1.

Scrisoarea de angajament:
Standardul 210 recomanda ca auditorul sa transmita clientului sau, de preferat inaintea
inceperii angajamentului, o scrisoare de angajament in vederea evitarii neintelegerilor care ar
putea sa apara in indeplinirea acestuia. Scopul acestei scrisori de angajament consta in
documentarea si acceptarea de catre auditor a numirii, a obiectivului si sferei angajamentului de
audit, a intinderii responsabilitatii auditorului fata de client, precum si a formei oricarei raportari.
Desi forma si continutul scrisorilor de angajament pot sa difere de la un client la altul, ele
trebuie sa cuprinda, in general, referiri cu privire la:
Obiectivul auditului situatiilor financiare;
Responsabilitatea conducerii entitatii auditate pentru intocmirea situatiilor financiare, in
conformitate cu prevederile standardului 200Obiectivele si principiile generale care
guverneaza auditul situatiilor financiare;
Cadrul de raportare financiara adaptat de catre conducerea entitatii auditate in vederea
intocmirii situatiilor financiare care fac obiectul auditarii;
Sfera angajamentului de audit, cu trimiteri la prevederile legislatiei in vigoare, precum si la
reglementari sau norme ale organismelor profesionale la care auditorul adera;
Structura rapoartelor sau a oricarei alte forme de comunicare a rezultatelor angajamentului;
Precizarea faptului ca exista un risc inevitabil ca unele denaturari semnificative sa ramana
nedescoperite datorita faptului ca auditorul se bazeaza pe testari, avand si alte limitari inerente.
De asemenea, aceasta situatie poate fi cauzata si de faptul ca orice sistem contabil si de control
intern prezinta o serie de limitari inerente;
Posibilitatea auditorului de a avea acces nelimitat la orice inregistrari, documentatii si alte
informatii solicitate in legatura cu auditul.
Pe langa aceste aspecte, o scrisoare de angajament mai poate contine elemente legate de:
Dorinta auditorului de a primi din partea conducerii entitatii auditate o confirmare scrisa cu
privire la declaratiile facute in legatura cu auditul;
Acceptarea de catre clientul de audit a termenilor angajamentului, prin confirmarea primirii
scrisorii de angajament;
Descrierea oricaror alte scrisori sau rapoarte pe care auditorul le va emite catre client;
Elementele de baza pe care se fundamenteaza calculul onorariilor si orice acorduri privind
plata lor.
Aspecte specifice in ceea ce priveste continutul scrisorilor de angajament mai pot apare in
situatiile urmatoare:
In cazul in care auditul ce urmeaza a fi efectuat se refera la componentele unei entitati mama;
In cazul angajamentelor de audit recurente.
Alti factori care pot determina adaptarea deciziei de a se formula o noua scrisoare de
angajament, chiar daca angajamentul este recurent, pot fi:
Modificarea recenta a conducerii la varf sau ai persoanelor responsabile cu guvernanta
entitatii,
Modificari recente ale actionariatului, modificari semnificative in ceea ce priveste natura sau
amploarea activitatii clientului,

 Cerinte de natura legala sau rezultate din aplicarea unor reglementari sau modificari survenite
in cadrul de raportare financiara utilizat pentru intocmirea situatiilor financiare,
Cadru adoptat de catre conducerea entitatii.
Alte situatii in care auditorul poate lua decizia trimiterii unei noi scrisori de angajament pot fi:
Schimbarea semnificativa a naturii si amplorii activitatii clientului,
Aparitia unor cerinte determinate de cadrul legal sau de reglementare,
Adaptarea de catre conducerea clientului a unor modificari ale cadrului de raportare utilizat
pentru intocmirea situatiilor financiare .
Uneori, pot apare cazuri in care unui auditor sa i se solicite modificarea angajamentului inainte
de finalizarea sa, noul angajament urmand sa furnizeze un nivel de asigurare mai scazut. In astfel
de cazuri auditorul trebuie sa analizeze foarte atent motivele invocate de catre client.
El va accepta solicitarea de modificare a angajamentului initial numai in cazul in care motivele
invocate pot fi considerate ca fiind rezonabile. In astfel de situatii, modificarile intervenite in
termenii angajamentului trebuie sa fie agreate atat de catre auditor, cat si de catre client.
Daca nu exista justificari rezonabile pentru acceptarea schimbarii angajamentului si auditorului
nu i se permite continuarea angajamentului initial acesta trebuie sa se retraga si sa analizeze daca
are vreo obligatie contractuala sau de alta natura in baza careia sa raporteze actionarilor sau
responsabililor cu guvernanta motivele care au determinat retragerea sa.a

2.Consecintele pragului de semnificatie

Prag de semnificatie - nivelul, mrimea unei sume peste care auditorul consider c o eroare, o
inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, ct si
imaginea fidel a rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului ntreprinderii.
La sfrsitul misiunii, auditorul elaboreaz lista recapitulativ a constatrilor fcute n cursul
sondajelor si verificrilor sale, inclusiv a examinrii diverselor obiective privind ntreprinderea
auditat. n cazul foarte frecvent cnd ntreprinderea procedeaz la rectificrile sugerate de
auditor, acesta va putea acorda o certificare fr rezerve.
Certificare:
n cazul n care constatrile sale nu au un caracter semnificativ, auditorul va acorda o
certificare a regularittii si a sincerittii conturilor anuale fr rezerve;
atunci cnd constatrile au un caracter semnificativ, auditorul, dup caz, va fi determinat s
adopte una din solutiile urmtoare:
Certificare cu rezerve. Aceast posibilitate presupune c auditorul este n msur s
determine rubricile si posturi'le din situatiile financiare la care face referire rezerva sa. Raportul
va indica deci, ntr-o modalitate care s precizeze elementele care fac obiectul rezervei sale si
cum aceste elemente pot fi corijate si, dac este posibil, influenta pe care aceast corectie o va
avea asupra conturilor anuale.
Refuzul de certificare. Apare n toate cazurile n care regularitatea si sinceritatea
contabilittii si a conturilor anuale nu prezint o imagine fidel, clar si complet a
patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor.
Imposibilitatea certificrii. Dac auditorul consider c ntreprinderea nu i-a pus la
dispozitie sau nu i-a putut furniza elemente suficiente pentru a-i permite s stabileasc
concluziile sale, el va consemna n raportul su c nu este n msur s emit o opime.

3. O metod analitic de calcul si estimare a pragului de semnificatie

Se disting dou faze si 5 etape necesare estimrii pragului de semnificatie pe baza analizei
domeniilor semnificati ve prezentate anterior.
Faza de planificare a profunzimii testelor cu dou etape:
a. Fixarea valorii preliminare a pragului de semnificatie;
b. Repartizarea valorii preliminare a pragului de semnificatie.
Faza de evaluare a rezultatelor, n care se disting trei etape:
c. Estimarea valorii totale a prezentri lor eronate din segment;
d. Estimarea valorii cumulate (combinate) a prezentrilor eronate;
e. Compararea estimrii valorii cumulate cu valoarea preliminar sau revizuit a pragului de
semnificatie.
(400 + 1.600) - (2.000 x 16%) /60.000= 2,8% din stocuri .
n concluzie, tinnd seama de incidenta asupra rezultatului net si eroarea cumulat fiind
superioar pragului de semnificatie global, auditorul trebuie s sugereze corectarea postului
stocuri pentru a putea certifica fr rezerve conturile anuale.
a. Fixarea valorii preliminare a pragului de semnificatie
Pe baz de rationament profesional se consider c - Cumulul erorilor de prezentare n situatiile
financiare, care depsesc 10%, este considerat semnificativ; sub 5% este presupus a fi
nesemnificativ, n absenta unor factori calitativi de inf1uent; ntre 5% si 10% se impune
utilizarea rationamentului profesional, pentru a stabili dac erorile au caracter semnificativ.
Limitele de 5% si 10% se aplic la o baz de referint adecvat; se recomand urmtoarele baze
de referint:
o profitul net de exploatare 5-10%;
o bilantul contabil; valoarea combinat a erorilor de prezentare n bilantul contabil ar trebui mai
nti determinate pentru activele circulante(5-10%),pentru datoriile pe termen scurt (5-10%) si
pentru total activ bilantier (3-6%).
b. Repartizarea valorii preliminare a pragului de semnificatie pe segmente(eroare
tolerabila).
c. Estimarea valorii cumulate (combinate) a prezentrilor eronate.
d. Estimarea valorilor totale a prezentrilor eronate din segment.
Cnd auditorul aplic procedurile de audit pentru fiecare segment al auditului, el tine un
document de lucru, n care se consemneaz toate erorile sau inexactittile constante.

4. Importanta controlului intern pentru auditor

Auditorul trebuie s cunoasc suficient procedurile de control intern, pentru a elabora planul de
audit.
Controlul intern influenteaz direct programul de control al conturilor al auditorului astfel:
Programul de control al conturilor poate fi:
restrns, cnd controlul intern permite un grad rezonabil de asigurare c nregistrrile
contabile sunt fiabile; se poate, deci, reduce volumul sondajelor asupra soldurilor conturilor, iar
controlul rulajelor, efectuat cu ocazia verificrii functionrii sistemului, poate fi completat cu un
examen analitic;
extins. cnd nu se poate sprijini pe controlul intern; volumul sondajelor va fi mai mare si
acestea trebuie s se fac att asupra soldurilor ct si asupra rulajelor.
Auditorul trebuie s documenteze, n dosarul de lucru, analiza sa asupra sistemelor contabile si
de control intern din ntreprindere si evaluarea sa asupra riscului legat de control.

5.Tehnica sondajului
Tinnd seama de numrul de operatii efectuate de ntreprindere, auditorul nu poate verifica
integral, de exemplu, rulajele sau soldurile unui cont. El caut elementele probante pe un
esantion adecvat, utiliznd tehnica sondajului cel mai bine adaptat fiecrei situatii.
Sondajul este definit ca o tehnic ce const n selectionarea unui anumit numr sau prti dintr-o
multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolare a
rezultatelor obtinute asupra esantionului la ntreaga mas sau multime.
Tehnica sondajului este reglementat de Standardul International de Audit (ISA) nr. 530.
n unele cazuri, n general cu ocazia verificrii functionrii controlului intern, auditorul caut
s demonstreze c elementele care constituie masa, multimea, prezint o caracteristic comun
(de exemplu, vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia cumprrilor); sondajele efectuate
n astfel de cazuri sunt sondaje asupra atributiilor;
n alte cazuri, n general cu ocazia controlului conturilor, auditorul caut s verifice valoarea
dat unei multimi sau unei mase; acestea sunt sondaie asupra valorilor.
Auditorul poate folosi n general dou tipuri de sondaje: sondajul statistic si sondajul nestatistic,
bazat exclusiv pe experienta sa profesional; acesta din urm, ns, nu permite o extrapolare
riguroas a rezultatelor obtinute asupra esantionului la ntreaga mas sau multime. Alegerea ntre
cele dou tipuri de sondaje depinde de pregtirea profesional a auditorului si de gradul de
credibilitate pe care acesta doreste s l dea concluziilor sale.
Eficacitatea unui sondaj este conditionat de definirea precis a obiectivelor sale. Auditorul
trebuie deci s explice:
ce caut s demonstreze, s probeze. Aceast etap i permite s defineasc apriori
caracteristicile a ceea ce va trebui s fie considerat ca o eroare sau o anomalie. De exemplu, s
demonstreze c punctajul ntre avizele de expediere si facturi realizat de personalul ntreprinderii
poate scoate n evident toate expedierile n curs de facturare;
c rata erorilor existente n multime (mas) nu depseste rata maxim acceptabil de anomalii
de functionare, adic pragul peste care expertul va considera c controlul intern nu functioneaz
de o manier satisfctoare.
Alegerea tehnicii de lucru retinute depinde de urmtorii factori:
talia masei respective (cu ct e mai mare cu att recurgerea la tehnici statistice este mai
indicat);
capacitatea acesteia de a ndeplini obiectivele sondajului;
raportul cost/eficacitate al tehnicii alese (costurile impuse pentru realizarea unui sondaj
statistic sunt uneori disproportionate fat de obiectivele si utilitatea sondajului).
Evaluarea rezultatelor.
nainte de tragerea unei concluzii generale asupra rezultatelor obtinute, fiecare anomalie
constatat este examinat n sensul aprecierii dac aceste anomalii sunt ntr-adevr reprezentati

ve pentru masa (multimea) respectiv sau sunt accidentale, si al aprecierii dac aceste anomalii
nu sunt revelatoare pentru o problem mai grav dect aparentele (de exemplu, o fraud).
Anomaliile exceptionale sunt analizate si tratate separat si numai dup izolarea efectelor acestora
este posibil extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la ntreaga multime (mas)
care a servit ca baz sondajului.
Concluziile sondajului. Concluzia final asupra postului, tranzactiilor sau operatiilor care au
fcut obiectul controlului va fi suma concluziilor trase:
asupra elementelor cheie care au fcut obiectul unui control;
asupra anomaliilor exceptionale constatate;
asupra restului masei (multimii).

6. Tehnica observrii fizice

Observarea fizic este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, ns ea nu
aduce dect o parte din elementele probante necesare si anume numai existenta bunului
respectiv;celelalte elemente probante ca: proprietatea asupra bunului, valoarea atribuit etc.
trebuie verificate prin alte tehnici.
Actiunile ntreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv
asigurarea c:
ntreprinderea a prevzut mijloace corespunztoare care permit recenzarea activelor n
conditii de fiabilitate;aceast faz a interventiei const n studierea procedurilor de inventariere si
se situeaz deci naintea inventarierii propnu-zlse;
aceste mijloace sunt puse n aplicare n mod satisfctor; aceast faz const n verificarea
faptului c persoanele nsrcinate cu inventarierea aplic n mod corect procedurile si se situeaz
n timpul inventarierii popriu-zise;
lucrrile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceast faz const n a
controla dac cantittile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se
situeaz deci dup inventarierea propriu-zis.

7.Confirmarea extern (direct)

Este o procedur care const n a cere unui tert avnd legturi de afaceri cu ntreprinderea
verificat, s confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor
etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si ntinderea acestei proceduri.
Procedura se demareaz cu acordul conducerii ntreprinderii supus controlului; dac aceasta nu
se arat favorabil pentru o astfel de procedur, auditorul se poate gsi n una din urmtoarele
dou situatii:
sau consider c tehnicile compensatorii de control i aduc elemente suficiente de prob;
sau consider c alte controale nu-l conduc la elemente probante fat de limitele impuse de
conducerea ntreprinderii, care va suporta consecintele necesare cu privire la certificare.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri n care auditorul are
obligatia s procedeze la folosirea tehnicii confirmrii directe:
confirmarea unor cauze n baza crora s-au realizat unele tranzactii;
confirmarea de ctre bnci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate necesare;
confirmarea conturilor de clienti si debitori;
confirmarea stocurilor n depozite vamale, n consignatie si alte stocuri la terti;
valori mobiliare cumprate prin intermediari financiari;
mprumuturi de la terti;
confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori.
Confirmarea poate s fie pozitiv. atunci cnd tertul solicitat si exprim acordul asupra
informatiei primit sau furnizeaz chiar el informatia, sau negativ. atunci cnd tertului solicitat i
se cere s nu rspund dect n cazul n care nu este de acord cu informatia care i s-a prezentat.
Auditorul trebuie s ia n consideratie orice fapt de natur s pun n discutie fiabilitatea
rspunsului obtinut la cererea de confirmare extern (direct).

8.Procedurile analitice
Procedurile analitice cuprind compararea informatiilor financiare ale ntreprinderii:
cu informatiile comparabile ale exercitiilor precedente;
cu rezultatele stabilite de ntreprindere - bazate pe bugete sau pe previziuni - sau estimate de
auditor (cum ar fi cele privind cheltuielile cu amortizrile);
cu informatiile similare din sectorul de activitate din care face parte ntreprinderea;
Procedurile analitice sunt utilizate n diferite etape ale misiunii de audit si anume:
pentru a ajuta auditorul s planifice natura, calendarul si ntinderea altor proceduri de audit
(etapele anterioare);
n controalele substantive pentru gsirea elementelor probante;
ca mijloc de revizuire a coerentei de ansamblu a situatiilor financiare.
Atunci cnd auditorul foloseste procedurile analitice ca si controale substantive, trebuie s tin
seama de unii factori precum:
obiectivele procedurilor analitice si gradul de fiabilitate al lor;
disponibilitatea informatiilor si fiabilitatea lor;
sursele informatiilor disponibile; sursele externe independente sunt n general mai fiabile
dect sursele interne;
caracterul comparabil al surselor disponibile;
cunostintele dobndite cu auditurile precedente etc.
Tehnica procedurilor analitice este reglementat prin Standardul International de Audit (ISA) nr.
520.
9.Auditul estimrilor contabile
Estimarea contabil desemneaz o evaluare aproximativ a sumei unui element n absenta unei
metode precise de msurare (determinare). Cele mai frecvente estimri contabile se refer la:
provizioane pentru deprecierea stocurilor si creantelor;
amortizarea imobilizrilor asupra duratei lor de viat estimat;
venituri anticipate;
impozite amnate;
provizioane pentru riscuri privind procesele n curs;
pierderi asupra unor contracte pe termen lung;
provizioane pentru garantii.
Auditorul trebuie s reuneasc elemente probante suficiente si adecvate asupra estimrilor
contabile cuprinse n situatiile financiare

11/10.Examinarea Situatiilor Financiare

10.Reguli generale:
Bilantul contabil este ntocmit conform normelor contabile n vigoare, auditorul asigurndu-se c
principiul prudentei si al continuittii activittii sunt respectate (n cazul ncetrii partiale sau
totale a activittii se va tine seama de incidentele previzibile la nchiderea exercitiului) iar
principiul independentei exercitiului a fost aplicat.
Bilantul contabil este ntocmit sub o form comparativ, metodele de evaluare si prezentare fiind
identice cu cele ale anului precedent; dac intervin modificri, ele s fie nscrise si justificate n
anex.
Elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fr s se opereze compensatii.
Bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de nchidere al exercitiului precedent.
Auditorul procedeaz pentru fiecare cont la verificarea contabil a credibilittii componentelor
sale si ale soldului su, regrupate n registrul inventar cantitativ si valoric, dup caz. Auditorul
procedeaz la o comparare ntre valorile de inventar furnizate de ntreprindere, apreciind
credibilitate a lor.
11.Reguli particulare:
Capitalurile poprii; auditorul verific uregistrarea n conturile capitalurilor proprii ale operatiilor
aferente acestora, conform deciziilor adunrilor generale.
mprumuturi si datorii asimilate; auditorul cere s i se comunice documentele care-i permit s
urmreasc n detaliu operatiile respective.
Imobilizri; auditorul verific tinerea documentelor care permit s se urmreasc n detaliu
operatiile aferente tuturor imobilizrilor si amortizrilor lor.
Stocuri si productie n curs de executie; auditorul cere s i se prezinte situatia detaliat si cifrat a
stocurilor si a productiei n curs de executie, ca si pentru provizioanele aferente constituite pentru
deprecierea acestora ntocmite la data nchiderii exercitiului sau la o dat ct mai apropiat.
Auditorul obtine din partea conducerii ntreprinderii descrierea metodelor utilizate pentru
evaluarea stocurilor si a productiei n curs. El se asigur de conformitatea acestor metode cu
regulile n vigoare si verific aplicarea lor, prin sondaj.
Conturile de terti: auditorul cere s i se remit, dup caz:
balantele conturilor individuale asigurndu-se de concordanta lor cu conturile generale,
sintetice;
un inventar al creantelor si datoriilor existente la finele exercitiului.

Auditorul analizeaz, eventual prin sondaj, soldurile conturilor de terti plecnd de la

documentele si informatiile contabile pe care le are la dispozitia sa. El cere s se procedeze la
efectuarea corecturilor pe care le gseste necesare.
Conturile de provizioane: auditorul verific constituirea acestora pe baza documentelor
justificative necesare si nregistrarea n bilant sau anexe.
El se asigur c aceste provizioane sunt bine contabilizate tinnd cont de riscurile si pierderile
intervenite ntre data nchiderii exercitiului si ntocmirea bilantului sau ntre data ntocmirii
bilantului si data verificrii acestuia de ctre auditor.
Conturi de trezorerie: auditorul se asigur c ntreprinderea ntocmeste periodic o situatie
comparativ a soldurilor fiecrui cont de trezorerie din contabilitate si din extrasele de cont
bancare; el controleaz aceste situatii comparative cel putin o dat pe an.
n legtur cu rezultatul exercitiului, auditorul:
examineaz unele conturi de cheltuieli, cum ar fi: chiriile, primele de asigurare, comisioanele
si onorariile, impozitele, salariile, cheltuielile sociale, mprumutuile si creditele, declaratiile de
impunere, contracte diverse si plti fcute n contul acestora;
examineaz bazele de impozitare stabilite n materie de taxe si impozite asupra conturilor de
venituri;
examineaz, eventual cu conducerea ntreprinderii, insuficientele si anomaliile constatate si
propune, dac e cazul, efectuarea nregistrrilor corespunztoare n msura n care ele sunt
justificate;
examineaz situatia comparativ a diverselor conturi de venituri si cheltuieli, analiznd
soldurile intermediare de gestiune rezultate, stabilind concluziile ce se impun.
n legtur cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaz informatiile furnizate de
acestea, analiznd n mod deosebit:
evolutia conturilor prezentate de aceste anexe, msurile luate de conducerea ntreprinderii sau
propuse de aceasta;
respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din contul de profit si
pierdere;
metodele utilizate pentru calculul amortizrii si provizioanelor si fundamentarea lor.

12. Scrisoarea de afirmare

Fiabilitatea elementelor probante depinde de originea lor, intern sau extern si de natura lor
vizual, scris sau oral. Desi fiabilitatea elementelor probante este subordonat circumstantelor
n care sunt obtinute, aceasta poate fi evaluat tinnd seama de urmtoarele grade de fiabilitate:
-elementele probante externe (de exemplu, confirmarea obtinut de la un tert) sunt mai fiabile
dect elementele probante interne;
-elementele probante interne sunt mai fiabile atunci cnd controlul intern care se refer la ele este
satisfctor;
-elementele probante obtinute chiar de auditor sunt mai fiabile dect cele care-i sunt furnizate de
ntreprindere;
-elementele probante materializate de un document sau o confirmare scris sunt mai tiabile dect
afirmatiile verbale.
Auditorul trebuie s obtin dovada c cei care conduc ntreprinderea recunosc responsabilitatea
lor n ntocmirea bilantului contabil pe care l-au hotrt si aprobat. Aceast dovad poate fi
obtinut pornind de la:
-procesele verbale ale sedintelor si deliberri lor consiliului de administratie (directie) n care
auditorul a prezentat concluziile generale ale auditului, sau prin obtinerea:
. unei scrisori de afirmare; sau
. unei copii de pe situatiile financiare semnat de conducerea ntreprinderii
n cursul unui audit, conductorii formuleaz numeroase afirmatii pentru auditor, spontan sau ca
rspuns la ntrebri precise.
Cnd aceste afirmatii se refer la puncte semnificative ale bilantului contabil, auditorul trebuie:
-s caute, pornind de la surse interne sau externe ntreprinderii, elemente probante care s
confirme aceste afirmatii;
-s aprecieze dac afirmatiile primite de la conductorii ntreprinderii par a fi rezonabile si
coerente cu celelalte elemente probante obtinute din alte surse;
-s aprecieze dac autorii acestor afirmatii pot fi considerati a fi bine informati asupra punctelor
n cauz.
Atunci cnd o afirmatie primit de la un conductor este contrazis de un alt element probant,
auditorul trebuie s caute explicatia pentru aceasta si, dac este cazul, s repun n cauz
fiabilitatea ansamblului afirmatiilor primite.
Afirmatiile primite de la conductori nu se pot substitui altor elemente probante pe care auditorul
le poate obtine. Cu titlu de exemplu, afirmatiile conductorilor referitoare la costul de achizitie a
unui element al activului nu se substituie elementelor probante pe care auditorulle poate obtine n
mod obisnuit. Chiar dac auditorul a primit o afirmatie a conductorilor, va exista o limitare a
ntinderii misiunii sale, dac el se afl n imposibilitatea de a obtine elemente probante suficiente
care, dup el, ar trebui s existe.
n unele cazuri, o afirmatie primit de la conductori poate constitui singurul element probant pe
care auditorul l poate obtine n mod rezonabil.
Cu titlu de exemplu, auditorul nu se asteapt, n mod necesar, s obtin alte elemente probante
dect cele rezultnd dintr-o afirmatie a conductorilor, pentru a confirma intentiile acestora de a

pstra o participare n vederea realizrii unei plus valori pe termen lung. Astfel, n msura n care
auditorul obtine n scris confirmarea unei asemenea afirmatii, nu va exista limitare la ntinderea
misiunii sale.
Auditorul poate consemna n foile sale de lucru proba afirmatiilor primite de la conductori,
efectund o sintez a convorbirilor sale obtinnd o scrisoare de afirmare, care poate mbrca
forma:
-fie a unei scrisori emannd de la conductori;
-fie a unei scrisori a auditorilor amintind termenii afirmatii verbale primite de la conductori,
recunoscute cum se cuvine si confirmate de ei.
Posibilitatea unor nentelegeri ntre auditor si conductori este redus atunci cnd acestia din
urm confirm n scris afirmatii orale. n plus, este cazul s se obtin o scrisoare care s confirme
afirmatiile verbale primite cu privire la elementele semnificative ale situatiilor financiare, pentru
care auditorul nu se poate astepta in mod rezonabil s obtin elemente probante suficiente.
Punctele ('are pot face obiectul unei scrisori de afirmare sau a unei cereri de confirmare de ctre
auditor figureaz n exemplu de scrisoare artat in anexe.
Cnd este cerut conductorilor, scrisoarea de afirmare trebuie s fie adresat auditorului, s
cuprind informatiile cerute si s fie regulamentar datat si semnat.
Dac conductorii refuz s ateste printr-o scrisoare de afirmare afirmatiile pe care auditorulle
consider necesare, acest refuz va constitui o limitare a ntinderii lucrrilor sale. ntr-un
asemenea caz, auditorul va trebui s repun n cauz ncrederea acordat celorlalte afirmatii
primite de la conductori si s se ntrebe dac acest refuz poate avea o alt incident asupra
raportului su.
Dac conductorii refuz s confirme n scris o afirmatie verbal, acest refuz va constitui o
limitare a ntinderii lucrrilor auditorului, exceptnd cazul cnd el este convins c exist motive
fondate si acceptabile pentru acest refuz si c se poate sprijini pe afirmati a verbal.
Scrisoarea de afirmare permite:
-clarificarea rspunderilor ce revin conductorilor ntreprinderii si auditorului;
-nstiintarea conducerii ntreprinderii asupra modului de influentare a situatiilor financiare de
ctre informatiile pe care numai ea le detine.
Aceast scrisoare de afirmare nu nlocuieste procedurile de verificare ce trebuie efectuate de
ctre auditori.