapa adolescentei (14-18 ani). Aceasta perioada (pe care unii autorio
impart in trei sub-etape: pre-adolescenta 14-16 ani; adolescenta propriu-zisa 16-18
ani;adolescenta prelungita 18-25 ani) este legata de dobandirea statutului de adult si
estecaracterizata de intensa dezvoltare a personalitatii, toate acestea in contextul iesiriitreptate de
sub tutela familiei si a scolii etc. instruirea ramane importanta pt. majoritatea tinerilor, dar ea se
nuanteaza in functie de interesele personale, de curiozitateaindividuala. Adolescentul isi modifica
perceptia de sine, inclusiv schema corporala, cuexpresie a propriei identitati.In plan somatic
rapidele transformari din etapa pubertara leiau locul procese mai lente caracterizate de reducerea
cresterii in inaltime (in special lafete) si de cresteri ale perimetrelor si a diametrelor segmentare.
Adolescentul isievalueaza sansele de reusita si face predictii plauzibile in ceea ce priveste
performantelemotrice proprii. In ceea ce priveste calitatile motrice, acestea progreseaza (in
5

IEDM ID ANUL II

special la baieti), desi in scoli se lucreaza destul de putin pt. acest obiectiv. La acest
nivelmotricitatea nu se rezuma doar la programa scolara pentru ciclul liceal, ci reprezinta
omodalitate complexa de adaptare in situatii diverse, de stapanire a propriului corp, procesare a
informatiilor, construire a anumitor rationamente si utilizare a diferitelor forme de exprimare;
invatarea fiecarei miscari este in fond un demers experimentalresimtit corporal. Astfel, putem
sublinia inca o data necesitatea armoniei sistemului incare, printr-un efect de oglinda, sfera
somatica o influenteaza pe cea spirituala,conferind intregului premise favorabile de adapatre la
rigorile viitorului.Motricitatea in etapa tineretii v arsta mijlocie (25-35 ani) . Aceasta etapa face
partedin varstele adulte active, mai putin investigate din punct de vedere al comportamentului
motric al individului, cu exceptia celor angrenati in activitati de performanta. Perioadaeste
influentata de debutul activitatii profesionale care pune bazele statutului social altanarului.
Specializarea profesionala conduce la evidentierea unor capacitati superioare observatie
vizuala, auz perfectionat, sensibilitate tactila, echilibru, coordonare, etc. Pentru performeri (la
multe din ramurile sportive) se obtin rezultate de varf in competitiile deanvergura. O clasificare a
tinerilor in functie de gradul de implicare in activitatiilemotrice este urmatoarea: - tineri
sedentari, neinteresati de practicarea activitatilor motrice, cu profesii inactive din punct de vedere
motric; - tineri vag interesati de miscarecare practica ocazional diferite activitati motrice; - tineri
activi, care resimt placereamiscarii si au formata obisnuinta practicarii sistematice a exercitiilor
fizice. Acestor tipurili se adauga, desigur sportivii de inalta performanta si tinerii cu nevoi
speciale.Continuarea educatiei motrice la aceasta etapa de varsta conduce la urmatoarele
finalitati:- capacitati senzorio-perceptive superioare; - scheme motorii de baza, perfectionate; bagaj bogat de deprinderi, priceperi motrice; - capacitate crescuta de comunicaregestuala,
expresiva, estetica; - capacitate de practicare independenta a exercitiilor fizice; -socializare
superioara.Motricitatea la v arsta adulta (40-65 ani) . Aceasta etapa se imparte in 3 substadii:
adult I (35-45 ani); adult II (45-55 ani); adult tardiv(55-65 ani).
Adultii

cunosc

realizareamaxima

profesionala,

armonizarea

intereselor,

echilibrarea

personalitatii. Capacitateasenzoriala discriminativa cunoaste o curba lenta, descendenta sub

impactul factorilor

biologici sau de suprasolicitare; sensibilitatea vizuala, latenta motrica,

acuitatea auditiva,sensibilitatea tactila, inregistreaza usoare regresii, compensate de multe ori

prinexperienta culturala si sociala. Pentru a putea tolera fora probleme activitatea motrica,
adultulva proceda la un control medical si la o consiliere din partea specialistului
6

IEDM ID ANUL II

(profesor,instructor, monitor de timp liber) in ceea ce priveste tipul de activitate

motricaconvenabila. La aceasta varsta trebuie respectate cateva regului metodice (pentru adultii
care practica sistematic exercitii fizice) cum ar fi: efectuarea exercitiilor fizice in viteza
sauinvatarea de noi structuri tehnice complexe nu mai reprezinta obiective realiste pentru
aceastaetapa de varsta; antrenamentul de forta-viteza trebuie limitat; exercitiile de forta
trebuieexecutate in zona de intensitate slab-moderata; exercitiile pentru dezvoltarea rezistentei
caresolicita in principal functia cardio-respiratorie sunt bine venite. Motricitatea la varsta
senescentei (peste 65 ani) .
Fractura brutala a performantelor motrice care debuteaza la 40-45 ani si devine evidenta la 6065 ani, poate fi intarziata prin administrarea unor stimuli de lucru adecvati (efort fizic), ce iau in
calcul diferenteleinterindividuale. Majoritatea varstnicilor dovedesc o regresie constanta a
performanteimotrice, datorita schimbarilor morfo-functionale, dintre care scaderea masei
musculare,degradarea capacitatilor senzoriale si cresterea fragilitatii oaselor au un impact
crescut. Numeroase studii atesta faptul de necontestat, si anume ca, existenta unei
legaturiimportante intre prestarea diferitelor forme de activitati fizice si imbunatatirea
calitatiivietii la generatia a III-a. R. Manno identifica efectele benefice ale activitatilor
fiziceasupra persoanelor varstnice, dupa cum urmeaza: efecte psihologice (subiectul se
simtesanatos, eficace si in forma, este optimist); efecte fizice (ameliorarea starilor degenerativesi
a

principalelor

functii

ale

organismului);

prevenirea

disfunctiilor

articulare;

diminuareasurplusului ponderal; reducerea tensiunii arteriale la hipertensivi; tonifierea

musculaturii motric al individului, cu exceptia celor angrenati in activitati de performanta.
Perioadaeste influentata de debutul activitatii profesionale care pune bazele statutului social
altanarului. Specializarea profesionala conduce la evidentierea unor capacitati superioare
observatie vizuala, auz perfectionat, sensibilitate tactila, echilibru, coordonare, etc. Pentru
performeri (la multe din ramurile sportive) se obtin rezultate de varf in competitiile deanvergura.